Sportul Popular, aprilie 1951 (Anul 7, nr. 1841-1857)

1951-04-08 / nr. 1845

Complexul G. T. O. a împlinit 20 de ani de existenţă Cu 20 de ani în urmă, în primăvara a­nu­­lui 1931, din iniţiativa marelui Comsomol leni­­nist-stalinist a luat fiinţă în Uniunea Sovietică, Complexul sportiv de Stat „Gata pentru Muncă şi Apărarea U.R.S.S.“. Astfel s-a reflectat din nou grija stalinistă faţă de desvoltarea pe bază de masse a cul­­turii fizice, ca unul din factorii de seamă în educaţia comunistă a celor ce muncesc, în întărirea sănătăţii lor şi în pregătirea oame­nilor sovietici pentru o muncă de înaltă productivitate şi pentru apărarea patriei socialiste. Complexul GTO constitue o expresie strălucită a îndrumării de către Partid a culturii fizice. El se adresează întregului popor muncitor, având astfel un înalt caracter de massă. Pe de altă parte, cuprinzând probe sportive pe care trebuie să le treacă aspirantul, ca și un examen ideologic, complexul GTO creiază fundamentul unei desvoltări multilaterale, fiind în acelaşi timp chezăşia viitoarei maestrii sportive. De 20 de ani există complexul GTO. El a căpătat in acest răstimp o popularitate enormă, iar milioane de tineri şi tinere, bărbaţi şi femei, îndeplinindu-i normele au fost atraşi spre prac­ticarea continuă a culturii fizice şi sportului. Numărul celor care trec normele GTO creşte necontenit. Des­­voltarea uriaşă pe care a luat-o munca GTO în organizaţiile spor­tive iese în evidenţă din compararea următoarelor date: Faţă de numărul purtătorilor insignei în anul 1940, în 1950 cifra este mai mare de 4,5 ori pentru BGTO, de 3 ori pentru GTO gr. I şi de 12 ori pentru GTO gr. II. Numărul total al celor care au obţinut insigna este de aproximativ 25 milioane. In şcolile elementare şi medii, în instituţiile superioare de învăţământ, unde educaţia fizică este obiect obligator au fost creiate programe speciale GTO. Complexul G. T. O. constitue aju­torul neprecupeţit al tineretului muncitor din fabrici, uzine, în­treprinderi, sovhozuri, colhozuri, ş. a. Despre desvoltarea uriaşe Pe care a luat-o sportul în satul colhoznic vorbeşte în primul rând numărul mare al tinerilor sirieni, care au obţinut insigna G.T.O. Este edificator exemplul regiunii Vinniţa, unde printr-o muncă activă de popularizare a complexului, s’a ajuns la un număr de câteva sute de mii de purtători ai insignei. Pentru sportivii sovietici îndeplinirea normelor GTO consti­tuie baza solidă a perfecţionării sportive în ramura ce şi-au propus să o urmeze. Pregătirea fizică multilaterală pe care o asi­gură complexul, antrenamentul metodic şi ştiinţific pentru fiecare probă, activitatea teoretică în secţii, toate acestea sunt garanţia creşterii nivelului sportiv­ al participanţilor. Complexul GTO for­mează astfel baza sistemului sovietic de educaţie fizică. Şcoala sportivă sovietică bazată pe acest principiu a ajuns cea mai avan­sată din lume, demonstrându-şi net superioritatea asupra sportu­lui burghez. Complexul GTO a creiat un tineret sovietic puternic şi să­nătos, care în Marele Război de Apărare a Patriei a întrecut pe duşman în rezistenţă, abilitate şi putere de luptă, sdrobindu-l şi izgonindu-l. Doi aviatori de trei ori eroi ai Uniunii Sovietice, Alexandr Pocrâşkin şi Ivan Cojedub spun următoarele: „Dacă n’am fi fost sportivi atât de bine antrenaţi nu am fi putut rezista în atâtea lupte aeriene şi am fi fost doborîţi din primele zile ale războiului. Rezistenţa noastră fizică, puterea de luptă, le datorăm în cea mai mare parte complexului GTO“. Sportul n'a fost insă niciodată în Uniunea Sovietică un scop prin el însuşi şi complexul GTO nu este numai o simplă şcoală de perfecţionare sportivă. El oglindeşte fidel problema întregii mişcări