Sportul Popular, martie 1960 (Anul 15, nr. 3573-3589)

1960-03-08 / nr. 3577

La a 50-a aniversare C­instim astăzi, ziua de 8 Martie, zi de solidaritate a femeilor muncitoare din lumea întrea­gă în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru drepturi şi libertăţi democratice, pentru, pace şi viito­rul fericit al copiilor. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de cînd s-a hotărît în cadrul Conferinţei Internaţionale a femei­lor socialiste, în toamna anului 19­10 — la Copenhaga — sărbătorirea lui­ 8 Martie ca o cinstire adusă acţiu­nilor eroice ale curajoaselor mun­citoare textiliste americane, care au înfruntat poliţia, demonstrind pe străzile New Yorkului pentru o via­ţă mai bună şi condiţii omeneşti de lucru. Ideea sărbătoririi acestei zile a fost lansată în cadrul Conferinţei de militanta­­germană Clara Zetkin, pentru a se da astfel femeilor din întreaga lume posibilitatea de a-şi exprima revendicările lor, de a se întruni, în fiecare an, ca să discute problemele ce preocupă femeile pe planul muncii, al vieţii familiilor şi al funcţiilor lor sociale. Mişcarea femeilor muncitoare din întreaga lume a străbătut o cale lungă, a cunoscut şi văzut multe prefaceri în viaţa omenirii. Numă­rul femeilor care sărbătoresc acea­stă zi a crescut mereu, îndeosebi după cel de-al doilea război mon­dial. Femeile muncitoare din lumea întreagă, înţelegînd din ce în ce mai mult că unitatea de acţiune, solidaritatea, constituie o forţă de­osebită, că numai aşa pot lupta cu eficacitate pentru drepturi şi liber­tăţi democratice, pentru ca toate femeile din lume să se bucure de drepturile care fac din oameni, in­diferent de rasă, credinţă sau con­vingeri politice, fiinţe egale, cu demnitate. In Uniunea Sovietică, ţara con­strucţiei desfăşurate a­ comunismu­lui, şi în celelalte ţări din lagărul­ socialismului, femeile din toate do­meniile de activitate se bucură de cele mai depline drepturi. Toate re­vendicările esenţiale pentru care au luptat generaţii de femei, şi-au gă­sit pe deplin rezolvarea în ţările socialiste. Trecutul negru a fost pentru totdeauna îndepărtat din viaţa lor. In regimul nostru democrat-popu­lar, sub conducerea înţeleaptă a partidului, femeile au toată posibi­litatea ca să-şi desfăşoare forţele şi capacitatea lor creatoare în slujba înfloririi patriei. Femeile sunt con­siderate în regimul nostru ca o forţă socială uriaşă, fără de care nu poate fi vorba de transformarea socialistă a ţării. Femeile din patria noastră îşi aduc din plin contribu­ţia lor activă la conducerea trebu­rilor statului, la dezvoltarea econo­mică şi culturală a patriei. Oamenii muncii respectă şi pre­ţuiesc munca tovarăşelor lor de viaţă, sînt gata să apere cu braţul lor oţelit pacea, ginguritul copiilor, munca plină de avînt creator a tu­turor femeilor. Sub conducerea par­tidului femeile din patria noastră muncesc cu răspundere pe linia e­­ducării tineretului, cultivînd în rîn­­dul copiilor cele mai esenţiale în­suşiri ale omului : dragostea de muncă, cinstea, respectul faţă de cei mai în vîrstă, dragostea faţă de patrie. Cu prilejul zilei de 8 Martie, po­porul nostru, sportivii patriei noa­stre, adresează un călduros salut femeilor din Republica Populară Romînă tovarăşele lor de muncă şi viaţă. 6 VASILE a sportivă a zilelor noastre O amintire de la a XVIII-a ediţie a Jocurilor Balcanice de atletism. La sfirşitul probei de 800 m femei, pe po­diumul învingătorilor s-au urcat Elisa­­beta Todorov, f­lorica Grecescu (R.P.R.) şi Tveliana Isaieva (R.P.R.). Acasă, m­aestra sportului Viorica Greces­­cu a schimbat treningul cu şorţul. Peste cîteva clipe masa va fi servilă. Pe care copil nu-l incintă pozele ? Cui nu-i place să răsfoiască seara im­­preună cu mămica o carte ilustrată de poveşti ? Fraţilor gemeni Grecescu le plac insă mai mult revistele ilustrate. De ce ? Pentru că tot ele găsesc mai întotdeauna chipurile dragi ale părinților. Ii descoperă un „pluton“ sau pe podiumul invingă­­torilor fi bucuria este generală. .