Sportul Popular, noiembrie 1956 (Anul 11, nr. 2913-2928)

1956-11-24 / nr. 2925

4.514 sportivi din 67 de ţări şi 110.000 spectatori au sărbătorit la Melbourne deschiderea Jocurilor Olimpice MELBOURNE 22_ (Agerpres) Corespondenţă specială. La 22 no­iembrie, in oraşul Melbourne, de cealaltă parte a ecuatorului, in în­depărtata Australie, s-a deschis cea de a XVI-a ediţie a Jocurilor .D- Umple, sim­bol al înfrăţirii în pace şi prietenie a tineretului sportiv de toate nafiile şi credinţele, de pe planeta noastră. In această zi solemnă, aşteptată cu nerăbdare de iubitorii de sport din toate ţările lumii, oraşul Olimpiadei s-a trezit sub un cer senin pe care a reapărut, după două zile de ploaie şi frig, un soare strălucitor. O briză uşoară ce suflă dinspre Pa­cific face să fluture in jurul sta­dionului olimpic flamurile celor 67 de ţări participante. încă din zori, mii de locuitori ai oraşului, turişti şi vizitatori aşteptau des­chiderea porţilor stadionului. Mulţi dintre ei şi-au petrecut noaptea aici pentru a ocupa un loc cit mai bun. In satul olimpic e o a­­nimaţie tinerească. Atleţii şi-au lă­sat ţinuta de antrenament şi se pregătesc pentru defilare. 160 de autobuse aliniate pe o distanţă de câţiva kilometri in apropierea sa­tului olimpic sunt gata să trans­porte sportivii la Cricket Ground. In cursul nopţii au sosit ultimele delegaţii: 27 de columbieni, 1I pe­­ruvieni, 5 turci şi 4 portughezi. Nu­mărul participanţilor la jocuri a urcat la 4.514, zi de sărbătoare In oraş, toate magazinele sint închise ca intr-o zi de sărbătoare şi numai pe largile bulevarde cir­culă maşini şi mulţimea din ce in ce mai numeroasă cu cit se a­­propie ora de începere. La ora 10 dimineaţa s-au deschis porţile sta­dionului şi in cîteva minute pe­luzele populare au fost arhipline. De departe se aude rumoarea sta­dionului. Două fanfare execută pentru public diverse melodii. Mu­zicanţii formează pe gazon cele 5 cercuri olimpice. Mulţimea izbuc­neşte în aplauze când îşi fac apa­riţia cei 12 heralzi olimpici care se opresc la picioarele micii tribune albe de unde se va rosti jurămln­­tul. După ora primului nu a mai rămas nici un loc neocupat; sunt aici 110.000 de oameni. Mulţimea aşteaptă nerăbdătoare începerea festivităţii de deschidere a Jocu­rilor Olimpice. La ora 15 precis an automobil negru, deschis, în care se află ducele de Edinburgh, intră pe stadion prin poarta de maraton şi după ce face un tur de pistă se opreşte in faţa tribu­nei oficiale. La ora 1530 hercu­zii sună din trompetele de argint, a­­nunţind defilarea delegaţiilor par­ticipante la Olimpiadă. Pe sta­dion pătrunde în frunte, după tra­diţie, delegaţia Greciei, care este viu aplaudată. Steagul ţării unde s-au născut Olimpiadele este pur­tat de atletul George Rubanis. Defilează apoi prin faţa tribunelor, in ordinea alfabetică engleză, cele­lalte reprezentative olimpice: Af­ganistan, Argentina, Austria, Ba­hamas, Belgia, Bermuda, Brazilia, Guiana Britanică, R.P. Bulgaria, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Columbia, Cuba, R. Cehoslovacă, Danemarca, Etiopia, Fiji, Finlanda, echipa d­ankaisistă. Franţa, Ger­mania, Marea Britanie, Hong-Kong, R.P. Ungară, Islanda, India, In­donezia, Iran, Irlanda, Israel, Ita­lia, Jamaica, Japonia, Kenia, Co­reea de Sud, Liberia, Luxemburg, Malaia, Mexic, Noua Zeelandă, Nigeria, Borneo de