Sportul Popular, noiembrie 1959 (Anul 14, nr. 3505-3521)

1959-11-19 / nr. 3515

jMT3E3|­M­­­Wk Duminică se reia campionatul de motocros Amînat, din cauza desfășurării ul­timei faze a campionatului republican de viteză pe circuit, campionatul de motocros se reia duminică cu faza a III-a (penultima). Vom asista deci la continuarea interesantelor dispute pentru cucerirea titlurilor de cam­pioni în care sunt angajaţi cei mai valoroşi motocrosişti din ţara noas­tră. Antrenamentele oficiale se vor des­făşura vineri şi sîmbătă pe traseul competiţiei, iar concursul oficial va începe duminică dimineaţa la ora 9, pe traseul obişnuit din spatele stadio­nului Constructorul (şoseaua Olteni­ţei). Aspect din desfăşurarea campionatului republican de motocros (faza a 11-a). Conduce Gh. Iohiţă (C.C.A.) urmat de N­. Sitzler (Metalul M.I.G.). Foto: Gh. Dumitru HOCHEI^ia la Bucureşti, numai două-trei echipe?... Pină aproape de sfîrşitul lui decem­brie, în activitatea ofi­cială de pe patinoarul din Parcul „23 Au­gust" intervine o pau­ză. Fără îndoială, a­­ceasta nu înseamnă că munca de pregă­tire a hocheiştilor va înceta. Dimpotrivă chiar, ea va fi — în aceste condiţiuni — intensificată, comple­tată cu meciuri de verificare în vederea viitoarelor întreceri. Continuarea antrena­mentelor celor două­­trei echipe fruntaşe nu este însă ceea ce aş­teptăm, pentru activi­tatea hocheistică din Bucureşti, în condiţi­ile existenţei unui pa­tinoar artificial. In Capitală, este ne­cesară — în primul rînd — o ffca laa­i in­tensă activitate a e­­­chipelor orăşeneşti. Or, pentru aceasta, e nevoie mai întîi de... echipe ! Pentru că, actualmente, în a­­ceastă privinţă situa­ţia este destul de proastă. In afara divizionarelor C.C.A. (categoria A) şi Vic­toria (categoria B),­­nu mai există în Bucureşti, decît o sin­gură formaţie de se­niori : Ştiinţa. Ne în­trebăm, în această si­tuaţie, cum se va des­făşura campionatul o­­raşului Bucureşti ? Este de datoria clubu­rilor şi asociaţiilor pu­ternice din Capitală să ia măsurile ce se cuvin pentru a îmbu­nătăţi activitatea sec­ţiilor de hochei pe gheaţă. Şi credem că punc­tul de plecare trebuie să-l constituie juniorii. In această direcţie sunt edificatoare exemplele clubului Constructorul şi al clubului sportiv şcolar, care manifestă o preocupare lăuda­bilă pentru dezvolta­rea hocheiului pe gheaţă bucureştean. Spectatorii ultimelor meciuri internaţionale au putut, de altfel, să-i vadă la lucru pe ju­niorii de la Construc­torul, care au evoluat în deschidere. Şi este de subliniat că tinerii jucători de la Cons­tructorul au arătat multe lucruri frumoa­se, consecinţă firească a faptului că sunt în cel de al doilea an de activitate şi că de pregătirea lor s-a o­­cupat un antrenor pri­ceput, Mihai Flamaro­­pol. Aşa se explică fap­tul că în componenţa celor două echipe pe care le are acum clu­bul Constructorul (una de tineri între 16—19 ani şi alta de copii în­tre 12—15 ani) se află cîteva elemente cu reale perspective care — dacă vor munci şi pe viitor cu aceeaşi­­perseverenţă şi modes­tie — pot promova în categoria celor mai buni jucători din ţară. Este cazul lui Barbu Oprea, Gh. Stiliman, Iulian Florescu, Gheor­­ghe Niţă, Constantin Costea şi alţii. Problema cadrelor tinere în hocheiul no­stru are o importanţă deosebită. Aceasta pentru că este evident faptul că în afara ce­lor 25—30 de jucători, care alcătuiesc schele­tul celor mai bune trei formaţii ale noastre (C.C.A., Voinţa M. Ciuc şi Ştiinţa Cluj), nu beneficiem de un număr suficient de jucători tineri şi valo­roşi. Şi