Sportul Popular, noiembrie 1956 (Anul 11, nr. 2913-2928)
1956-11-24 / nr. 2925
4.514 sportivi din 67 de ţări şi 110.000 spectatori au sărbătorit la Melbourne deschiderea Jocurilor Olimpice MELBOURNE 22_ (Agerpres) Corespondenţă specială. La 22 noiembrie, in oraşul Melbourne, de cealaltă parte a ecuatorului, in îndepărtata Australie, s-a deschis cea de a XVI-a ediţie a Jocurilor .D- Umple, simbol al înfrăţirii în pace şi prietenie a tineretului sportiv de toate nafiile şi credinţele, de pe planeta noastră. In această zi solemnă, aşteptată cu nerăbdare de iubitorii de sport din toate ţările lumii, oraşul Olimpiadei s-a trezit sub un cer senin pe care a reapărut, după două zile de ploaie şi frig, un soare strălucitor. O briză uşoară ce suflă dinspre Pacific face să fluture in jurul stadionului olimpic flamurile celor 67 de ţări participante. încă din zori, mii de locuitori ai oraşului, turişti şi vizitatori aşteptau deschiderea porţilor stadionului. Mulţi dintre ei şi-au petrecut noaptea aici pentru a ocupa un loc cit mai bun. In satul olimpic e o animaţie tinerească. Atleţii şi-au lăsat ţinuta de antrenament şi se pregătesc pentru defilare. 160 de autobuse aliniate pe o distanţă de câţiva kilometri in apropierea satului olimpic sunt gata să transporte sportivii la Cricket Ground. In cursul nopţii au sosit ultimele delegaţii: 27 de columbieni, 1I peruvieni, 5 turci şi 4 portughezi. Numărul participanţilor la jocuri a urcat la 4.514, zi de sărbătoare In oraş, toate magazinele sint închise ca intr-o zi de sărbătoare şi numai pe largile bulevarde circulă maşini şi mulţimea din ce in ce mai numeroasă cu cit se apropie ora de începere. La ora 10 dimineaţa s-au deschis porţile stadionului şi in cîteva minute peluzele populare au fost arhipline. De departe se aude rumoarea stadionului. Două fanfare execută pentru public diverse melodii. Muzicanţii formează pe gazon cele 5 cercuri olimpice. Mulţimea izbucneşte în aplauze când îşi fac apariţia cei 12 heralzi olimpici care se opresc la picioarele micii tribune albe de unde se va rosti jurămlntul. După ora primului nu a mai rămas nici un loc neocupat; sunt aici 110.000 de oameni. Mulţimea aşteaptă nerăbdătoare începerea festivităţii de deschidere a Jocurilor Olimpice. La ora 15 precis an automobil negru, deschis, în care se află ducele de Edinburgh, intră pe stadion prin poarta de maraton şi după ce face un tur de pistă se opreşte in faţa tribunei oficiale. La ora 1530 hercuzii sună din trompetele de argint, anunţind defilarea delegaţiilor participante la Olimpiadă. Pe stadion pătrunde în frunte, după tradiţie, delegaţia Greciei, care este viu aplaudată. Steagul ţării unde s-au născut Olimpiadele este purtat de atletul George Rubanis. Defilează apoi prin faţa tribunelor, in ordinea alfabetică engleză, celelalte reprezentative olimpice: Afganistan, Argentina, Austria, Bahamas, Belgia, Bermuda, Brazilia, Guiana Britanică, R.P. Bulgaria, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Columbia, Cuba, R. Cehoslovacă, Danemarca, Etiopia, Fiji, Finlanda, echipa dankaisistă. Franţa, Germania, Marea Britanie, Hong-Kong, R.P. Ungară, Islanda, India, Indonezia, Iran, Irlanda, Israel, Italia, Jamaica, Japonia, Kenia, Coreea de Sud, Liberia, Luxemburg, Malaia, Mexic, Noua Zeelandă, Nigeria, Borneo de