Sportul Popular, august 1957 (Anul 12, nr. 3052-3071)

1957-08-07 / nr. 3057

1 Daruri pentru marea sărbătoare (Urmare din pag. I) Irîeî noastre priveşte cu bucurie spre numeroasele înfăptuiri din a­­cest an; el îşi manifestă hotărî­­rea de a consolida şi spori aceste succese. Stimulaţi de apariţia re­centei Hotărîri a Comitetului Cen- Itral al P.M.R. şi a Consiliului de­­Miniştri cu privire la reorganiza­rea mişcării de cultură fizică şi sport, sutele de mii de tineri spor­tivi se angajează să traducă în viaţă prevederile Hotărîrii, să spri­jine aplicarea măsurilor de reor­ganizare a mişcării sportive. Ei se angajează să transforme reluarea activităţii competiţionale oficiale într-o adevărată sărbătoare spor­tivă, într-un prilej de a-şi dovedi buna pregătire tehnică dar şi dis­ciplina sporti­vă, rod al u­nei e­­dulaţii sănătoase de a demonstra întreaga bogăţie de calităţi morale pe care sportul le sădeşte în int­rude tinerilor care-i iubesc, care-i practică.­­.. cu fiecare zi care trece, da­­rnii­e vreb­i fire lui 23 August de­­către tinerii sportivi sporesc... Graniţele arle...­ ­1 'Atletismul ara şi el... graniţe! Iar pentru a putea trece aceste graniţe se cere talent, seriozitate, u­îrzenie şi muncă, mai ales foarte multă muncă!­­ Graniţele atletismului le cunoaş­teţi! Căci fiecare dintre dumnea­voastră v-aţi gîndit la ele de multe ori, aţi auzit vo­­bindu-se despre ele, le-aţi văzut înscrise în croni­cile concursurilor atletice şi mai ales le-aţi văzut „trecute“ de di­verşi atleţi, chiar sub ochii dum­neavoastră de spectator pasionat şi entuziast. 2,00 metri la înălţime... 60 de metri la ciocan... 1:50,0 pe 800 m­... 50 m. la suliţă femei... 17 metri la greutate... etc., sunt câteva , din multele graniţe ale atletismu­lui. Universalitatea acestor graniţe este strîns legată de valoarea cit mai ridicată a cifrelor care le în­soţesc. Ele depind astfel de ci­frele rezultatelor, de pretenţiile, din zi în zi tot mai mari, ale oa­menilor, de nivelul în continuă creştere al atletismului. Oricum, aceeaşi probă are mai multe graniţe! Treci de una, eşti mulţumit, dar apoi ,trebuie să mun­ceşti mai bine şi mai mult pentru a te putea apropia şi trece o alta, apoi de altele... Să luăm de pildă aruncarea suli­ţei la fermei. In 1930, sibianca Stela Bock depăşea serios graniţa celor 30 metri ai consacrării din acei ani, stabilind recordul Româ­niei la 34,08 m., apoi la 36,84 m. (1934). Au trecut 16 ani pentru ca ultimul din aceste recorduri să fie doborât şi să fie trecută şi graniţa mult visaţilor, 40 de metri. Ilona Miklós a reuşit 42,77 m .De acum ne-am gîndit cu toţii (deh! pretenţiile cresc, mai mult decit cresc performanţele!) la...