Sportul Popular, ianuarie 1959 (Anul 14, nr. 3333-3349)

1959-01-13 / nr. 3339

LA MULTE TABLE DE ŞAH... Pe uşa la faţa căreia ne oprisent scria cu litere roşii: Sala de şah. Te-ai aştepta, poate, ca într-o ase­menea încăpere să găseşti o linişte severă, în contrast cu animaţia întîl­­n­ită pe scări şi culoare, la intrarea în sala de spectacole, în faţa apara­tului de televiziune sau la biroul biblio­tecarei, unde cărţile trec din mînă în m­înă. Nicidecum ! In sala de şah a clubului „Constructorul“ ne-au întîm­­­pinat glasuri vesele de copii, rîsete şi exclamaţii. Erau micuţii şahişti de la Şcoala medie nr. 8, veniţi la antrena­ment în sala clubului care Ie spri­jină activitatea sportivă. De fapt, în apărarea zburdalnicilor elevi trebuie să spunem că îl surprinseserrt „în pauză“ s­i — mai­ exact — tocmai în mo­mentul cînd se aşezau la locurile lor pe­ntru a urmări lecţia predată de an­trenorul I. i'i­berian. Căutam cu privirea clasica tablă de demonstraţie şi constatăm cu sur­prindere că lipseşte. — Sunt împotriva tablei de demon­straţie, ne-a lămurit apoi antrenorul. Un şahist trebuie să se obişnuiască numai cu tabla de şah de pe masă, instrumentul său de concurs. După cum nu se dă hocheistului la antrena­ment o crosă de... 3 metri — aşa e şi la şah ! Fiecare elev are în faţă o tablă de şah şi antrenorul circulă printre mese, ajuttâd pe toţi să urmărească mutare cu mutare explicaţiile sale. Bineînţeles, acum domneşte o linişte de se aude chiar musca! — Aci mutarea corectă este 12. Tal —­ci, pentru a ocupa coloana deschisă... Antrenorul analizează o poziţie cla­sică din Gambitul Damei Teoriei des­practice din jocul maeştrilor. Poziţii jucate de Alehin, Botvir­ik, Keres apar în zeci de exemplare pe tablele celor care ascultă. Fiecare dintre ei vi­sează poate să ajungă odată un Keres... Mulţi îşi încep în această sală cariera şahistă. Primii paşi sînt ca totdeauna şovăitori, dar viitorii mae­ştri capătă tot mai multă siguranţă, cu cît înaintează în descifrarea tai­nelor jocului pe 64 pătrate. Povesteşte antrenorul Silberman: — Iată, nu e prea multă vreme de cînd a venit aci un tinăr muncitor de la şantierul 501 al Trustului de construcţii hidrotehnice, mecanicul e­­lectrician Lucian Lăpuşan. L-am ur­mărit cum privea atent tablele jucă­torilor care se antrenau şi mi-am dat seama că tinărul acesta arde de do­rinţa de a juca şi d şah. L-am luat In antrenament. Astăzi este jucător­­,casificat şi promite să progreseze ■apid. L. Lăpuşan nu este un caz izolat In activitatea clubului „Constructorul“. Ci­ar în aceste zile, la club, 16 ju­­cători luptă cu înverşunare intr-un concurs de calificare, din care va ieşi o nouă promoţie de şahişti clasi­ficaţi Fireşte, Constructorul nu neglijează nici pe şahiştii săi fruntaşi. La loc de cinste în incinta clubului se află un panou de şah pe care apar la fie­care două zile mutările partidelor prin telegraf, pe care maestrul sportului Paul Voiculescu le dispută împotriva ■eputatului şahist din R.D. Germană, Reinhard Fuchs.