unde se poate crea generaţia de mnim­e a hocheiului no­stru, dacă nu, în pri­mul rînd în Capitală tinde tineretul are la dispoziţie minunatul patinoar artificial ? RADU CALIN 'Este un,lucra bine ştiut ci torta si viteza in -V^uţie^cpnlUtuie, in marea majoritate a ramu­­rilor ^fortive, factori importanţi in obţinerea re­­tSitatelor înalte. Cum se poate obţine dezvol­­«r forţ­ei şi vitezei mişcărilor? iEiferifila ultimilor ui ut arată că majori­tatea mărilor campioni şi recordmani folosesc antrenamentul cu greutăţi. Sportivii sovietici practică în mod raţional şi ştiinţific antrenamen­tul ctt greutăţile mici şi mari, in funcţie cu iuta şi obiectivele lor. Este suficient de «id­e^ să cităm numai citiră din marii recordmani şi ‘campioni care şi-au mărit forţa — ajungind astfel să-şi îmbunătăţească performanţele — datorită practicării antrenamentului cu greutăţi. A­liţii V. Kuzneţov, M. Krivonosov şi multi alţii au obţinut in ultima vreme rezultate excepţio­­aale datorită antrenamentului lor metodic in care p am indluse şi exerciţii cu greutăţi. Este bine de reţinut că şi în antrenamentul sprinterilor, săritorilor (ca să nu mai vorbim de aruncători), dar şi in celelalte discipline sportive, incepind cu voleiul, canotajul, baschetul şi terminînd cu vnoid sau tenisul de cimp şi de masă, sportul­­halterelor şi antrenamentul cu greutăţi ajută la dezvoltarea forţei, vitezei şi contribuie la men­ţinerea unui înalt nivel al formei sportive. Cine nu ţi aduce aminte de sprinterul sovietic Boris Suhar­lov care deţine recordul stadionului Republicii pe 100 m cu o performanţă de 10,3 ? Ei bine, Boris Stihriiev s-a antrenat de mic cojil cu greutăţi, devenind un bon halterofil ca mai tirziu să se afirme ca sprinter. Zoltán Berc­­sák, cunoscutul jucător maghiar da'Jean­ de maici se antrenează cu regularitate cu greutăţi. De asemenea, in programul de pregătire al recordma­nului mondial la aruncarea discului, polonezul Edmund Piatkowski, a cunoscutului aruncător de greutate, cehoslovacul Jiri Skobla şi al multor alţi sportivi, antrenamentul cu greutăţi şi haltere ocupă un loc de seamă. Cunoscutul metodolog sovietic H. Bazanov ci­tează numeroşi sportivi renumiţi ca Bob Richards, Fortune Gordien, Marvin Withfield, Johnny Weiss­rau­ller, Joe Louis, R. Robinson, D. Hendricks, D. Fraser etc., care s-au antrenat cu regularitate ridicînd greutăţi. Din experienţa atleţilor noştri fruntaşi se poate da un exemplu deosebit de semnificativ în legă­tură cu importanţa menţinerii pregătirii fizice pe tot anul, prin exerciţii fizice de dezvoltarea forţei cu haltere şi diferite greutăţi. Este vorba de recordmana mondială Iolanda Balaş, care a folosit cu mult succes in tot timpul sezonului competiţional din anul 1958 aceste exerciţii. Tentativele de record mondial au fost prece­date de cite un antrenament ce s-a compus exclu­siv din exerciţii de forţă cu haltere, greutăţi şi sărituri cu greutăţi mici... Institutul de Cultură Fizică din Kiev a făcut numeroase cercetări in ce priveşte utilitatea antrenamentelor cu greutăţi. S-a constatat astfel că una din cauzele principale ale creşterii sau scăderii valorii aruncătorilor de ciocan este legată de antrenamentul cu haltere al sportivilor care practică această probă. Revista sovietică „Legkaia Atlétika" (numărul 7 din 1957) arăta­ţi in primăvară aciuiaşi an aruncătorii sovietici de ciocan au obţinut rezultate mai bune datorită faptului că s-au antrenat cu haltere, decit in perioada de virf, cind au neglijat total antrena­mentul cu haltere şi greutăţi. ★ Şi acum cîteva