­­45 metri. Satisfacţia aceasta ne-a adus-o Aneliese Zîmbreşteianu care, în 1953, a aruncat 45,20 m... 45,58 m, iar în 1955, la cea de a doua ediţie a Jocurilor de la Var­şovia a obţinut 47,00 m. Din a­­cest moment obiectivul aruncătoa­relor noastre a devenit graniţa consacrării internaţionale­­ a celor 50 de metri. Cea care ne-a dat cele mai multe speranţe în trecerea acesteia, a fost tânăra atletă din Cimpurung Maria Diţi. Anul acesta, în cadrul meciului cu Italia şi Cehoslovacia, l-a lipsit, un singur centimetru pentru a pu­tea realiza 50 m. Dar ceea ce n-a reuşit atunci, a obţinut acum, cu cîteva zile în urmă la Moscova, suliţa pornită din mîna ei s-a oprit la 50,06 m. In faţa ei stau însă, de acum, alte asemenea graniţe! Anializînd faptele prin prisma evoluţiei de pînă acum a Măriei Diţi, putem spera într-o nouă depăşire: 53,00 metri? Noi credem că da! Antrenorul ei, prof. Emil Drăgan, care-şi cu­noaşte bine eleva, ne-a asigurat, deunăzi, că în scurt timp, vom fi cei dinţii să vă comunicăm rezul­tatele de peste 53,00 metri... Vom fi foarte bucuroşi să vă facem a­­­cest mic serviciu... Am ales, în continuare, proba de 800 m. bărbaţi. Pentru noi, una din graniţele cele mai importante a fost, la timpul său, 2:00,D­­in 1926 S. Rabat a reuşit un rezultat egal acesteia. Dar mai apoi, nu­mai pentru o singură zecime de secundă au trebuit să treacă... 11 ani. Francisc Nemeş a fost deschi­zătorul drumului performanţelor sub 2 minute (1:59,9 şi 1:59,2 în 1937), apoi Ion Lăpuşan (1:59,2 în 1937), din nou Nemeş (1:58.5 t­ot în 1937), Gheorghe Kiss (1:56.4 în 1938, şi 1:55.8 în 1939). Primul care coboară sub 1:55.0 a fost Dumitru Tîlmaciu (1:54.9 în 1949). Tot el reuşeşte în acelaşi an: 1:54.4 şi 1:54.2. Urmează Dumitru Bîrdău (1:53.2 în 1952), apoi Au­rel Palade-Ursu corectează, în 1953, de 3 ori recordul, ducîndlu-l la 1:52.4 La campionatele Internaţionale din 1955, juniorul Zoltán Vam­oş obţine un nou record cu 1:52,2, dar nu obţine... calificarea în final a acestei probe. Este rîndul lui Şte­fan Mihály să-şî înscrie numele printre recordmanii ţării şi să des­chidă drumul rezultatelor sub 1:52,0 (1:51,9 în 1955) şi sub 1:51,0 (1:50,9 şi 1:50,7 în 1956). Aceste rezultate ne-au întărit convingerea că, în sfârşit, graniţa celor 1:50,0 (este o graniţă de unde performanţele încep să aibă o valoare internaţională) va putea fi întrecută. Dar nu Mihaly a reu­şit acest hieru, ci tot Zoltán Va­­moş. In seriile cursei de 800 m, din cadrul Jocurilor de la Moscova el reuşeşte 1:50,0 şi lasă impresia certă — pentru finală—a unui nou record. Şi faptele s-au petrecut în­tocmai! Sîmbătă, în finala cursei, într-o companie valoroasă, Va­­mos nu s-a lăsat intimidat de faima adversarilor săi, ci luptînd din răsputeri a fost pe primul plan al cursei în apropierea liniei de sosire, cînd a fost întrecut de finişul mai puternic al polonezu­lui Kazmierski şi germanului Rein­­nager. Rezultatul său 1:49,4 împli­nește visul tuturor alergătorilor noştri. O nouă graniţă a fost tre­cută! ROMEO VILARA ZOLTÁN VAMOŞ EXAMEN DE ADMITERE LA I. C. F. Institutul de Cultură Francă din Bucureşti anunţa pe cei interesaţi că examenul de admitere în anul I se ţine între data de 16 septembrie— 26 septembrie 1957. înscrierile pentru examenul de ad­mitere în institut se fac între 15 au­gust şi 14 septembrie 1957. Pentru înscriere candidaţii vor prezenta actele prevăzute în instruc­ţiunile Ministerului Invăţămîn­tului şi Culturii publicate în ziare. Actele vor fi prezentate numai în original. La Institutul de Cult­ură Fizică candidaţii la examenul de admitere vor da examen de admitere la urmă­toarele discipline: 1. Um­ba şi literatura român­ă (scris). 