­­ — Stau cam prost in partida cu albele, m­i-a mărturisit sincer Paul Voiculescu. Dar in cealaltă sper să folosesc mai bine posibilităţile poziţiei. Cum partidele sunt abia la început — s-au jucat numai 14 mutări — speranţele şahistului nostru au tot timpul să se transforme în realitate. Mai activează la club şi o puter­nică secţie de compoziţie şahistă, frecventată de problemişti fruntaşi ca Em. Dobrescu, V. Nestorescu, M. Mamolescu, I. Groşu­. Aci au avut loc cursuri de compoziţie şah­istă pentru începători. „Ultima (mutare) nu este şi cea mai puţin importantă..." a scris un­deva Alehin în comentariile parti­delor sale. Şi noi am lăsat pentru la urmă tocmai unul din aspectele cele­­r mai caracteristice din viaţa şahistă a „Constructorului“. Clubul se mîn­­dreşte cu înfăptuiri frumoase în an­grenarea elementului feminin în şah. Aci a­u fost iniţiate numeroase începă­toare în şah, au fost descoperite ta­lente noi, se perfecţionează continuu jucătoarele de categorii superioare. lată de ce succesele recente ale ti­nerei jucătoare Alexandra Nicolae (aproape 60 la sută din punctajul maxim, în meciul cu Polonia) bucură mai cu seamă pe cei care veghează la bunul- mers al acestui important centru de activitate a şahului bucu­­reştean. RADU VOIA in sala de şah a clubului Constructorul numeroşi tineri fac cunoştinţă cu acest frumos joc al trântii (Foto: D. Rotaru) Categoria B la hochei ve­gheata In jocurile de ieri de la Sighişoara au fost înregistrate următoarele re­zultate : Nicovala Sighişoara—Voinţa Sighişoara 42—1 (13—1, 14—0, 15—0). Au rurcat: Onu I (11), Schuster (8), Adle­f (8), Balaş (6), Matefi (6), Hollo (1), Onu 11 (2) pentru Nicovala, Schneider — autogol, Steagul roşu Or- Stalin—C.S.S. Harghita M. Ciuc 6—2 (2—1, 3—0, 1—1). Tinerii elevi din Miercurea Ciuc au prestat un joc cu­rajos în faţa experimentaţilor jucători de la Steagul roşu. Au marcat: Tudor (2), Martonfi (2), Racoviţă şi Ghim­­băşanu pentru Steagul roşu, Rigo şi Isiai pentru Harghita. Astă seară are loc ultima etapă: Nicovala—Steagul roşu şi Harghita— Voinţa. înaintea acestor jocuri clasa­mentul se prezintă astfel: 1. TURJAN corespondent 1. Steagul roşu 4 4 0 0 30: 9­8 2. Nicovala 5 3 0 2 67:22 6 3. Harghita 5 2 0 3 29:24 4 4. Voinţa 4 0 0 4 2:73 0 SPORTUL POPULAR Pag. 6-a Nr. 333. O secție de box cu activitate rodnică Ne-ant propus să scriem un repor­taj despre una dintre cele mai tinere secţii de box din Capitală. La drep vorbind, dacă nu am fi fost martorii c­îtorva reuniuni pugilistice din cadrul „Cupa Sfatului popular“ al Capitale­i competiţie organizată în proporţie de... 99 la sută de colectivul sportcr despre care vrem să scriem acum, — fără Îndoială că ar mai îi trecut un timp pînă să aflăm de rodnica munci a acestuia. Dar, să facem cunoştinţă este vorba de colectivul sportiv I.S.B (întreprinderea de Salubritate Bucu­reşti). Primul lucru pe care l-am făcut a fost, fireşte, să trecem pe la sala de antrenamente a secţiei de box. Orga­nizatoricul colectivului Sportiv Iov Paraschiv Popescu, el însuşi fost bo­xer, s-a oferit imediat să ne con­ducă. ...Cu puţin timp în urmă, la I.S.B nu se putea vorbi despre o activitate a sportului cu mănuşi. Nu existau bo­xeri, nu exista sală pentru antrena­­mente, nu exista echipament sportiv O dată cu reorganizarea colectivul­ sportiv, a luat fiinţă şi o secţie de box. Secţia a primit chiar de la înfiinţare un antrenor care a reuşit să-i asigure o activitate din ce în ce mai fructuoa­să. Mulţi dintre cei care citesc aceste