recomandări generale. Deşi fruntaşi in disciplina sportivă pe care o practică, sportivii care incep antrenamentul cu haltere trebuie să se considere începători... in ridicarea greutăţilor! De aceea, acestora li se vor recomanda variante simple ale fiecărui exer­ciţiu, in scopul dezvoltării in parte a fiecărei grupe musculare. Se vor utiliza greutăţi uşoare şi medii care să nu necesite eforturi sau activităţi exagerate ale părţilor trupului care nu sunt afec­tate de exerciţiu. Un asemenea antrenament cu greutăţi trebuie să se facă in mod corect. Este bine să se facă o serie din fiecare exerciţiu (a­­proximativ 10 repetări) intr-un program care să cuprindă 8~10 exerciţii diferite, activizînd toate grupele musculare. După 3 luni de exerciţii cu greutăţi medii, sportivul poate trece de la o singură repriză, la mai multe reprize, pentru a activiza aceeaşi grupă musculară. In executarea acestor reprize el poate să se abată de la stilul strict corect şi să adopte un stil care să-i permită intrebuinţarea unor greutăţi mai mari. Acest antrenament durează 6 luni, timp in care numărul maxim al repri­zelor poate ajunge la 3—5. Sportivul trebuie să execute 10 repetări ale fiecărei mişcări, pînă cind se va convinge că a obţinut un progres in dezvoltarea musculară şi a forţei. Trecind prin cele două faze (începătoare şi in­termediară) sportivii vor avea mai multă experienţă dindu-şi seama de cantitatea muncii (numărul kg. ridicate) pe care o pot depune într-o şedinţă. Ei se pot antrena şi de două ori pe săptămînă şi in acest caz, vor trebui să-şi întocmească an­trenamente grele şi invers, 4-­5 antrenamente pe săptămînă, impărţindu-şi şedinţele in exerciţii pentru părţile principale ale corpului, pentru dezvoltarea musculaturii şi a forţei. Pentru a obţine cit mai multă forţă se vor reduce exerciţiile de la 10 la 3, mărindu-se in schimb pînă la 10 numărul reprizelor unui singur exerciţiu. Trebuie să se tindă spre un antrena­ment cit mai greu, cu un program mai încărcat, pentru ci numai in felul acesta se poate obţine o forţă mai mare şi o dezvoltare fizică suplimen­tară. Se înţelege de la sine că programul exerciţiilor cu greutăţi trebuie elaborat judicios pentru fie­care sportiv, atit in ceea ce priveşte alegerea exerciţiilor, cit şi in ceea ce priveşte dozarea efortului de antrenament. Dacă unii antrenori , la diferite discipline, au ignorat pregătirea sportivilor lor prin acest minu­nat sport ajutător, este timpul acum ca ei să fie convinşi de utilitatea şi eficacitatea aces­tei metode prin care se ajunge la obţinerea unor rezultate bune şi menţinerea formei sportive supe­­ rioare. ___ ŞTEFAN PETRESCU antrenor emerit la haltere ION OCHSENFELD iihmgTT* Despre utilitatea folosirii halterelor şi exerciţiilor cu greutăţi în antrenamentul diferitelor discipline sporting ACTUALITĂȚI • Cu meciul de sîmbâtă de la Kar­­towice, unde echipa noastră campi­oană — Dinamo București — va în­­tâlni echipa campioană a R. P. Polone — Spartak Kartowice, se dă startul în cea de-a IVI-a ediţie a „Cupei Cam­pionilor Europeni“. Iată, de altfel, pro­gramul complet al meciurilor din pri­mul tur care vor trebui să fie jucate pînă la 8 decembrie a.c.: Frischauf- Göpingen (R.F.G.)