Nord, Norvegia, Pakistan, Peru, Filipine, R.P. Polo­nă, Portugalia, Port-Rico, R. P. Romînă, Singapore, Africa de Sud, Suedia, Tailanda, Trinidad, Turcia, Uganda, Uruguay, S.U.A., U.R.S.S., Venezuela, Vietnam, R.P.F. Iugos­lavia. Defilarea a fost închisă de echipa Australiei, ţara gazdă. Parada echipelor din 67 de ţări a oferit un spectacol de neuitat prin coloritul viu şi variat al cos­tumelor, prin ţinuta impecabilă a sportivilor, prin voioşia care a domnit tot timpul. De un mare succes s-a bucurat delegaţia Uniu­nii Sovietice. Sportivii sovietici e­­rau foarte eleganţi, băieţii în haine albe şi fetele în bluze şi fuste albastre. Spectatorii şi membrii ce­lorlalte delegaţii i-au primit cu a­­plauze furtunoase. Membrii delegaţiei române îm­brăcaţi în costume albastru-gri au cules de asemenea ovaţiile pu­blicului pentru ţinuta lor perfectă Iolanda Balaş, recordmana mon­dială la săritura în înălţime a fost strigată din tribune şi i s-a făcut o călduroasă manifestaţie de simpatie. O scenă care a plăcut mult publicului a fost atunci cind sportivii americani, care ii precedau pe cei sovietici, s-au oprit, au scos aparatele de fotografiat şi chiar acolo pe pistă şi-au făcut mai multe fotografii împreună cu cei mai renumiţi campioni din echipa U.R.S.S. Delegaţiile de participanţi la O­­limpiadă s-au aliniat apoi pe te­renul verde din centrul stadionului. Preşedintele Comitetului olimpic de organizare, Wilfred Kent Hughes, a salutat pe participanţi, urindui-le bun venit in Australia. In cuvintul său el a spus: „Prezenţa voastră aici pe stadion, este o dovadă că flacăra olimpică arde cu o strălu­cire din ce în ce mai mare. Fie ca Jocurile Olimpice din 1956 să dea întregii omeniri noi speranţe în lupta sa pentru prietenia tot mai strînsă a popoarelor“. SOSEŞTE FLACARA La ora 1633 (ora locală) ducele de Edinburgh a declarat deschisă cea de a XVI-a Olimpiadă. Pe catarg se înalţă încet, profilindu-se pe cerul a­uriu steagul alb, olim­pic, cu cele 5 cercuri înlănţuite care simbolizează înfrăţirea conti­nentelor şi raselor. 5.000 de porum­bei au zburat fîlfîind citeva minute ca un nor alb deasupra stadio­nului. Apoi 21 de salve de tun anunţă cel mai interesant moment al ceremoniei: sosirea flăcării care a fost aprinsă cu 3 săptămâni in urmă in Grecia, la poalele mun­telui Olimp. In Australia, flacăra olimpică a fost adusă cu avionul şi din oraşul Cairns pînă la Mel­bourne 2 830 de atleţi au purtat-o cite o milă fiecare. Ultimul schimb al ştafetei este tinărul atlet austra­lian Ron Clark. El apare pe pista de zgură roşie cu torţa aprinsă în mină. MOMENTUL CEL MAI SOLEMN Ai­ci mulţi sportivi rup rin­­durile şi il înconjoară pe tinărul (Continuare in pag. 8) TELEGRAME MELBOURNE Heidelberg LOTULUI OLIMPIC AL R. P. R. „In numele Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport, precum şi in numele tuturor sportivilor din R. P. R. vă urăm din toată inima deplin succes. Urmărim cu încredere şi dragoste eforturile voastre de a reprezenta cît mai demn culorile scumpei noastre pa­trii . Rugăm transmiteţi tuturor sportivilor şi tehnicienilor că întreg poporul nostru salută cu toată dragostea pe reprezentanţii săi cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice". ION VAI­DA vicepreşedinte al C.C.F.S./C.M. MELBOURNE Heidelberg LOTULUI OLIMPIC AL R. P. R. „In numele Comitetului Olimpic Român urăm succes deplin celei de a XVI-a ediţii a Jocurilor Olim­pice şi salutăm cu toată simpatia pe reprezentanţii R. P. R.