rîndu­iri au­ fost, probabil, martorii reu­­i­giilor pugilistice care s-au ţinut timpp de aproape două­­luni în sala I.S.B. şi au putut să admire felul cum au fost organizate aceste gale. Cum spuneam mai sus, la I.S.B. nu exista o sală de antrenamente pentru box. Mergeţi însă acum, dacă curio­­zitatea vă îndeamnă şi veţi vedea ce a putut să înfăptuiască înrtr-umn an acest harnic colectiv sportiv: o sală de antrenament modernă, (în str. Ber­zei nr. 21), utilată cu ring, spaliere, mcing-bal, sac cu nisip, oglinzi, corzi etc.. — „Fondurile care au fost afectate secţiei de box — ne-a spus tov. P. Popescu — provin din cotizaţii precum şi încasările de la galele amicale pe care secţia de box le-a organizat în Bucureşti şi în provincie. Dar mai a­­vem o sursă... — ?!? — Tinerii noştri boxeri sunt foarte m­­ult simpatizaţi de muncitorii din în­treprindere. De multe ori, echipele noastre artistice dau spectacole, iar fon­durile realizate cu acest prilej sunt în­dreptate în mare măsură către secţia de box. Pe de altă parte, însuşi direc­torul I.S.B., tov. Vasile Iordach­e, care este un sportiv pasionat, ne sprij­ia efectiv in rezolvarea unor greutăţi iet­­e în munca colectivului nostru. Ne pare rău că nu l-am găsit pe an­­renoru! Ilie Impăratu. La acea ora, după cum ne spunea tov. P. Popescu. ■ontrolorul tehnic de salubritate Ilie Impăratu se afla pe teren, în plină muncă profesională. Comunistul Ilie Impăratu, plini de dragoste pentru secţ­a de box pe care o conduce în mod nruntar, dovedeşte însă o conştiincio­­itate demnă de laudă (...şi de urmat) şi la munca profesională, des­­pre care superiorii săi au numai cu­vinte bune. Şi dacă acesta este exem­plul pe care îl dă antrenorul în ceea ce priveşte conştiinciozitatea în producţie bineînţeles că „elevilor“ săi, I. Neac­şu­, V. Zgondea, N. Ghidrigeanui şi toţi ceilalţi tineri muţigători de la I.S.B. că­­rora Ilie împăraţii le-a pus pentru prima oară mănuşile de box în miini, nu se lasă mai prejos. Poate că nu ar fi lipsit de interes să mai arătăm că antrenorul de box de la I.S.B. este şi un Inimos instructor sportiv, care în fiecare dimineaţă poate fi văzut con­­ducând exerciţiile de înviorare, în ca­drul gimnasticii de producţie. R. CALAMMAŞANU In clişeu: Ilie Kupărcou şi elevii săi in timpul unui antrenament (Foto : D. Rotaru) Experimentări G.M.A. ln regiunea Stalin La Oraşul Stalin, Făgăraş şi Si­ghişoara au avut loc primele experi­mentări ale noilor norme G.M.A. S-au studiat practic cite 30 cazuri pentru fiecare grupă de virstă exis­tentă în fiecare loc de experimentare. La Oraşul Stalin a existat o mare preocupare în această direcţie şi tre­buie să remarcăm observaţiile profe­sorilor Marta Bîrleanu şi Arpad Bako, de la Şcoala Medie nr. 4, în ceea ce priveşte programul de gim­nastică. Menţionăm totodată aportul profesorilor Gh. Marcu, Matilda Zo­­peli, Ioan Şeitan şi Viorel Papuc, în vederea reușitei acestor experimentări. GH. MAZGAREANU, corespondent ANUL COMPETIŢIONAL INTERN 1958 LA TENIS Tenisul, unul din­tre cele mai frumoa­se şi complete sporturi, a avut la noi, în anul care a trecut, o bogată activi­tate competiţională internă. Campio­natul pe echipe al primei categorii, campionatul republican individual de categoria I şi a II-a, campionatul de