Sportul Popular, decembrie 1954 (Anul 9, nr. 2538-2550)
1954-12-02 / nr. 2538
Utemistul Ion Chieresteş Nu este de loc uşoară misiunea de portar, mai ales atunci cînd echipa adversă are o linie de atac eficace. De foarte multe ori, Ion Cheresteş s-a aflat în situaţii dificile, uneori mingea l-a depăşit şi a intrat în plasă, dar pentru spectatorii nelipsiţi de la jocurile echipei Flamura roşie F. C. „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ el a rămas acelaşi portar talentat şi curajos. Şi părerea tovarăşilor lui de muncă n-a fost dezminţită de Ion Cheresteş- De la jocul joc, el s-a străduit să apere cît mai bine poarta echipei sale. Iar atunci Und jocul se sfîrşea şi victoria era de partea lor, Ion Cheresteş se simţea fericit. Simplu şi hotărit in acţiuni, săritor la nevoie, dornic de a munci cît mai mult pentru depăşirea primului, aşa îl cunosc, pe electricianul Ion Cheresteş muncitor de la Fabrica de Confecţii „Gheorghe GheorghiU-Dej“ din Capitală. ...Munceşte de mic copil, a trecut prin anii grei ai uceniciei, a îndurat loviturile stăpânului. Toate aceste amintirii negre ale trecutului s-au spulberat însă odată cu eliberarea ţării noastre, odată cu venirea zorilor noi, ai lui 23 August 1944. De atunci au venit şi pentru Ion Cherest-ş zile senine A devenit om liber, care ştie pentru ce munceşte. In toamna lui 1948 a intrat ca electrician la fabrica unde lucrează şi astăzi. In munca lui s-au ivit deseori greutăţi, pe care însă le-a înlăturat cu sprijinul utemiştilor din organizaţie. Rezultatele muncii lui n-au întirziat să se arate. An de an a fost evidenţiat pentru meritele sale. In anul 1952, tovarăşii lui de muncă, apreciindu-i sîrguiinţa, i-au acordat titlul de fruntaş în producţie. Sportul nu a fost îinsă lăsat uitării. Acum, mai mult ca oricînd, Ion Cheresteş s-a bucurat de sprijinul colectivului. Avînd la dispoziţie echipamentul sportiv şi materialele necesare, el s-a pregătit cu seriozitate şi ,în scurt timp a devenit portarul echipei Flamura roşie F. C. „Gheorghe Gheorghiu- Dej“.electricianul Ion Cheresteş s-a luat la întrecere cu sportivul Ion Cheresteş. In muncă, la întreţinerea in cît mai bune condiţiu a maşinilor, pe terenul de sport, ia lupta pentru victoria culorilor colectivului. Un singur om le face pe amîndouă: utemistul Ion Cheresteş, exemplu demn de numat pentru toţi sportivii noştri. C. Guşa, corespondent FOTOGRAFII ŞI FOTOGRAFI A reda realitatea pur şi simplu „fotografic“ nu e o notă proastă numai pentru scriitori sau pictori, ci chiar şi pentru... fotografi. Bineînţeles, observaţia aceasta nu se referă atît la instantaneul care surprinde un aspect al unui eveniment actual, cît la imagini care te fac să recunoşti că fotografiatul este de fapt tehnică plus artă. Mi-a limpezit acest adevăr constatarea unui prieten pe care l-am întîlnit la expoziţia concursului de fotografii turistice, cercetînd cu luare aminte fiecare „piesă” Mi-a spus: „Sînt multe privelişti frumoase aici, dar cele care m-au impresionat mai mult sînt cele pe care le-am văzut, cum se spune, „cu ochii mei“. Iată, de pildă, „Babele“, pe lingă care am trecut de atîtea ori, în diferite anotimpuri. Niciodată însă nu mi-a a părut atit de impunătoare ca în fotografia aceasta. Sau „căldarea” Bilei Cita măreţie dă cadrului acest colţ de stîncă din primul plan... Multe din fotografiile acestea ne arată că ochii noştri n-au sezisat toate frumuseţile locurilor pe unde am trecut cîndva“. Cum este posibil aşa ceva? Foarte simplu. Un efect de lumină, o perspectivă interesantă, pot da peisajului un alb şi negru mai mult farmec decit i-am descoperit „de visu“ noi înşine . Am dorit — probabil ca şi alţi vizitatori ai expoziţiei — să cunosc pe unul din autorii lucrărilor premiate. Şi curiozitatea mi-a fost satisfacută zilele trecute, cînd