Sportul Popular, septembrie 1962 (Anul 17, nr. 4093-4109)
1962-09-01 / nr. 4093
...FORŢĂ ŞI VOINŢĂ Am început să bat mingea de fotbal de cînd eram de-o şchioapă. îmi plăcea atît de mult acest sport, că eram în stare să stau pe teren de dimineaţă pină seara. Ba chiar şi noaptea... Cind eram ucenic la fel jucam fotbal. Făceam lucrul acesta fiindcă mă simţeam bine, sănătos , mincam şi dormeam cu şapte ! Acum sunt căpitanul echipei de fotbal a uzinei şi am două mari pasiuni : munca şi sportul. Una se completează pe alta. Corpul, forma tînărului, o face sportul, interiorul, conţinutul lui , munca, educaţia. Prin sport iţi dezvolţi forţa, voinţa, atenţia, indeminarea — factori de bază în procesul muncii, calităţi necesare oricărei meserii. In atelierul nostru de confecţionat cochile metalice pentru turnătorie, ele stau la loc de cinste. Adică, alături de numele fruntaşilor în întrecere socialistă pe profesii. Munca şi sportul te ajută reciproc. Iţi dau cele mai mari satisfacţii. Te menţin tinăr şi viguros, chiar dacă tîmplele au început să-ţi fie argintii DUMITRU RADULESCU modeller, căpitanul echipei de fotbal a uzinei „Timpuri Noi“ ...VIGOARE ŞI TINEREŢE Sinonimia sportului cu tinereţea, sănătatea şi voia bună, îmi este de mult cunoscută. Ştiu acest lucru nu din dicţionare, unde cuvintele sunt ordonate după alte legi, ci mi-a fost sugerat de viaţa însăşi. Acum, în urmă, am redescoperit semnul egalităţii dintre sport şi sănătate in reuşita Mihaelei — fetiţa unui coleg — de a şterge prin înot tristele urme ale unei paralizii infantile, şi in impresionanta vigoare a octogenarului Orăzan, colectivist din Viile Noi, care a preferat întotdeauna umblatul cu piciorul, oricărui alt mijloc de transport. Mi se pare însă că tot de sport fine şi elevaţia sufletească reconfortantă a celor ajunşi la cabana Dochia, sus pe Ceahlău, sau sporul de energie pe care-mi zice că-l simte muncitorul Cristi Popescu de la Atelierele C.F.R. Palas după efectuarea exerciţiilor de gimnastică, în pauza programului. Aş mai adăuga, din colecţie proprie, că personal nu ştiu o recreaţie mai deplin odihnitoare ca o partidă de şah. Pentru toate acestea, fără a uita pe pasionatul excursionist Calistrat Hogaş, îl felicit sincer pe scriitorul Eugen Barbu, despre care aud că săptămînal joacă fotbal pe stadionul Tineretului, la Bucureşti, şi pe poetul Tudor George, cunoscut şi apreciat antrenor de rugbi. EN. GH. PUIU lector la Institutul Pedagogic din Constanta ...SĂNATATE Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului. La toate vîrstele, ea este izvorul bunei dispoziţii, a capacităţii de muncă şi a gîndirii creatoare. Pentru starea de sănătate este caracteristică dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a diferitelor părţi şi organe ale corpului. Sculptorii din antichitate au modelat nenumărate capodopere înfăţişînd graţia şi perfecţiunea proporţiilor corpului omenesc. Ştiinţa epocii noastre a dezvăluit complexitatea proceselor intime care produc senzaţia de bunăstare generală a organismului. Este vorba mai ales de funcţionarea coordonată şi strîns legată a tuturor organelor corpului, precum şi de raportul lor cu mediul înconjurător care le influenţează neîncetat şi nemijlocit. Dintre influenţele de mediu, cultura fizică se situează pe primul plan. Prin practica exerciţiilor fizice se intensifică funcţiile, iar prin elementele