­ Foto : T. Roibu și B. Ciobanu Imagini de ieri şi de azi Filmul amintiri­lor mi se perindă prin faţa ochilor, iar din mozaicul imaginilor, cite unele se desprind cu stăruinţă, alăturîndu-se perechi­­perechi, de ieri şi de azi... ... Un cartier dărăpănat, cu căsuţe mizere, cu străzi înguste şi noroioase, mai degrabă canale ale unei Veneţii de mocirlă, îşi risipeşte sumbrul con­tur sub razele puternice de lumină pe care se reflectă un grup de blocuri noi, un cvartal muncitoresc, oglindind fidel grija faţă de om. ... Silueta unei femei prea timpuriu ofilită, plecată de lingă copiii ador­miţi de foame în căutarea unei munci care să-i permită întreţinerea flăcării pîlpîinde a vieţii micuţilor dragi, se estompează şi dispare, făcînd loc cu­lorilor vii ale autobusului pe care fe­­meia-şofer îl pregăteşte, fericită şi grijulie, pentru odihna nocturnă, după încă o zi de muncă rodnică-Imaginile pe care le-am amintit, poate primele care mi-au venit în minte cind am vrut să-mi aștern pe hîrtie gîndurile din prag de 8 martie, sînt caracteristice. Blocurile noi au a­­lungat imaginea hidă a cocioabelor și locurilor virane. Azi, mama necă­jită de altă dată a copiilor înfome­taţi a dispărut, făcînd loc femeii-şo­­fer, femeii-savant, femeii-deputat, fe­meii-mamă care se bucură de viaţă împreună cu copiii ei. Dar, avînd în fa­ţă şi admirînd a­­ceste realităţi ale zilelor noastre de care beneficiem noi toţi, oameni ai muncii din toate domeniile de ac­tivitate, să ne aducem aminte mereu că nu le-am avut din totdeauna , ne bucurăm de lumină doar de 15 ani încoace. Să nu-i ui­tăm pe aceia şi pe acelea care au mers pînă la sacrificiul suprem pen­tru a ni le asigura. Şi nici voi, spor­tivi ai ţării noastre libere, să nu ui­taţi că în anii negri, chiar şi acei pu­ţini oameni nevoiaşi care făceau sport îşi rupeau de la gură pentru asta, iar femeilor Ii se impunea robia casnică şi Ii se refuzau binefacerile exerciţiu­lui fizic. Nu aveau dreptul să dis­pună de „o minte sănătoasă intr-un corp sănătos­.." Şi eu iubesc sportul II iubesc şi atunci cînd, în timpul liber, mă des­­tind în apele mării sau ale uneia din­tre frumoasele noastre ştranduri, şi atunci cînd urmăresc zborul sacadat al mingii de tenis lovite de braţul viguros al foştilor băieţi de mingi. Şi, totodatâ, mă bucur afîînd că dintre copiii adormiţi de foame ai fe­meii nu mai puţin înfometate de ieri, nu puţini deţin azi recorduri şi titluri mondiale. IRINA râchiţeanu-şerianu Artistă emerită, laureată a Premiului de Stat Douăsprezece prietene Uneori şi poveştile adevărate încep cu ..a fost odată"... Au fost odată douăsprezece codane, fiecare in alt sat, fiecare pe alte­­ plaiuri. In colţişorul lor de ţară, cînd în­serarea desemna umbre, in inimile fetelor se înfiripau vise minunate. Şi cite visuri nu ascunde un suflet de fată­? Ioana Florea de pe meleagurile Craiovei, Gabriela Macarenco, ţărancă din valea Buzăului, Trandafira Oni­­cel de pe dealurile Bistriţei moldove­neşti sau Frena Voich­iţoiu din comu­na Horezu, s-au întilnit intr-o bună zi — era prin anul 19­­6 — în marea familie a muncitorilor itebişti. Mai erau cu ele şi alte fete, la fel de tinere, la fel de entuziaste, la fel de încrezătoare in forţele lor: Elena Burcea, Ana Surcea, Aurica Preda, Maria Ciochină, Constanţa Toleanu, Constanţa Ghiocel, Elena Popa şi Ma­ria Mareş. Una lucrează la strungă­­rie, alta la garaj, alta timplărie, fie­care are altă îndeletnicire,, dar toate au aceeași pasiune: sportul. Prietenia lor s-a închegat pe drept­unghiul de gazon desenat cu var al terenului de handbal. Aruncau cu mingea, încercau s-o prindă, și-o zvir­­leau una, a treia. Alfabetul jocului n-a fost pentru ele un lucru greu si cind cu un an mai tirziu s-au prins in în­trecerea handbalistelor din raion, e­­chipa lor s-a