comisia de orgaizm-îii concurului de fotografii turistice i-a adus la Bucureşti pe participanţii i distinşi cu premii şi menţiuni, pentru a le înmina răsplata cuvenită frumoaselor lor realizări. Au venit, rind pe rind, la masa comisiei, aproape toţi premiaţii. In orice caz, „eroul” principal al concursului, D. Pugnoiu, un tînăr inginer constructor din Iaşi, care a cucerit premiul I pentru fotografia plina de ipoezie a Ceahlăului în zori de zi, a fost de faţă şi, în afara aparatului de fotografiat şi a diplomei, a primit multe aplauze din partea celor prezenţi la festivitate. D. Paghida este un harnic cercetător al munţilor Moldovei, mai ales. Nu are o înfăţişare de sportiv. Cel mult, ar putea fi considerat şahist, înalt, uscăţiv, cu faţa prelungă şi trăsături calme, aşa cum pare a-i fi şi firea. Ne-a vorbit fără caracteristicul accent moldovenesc, dar domol şi curgător, despre pasiunea sa pentru fotografiat şi despre lucrarea premiată. A mărturisit de la început că nici prin minte nu-ţi trecea că „Dimineaţa pe Ceahlău” va fi aleasă drept cea mai bună fotografie. „Ştiam că sunt in Oraşul Stalin, la Cluj, la Timişoara şi în alte oraşe fotografi cu lucrări valoroase, aşa după cum s-a putut vorba de altfel în această expoziţie“. Fotografiatul l-a atras încă din anii cînd era elev de Fceu. De atunci reuşise să-şi procure un „box“ (aparatul format cutie), cu care şi-a făcut ucenicia. „După 1944 cînd am devenit inginer, am putut să-mi cumpăr un aparat bun şi să colind munţii noştri“. Şi a colindat, ce-i drept, bună parte din Carpaţi. Mali are de cercetat două porţiuni: Retezatul şi Apusenii. Ceahlăul, care i-a adus premiul I, a fost realizat acum două veri, cînd, împreună cu un prieten, a străbătut culmi şi văi de-a lungul Carpăţilor răsăriteni, de la Cîmpulung Moldovenesc şi pînă la Ciceu. Din punct de vedere fotografic, tura aceasta s-a soldat cu 120 de imagini, dintre care cea mai izbutită sa dovedit a fi aceea făcută la Ceahlău, într-o dimineaţă de August „mai mnamic de ora 4, cînd abia începuse să mijească de ziuă“. Fara îndoială, lucruri interesante se pot povesti şi despre Ceilalţi participanţi distinşi cu premii şi menţiuni, ca, de exemplu, despre profesorul Emil Navrea din Timişoara, care şi-a îndreptat atenţia, în fotografiile sale asupra păsărilor şi gîzelor, făcindu-ne să ne ducem cu gîndul la profesorul Fabre, neobosit iscoditor al lumii vieţuitoarelor mici. ION F. BACIU PARTIDĂ DE ŞAH de DRAGOŞ VICO! Plin e colţul roşu, plin. La o măsuţă cu postav tărcat două frunţi s-au ingindurat: cimp pestriţ, în pătrăţele, cai năstruşnici, albi şi negri, fără friu, fără zăbale; miei-pionii-n salt soitic, cîte-un rege de nimic, lenevos şi-mpiedicat c-abia trece un pătrat; două viespi-două regine faţă-n faţă stau, vecine, se pindesc parcă-s zvirlugi. Crai bătrin, de ele fugi ! Şi mai sint nebuni cu vază, patru ture — atac şi pază — dar pe ciţi i-am numărat îi imprăştii-n lung şi-n lat îi suceşti, ii chibzuieşti, ori cîştind, ori păgubeşti! ...Pionii, nu ciurdă, au pornit cu caii-n zburdă... Vin... iată-i cum vin... Cum să-i afin ? Frunte-ngindurată, socoteşte, priveşte, ieşi-le-n cale pe dată ! Ei, te-am uitat, tură! Taci ? Ce, n-ai gură ? ...Vicleană-i regina, bat-o vina... Ţine-i piept, nebunule ! — Şah ! — Te-a-ncolţit bătrîne şi iară fugi ! Aşa ţi-e neamul: de clăpăugi. — Saltă, căluţule, saltă buiac ! Tură, regină, porniţi la atac, pe-aici, pe aici, de pe negru pe alb! — Treci la reforma, nene cal alb ! Aşa, înc-odat’ ! Degeaba, bătrîne... Degeaba, şah-mat ! (Din „Iaişuă nou“) APORTUL POPULAR Nr. 2538 Pag 3a Continuitatea antrenamentului in călărie In perioada de tranziție trebuie puse bazeile planificării antrenamentului în vederea anului următor. Durata perioadei de tranziție este de 1—IV lună. Pentru îndeplinirea scopului fixat