naturale — apă, aer, lumină, soare — se căleşte organismul. Efortul repetat sistematic produce o creştere treptată a capacităţii fiecărei funcţii şi a tuturor la un loc, astfel coordonate între ele încît să poată face faţă sarcinilor crescute în cadrul muncii profesionale sau în sport. Cităm cîteva exemple dintre cele mai semnificative: circulaţia sîngelui în organismul persoanei antrenate poate creşte de la un debit de 4—5 litri pe minut în stare de repaus, la 30—40 litri în efort intens. In aceleaşi condiţii, ventilaţia pulmonară poate trece de la 8 litri, la 100—140 litri pe minut. Paralel, volumul şi forţa muşchilor creşte, iar funcţiile sistemului nervos se îmbunătăţesc : se măreşte mobilitatea şi puterea proceselor nervoase, se scurtează timpul de reacţie, deprinderile de mişcare se însuşesc mai uşor şi se execută mai economic, se formează noi reflexe condiţionate, ceea ce înseamnă posibilităţi mai bune de adaptare la o tehnică superioară şi la munci variate. In strinsă legătură se perfecţionează funcţiile glandelor cu secreţie internă, oferind tineretului posibilităţi de dezvoltare armonioasă, iar adulţilor echilibru funcţional indispensabil pentru buna desfăşurare a îndeletnicirilor de orice natură. Pentru păstrarea sănătăţii, tot atît de importantă este şi organizarea adecvată a odihnei precum şi o alimentaţie corespunzătoare. Ele fac posibile eliminarea substanţelor de uzură ce rezultă în urma activităţii intense, şi refacerea energiei necesare pentru a trece din nou la activitate. Realizarea unei astfel de dezvoltări a calităţilor organismului este pe deplin posibilă. Practica raţională a educaţiei fizice şi sportului asigură creşterea armonioasă a tineretului, capacitatea sporită de muncă a adulţilor, întărirea sănătăţii tuturor prin creşterea forţelor de apărare şi de rezistenţă a organismului şi prelungirea vieţii. De aceea, cultura fizici înseamnă sănătate. prof. dr. FLORIAN C. ULMEANU şeful catedrei de Fiziologie a I.G.F. ...RANDAMENT MĂRIT Suntem prima întreprindere bucureşteană care a introdus gimnastica in producţie. Şi, de ce n-am spune-o, ne mindrim cu acest lucru. La început, ce-i drept, unii au privit gimnastica in producţie ca pe o musafiră care îţi răpeşte cinci minute din lucru. Cei mai mulţi însă, au indrăgit-o de cum au făcut cunoştinţă cu ea. Calităţile ei — tonică, reconfortantă — au cucerit treptat simpatia şi respectul întregului colectiv de muncitori. Astăzi, in toate atelierele şi secţiile fabricii noastre se practică cu regularitate gimnastica în producţie, ca ceva necesar, legat de program, de disciplina în muncă, de producţie, de sănătate. In specificul muncii noastre— cînd divizarea procesului de fabricaţie implică efectuarea aceluiaşi fel de mişcări — gimnastica in producţie joacă un rol însemnat. înviorarea pe care o produc în rîndul muncitorilor cele 5 minute de gimnastică, este un factor care duce la o muncă de calitate sporită, la un randament sporit. Desigur, astăzi, în tot mai multe întreprinderi, fabrici şi uzine se practică gimnastica în producţie. Este firesc să fie aşa, deoarece un lucru bun, în folosul sănătăţii şi muncii, este întotdeauna bine primit. Noi, dacă vom fi solicitaţi, vom împărtăşi cu multă căldură din experienţa noastră în practicarea gimnasticii în producţie, noilor întreprinderi care vor să introducă această frumoasă activitate sportivă de