“. COMITETUL OLIMPIC ROMÍN vicepreşedinţi: GH. TEODORESCU CORNELIU MANESCU PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢT-VA1 ORGAN AL COMITETULUI PENTRU CULTURĂ FIZICĂ Şl SPORT DE PE LINGĂ CONSILIUL DE MINIŞTRI ŞI AL ConfnSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN HP. R. ANUL XII Nr. 2925 Simbată 24 noiembrie 1956 8 pagini 25 bani Citiţi în part. 4, 5, 8 Ştirile şi reportajele de la Mellbowne primite de la trimisul nistru special Radu Urzice­anu COMENTARIUL ZILEI... După o luptă aprigă cu norii și cu ploaia, soarele văratic austra­lian a fost primul învingător al celei de a XVI-a Olimpiade. Putea oare globul ceresc de foc să nu se alăture zecilor de mii de spectato­ri la solemnitatea aprinderii pe stadion a flăcării oferite de data a­­ceasta din dogoarea sa, unor pro­­metei moderni, înarmaţi cu lupe şi obiective uriaşe? Şi iată că în ziua deschiderii Jocurilor, căldura a po­posit irezistibilă în oraşul Olim­piadei, aducînd şi primele ei neplă­ceri: accesele de insolaţie. După cum ne-a comunicat trimisul nos­tru special la Melbourne, Radu Ur­­ziceanu, festivitatea de deschidere s-a soldat, printre altele, şi cu vreo ...200 de leşinuri, astfel că ambu­lanţele sanitare au avut de la început şi din plin de lucru. Atmosfera caldă — la figurat şi la propriu — a caracterizat înce­putul jocurilor. De aceea, primele starturi, primele performanţe şi re­corduri, chiar şi primii eroi ai O­­l­rvpiadei — campionii — n-au pu­­tut estompa momentele emoţionante pe care le-au trăit spectatorii în ziua solemnei festivităţi de pe Criket- Ground. Americanii au fraternizat cu sovieticii, albii cu negrii, cu galbenii, ca într-o mare comunita­te, ca într-o adevărată familie re­unită sub flamura olimpică. O­­dată în plus s-a dovedit că sportul poate clădi punţi trainice de înţe­legere între oameni, poate crea un limbaj comun în care cuvîntul „pace“ să deţină locul de frunte. Sub acest aspect, a XVI-a Olim­piadă a pornit la drum cu augu­­ri din cei mai buni. Tineri vînjoşi, adunaţi din toate colţurile lumii au pornit la luptă, dar nu pe cîmpuri de bătălie, ci pe terenuri paşnice cu gazon, pe piste de zgură, nu apa limpede şi cristalină a bazine­lor de înot. Trompetele lor n-au cîntat marşuri războinice, ci au intonat imnuri închinate păcii şi iubirii, iar cuvintele şi gîndurile lor s-au unit sub tremurul sacru al flăcării rupte din astrul veşnic viu, în jurămîntul de a păstra neîntinate nobilele idei olimpice, de a se în­trece cinstit, de a fi şi de a ră­­rm­îne prieteni... Imaginile a două zile olimpice pot furniza subiectul unei cărţi şi nici­decum nu pot fi — înserate măcar — într-un articol de ziar. Ieri la amiază i-am cunoscut pe primii campioni: V. Kuţ, Ch. Di­­mas, O. Fikotova. Deşi în faţa­­ lor nu s-au dărîmat — ca In ast-­­ lichitate — porţile cetăţilor, nume- i­le lor au fost pe buzele tuturor şi­­ vor rămîn­e scrise în cartea de o-­­­noare a sportului mondial. Un mo­ment emoţionant a fost atunci cînd faimosul Jesse Owens, spectator­­ de data aceasta la întrecerile că­rora ie-a dat atîta strălucire ca 20 de ani urmă, l-a felicitat pe pri­mul campion olimpic de atletism. In absenţa nataţiei, sport aproa­pe naţional în Australia, atletic­mul