în perioada de tranziţie se stabilesc in general, următoarele sarcini: 1) Pentru călăreţi. a) Scăderea treptată a eforturilor, prin micşorarea duratei şi intensităţii şedinţelor de călărie, care trebuie limitate la strictul necesar lucrului cailor. b) Repauzarea şi liniştirea sistemului nervos. Se va pune deci accentul, la întocmirea programului zilnic şi a lecţiilor, pe aspectul recreativ, în vederea restabilirii psihice. Lecţiile vor fi de o formă nouă, variată, recreativă. Se îndepărtează orice preocupare şi discuţie asupra concursurilor recent încheiate. Nu se mai fac sărituri decit intr-o mică măsură. Se evită cît mai mult călăria în manej închis sau pe terenul obişnuit de antrenament, răcindu-se mai mult la cimp. Se întocmeşte un program cultural bogat şi variat: spectacole, concerte, festivaluri, excursii etc. c) Menţinerea şi întărirea sănătăţii printr-un contrat medical riguros, preventiv şi emotiv. Se prescriu tratamentele medicale necesare, iar pentru cei ce au nevoie se asigură o cură balneară sau climaterică. Nu se fac antrenamente, dar se pot organiza tabere de recreaţie, de preferinţă la munte unde activitatea musculară va fi continuată prin practicarea schiului, turismului, alminismului şi altor sporturi complimentare, dar intr-un cadru cu totul nou şi prammat recreativ pentru sistemul nervos. d) Menţinerea calităţilor fizice la un nivel ridicat, prin pregătirea fizică multilaterală. Practicîndu-se gimnastica, atletismul, ciclismul, schiul, turismul, jocurile sportive: volei, baschet, handbal etc., se urmăreşte dezvoltarea calităţilor fizice mai slabe, pentru a se ajunge la un nivel înalt de pregătire fizică generală. Prin trecerea , la un nou şi variat regim de muncă recreativă, oboseala nu se va manifesta, deşi activitatea musculară continuă. In general se duce o activitate fizică la care să participe cît mai multe grupe de muşchi ce simt slab dezvoltate sau care nu sunt puse în funcţiune la călărie. La şedinţele de călărie se fac multe mlădieri. Activitatea fizică va fi dusă im general în mijlocul naturii. e) Corectarea greşelilor de tehnică şi stil, acolo unde este cazul, se va face în perioada de tranziţie şi cel mult in prima parte a perioadei pregătitoare. Tot in acest timp se urmăreşte şi uniformizarea stilului. Cu cît înaintăm spre perioada fundamentală şi, mai ales, cu cît ne apropiem de perioadă competiţională, corectările tehnicii săriturii şi a stilului trebuiesc cu desăvârşire evitate. f) Regimul alimentar se adaptează pe măsura scăderii treptate a eforturilor, in colaborare cu medicul. g) Pregătirea teoretică va reprezenta un procent mai mare din programul general, mergînd pînă la 20—25 la sută şi vizează probleme generale de antrenament probleme ştiinţifice sportive, istoricul călăriei, despre origina şi dezvoltarea calului, diferite rase de cai, cunoştinţe anatomo-triologice asupra organismului omului şi calului, unele elemente de tehnică, pregătirea examenului teoretic din cadrul complexului G.M.A. şi şedinţe de analiză a muncii, arătînd pentru fiecare călăreţ şi cai greşeli comise In competiţii şi care trebuiesc înlăturate. In general, în perioada de tranziţie continuă activitatea musculară, dar se asigură odihna şi reconfortarea Întregului sistem nervos. 