Nord, Norvegia, Pakistan, Peru, Filipine, R.P. Polonă, Portugalia, Port-Rico, R. P. Romînă, Singapore, Africa de Sud, Suedia, Tailanda, Trinidad, Turcia, Uganda, Uruguay, S.U.A., U.R.S.S., Venezuela, Vietnam, R.P.F. Iugoslavia. Defilarea a fost închisă de echipa Australiei, ţara gazdă. Parada echipelor din 67 de ţări a oferit un spectacol de neuitat prin coloritul viu şi variat al costumelor, prin ţinuta impecabilă a sportivilor, prin voioşia care a domnit tot timpul. De un mare succes s-a bucurat delegaţia Uniunii Sovietice. Sportivii sovietici erau foarte eleganţi, băieţii în haine albe şi fetele în bluze şi fuste albastre. Spectatorii şi membrii celorlalte delegaţii i-au primit cu aplauze furtunoase. Membrii delegaţiei române îmbrăcaţi în costume albastru-gri au cules de asemenea ovaţiile publicului pentru ţinuta lor perfectă Iolanda Balaş, recordmana mondială la săritura în înălţime a fost strigată din tribune şi i s-a făcut o călduroasă manifestaţie de simpatie. O scenă care a plăcut mult publicului a fost atunci cind sportivii americani, care ii precedau pe cei sovietici, s-au oprit, au scos aparatele de fotografiat şi chiar acolo pe pistă şi-au făcut mai multe fotografii împreună cu cei mai renumiţi campioni din echipa U.R.S.S. Delegaţiile de participanţi la Olimpiadă s-au aliniat apoi pe terenul verde din centrul stadionului. Preşedintele Comitetului olimpic de organizare, Wilfred Kent Hughes, a salutat pe participanţi, urindui-le bun venit in Australia. In cuvintul său el a spus: „Prezenţa voastră aici pe stadion, este o dovadă că flacăra olimpică arde cu o strălucire din ce în ce mai mare. Fie ca Jocurile Olimpice din 1956 să dea întregii omeniri noi speranţe în lupta sa pentru prietenia tot mai strînsă a popoarelor“. SOSEŞTE FLACARA La ora 1633 (ora locală) ducele de Edinburgh a declarat deschisă cea de a XVI-a Olimpiadă. Pe catarg se înalţă încet, profilindu-se pe cerul auriu steagul alb, olimpic, cu cele 5 cercuri înlănţuite care simbolizează înfrăţirea continentelor şi raselor. 5.000 de porumbei au zburat fîlfîind citeva minute ca un nor alb deasupra stadionului. Apoi 21 de salve de tun anunţă cel mai interesant moment al ceremoniei: sosirea flăcării care a fost aprinsă cu 3 săptămâni in urmă in Grecia, la poalele muntelui Olimp. In Australia, flacăra olimpică a fost adusă cu avionul şi din oraşul Cairns pînă la Melbourne 2 830 de atleţi au purtat-o cite o milă fiecare. Ultimul schimb al ştafetei este tinărul atlet australian Ron Clark. El apare pe pista de zgură roşie cu torţa aprinsă în mină. MOMENTUL CEL MAI SOLEMN Aici mulţi sportivi rup rindurile şi il înconjoară pe tinărul (Continuare in pag. 8) TELEGRAME MELBOURNE Heidelberg LOTULUI OLIMPIC AL R. P. R. „In numele Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport, precum şi in numele tuturor sportivilor din R. P. R. vă urăm din toată inima deplin succes. Urmărim cu încredere şi dragoste eforturile voastre de a reprezenta cît mai demn culorile scumpei noastre patrii . Rugăm transmiteţi tuturor sportivilor şi tehnicienilor că întreg poporul nostru salută cu toată dragostea pe reprezentanţii săi cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice". ION VAIDA vicepreşedinte al C.C.F.S./C.M. MELBOURNE Heidelberg LOTULUI OLIMPIC AL R. P. R. „In numele Comitetului Olimpic Român urăm succes deplin celei de a XVI-a ediţii a Jocurilor Olimpice şi salutăm cu toată simpatia pe reprezentanţii R. P. R.