2. Anatomia şi fiziologia omului (scris şi oral). 3. Probe practice. a. — ATLETISM BĂIEŢI: 100 m. plat 13”2, — să­ritura în lungime 5 m., — aruncarea greutăţii 8 m. FETTE : 100 m. plat 15”5, — săritura în înălţime 1,10 m, — aruncarea greutăţii 7 m. b. JOCURI SPORTIV* candidaţii băieţi şi fete vor efec­tua un joc de baschet ?l unul de vo­lei în condiţii concrete de concurs. c. — gimnastica BĂIEŢI: săritură peste capră înăl­­ţată la 1,30 m., cuţărarea la frînghie 6 m. (urcarea se face cu ajutorul tirajelor şi picioarelor, iar coborîrea numai cu ajutorul braţelor), exerciţii la sol (categ. IlI-a), efectuarea unui exerciţiu liber ales la un aparat pre­ferat (paralele, inele, bară fixă sa­u cal cu minere). FETE: cfifţărarea pe frînghie 5 m. (urcarea şi coborîrea se face cu aju­torul braţelor şi picioarelor), exerciţii la sol (categ. III-a), efectuarea unui exerciţiu liber ales la unul din apa­ratele preferate (paralele, inele, bară fixă, bîrnă). . Programa pentru limba şi litera­tura romînă a fost publicată în broşura „Admiterea în învâţămîntul superior“ emisă de Ministerul Invă­­ţămîntului şi Culturi. Programa pentru Anatomia şi Fi­ziologia omului se găseşte pentru consultaţii la Secretariatul Institutu­lui de Cultură Fizică din Bucureşti. Probele practice şi examenul medi­cal sunt eliminatorii. Examenul medical va începe pe data de 1 septembrie pentru candi­daţii din Bucureşti, iar pentru cei din provincie între 5—12 septembrie 1907. Acest examen medical se va ţine la Institut în Str. Maior Ene nr. 12 Bucureşti. Candidaţii se vor prezenta la exa­menul medical cu buletinul de ana­liză a sîngelui şi cu buletinul de micro-radio,fotografie pe care le vor obţine de la centrele respective din ţară. Informaţii suplimentare se pot cere la Secretariatul Institutului din str. Major Ene nr. 12, raionul Lenin, zilnic între orele 7—15. întrecerile tenismenilor BUCUREŞTENI CONTINUA Deşi timpul a fost prielnic pen­tru tenis, totuşi puţini spectatori au venit ieri după-amiază pe terenu­rile Centrului de antrenament nr. 7 (fost Doherty) pentru a urmări optimile de finală la simplu băieţi şi sferturile de finală la simplu fe­mei din cadrul campionatului de tenis al Capitalei. Dintre meciurile desfășurate ieri s-au situat la un nivel acceptabil partidele Zacopcea­­nu-Schmit 2—6, 6—1, 8—2; Rakosi- Chivaru 3—6, 6—1, 6—4; Anghe­les­cu-Bardan 6—3, 6—0. In primul meci, interesant de relevat faptul că toc­mai învinsul —Schmidt— deşi mai vârstniic multe decit adversarul său, a fost cel care a imprimat un ritm­ mai susţinut în prima parte a întâlnirii. Rákosi a avut o situaţie critică în setul decisiv, Chivaru conducind cu 3—0, dar acesta în loc să vină la fileu, s-a mulţumit să facă un joc de aşteptare care i-a fost fatal. An­­ghelescu a obţinut o victorie fără dificultate în faţa unui Bardan de­zorientat şi lipsit de vigoare. Evoluţiilor feminine nu le putem acorda notă de trecere. Ne mulţu­mim să comunicăm doar