—Sportverein Union (Finlanda) ; Aarhus 1880—Friedensborg Ball Klub (Norvegia) ; Dukla Praga— Borac (Iugoslavia) ; Turnvereniging Allsmeer (Olanda)—St. Gallen (Elve­ţia) ; F. C. Porto (Portugalia)—O. C. Flemallois (Belgia) ; Esch sur Alzette (Luxemburg)—Paris Université Club (Franţa). Echipa suedeză Redbergslids Idrottsklubb, cîştigătoarea ultimei edi­ţii, se califică direct în sferturile de finală. •’ Zilele trecute a luat sfîrşit cam­pionatul regiunii Bucureşti la handbal în 7. În turneul masculin, desfăşurat la Roşiorii de Vede, primele locuri au fost ocupate în ordine de Voinţa Olte­niţa, Ştiinţa Roşiorii de Vede şi Ce­tatea Giurgiu, iar în cel feminin, care a avut loc la Giurgiu, Fulgerul Călă­raşi, Ştiinţa Giurgiu şi Facla Trivalea. ■* 1 4 :: 0 importantă şedinţă­­ :■ a cabinetului metodico-ştiinţific] al clibului sportiv :: Dinamo Bucureşti : - - -4 .: Azi dimineaţă, cu începere de 4 [[la ora 8, va avea loc la sediul­ ■ [clubului sportiv Dinamo din Ca­t [[pitală o şedinţă a cabinetului me-4 -eiodico-ştiinţific. Antrenorii Marini­­ [Bădin (tenis) şi Mircea Mihailei­! [[cu (ciclism) vor susţine refera-! [[tul: „Neconcordanţe între posibi- j • •litâfi şi rezultate sportive. Metodei­­ -folosite pentru aflarea cauzelor şi! [[remedierea lor". 1 Din carnetul corespondentului­ ­ LUGOJ. In localitate a avut loc un concurs hipic la care au luat parte călăreţi din Craiova şi Lugoj. Rezul­tate tehnice: Proba de obstacole, fete: 1. Doina Ionescu (C) 34,1 ; 2. Emilia Ambrus (L) 34,5; 3. Margareta Sle­­min (C) 35,2. Proba de obstacole, băieţi: 1. C. Ilin (L) 32,6; 2. V. An­drei (L) 37,0; 3. V. Bălan (L) 37,0. Proba mixtă: 1. Doina Ionescu — C. Stoialescu (C) 34,8; 2. Emilia Ambrus — C. Iliu (L) 36,4; 3. Mar­gareta Siemin — Al. Georgescu (C) 40,0. Proba de înălţime: 1. Victor Bă­lan (L) 1,70 m; 2. Ana Năloiu (C) 1,70 m. (Ion Leş) , DEJ. A luat sfîrşit competiţia de fotbal organizată de comisia raională de fotbal, la care au luat parte 16 echipe din raionul Dej. Pe primul loc s-a clasat echipa asociaţiei sportive „Victoria“ din Bobilna. (1. Koloszvari) • T. MĂGURELE. In localitate s-au desfăşurat întrecerile fazei regionale a campionatelor republicane pe echipe la gimnastică. Concursul a avut loc în noua sală de sport a şcolii medii din localitate. Dovedind o pregătire supe­rioară, echipele Şcolii Sportive de E­­levi din Giurgiu au ocupat locul­­ atît la băieţi cit şi la fete, obţinînd astfel dreptul de a reprezenta regiunea Bucu­reşti la întrecerile finale. (Stan Cristei) » PITEŞTI. Consiliul regional U.C.F.S. a organizat primul campionat de trîntă şi haltere al regiunii Piteşti, întrecerile au adunat la startul lor 60 de concurenţi şi au fost urmărite de sute de spectatori. Printre spor­tivii care au avut comportări supe­rioare se numără : I. Ionescu (C. de Argeş), V. Popescu (Drăgăneşti Olt), V. Cîrstea (Potcoava), M. Popescu (Găeşti) şi I. Ivan (Piteşti) la trîntă şi D. Florea (Piteşti), V. Culea (Slatina), D. Colţun şi N. Stem­ate (C. de Argeş) la haltere. (I. Feteanu şi I. Chitibar) • BACAU. Sala de gimnastică „Steaua Roşie" din localitate a găz­duit un interesant concurs de gimnas­tică, la care au luat parte echipele reprezentative ale regiunilor Constanţa, Iaşi şi Bacău. Rezultate tehnice : echi­pe băieţi: 1. Reg. Iaşi 460,55 p., 2. Reg. Bacău 414,74 p. 3. Reg. Con­stanţa 327,50 p.; individual, categ. I.­ O. Ungureanu (Iaşi) 104,25 p., cat­eg. a II-a: C. Nevschi (Bacău) 53,65 p., categ. I juniori: N. Bohorievici (Iaşi) 5320 p.; echipe fete: 1. Reg. Bacău 491,50 p., 2. Reg. Constanţa 327,50 p.; individual, categ. maeştri: Marina Bi­,­bire (Bacău) 75,00 p­., categ. 