“. COMITETUL OLIMPIC ROMÍN vicepreşedinţi: GH. TEODORESCU CORNELIU MANESCU PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢT-VA1 ORGAN AL COMITETULUI PENTRU CULTURĂ FIZICĂ Şl SPORT DE PE LINGĂ CONSILIUL DE MINIŞTRI ŞI AL ConfnSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN HP. R. ANUL XII Nr. 2925 Simbată 24 noiembrie 1956 8 pagini 25 bani Citiţi în part. 4, 5, 8 Ştirile şi reportajele de la Mellbowne primite de la trimisul nistru special Radu Urziceanu COMENTARIUL ZILEI... După o luptă aprigă cu norii și cu ploaia, soarele văratic australian a fost primul învingător al celei de a XVI-a Olimpiade. Putea oare globul ceresc de foc să nu se alăture zecilor de mii de spectatori la solemnitatea aprinderii pe stadion a flăcării oferite de data aceasta din dogoarea sa, unor prometei moderni, înarmaţi cu lupe şi obiective uriaşe? Şi iată că în ziua deschiderii Jocurilor, căldura a poposit irezistibilă în oraşul Olimpiadei, aducînd şi primele ei neplăceri: accesele de insolaţie. După cum ne-a comunicat trimisul nostru special la Melbourne, Radu Urziceanu, festivitatea de deschidere s-a soldat, printre altele, şi cu vreo ...200 de leşinuri, astfel că ambulanţele sanitare au avut de la început şi din plin de lucru. Atmosfera caldă — la figurat şi la propriu — a caracterizat începutul jocurilor. De aceea, primele starturi, primele performanţe şi recorduri, chiar şi primii eroi ai Olrvpiadei — campionii — n-au putut estompa momentele emoţionante pe care le-au trăit spectatorii în ziua solemnei festivităţi de pe Criket- Ground. Americanii au fraternizat cu sovieticii, albii cu negrii, cu galbenii, ca într-o mare comunitate, ca într-o adevărată familie reunită sub flamura olimpică. Odată în plus s-a dovedit că sportul poate clădi punţi trainice de înţelegere între oameni, poate crea un limbaj comun în care cuvîntul „pace“ să deţină locul de frunte. Sub acest aspect, a XVI-a Olimpiadă a pornit la drum cu auguri din cei mai buni. Tineri vînjoşi, adunaţi din toate colţurile lumii au pornit la luptă, dar nu pe cîmpuri de bătălie, ci pe terenuri paşnice cu gazon, pe piste de zgură, nu apa limpede şi cristalină a bazinelor de înot. Trompetele lor n-au cîntat marşuri războinice, ci au intonat imnuri închinate păcii şi iubirii, iar cuvintele şi gîndurile lor s-au unit sub tremurul sacru al flăcării rupte din astrul veşnic viu, în jurămîntul de a păstra neîntinate nobilele idei olimpice, de a se întrece cinstit, de a fi şi de a rărmîne prieteni... Imaginile a două zile olimpice pot furniza subiectul unei cărţi şi nicidecum nu pot fi — înserate măcar — într-un articol de ziar. Ieri la amiază i-am cunoscut pe primii campioni: V. Kuţ, Ch. Dimas, O. Fikotova. Deşi în faţa lor nu s-au dărîmat — ca In ast- lichitate — porţile cetăţilor, nume- ile lor au fost pe buzele tuturor şi vor rămîne scrise în cartea de o-noare a sportului mondial. Un moment emoţionant a fost atunci cînd faimosul Jesse Owens, spectator de data aceasta la întrecerile cărora ie-a dat atîta strălucire ca 20 de ani urmă, l-a felicitat pe primul campion olimpic de atletism. In absenţa nataţiei, sport aproape naţional în Australia, atleticmul a constituit clou-ul