Sportul Popular, martie 1960 (Anul 15, nr. 3573-3589)
1960-03-08 / nr. 3577
La a 50-a aniversare Cinstim astăzi, ziua de 8 Martie, zi de solidaritate a femeilor muncitoare din lumea întreagă în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru drepturi şi libertăţi democratice, pentru, pace şi viitorul fericit al copiilor. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de cînd s-a hotărît în cadrul Conferinţei Internaţionale a femeilor socialiste, în toamna anului 1910 — la Copenhaga — sărbătorirea lui 8 Martie ca o cinstire adusă acţiunilor eroice ale curajoaselor muncitoare textiliste americane, care au înfruntat poliţia, demonstrind pe străzile New Yorkului pentru o viaţă mai bună şi condiţii omeneşti de lucru. Ideea sărbătoririi acestei zile a fost lansată în cadrul Conferinţei de militantagermană Clara Zetkin, pentru a se da astfel femeilor din întreaga lume posibilitatea de a-şi exprima revendicările lor, de a se întruni, în fiecare an, ca să discute problemele ce preocupă femeile pe planul muncii, al vieţii familiilor şi al funcţiilor lor sociale. Mişcarea femeilor muncitoare din întreaga lume a străbătut o cale lungă, a cunoscut şi văzut multe prefaceri în viaţa omenirii. Numărul femeilor care sărbătoresc această zi a crescut mereu, îndeosebi după cel de-al doilea război mondial. Femeile muncitoare din lumea întreagă, înţelegînd din ce în ce mai mult că unitatea de acţiune, solidaritatea, constituie o forţă deosebită, că numai aşa pot lupta cu eficacitate pentru drepturi şi libertăţi democratice, pentru ca toate femeile din lume să se bucure de drepturile care fac din oameni, indiferent de rasă, credinţă sau convingeri politice, fiinţe egale, cu demnitate. In Uniunea Sovietică, ţara construcţiei desfăşurate a comunismului, şi în celelalte ţări din lagărul socialismului, femeile din toate domeniile de activitate se bucură de cele mai depline drepturi. Toate revendicările esenţiale pentru care au luptat generaţii de femei, şi-au găsit pe deplin rezolvarea în ţările socialiste. Trecutul negru a fost pentru totdeauna îndepărtat din viaţa lor. In regimul nostru democrat-popular, sub conducerea înţeleaptă a partidului, femeile au toată posibilitatea ca să-şi desfăşoare forţele şi capacitatea lor creatoare în slujba înfloririi patriei. Femeile sunt considerate în regimul nostru ca o forţă socială uriaşă, fără de care nu poate fi vorba de transformarea socialistă a ţării. Femeile din patria noastră îşi aduc din plin contribuţia lor activă la conducerea treburilor statului, la dezvoltarea economică şi culturală a patriei. Oamenii muncii respectă şi preţuiesc munca tovarăşelor lor de viaţă, sînt gata să apere cu braţul lor oţelit pacea, ginguritul copiilor, munca plină de avînt creator a tuturor femeilor. Sub conducerea partidului femeile din patria noastră muncesc cu răspundere pe linia educării tineretului, cultivînd în rîndul copiilor cele mai esenţiale însuşiri ale omului : dragostea de muncă, cinstea, respectul faţă de cei mai în vîrstă, dragostea faţă de patrie. Cu prilejul zilei de 8 Martie, poporul nostru, sportivii patriei noastre, adresează un călduros salut femeilor din Republica Populară Romînă tovarăşele lor de muncă şi viaţă. 6 VASILE a sportivă a zilelor noastre O amintire de la a XVIII-a ediţie a Jocurilor Balcanice de atletism. La sfirşitul probei de 800 m femei, pe podiumul învingătorilor s-au urcat Elisabeta Todorov, florica Grecescu (R.P.R.) şi Tveliana Isaieva (R.P.R.). Acasă, maestra sportului Viorica Grecescu a schimbat treningul cu şorţul. Peste cîteva clipe masa va fi servilă. Pe care copil nu-l incintă pozele ? Cui nu-i place să răsfoiască seara impreună cu mămica o carte ilustrată de poveşti ? Fraţilor gemeni Grecescu le plac insă mai mult revistele ilustrate. De ce ? Pentru că tot ele găsesc mai întotdeauna chipurile