sovietice de cultură fizică, care constă în prim­ul rând în pregătirea cetăţeanului sovietic pentru muncă şi apărarea Patriei. Principiile metodice şi ştiinţifice care stau la baza complexu­lui GTO, conţinutul şi minunatele sale rezultate au constituit pen­tru mişcarea sportivă din ţările de democraţie populară au mo­del viu pentru a creia complexe­ sportive asemănătoare. In ţara noastră tinerii muncitori utemişti, din iniţiativa că­rora a fost introdus complexul GMA, au ca permanent exemplu pe comsomoliştii sovietici, care au fost în primele rânduri ale ac­tivităţii GTO. Comsomoliştii au lansat lozinca „Fiecare tânăr un purtător al insignei GTO“ , fiind ei în fruntea acestei acţiuni. Tinerii noştri muncitori sunt fericiţi să le urmeze exemplul. La împlinirea a 20 de ani de existenţă, complexul sportiv de stat GTO are în urma sa un strălucit bilanţ. Toate marile victorii repurtate în Uniunea Sovietică în domeniul sportului şi nu celei mai avansate mişcări de cultură fizică şi sport din lume se datoresc în cea mai mare parte acestui minunat complex sportiv, care oglindeşte grija permanentă a Partidului, Guvernu­lui şi personal a tovarăşului Stalin faţă de sănătatea şi bunăsta­rea celor ce muncesc. „SPORTUL, POPULAR“ „Vrei să fii ca mine~antrenează~te­ riattiul pio­nier priveşte cu adâncă admira­ţie puternica musculatură a tânărului mun­citor sportiv. El ştie că spor­tul il va ajubii să devină la fel de bine desvol­­tat, la fel de vi­guros ca şi a­­cela pe care a­­cum fără îndo­ială că-l invidi­ază. Drumul II deschide com­plexul B.G.T O. la care va par­ticipa cu însu­fleţire. Fotografia re­prezintă afişul lucrat de picto­rul V. Kareţki, publicat de edi­tura „Arta". Pag, 7-a In decorul minunat al unui parc sportiv zeci de copii execu­tă ritmic mișcările programului de gimnastică. Pe pârtia înzăpezi­tă un alt copil a pornit­ la întrece­re. Mai sunt câțiva metri și pan­tofi­a de sosire va fi ruptă de u­na din cele două alergătoare. , Complexul BGTO care se adresează tineretului de vârstă şcolară constitue primul pas p­e drumul ° perfectionârii multilateralit­ăfii sportive. El se bucură de o ma­re popularitate printre copia_ so- Si şi Sdintre cei pe care-i vedem in fotograf­iile montajului de faţă vor deveni sportivi de frunte care vor duce mai departe gloria Patriei lor scumpe. UceCOtöSHfetiZ 4vt3Hynbty)3HWi(i KÓWfUlCHC „rum K Tpyßy k obopohî ccgp*­ocHOaa coaeiCKO« CtfqreM« iţjwşMHOCHoro bocrmtőbhr oytiftutcc O&AM« HOf>v Hxt ÄtfftKOK . . fiYAJ» roî08 K TP*W ti OfcflPflHf CCGP' $WT0) t HMhaOHO/i DRUMUL SPRE MAESTRIA SPORTIVA „.Deasupra stadionului Republi­cii inserarea îşi coborise vălul. Gazonul terenului părea la lo­­­gina aceasta mult mai închis, de o cotoare ciudată pe care o în­tâlneşti doar in tablouri. Era o zi obişnuită de lucru, dar care pentru atleţii lotului nostru a constituit prilejul unei mari săr­bători. Ei participaseră la pri­mul lor antrenament comun cu sportivii sovietici veniţi in tara noastră. Stactatorulu­i aflat întâmplă­tor în tribună, acel memorabil antrenament i-a lăsat amintiri de neuitat. Nu l-a impresionat numai modul prietenesc în care atleţii sovietici împărtăşeau prie­tenilor lor români din metodele lor de pregătire ci şi măestria de care au dat dovadă sportivii sovietici în diferitele probe a­­tletice, chiar şi în acelea care nu constituiau specialitatea lor. Dintr’un colţ al marelui sta­dion am retrăit clipă cu clipă antrenamentul ce avusese loc di­mineaţa şi faptele pe care “i l l-am reamintit mi-au insuflat din nou un sentiment de pro­­fundă admiraţie faţă de măestria atleţilor oaspeţi. KAN AKI... ALERGĂTOR DE GARDURI La început am crezut că e vor­ba de o glumă. Discutam cu Go­­rianov, când afirmaţia de pe te­ren ne-a atras atenţia. Pe pista de atletism câţiva sportivi sovie­tici aranjau gardurile pentru o cursă de 110 m. La start Ale­xandr Kanaki, cunoscutul arun­cător de ciocan se pregătea să ia plecarea. — „Probabil e vorba de un pa­riu?