juniori al R.P.R., cupele de sezon (iarnă, primăvară, vară şi toamnă), Cupa Păcii de la Arad, Cupa Carpaţilor de la Sibiu, Cupa copiilor de la Oradea, campionatul de calificare pe echipe — iată cele mai importante concursuri din 1958, ca să nu mai amintim şi de alte competiţii şi campionate locale. Aceste întreceri au constituit în gene­ral ur­ stimulent în pregătirea jucăto­rilor şi jucătoarelor, au însemnat tot atîtea prilejuri de constatare a gradu­lui de pregătire a sportivilor, de acu­mulare de noi cunoştinţe, absolut ne­cesare unui „rodaj’“ bun pentru alte concursuri. COMPETITII NUMEROASE, DAR SI MULTE NEPREZENTARI Intr-adevăr, au fost destule cazuri cînd unele competiţii au fost toti­­ sau în parte ratate din cauza superficiali­tăţii şi chiar a lipsei de seriozitate cu care au fost privite de jucători sau echipe. De pildă, în campionatul de ca­lificare pe echipe, procentul de nepre­­zentări a fost de cel puţin cincizeci la sută. Deci, eforturi şi osteneli inutile din partea celorlalte echipe sau orga­nizatorilor, pentru că această competiţie a fost sortită eşecului încă de la în­ceput. Un alt exemplu. In campionatul ca­tegoriei A, la cele mai multe meciuri în care scorul final începea să se pro­fileze, adică, una din formaţii acumu­lase sau era pe punctul de a realiza cele opt victorii (din totalul de 15 po­sibile), restul partidelor se desfăşurau Intr-uin dezinteres general. Mai mu­t chiar, interveneau anumite aranjamente în pregătiră cu unele neprezentari reci­proce sau pur și simplu cedări de jocuri în restul­­întîlnirilor care ntai erau de disputat. Dar, pentru că vor­bim despre campionatul republican pe echipe, vom mai sublima și alte defi­cienţe al­e formulei lui de desfăşurare. Această competiţie a reunit un număr restrâns de formaţii (IO), fiecare echi­pă fiind alcătuită şi din prea puţini ju­cători sau jucătoare (6 în total). Aşa stînd lucrurile, sistemul de disputare a campionatului pe echipe de anul trecut — număr mic de echipe şi jucători — n-a oferit o posibilitate largă de schimb de experienţă, mai ales pentru sporti­vii de categorii inferioare. Datorită a­­cestui fapt şi progresul acestora din urmă a fost încetinit. De asemenea, din cauza decalajului valoric prea mare din­tre primele două echipe, C.C.A. şi Dinamo, şi celelalte formaţii, între­cerile campionatului pe echipe n-au constituit un adevărat stimulent nici pentru fruntaşi (care îşi aveau asigu­rate poziţiile dominante d­­ar de la în­ceput) şi nici pentru echipele situate la mijlocul sau periferia clasamentului. Am mai putea spune că acest cam­pionat n-a reflectat decît într-o mică măsură grija pentru promovarea unei politici sănătoase de creştere şi încu­rajare a elementelor tinere. Regula­mentul competiţiei nu a prevăzut decît obligativitea introducerii într-o echipă (de 6 jucători) a unui singur jucător tî­­năr (şi cu o limită de virstă prea ma­re , pînă la 24 de ani). Campionatul a necesitat de asemenea, deplasări prea lungi şi costisitoare şi un consum mare de materiale, mai ales mingi. O ÎNTRECERE REUSITA : CAM­PIONATUL JUNIORILOR Participarea masivă de tineri şi ti­nere, printre care numeroase elemente talentate, iată caracteristica mai im­portantă a acestei întreceri a juniori­lor. Mai cu seamă la grupele