1: Cor­nelia Savu (Bacău) 89,10 p., categ. a II-a: Elena Trăi­stării (Bacău) 48,90 p., categ . junioare: Elena Ior­ga (Con­stanţa) 53,00 p. In clasamentul gene­ral, primul loc a fost ocupat de repre­zentativa regiunii Bacău care a tota­lizat 906114 p., urmată de reprezenta­tiva regiunii Constanţa cu 582,70 p. şi reprezentativa regiunii Iaşi cu 460,55 p. (A. Aromînesei) IB Jjj „Acasă“ şi „în deplasare“!... în cronica jocurilor de volei Dinamo — Ştiinţa Cluj şi Rapid—Someşul Cluj, am ridicat — în cîteva rînduri— problema comportării echipelor noas­tre de volei atunci cînd joacă pe teren propriu şi în deplasare. Problema me­rită o analiză mai profundă şi de a­­ceea o reluăm în rîndurile de faţă. Desigur suporterii echipelor clujene nu se aşteptau ca echipele lor să ob­ţină victorii în faţa formaţiilor bucu­­reştene cu care au jucat. Toţi sperau însă că echipele lor vor avea o com­portare inimoasă, pe măsura pregăti­rilor făcute de ambele echipe şi — în special în ceea ce priveşte „Some­şul" — pe măsura locului 11 ocupat în clasament înaintea meciului de du­minică. Realitatea a fost cu totul alta: ambele echipe au jucat slab şi în con­secinţă au pierdut meciurile. Care este cauza comportării lor cu totul nesatisfăcâtoare ? Ne-am intere­sat la antrenorii celor două formaţii şi amîndoi ne-au spus că echipele lor au făcut pe lingă antrenamentele obişnuite din săptămina precedentă şi ore spe­ciale de pregătire pentru a le pune pe jucătoare în situaţii de joc cit mai apropiate de cele presupuse că se vor produce în meciurile de la Bucureşti. Şi totuşi, jucătoarele de la Some­şul şi Ştiinţa s-au prezentat pe teren timorate, tremurînd de „frica" meciului atit de vizibil, incit... făceau greşeli la primirea mingii! Şi cu asta ajungem la problema — enunţată şi în titlul acestui articol — aceea a jocu­rilor pe teren propriu şi în deplasare. Antrenorul Gh. Constantinescu de la Dinamo Bucureşti ne spunea după jo­cul Rapid—Someşul, că duminică, a­­tunci cînd echipa sa va juca la Cluj cu Someşul, este sigur că jucătoarele formaţiei clujene se vor comporta mult mai bine decît în Capitală, vor fi „al­tele". Am putea cita încă un exemplu: este vorba despre echipa masculină Ştiinţa Timişoara care în deplasare nu reprezintă aproape niciodată un ad­versar redutabil, iar acasă reuşeşte meciuri de calitate mult mai ridicată. Cauzele acestor comportări (şi re­zultate) contradictorii obţinute de la o săptămînă la alta de echipele noastre de volei, sînt — după părerea noastră — lipsa de pregătire morală şi de voinţă, împletită cu lipsa de ex­perienţă şi maturitate. De aceea antrenorii trebuie să se preocupe — cel puţin în egală măsură — nu nu­mai de pregătirea tehnică a echipelor, ci şi de pregătirea morală a jucătorilor şi jucătoarelor. A juca fără convin­gere din cauza... faimei adversarilor, a terenului şi a publicului din alt oraş, iată ceea ce trebuie să combată antre­norii de volei, pentru ca echipele lor să se prezinte la nivelul posibilităţilor reale şi atunci cînd joacă în deplasare. MIRCEA TUDORAN CONSFĂTUIREA ARBITRILOR Azi şi iuiine, în sala de festivităţi a U.C.F.S. (str. Vasile Conta nr. 16, etajul 8) va avea loc o consfătuire a arbitrilor de volei din ţară. Din or­dinea de zi spicuim următoarele pro­bleme : prezentarea lucrărilor Congre­sului F.I.V.B. de la Budapesta (Nico­­lae Sotir), darea de seamă a colegiu­lui central de arbitri (prof. M. Oan­­cea), aspecte privind arbitrajul la prin­cipalele întîlniri internaţionale (G. Muşat), probleme de colaborare între antrenori şi arbitri în vederea ridicării calitative a voleiului (prof. V. Suru­giu), precizări în legătură cu interpre­tarea uniformă a regulilor de joc (A. Işoveanu). Vineri după-amiaza, în sala de sport a şcolii medii „I. L. Gara­­giale“ va avea loc o lecţie practică de arbitraj.

Next