a constituit clou-ul întrecerilor de vineri. Şi dacă victoriile obţinute de Vladimir Kuţ la 10.000 m. şi de Charles Dumas la săritura în înăl­ţime au fost oarecum aşteptati, mai mult chiar, cei doi ca deţină­tori ai recordurilor lumii aveau datoria „morală“ să cîştige, la schimb cucerirea medaliei olimpice de aur la aruncarea discului de dă­­tre studenta cehoslovacă Olga Fi­kclová este considerată ca o mui surpriză. Specialiștii spun că, chiar­ dacă Ponomareva — favorita pro­bei — nu ar fi fost accidentată la umăr, cu greu ar fi învins-o pe Fikiotova în forma strălucită ară­tată de aceasta ieri. O impresie extraordinară a produs nu numai alergarea dar și maniera în care a cîştigat Vladimir Kuţ cursa de 10.000 m. Marele sportiv sovietic a condus tot timpul de-a lungul celor 25 de ture de stadion. Iată ce a declarat el reprezentan­ţilor presei, după victorie: „Şi to­­tuşi aceasta n-a fost cea mai ciuil cursă din cariera mea. Dar pre­zenţa englezului Pirie mi-a dat unele emoţii la început. Aproape lipit de mine, Pirié nu pierdea nici un centimetru şi aveam chiar impresia că-l lovesc cu cuiele de la pantofi. Simţindu-mă însă în cea mai bună formă am putut ai controlez cursa şi să cîştig. A­­plauzele şi încurajările publicul­ m-au purtat pur şi simplu spre victorie". „Cursa a fost foarte rapidă și mărturisesc că am fost surpriza de formidabilul sprint final al M Vladimir Kut" a declarat Kovac, adăugind că el credea in victoria lui Pirle. Flacăra olimpică nu arde numai la Melbourne. La citeva ceasuri după ce flacăra adusă din O­limp fusese înălţată pe marele stadion din Melbourne, la 20.000 km. depărtare, la Bucureşti se desfăşura o solemnitate închinată Jocurilor Olimpice. Cei peste 5.000 de spectatori care au umplut pînă la refuz tribunele sălii Floreasca, au fost martorii unei ceremonii simple, dar de o adîncă semnificaţie: pe frumosul soclu construit în stă clasic şi aşezat pe înaltul tribunei a fost aprinsă flacăra olimpică. Ea va arde, întocmai ca şi la Melbourne, pînă in seara zilei de 8 decembrie, ultima zi a intrecerilor olimpice. Fertivitatea a fost încadrată de în­ti­lui­rile din campionatul unui sport olimpic: baschetul. In sune­tele cunoscutului marş sportiv, şi-a făcut apariţia In sală im grup de sportivi de frunte ai ţării. In primul rind păşea maestrul emerit al sportului Dina Cristea, cel care în atîtea rînduri, pe atîtea sta­dioane ale lumii, a propagat ideea olimpici a Întrecerii paşnice, prieteneşti, între sportivii de pre­tutindeni. In urma lui veneau ceilalţi membri ai gărzii de onoare a flăcării olimpice, maestre!« emerite ale sportului Ella Zeller şi Elena Jîanu, maeştrii sportului Anica Ţicu, Rodica Sădealu, Jacqueline Zvonewski, Gh. Băcut, Ştefan Roman, Constantin Dumitrescu, Vasile Tuţă, Dumitru Joc. După discursul rostit de prof. Gh. Teodorescu, vice­preşedinte al Comitetului Olimpic Român, maestrul emerit al sportului Dinu Cristea — vizibil emoţio­nat — a aprins flacăra olimpică. In liniştea care l« coborise asupra sălii au răsunat acordurile Imuuhd olimpic. In aceeaşi zi, in cinstea marelui eveniment al deschiderii Jocurilor, flacăra olimpică a fost aprinsă, cu fastul cuvenit şi în alte mari n­ase ale lumii : Roma, Moscova, Belgrad, Stockholm, New-York, Atena, Berlin şi altele. Flacăra olimpică nu arde vnu­mai la Melbourne... (Foto: L. TIBOR)

Next