dragi ale părinților. Ii descoperă un „pluton“ sau pe podiumul invingătorilor fi bucuria este generală. . Foto : T. Roibu și B. Ciobanu Imagini de ieri şi de azi Filmul amintirilor mi se perindă prin faţa ochilor, iar din mozaicul imaginilor, cite unele se desprind cu stăruinţă, alăturîndu-se perechiperechi, de ieri şi de azi... ... Un cartier dărăpănat, cu căsuţe mizere, cu străzi înguste şi noroioase, mai degrabă canale ale unei Veneţii de mocirlă, îşi risipeşte sumbrul contur sub razele puternice de lumină pe care se reflectă un grup de blocuri noi, un cvartal muncitoresc, oglindind fidel grija faţă de om. ... Silueta unei femei prea timpuriu ofilită, plecată de lingă copiii adormiţi de foame în căutarea unei munci care să-i permită întreţinerea flăcării pîlpîinde a vieţii micuţilor dragi, se estompează şi dispare, făcînd loc culorilor vii ale autobusului pe care femeia-şofer îl pregăteşte, fericită şi grijulie, pentru odihna nocturnă, după încă o zi de muncă rodnică-Imaginile pe care le-am amintit, poate primele care mi-au venit în minte cind am vrut să-mi aștern pe hîrtie gîndurile din prag de 8 martie, sînt caracteristice. Blocurile noi au alungat imaginea hidă a cocioabelor și locurilor virane. Azi, mama necăjită de altă dată a copiilor înfometaţi a dispărut, făcînd loc femeii-şofer, femeii-savant, femeii-deputat, femeii-mamă care se bucură de viaţă împreună cu copiii ei. Dar, avînd în faţă şi admirînd aceste realităţi ale zilelor noastre de care beneficiem noi toţi, oameni ai muncii din toate domeniile de activitate, să ne aducem aminte mereu că nu le-am avut din totdeauna , ne bucurăm de lumină doar de 15 ani încoace. Să nu-i uităm pe aceia şi pe acelea care au mers pînă la sacrificiul suprem pentru a ni le asigura. Şi nici voi, sportivi ai ţării noastre libere, să nu uitaţi că în anii negri, chiar şi acei puţini oameni nevoiaşi care făceau sport îşi rupeau de la gură pentru asta, iar femeilor Ii se impunea robia casnică şi Ii se refuzau binefacerile exerciţiului fizic. Nu aveau dreptul să dispună de „o minte sănătoasă intr-un corp sănătos.." Şi eu iubesc sportul II iubesc şi atunci cînd, în timpul liber, mă destind în apele mării sau ale uneia dintre frumoasele noastre ştranduri, şi atunci cînd urmăresc zborul sacadat al mingii de tenis lovite de braţul viguros al foştilor băieţi de mingi. Şi, totodatâ, mă bucur afîînd că dintre copiii adormiţi de foame ai femeii nu mai puţin înfometate de ieri, nu puţini deţin azi recorduri şi titluri mondiale. IRINA râchiţeanu-şerianu Artistă emerită, laureată a Premiului de Stat Douăsprezece prietene Uneori şi poveştile adevărate încep cu ..a fost odată"... Au fost odată douăsprezece codane, fiecare in alt sat, fiecare pe alte plaiuri. In colţişorul lor de ţară, cînd înserarea desemna umbre, in inimile fetelor se înfiripau vise minunate. Şi cite visuri nu ascunde un suflet de fată? Ioana Florea de pe meleagurile Craiovei, Gabriela Macarenco, ţărancă din valea Buzăului, Trandafira Onicel de pe dealurile Bistriţei moldoveneşti sau Frena Voichiţoiu din comuna Horezu, s-au întilnit intr-o bună zi — era prin anul 196 — în marea familie a muncitorilor itebişti. Mai erau cu ele şi alte fete, la fel de tinere, la fel de entuziaste, la fel de încrezătoare in forţele lor: Elena Burcea, Ana Surcea, Aurica Preda, Maria Ciochină, Constanţa Toleanu, Constanţa Ghiocel, Elena Popa şi Maria Mareş. Una lucrează la strungărie, alta la garaj, alta timplărie, fiecare are altă îndeletnicire,, dar toate au aceeași pasiune: sportul. Prietenia lor s-a închegat pe dreptunghiul de gazon desenat cu var al terenului de handbal. Aruncau cu mingea, încercau s-o prindă, și-o zvirleau una, a treia. Alfabetul jocului n-a fost pentru ele un lucru greu si cind cu un an mai tirziu s-au prins in întrecerea handbalistelor din raion, echipa lor s-a