mase, inginer şef al fabricii de pielărie şi încălţăminte „Dîmboviţa“ NICOLAE MARINESCU ...GRAŢIE Intr-un spectacol sportiv gust in primul rind graţia mişcărilor, graţia execuţiei. Unii ştiu să triumfe atit de firesc, atit de natural, de parcă n-ar depune nici un efort. Ştiu insă din experienţă proprie , că aceasta reflectă ore şi ore de pregătire, iar alteori chiar insuccese vremelnice. Cită stăpinire de sine trebuie să posede un sportiv dacă reuşeşte să aibă şi graţie în mişcări. Apreciez grafia, cum arătam mai sus, poate dintr-un... reflex profesional. Scena m-a învăţat să admir eleganţa ţinutei. După ce m-am îndrăgostit iremediabil de balet, cu ciţiva ani in urmă, am avut prilejul să asist la o mare întrecere internaţională de gimnastică. Sub raza unui reflector, deasupra unui covor viu colorat, plutea o siluetă... Cite elemente comune intre dansul clasic şi gimnastica artistică ! Cu alt prilej scena străvezie a unui bazin a slujit drept fundal manifestării grafiei şi talentului unor înotătoare. Acest sport — înotul artistic — nu e cu nimic mai prejos in măiestrie virtuoasei execuţii a unui încercat corp de balet, aparfinind unei scene de mina intii. Aceeaşi plasticitate in mişcări, o cursivitate ce se apropie de perfecţiune. Alunecarea de gheaţă s-ar simţi nedreptăţită de nu am aminti de ea. Patinajul — sub toate formele sale — implică grafia in ţinută. Aceeaşi ob- servaţie îşi are valabilitatea cind priveşti un discobol, un jucător de tenis, un săritor de pe trambulină. Cred că şi celelalte sporturi au aceleaşi trăsături. Orice pasionat poate descoperi in domeniul său de activitate sportivă acea graţie şi eleganţă care este firească mişcării la aer liber, pe stadioane sau in săli. LILIANA DIACONESCUPAVLOVSK! balerină la Teatrul de Operă și Balet al R.P.R. SPORTUL POPULAR Nr. 4093 Pag. « S'» ...EDUCAŢIE Sunt aproape 4 ani de atunci... Uinul din cei doi băieţi ai mei, Dănuţ, mi-a spus într-o seară: — Tăticule, aş vrea să mă înscriu la Şcoala sportivă de elevi... — Ce să faci acolo? — Cum ce să fac ? Volei, sportul care îmi place cel mai mult. Ştii, s-au înscris aproape toţi colegii mei de la „Mihai Viteazul“. La început m-am opus. Dănuţ era un băiat care îmi dădea mult de furcă. Era neglijent, neastimpărat, răutăcios. Şi mai grav : nu prea se împăca cu... cartea. Aşa că... Totuşi, la stăruinţele lui Dănuţ, ale colegilor lui, ale conducerii Şcolii sportive de elevi nr. 2, am cedat. Nu mi-a părut rău. Prin sport Dănuţ, şi apoi celălalt copil al meu, Viorel — prezent şi el tot in cadrul secţiei de volei a acestei şcoli — s-au schimbat radical. Au devenit disciplinaţi, respectuoşi şi o dată cu aceste calităţi, colecţionari de note frumoase. Explicaţia am aflat-o cu prilejul uneia dintre numeroasele consfătuiri cu părinţii — altă treabă bună existentă în preocupările acestei şcoli — şi care in puţine cuvinte se poate rezuma astfel: in secţiile Şcolii sportive de elevi nr. 2 nu au acces decit elevii cu note de la 8 in sus . Este de fapt preocuparea care caracterizează toate şcolile din ţara noastră. învăţătura şi sportul sunt de acum două noţiuni care se completează de minune. Ele au acelaşi scop: să crească un tineret nou, bine pregătit, sănătos, cu o educaţie nouă, la înălţimea vremurilor noastre noi. JEAN CONSTANTINESCU tehnician, preşedintele comitetului de părinţi al Şcolii sportive de elevi nr. 2 Bucureşti