rezultatele: Julieta Namian-Ressu 6—2, 6—2, Iri­na Ponova-Mariana Niculescu 8—6, 3—6, 6—4. Astăzi de la ora 15,30 încep sfertu­rile de finală ale celor trei probe de dublu: bărbaţi, femei şi mixt. A IV-A EDIŢIE A „CUPEI POŞ­TAŞULUI“ LA CICLISM Concursul cu caracter popular „Cu­pa Poştaşului“ a reunit şi la cea de a IV-a ediţie un lot numeros de participanţi. In cadrul ediţiei din acest an, s-au înregistrat următoarele rezultate: Avansaţi (100 km.) 1. C. Baciu (CCA); 2. I. Stoica (CCA); 3. A. Sa­raion (Sc. Tineret); semicurse (50 km.) 1. C. Muşatescu (Sc. Tan.); 2. N. Matei (Energia); 3. A. Puşcă (Energia); juniori (50 km.) 1. A. Tănase (Dina­mo); 2. D. Rotaru (CCA); 3. 1. Oh­a­­nesian (CCA); fete avansate (20 km.) 1. Mioara Gheorghe (CCA); 2. ștefa­­nia Neagu (Progresul); 3. Azateea Maxim (Fi. rosie); fete începătoare (10 km.) 1. Aurica Matache (Loco­motiva); 2. Eliza Igescu (Locomoti­va); 3. Veta Crăciun (Locomotiva); bi­ciclete de oraş (10 km.) 1. V. Voloşin; 2. E. Faniciu; 3. 1. Badea. Cursa poş­taşilor (10 km.) a fost cîştigată de I. Stancu (sect. IV) urmat de C. Zah­a­­ria (sect. IV), V. Ni­colae (sect. II), Gh. Radu (sect. III) şi T. Lucian (sect. II). Duminică 11 august se va desfăşura pe şoseaua Piteşti, faza regională a campionatului de fond (băieţi şi fete). Plecarea la ora 8:30, din dreptul bornei kilometrice 8. Totodată, se va alerga şi campionatul de juniori al oraşului Bucureşti, competiţie ini­ţiată d­e către comisia orăşenească de ciclism pentru promovarea şi pregătirea cadrelor tinere. BOX Vineri 9 august este aşteptată să­ sosească în Capitală echipa de box­­, un­ion a asociaţiei sportive START din R.P. Polonă. Tinerii boxeri polonezi vor întîlni echipa de box a juniorilor asociaţiei VOINŢA din ţara noastră Meciurile vor avea loc in cursul lunii august, in oraşele Piteşti şi Iaşi. I „Galul cu minere“, „paralelele­­ inegale“, „inelete“ şi celelalte a­­­­panate de gimnastică au luat­­ de-acum locul ringului de box de­­la Palatul Sporturilor, dar ecou­­­­rile pasionantelor întreceri pugl­­ilistice încă nu s-au stins. Spunînd­­ aceasta, nu întrebuinţăm o simplă­­figură de stil. Intr-adevăr, boxe­­- rii, antrenorii şi arbitrii — princi­­­ palii „actori“ ai competiţiei —­ fac­­ să retrăiască, îm discuţii de fel de [ dinamice ca şi... meciurile, mo- I mentale cele mai importante ale I întrecerilor de-abia terminate.­­ Ne-am amestecat şi noi printre [ „specialişti“ şi bineînţeles că am­­ avut destule lucruri noi de­­ aflat. Pierre Montane, de pil­­­­dă, era pur şi simplu impresio- Inat de organizarea impecabilă a­­turneului, dar adjectivele obişnui- I te i se păreau prea palide pentru­­ a oglindi cu adevărat realitatea. f Arbitrul elveţian Henri Nicolle, y cunoscut şi publicului bucureştean , de la prima ediţie a Jocurilor, ne­­ mărturisea încîntarea pe care i-au­­ prilejuit-o întrecerile, spectaculoase­­şi de un înalt nivel tehnic. Toţi­­ interlocutorii — fie că era vorba Ide antrenorul italian Natale Rea,­­ de arbitrul francez Robert Wais­­­­berg sau de boxerul scoţian Mc Vhay — sunt unanimi în a recu­­­­noaşte reuşita indiscutabilă a tur-­­ ne­ului de box, care a egalat în­­amploare recentele campionate eu­­r­ropene de la Praga.