“ l-am întrebat ps Gorianov. __ JtA| să vezi“ îmi răspunse acesta cu un ton care m a fă­cut să inţeieg că nu spusese tot­ui că-mi mai rezerva o surpriză. O bătae de palme în loc de foc de pistol şi Alexandr Spiri­­donovici s’a avântat în cursă. t­recea obstacolele cu o uşurinţă şi îndemânare care arăta că nu e străin de această probă. N’a dărâmat nici un gard, iar la sfârşitul cursei cronometrul mar­case un timp neaşteptat de bun. — ,„Alexandr Spiridonovici este cam de o vârstă cu mine — con­tinuă Gorianov —, pe vremuri a fost alergător de garduri şi a fost recordman al ţării la decat­lon. Şi acum când e bine dis­pus la prăjina şi sare. Eu pe a­­tunei treceam 1 m. 70 la înălţime. Nu-i vorbă că n’aveam chiar 70 de kgr.“, închee râzând Gorianov. Şi apoi, pentru că mai uitase ce­va adaogă: „asta se chiamă in­tr’un cuvânt multilateralitate“. ATLETISM, DAR ŞI HALTERE, INNOT, BASCHET, VOLEI ETC. Vladimir Suhariev, excelentul sprinter a fost la început halte­rofil. Forţa pe care a acumulat-o ridicând greutăţi îi ajută acum se alerge cu o viteză uimitoare. Desvoltarea frecvenţei şi a rezi­stenţei în regim de viteză nu a fost o problemă prea mare pen­tru acest tânăr viguros care, ri­dica deasupra capului 120 de kg. Şi apoi un muşchi puternic, fle­xibil, antrenat, este mult mai ferit de elacaje. Denisenco, decatlonist şi sări­­tor cu prăjina este un excelent baschetbalist şi voleibalist, iar colegul său de probă Kniazev e un pasionat innotător. Un exce­­lent craulist este şi recordmanul mondial de haltere Grigorii No­vac. Iar fenomenala Alexandra Ciudina în afară de atletism practică voleiul şi hocheiul pe ghiaţă. „SECRETUL“ E COMPLEXUL *’ ’".6. „Nimic fenomenal sau supra­natural nu este la mijloc“ — aşa îşi începu cuvintele Gorianov în timp ce ne îndreptam spre ma­şină — „Secretul“ succeselor noastre stă aici“ — continuă el, a­­rătându-mi o insignă mică de e- mail roşu. „Complexul G.T.O. Eu am fost printre primii care mi-am luat insigna şi Kanaki la fel. Astăzi alături de noi sunt milioane şi milioane. Trecând normele complexului G.T.O., tâ­nărul sportiv capătă repeziciunea sprinterului, rezistenţa înnotăto­­rii lui, agilitatea boxeurului.­­ normele complexului G.T.O. se află bazele pentru însuşirea le­vi­tei şi driblingului, necesare footballistului, dar el desvoltă şi toate calităţile pe care trebuie să le aibă un bun minier, strungar sau colhoznic“. Astăzi, în Uniunea Sovietică nu există nici un sportiv calificat care să nu aibe insigna G.T.O. Categoria I-a de calificare a- Bienală sau titlul de maestru al sportului nu se poate acorda de­cât aceluia care a trecut şi nor­mele complexului G.T.O. gr. II. Dar nici n’ar putea să fie altfel, căci complexul G.T.O. este ade­văratul drum care duce spre mă­estria sportivă. In special G.T.O. gr. II. Normele sale sunt mult mai pretenţioase şi îndeplinirea lor pretinde un grad înalt de pregătire. Tot­odată în acest­ stadiu se poate stabili cu preci­zie faţă de ce sporturi are ap­titudine tânărul respectiv. La perfecţionarea pe care o va face acesta în ramura respectivă el se prezintă cu bagajul uriaş al pregătirii multilaterale pe care o asigură complexul G.T.O. gr. I. Drumul celor mai de seamă sportivi ai Uniunii Sovietice a început în timpul întrecerilor pentru insigna G.T.O. Şi de a­­ceea nu-i de mirare că ei preţ tr­ese şi ţin atât de mult la ea, ca la un simbol al puterii, al cu­rajului şi al rezistenţei, un sim­bol al dragostei nemărginite față de Patrie. Vaier*« Cîiîose

Next