întrecerilor de vineri. Şi dacă victoriile obţinute de Vladimir Kuţ la 10.000 m. şi de Charles Dumas la săritura în înălţime au fost oarecum aşteptati, mai mult chiar, cei doi ca deţinători ai recordurilor lumii aveau datoria „morală“ să cîştige, la schimb cucerirea medaliei olimpice de aur la aruncarea discului de dătre studenta cehoslovacă Olga Fikclová este considerată ca o mui surpriză. Specialiștii spun că, chiar dacă Ponomareva — favorita probei — nu ar fi fost accidentată la umăr, cu greu ar fi învins-o pe Fikiotova în forma strălucită arătată de aceasta ieri. O impresie extraordinară a produs nu numai alergarea dar și maniera în care a cîştigat Vladimir Kuţ cursa de 10.000 m. Marele sportiv sovietic a condus tot timpul de-a lungul celor 25 de ture de stadion. Iată ce a declarat el reprezentanţilor presei, după victorie: „Şi totuşi aceasta n-a fost cea mai ciuil cursă din cariera mea. Dar prezenţa englezului Pirie mi-a dat unele emoţii la început. Aproape lipit de mine, Pirié nu pierdea nici un centimetru şi aveam chiar impresia că-l lovesc cu cuiele de la pantofi. Simţindu-mă însă în cea mai bună formă am putut ai controlez cursa şi să cîştig. Aplauzele şi încurajările publicul m-au purtat pur şi simplu spre victorie". „Cursa a fost foarte rapidă și mărturisesc că am fost surpriza de formidabilul sprint final al M Vladimir Kut" a declarat Kovac, adăugind că el credea in victoria lui Pirle. Flacăra olimpică nu arde numai la Melbourne. La citeva ceasuri după ce flacăra adusă din Olimp fusese înălţată pe marele stadion din Melbourne, la 20.000 km. depărtare, la Bucureşti se desfăşura o solemnitate închinată Jocurilor Olimpice. Cei peste 5.000 de spectatori care au umplut pînă la refuz tribunele sălii Floreasca, au fost martorii unei ceremonii simple, dar de o adîncă semnificaţie: pe frumosul soclu construit în stă clasic şi aşezat pe înaltul tribunei a fost aprinsă flacăra olimpică. Ea va arde, întocmai ca şi la Melbourne, pînă in seara zilei de 8 decembrie, ultima zi a intrecerilor olimpice. Fertivitatea a fost încadrată de întiluirile din campionatul unui sport olimpic: baschetul. In sunetele cunoscutului marş sportiv, şi-a făcut apariţia In sală im grup de sportivi de frunte ai ţării. In primul rind păşea maestrul emerit al sportului Dina Cristea, cel care în atîtea rînduri, pe atîtea stadioane ale lumii, a propagat ideea olimpici a Întrecerii paşnice, prieteneşti, între sportivii de pretutindeni. In urma lui veneau ceilalţi membri ai gărzii de onoare a flăcării olimpice, maestre!« emerite ale sportului Ella Zeller şi Elena Jîanu, maeştrii sportului Anica Ţicu, Rodica Sădealu, Jacqueline Zvonewski, Gh. Băcut, Ştefan Roman, Constantin Dumitrescu, Vasile Tuţă, Dumitru Joc. După discursul rostit de prof. Gh. Teodorescu, vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român, maestrul emerit al sportului Dinu Cristea — vizibil emoţionat — a aprins flacăra olimpică. In liniştea care l« coborise asupra sălii au răsunat acordurile Imuuhd olimpic. In aceeaşi zi, in cinstea marelui eveniment al deschiderii Jocurilor, flacăra olimpică a fost aprinsă, cu fastul cuvenit şi în alte mari nase ale lumii : Roma, Moscova, Belgrad, Stockholm, New-York, Atena, Berlin şi altele. Flacăra olimpică nu arde vnumai la Melbourne... (Foto: L. TIBOR)