clasat pe primul loc. Spartachiada tineretului... Au mers m­ai departe. Victorii, mereu victorii. Din nou prima pe raion. Locul d­in întrecerea raioanelor. Locul I in re­giunea Bucureşti. Cinstea de a repre­zenta capitala m aici in întrecerea ce­lor mai bune echipe de handbal. Şi-au măsurat forţele şi priceperea cu echipe de tradiţie ca cele din O­­raşul Stalin, din Mediaş, din Timi­şoara... Visele au început să prindă viaţă şi o dată cu ele prietenia lor se lega tot mai strîns. Jucătoarele purtind tricourile al­bastre cu roşu, culorile handbalis­telor de la I. T. B., sunt aplaudate cu căldură de muncitorii itebişt. Ele se îngrijesc de echipamentul lor, îl spală, îl aranjează, îl repară dacă e nevoie. Mai mult, gospodine pri­cepute, handbalistele noastre lucrează in multe după-amiezi, in magazia a­­sociaţiei sportive I.T.B., punind la punct echipamentul celorlalte echipe. La căminul unde locuiesc, cînd se organizează serbări cultural-sportive, cele 12 prietene sunt fruntea progra­mului. Cine mai cîntă ca ele, cine mai încinge hora ca ele ? Mereu împreună. La antrenamente, la meciuri, pe scena căminului sau in concediile de odihnă pe valea Praho­vei, prietenia lor a devenit un exem­plu. Motiv pentru care antrenorul e­­chipei, Cornel Zegreanu, are uneori „greutăţi". Aseară, de pildă, i-a fost foarte greu să găsească 12 mărţişoa­­re, ca 12 surioare gemene. La antre­namentul de astăzi, primul punct al programului este prinderea pe tricoul albastru-roş a acestor mici simboluri ale primăverii. Un omagiu adus tova­răşelor de muncă și de sport. SANDU MARIAN Harnicele noastre corespondente lai începutul anului trecut, prin­tre numeroasele scrisori sosite în cadrul concursului ..Pentru cea mai bună corespondenţă” am primit şi o scrisoare de la MU PARA IV A CE A din Slatina. Am deschis plicul şi nici nu ne-am dat seama cînd am ter­minat de citit cele două file bătute la maşină. Apoi, le-am recitit. Erau scrise cu atîta căldură... De atunci, Mioara I­acea continuă să ne scrie cu pasiune despre, diversele aspecte ale activităţii sportive din oraşul ei. VALERIA V­LĂDOI­ANU­ din Sibiu a urmat exemplul soţului ei, Mircea Vlădoianu, care este corespondent al ziarului nostru de mai bine de zece ani. Acum cîţiva ani, ea primea de la soţul ei primele, indicaţii de felul cum se redactează o cronică, o ştire sau un articol de analiză. Acum, a început... o aprigă dispută în familie pentru trimiterea a cu­ mai multe şi mai interesante materiale redacţiei noastre! Cine va cîştiga ? Deocam­dată nu putem da un rezultat precis pentru că cei doi soţi se află în plină întrecere !... AMA­LI­A KREISS din Ploeşti a în-­­ ceput să scrie ziarului nostru încă de pe cînd se afla pe băncile şcolii medii. Atunci se cam pierdea în stân­găciile inerente începutului. Acum, Amalia Kreiss ne scrie cu multă pricepere despre realizările şi lip­surile din activitatea asociaţiilor sportive din oraşul Ploeşti şi a­­proape în fiecare duminică seara ne transmite telefonic cronicile di­feritelor competiții. SPORTUL POPULAR Nr. 3577 _ Pag. a 3-a» 10ME Zllj/II LOR... Liei Manoliu Un disc îţi dăm ca mărţişor Tu să-l arunci la vară-n zbor Şi să-ajungă ca-n poveşti. Din Roma, pînă-n Bucureşti! (Nu discut c­ă-i prea lungă cale, Ci vestea biruinţei tale!) Scrimerei Olga Orhan-Szabo Cînd armele adine în mare Vor fi zvîrlite cu grămada In săli de sportt biruitoare* Doar Olga va mai trage... spada! Olgăi Tu­dor­a­che, artistă la Teatrul Tineretului In hipism eşti specialistă. Deci nu e nici un miracol Că şi-n scenă, ca artistă. ‘ Treci uşor orice... obstacol,' I­olandei Balas, cînd va sosi de la Roma*. Cînd vameşul va întreba : — Aveţi de declarat ceva ? Răspunsul ei va fi normal : — Da, încă un record mondial ! Şahistei Maria Pogorevici Cu jocul tău subtil şi fin De public des aplaudat, In şahul n nostru feminin Eşti un... pion înaintat. V. D. POPA S. CRISTIAN

Next