­­ Privind din această perspectivă , cele petrecute timp de cinci zile , pe elegantul ring moscovit, am­­avut certitudinea că performanţe­­­le pugiliştilor români depăşesc li-­­ mitele obişnuite. Dacă ne gândim,­­de pildă, că Polonia, ţară care­­ joacă un roll important în boxul I amator mondial, a avut la Mos­­­cova un singur cîştigător (şi ace­­l­­a discutabil), ne putem da lesne­­ seama de tăria competiţiei şi de­­dificultatea de a termina în... cîş-­­ tigător.­­ Şi pentru „a da Cezarului ce­­este al Cezarului“, suntem­ obligaţi­­ a sublinia în mod deosebit per­­­ formanţa lui Mircea Dobrescu (pe­­ care ziarul francez „l’Equipe“ l-a­­ botezat sugestiv „un Hercule de.. . buzunar“). Minusculul nostru pugi­­l­­ist cucereşte pentru a doua oară­­ medalia de aur a Jocurilor Spor­­t­­ive Prieteneşti. Dar niciodată­­ pînă acum — în ediţiile preceden­te — n-a avut de făcut faţă­­unor adversari atât de redutabili. „ Primul meci l-a opus campionu­­­lui bulgar Stoian Petcov, un boxer­­ solid, tehnic și combativ peste care,­­ la campionatele europene de la­­ Praga, francezul Libeor n-a putut­­trece decit cu foarte multă greu-­­tate. Al doilea adversar a fost iu­­­goslavul Stevan Palic, creditat cu­­o decizie de egalitate în faţa ace­luiaşi Libeer (semifinalist la J.O.­­de la Melbourne) şi cu o victorie i morală asupra campionului euro- opean Manfred Homberg. In sfîrşit, în finală, coreeanul Kim En Bon li-a dat mult de furcă. (In paran­­­teză fie spus, coreenii s-au distins­­în mod deosebit la ultimele trei e­diţii ale Olimpiadei prin boxerii lor de categorii mici : muscă, co­coş, pană). Mircea Dobrescu ne-a părut în formă. El a acţionat în stilul său caracteristic, atacând fără răgaz, cu lovituri duble de stânga, derutante şi eficace. In ordinea valorii... medaliei, vine la rând Nicolae Linca. El s-a dovedit acelaşi boxer puternic şi rezistent, pe care-l cunoaştem şi îl apreciem, dar ne-a făcut să re­gretăm (odată în plus) insuficienta sa pregătire tehnică. La Moscova, Linca a avut, pe lingă lovituri de toată frumuseţea, multe momente de box confuz, ratări de lovituri (trimise în... aer) şi uneori tineri şi împingeri cace în nici un caz După Melbourne şi Praga... MOSCOVa a consolidat preş boxului românea nu creează valoan sport. Totuşi, cu­m le-am menţionat ş­tim înlăturate, în­ cel mai bun om , mimijlocie. Despre Gheorgh­iem multe de si două meciuri sus Moscova n-au fos capăt. După­­ce a KO. tehnic în f. Klis, campionul­­ migreilor“ s-a­­ ” vins de... arbitrul pilla, același care făcut vinovat de o greșeli grosolane Fază din meciul Negrea — Spasov, pierdut de nostru prin accidentare. RETROSPECTIVE LA CONCUR Luni seara, tîrziu, ţăcănitul min­gilor de celuloid pe mesele de te­nis instalate în sala Energia din ca­pitala Uniunii Sovietice, au în­cetat. Intr-adevăr, aşa cum ştiţi şi voi, stimaţi cititori, în acea zi s-au disputat finalele concursului de te­nis de masă, care a polarizat timp de o săptămînă atenţia moscoviţi­lor pasionaţi de acest