clasat pe primul loc. Spartachiada tineretului... Au mers mai departe. Victorii, mereu victorii. Din nou prima pe raion. Locul din întrecerea raioanelor. Locul I in regiunea Bucureşti. Cinstea de a reprezenta capitala m aici in întrecerea celor mai bune echipe de handbal. Şi-au măsurat forţele şi priceperea cu echipe de tradiţie ca cele din Oraşul Stalin, din Mediaş, din Timişoara... Visele au început să prindă viaţă şi o dată cu ele prietenia lor se lega tot mai strîns. Jucătoarele purtind tricourile albastre cu roşu, culorile handbalistelor de la I. T. B., sunt aplaudate cu căldură de muncitorii itebişt. Ele se îngrijesc de echipamentul lor, îl spală, îl aranjează, îl repară dacă e nevoie. Mai mult, gospodine pricepute, handbalistele noastre lucrează in multe după-amiezi, in magazia asociaţiei sportive I.T.B., punind la punct echipamentul celorlalte echipe. La căminul unde locuiesc, cînd se organizează serbări cultural-sportive, cele 12 prietene sunt fruntea programului. Cine mai cîntă ca ele, cine mai încinge hora ca ele ? Mereu împreună. La antrenamente, la meciuri, pe scena căminului sau in concediile de odihnă pe valea Prahovei, prietenia lor a devenit un exemplu. Motiv pentru care antrenorul echipei, Cornel Zegreanu, are uneori „greutăţi". Aseară, de pildă, i-a fost foarte greu să găsească 12 mărţişoare, ca 12 surioare gemene. La antrenamentul de astăzi, primul punct al programului este prinderea pe tricoul albastru-roş a acestor mici simboluri ale primăverii. Un omagiu adus tovarăşelor de muncă și de sport. SANDU MARIAN Harnicele noastre corespondente lai începutul anului trecut, printre numeroasele scrisori sosite în cadrul concursului ..Pentru cea mai bună corespondenţă” am primit şi o scrisoare de la MU PARA IV A CE A din Slatina. Am deschis plicul şi nici nu ne-am dat seama cînd am terminat de citit cele două file bătute la maşină. Apoi, le-am recitit. Erau scrise cu atîta căldură... De atunci, Mioara Iacea continuă să ne scrie cu pasiune despre, diversele aspecte ale activităţii sportive din oraşul ei. VALERIA VLĂDOIANU din Sibiu a urmat exemplul soţului ei, Mircea Vlădoianu, care este corespondent al ziarului nostru de mai bine de zece ani. Acum cîţiva ani, ea primea de la soţul ei primele, indicaţii de felul cum se redactează o cronică, o ştire sau un articol de analiză. Acum, a început... o aprigă dispută în familie pentru trimiterea a cu mai multe şi mai interesante materiale redacţiei noastre! Cine va cîştiga ? Deocamdată nu putem da un rezultat precis pentru că cei doi soţi se află în plină întrecere !... AMALIA KREISS din Ploeşti a în- ceput să scrie ziarului nostru încă de pe cînd se afla pe băncile şcolii medii. Atunci se cam pierdea în stângăciile inerente începutului. Acum, Amalia Kreiss ne scrie cu multă pricepere despre realizările şi lipsurile din activitatea asociaţiilor sportive din oraşul Ploeşti şi aproape în fiecare duminică seara ne transmite telefonic cronicile diferitelor competiții. SPORTUL POPULAR Nr. 3577 _ Pag. a 3-a» 10ME Zllj/II LOR... Liei Manoliu Un disc îţi dăm ca mărţişor Tu să-l arunci la vară-n zbor Şi să-ajungă ca-n poveşti. Din Roma, pînă-n Bucureşti! (Nu discut că-i prea lungă cale, Ci vestea biruinţei tale!) Scrimerei Olga Orhan-Szabo Cînd armele adine în mare Vor fi zvîrlite cu grămada In săli de sportt biruitoare* Doar Olga va mai trage... spada! Olgăi Tudorache, artistă la Teatrul Tineretului In hipism eşti specialistă. Deci nu e nici un miracol Că şi-n scenă, ca artistă. ‘ Treci uşor orice... obstacol,' Iolandei Balas, cînd va sosi de la Roma*. Cînd vameşul va întreba : — Aveţi de declarat ceva ? Răspunsul ei va fi normal : — Da, încă un record mondial ! Şahistei Maria Pogorevici Cu jocul tău subtil şi fin De public des aplaudat, In şahul n nostru feminin Eşti un... pion înaintat. V. D. POPA S. CRISTIAN