2) Pentru cai. a) Scăderea treptată a eforturilor, prin micşorarea duratei şi intensităţii şedinţelor de călărie. b) Repauzarea şi liniştirea sistemului nervos. c) Menţinerea şi întărirea sănătăţii, printr-un riguros control medico-veterinar preventiv şi curativ. Controlul va viza în prim rind aparatul locomotor (muşchi, tendoane, articulaţii, copite, oase) şi aparatele circulator, respirator, digestiv, urinar, precum şi sistemul nervos. In această perioadă se vor aplica tratamente de lungă durată şi care sunt considerate ca absolut necesare: linii sau puncte de foc, vezicători, injecţii pentru întărirea articulaţiilor sau tendoanelor, la caii cu eforturi sau reumatici, diferite operaţii la copite, castrare etc. d) Menţinerea calităţilor fizice la un nivel ridicat, printr-o activitate multilaterală, care să dezvolte în special grupele de muşchi ce nu acţionează obişnuit la şedinţele de antrenament ale calului de sărituri. e) Corectarea greşelilor de tehnică şi stil la săritură. De ex.: caii care bat sub obstacol şi având o săritură scurtă nu se acomodează cu obstacole largi sau inverse cai care sar prea lung şi nu se pot stringe la o dublă cu distanțe scurte, cai care nu string partea dinapoi sau partea dinainte, cai care nu folosesc amediura sau sar cu capul în sus etc. f) Regimul alimentar se adaptează pe măsura scăderii treptate a eforturilor, în colaborare cu medicul veterinar. Raţia se reduce treptat, nu deodată la 4—5 kg. ovăz pe zi, în raport cu greutatea, vîrsta şi modul de întreţinere a fiecărui cal. Se poate continua, pentru buna funcţionare a aparatului digestiv, cu morcovi, lucernă, zahăr (la 2 săptămini cite 100—150 gr.). In general, şi la cai ca şi la călăreţi, in perioada de tranziţie continuă activitatea musculară, dar se asigură odihna şi reconfortarea sistemului nervos. Pentru rezolvarea acestei sarcini, la întocmirea programului şi lecţiilor se va pune accentul pe aspectul recreativ. Lecţiile vor fi de o formă nouă, variată, recreativă, continuindu-se totuși activitatea musculară. In acest scop vor fi eliminate în primul rind din program toate elementele care au surescitat sistemul nervos al calului: nu se mai fac sărituri, nu se mai lucrează în manej Închis decit pe vreme rea și nici pe terenul de antrenament obişnuit şi în nici un caiz pe uin teren cu obstacole. Căiaria se va face mai mult la cimp şi pe cit posibil pe terenuri noi, variate. Ieşirile la cimp vor fi făcute în diferite direcţii şi mimai individual sau pe aceeaşi direcţie, dar la intervale de 10—15 m, între călăreţi, deoarece în grup cei mai mulţi cai se enervează. Lucrul va consta din mersul la pas liber, trap obişnuit şi cu scurţi timpi de galop, cu dîrlogii cît mai liberi şi in dese repausuri. Mersul de bază trebuie să fie pasul cu dîrlogii lungi, cit mai îndelungat şi in fesat cît mai variat (pădure, câmpie, islam, mirişte, coborire şi urcare pe pante lungi şi puţin Înclinate sau scurte şi repezi, mersul prin arătura, prin zăpadă, prin noroi etc.). Durata unei şedinţe la cimp poate fi de IV’—3 ore şi trebuie să Înceapă totdeauna cu un timp de pasde 15’—20' şi să se termine cu un timp de pa* de 25’—30’. Dacă se lucrează la manej îi*chis şedinţa va avea aceeaşi structură, dar mai scurtă — circa 1 oră. In aceste şedinţe se va face in special dresaj cu diferite mişcări de mlădiere. Se vor evita timpii lungi de trap mărit sau galop mărit. Se vor folosi întoarceri cit mai largi. Pentru a varia regimul de lucru şi a-i da un caracter cît mai recreativ, caii se pot învăţa la ham şi se vor face plimbări de 1— IV» oră cu o trăsură cît se poate de uşoară, în trap mic şi mult pas. De asemenea, caii se vor lucra şi la coardă, cu sau fără dialogi de încordare, vor fi lăsaţi să alerge în libertate In manej şi In plus vor fi plimbaţi zilnic, în afară de şedinţele de călărie, cîte o oră la mină sau călare, la pas cu dîrlogii lungi. Aplicînd această metodă de continuitate a antrenamentului în tot cursul anului, mărind sau micşorind eforturile după perioada respectivă, dar mai ales folosind in mot rational perioada de tranziţie şi renunţînd la obiceiul învechit de a lăsa cani în completă inactiviate timp de luni de zile după competiţii, călăreţii vor putea depăşi plafonul la care au ajuns cu anumiţi cai şi vor putea realiza performanţe din an in an mai ridicate. GH. NICULESCU anti -nor