sport. O pleiadă de „rachete“ fruntaşe ale lumii la care — pe drum —­ aveau să se mai adauge cîteva viitoare „rachete“ fruntaşe (aşa cum este cazul jucătoarei bulgare Ivanova), au dat strălucire acestui concurs. Speram — la începutul aces­tor întreceri — că jucătorii noştri vor avea un cuvânt greu de spus. Din nefericire, acum cînd facem obişnuitele retrospecţiuni, obser­văm că acest „cuvânt“ a fost mai puţin greu decit . Am fost prezenţi cinci finale, dar ni mai una ne-a re, putem spune că n (din cinci titluri ■ gate de sportivii unul de noi) nu . Este firesc să înc Gantner — Harasz nu e în finală o vie giu în faţa camp cehoslovacii Andrei Gantner şi Haraszt cepţional. Mai ales care l-am văzut­­ niciodată. A apărat prin surprindere,­­ „vioara înitîi" a un mă de zile mari.­­ torii noştri au dat­­ săvîrşită omogenisia Sportivii sovietici au dominat întrecerile ei. ) Ţinind seama de progresul ca­­­­tegoric din ultimii ani al ciclismu­­­lui sovietic, era de aşteptat ca şi- I lergătorii sovietici să aibă o com- 1 nor tare foarte bună. Desfăşurarea rprobelor, atît pe şosea cit şi pe ve­­trodrom, a depăşit considerabil­e orice aşteptări. Faptul demonstrea­­­ză cu prisosinţă buna pregătire a­­acestor sportivi, ca şi saltul călită ■ fliv evident pe care l-au înregistrat­­cicliştii din U.R.S.S. ! Astfel, pe velodrom, alergătorii­­ sovietici au dominat concursurile,­­ obţinînd odată cu anele victorii și rezultate de valoare deosebită. De­­pildă, Romanov a alergat 1000­­metri^,cu start de pe loc, in ev.. I cerentul timp de I min, 10 sec 3ft0. f iar Vargaschin. Ia viteză, a realizat ill sec. 6/10, cifră care este, la ora­­actuală, una dintre cele mai bune­­din lume. I in probele de fond, de asemenea ,a fost indiscutabilă superioritatea cicliştilor gazde. Ei au ciştigat clar alergarea pe echipe realizind o medie orară de aproape 41 km pe un traseu dificil, pe care ace­as­tă cifră devine de o valoare incon­testabilă. Şi în alergarea pe 180 km, cu plecarea in bloc, ciclismul sovietic s-a dovedit superior, prin victoria netă a lui Boris Bebenin. In legătură cu această probă, iată ce ne-a declarat Louis Le Groot (Belgia): ,,Cînd am­ văzut că Du­­mitrescu pornește energic după Bebenin, care atacase in apropie­re de sosire, am fost sigur că va­lorosul ciclist român va cîştiga cursa. II cunoşteam din „Turul Eu­­ropei", iar in această probă se a­­rătase tot timpul foarte activ și controlase cursa. Deci, m-am pla­sat după el. Dar, surpriză, pe panta care ducea spre linia de so­sire, Dumitrescu s-a sufocat ceea ce mi-a permis mie şi altor concurenţi să-l depăşim pe ulti­mii metri. Cred ci greşit in acest scot­­indu-se prea mult. risipă de energie, cursei, iar pe uit nu a mai avut res Consider că­ pufii victoria nu i-ar fi cheiat ciclistul belg In ceea ce prive minime, pe velodre şi ele au revenit a­telor sovietice. De pistă sovieticele­r foarte apropiate di şi, fără exagerare, de valoare obişnuite faţă cadenţei pe ca prime aceste alergă Ie au arătat multă fi considerate dr demne, pînă la ui. clistelor din U­RS in special, de primle echipe şi cu plecar

Next