de vîrste mai mici am reţinut numele lui Judith Dibar şi Erika Bajn­ai (Oradea), Do­ris Bocor (Dr. Stalin), Eugen­­Băje­nesc­u (Piteşti), Horvath (Arad), Gheorghe Boagheş şi Petre Barine (Bucureşti). Rămîne ca aceşti tineri să fie urmăriţi şi îndrumaţi cu toată a­­tenţia şi în viitor, pentru că evoluţia lor de pînă acum dă multe speranţe. CAMPIONATELE INDIVIDUALE ŞI ALTE CONCURSURI Intîlnirile pentru desemnarea campio­nilor republicani individuali ca şi în­trecerile dotate cu diferite cupe (enu­merate la începutul acestui articol) au marcat un asalt susţinut şi uneori în­cununat de succes al reprezentanţilor tinerei generaţii pentru ocuparea de locuri fruntaşe. Şi ceea ce a impresio­nat îndeosebi a fost concepţia ofensivă, verva şi­­combativitatea tinerilor jucă­tori. Fără îndoială că pe lingă talent este nevoie însă şi de perseverenţă, seriozitate şi de o ţinută exemplară, rezultat al unei educaţii sănătoase, te­meinice. Şi la aceste capitole unii din­tre jucătorii noştri tineri sunt încă ree­­tanjieni. UNDE SUNT JUCĂTOARELE ? Această întrebare a frămîntat fără discuţie pe toţi cei care urmăresc de ani de zile concursurile noastre de te­­nis. Anul 1958 a adus pe terenui­ri ace­leaşi şi aceleaşi jucătoare, care, în­­* general, au bătut pasul pe locc. In a­­fara celor cîteva junioare amintite mai sus, nu se întrezăreşte deocamdată nimic altceva. Dar despre unele mă­suri de îndreptare ca şi despre pers­pectivele noului an, ne vom ocupa in­tr-un număr viitor. CONSTANTIN COMARNISCHI Cum se organizează o „DUM­INICĂ SPORTIVĂ?“ (Urmare din pag. 1) Frun­oasa ‘ub­ întrecere sportivă­­ de părinți, rude, prieteni, vecini. Sunt, de­sigur, mult mai multe lucruri de spus despre felul cum s-a organizat acea „DUMINICA SPORTIVA .Ar treiai amintit ajutorul dat de comitetul ra­ional U.T.M., de consiliul raional şi cel regional U.C.P.S. înainte de toate a fost însă dorinţa tineretului din Co­­teana de a organiza şi în satul lor o astfel de „DUMINICA SPORTIVA“. Ce a însemnat pentru sportul diin a­­ceastă comună prima „DUMINICA SPORTIVA“,? Noi membri în U.C.F.S., întărirea unor secţii pe ramură de sport (ciclism, atletism, volei), descoperirea unor elemente talentate cum ar fi poş­taşul din comună, un bun ciclist, sau cîţiva ţărani muncitori care s-au do­vedit a fi neîntrecuţi la trîntă. In a­­ceste zile am admirat şi frumuseţea ba­zelor sportive din Coteana şi magazia de echipament, mai bogată după aceste întreceri. Nu este puţin lucru. Şi, un­ alt rezultat: peste cîteva săptămâni se organizau „DUMINICI SPORTIVE“ la Brebeni, Isvoare... COMISIA DE SCHI A ORAŞULUI BUCUREŞTI IŞI REÎNCEPE ACTI­VITATEA In vederea reluării activităţii, comisia de schi a Capitalei organizează azi la ora 13,30 la sediul UCFS orăşenesc (str. V. Alecsandri nr. 6) o importantă consfă­tuire la care sunt invitaţi toţi arbitrii, antrenorii şi ceilalţi membri ai com­i­siei. CENTRU DE PENTATLON MODERN LA TG. MUREŞ Din iniţiativa Federaţiei române de călărie şi pentatlon modern va fi în­fiinţat la Tg. Mureş un centru de ins­truire şi pregătire a tinerilor care d­o­res­c să practice acest fruimos sport. Ca antrenori vor funcţiona: Nicola­e Ditti (călărie), Andrei Kakuts (scrimă), Ale­xandru Papp (tir şi croi) şi Tóth Patt Iosif (d­ataţie).

Next