Sportul Popular, septembrie 1962 (Anul 17, nr. 4093-4109)

1962-09-01 / nr. 4093

...FORŢĂ ŞI VOINŢĂ Am început să bat mingea de fot­bal de cînd eram de-o şchioapă. îmi plăcea atît de mult acest sport, că eram în stare să stau pe teren de dimineaţă pină seara. Ba chiar şi noaptea... Cind eram ucenic la fel jucam fot­bal. Făceam lucrul acesta fiindcă mă simţeam bine, sănătos , mincam şi dormeam cu­ şapte ! Acum sunt căpitanul echipei de fotbal a uzinei şi am două mari pa­siuni : munca şi sportul. Una se completează pe alta. Corpul, forma tînărului, o face sportul, interiorul, conţinutul lui , munca, educaţia. Prin sport iţi dezvolţi forţa, voin­ţa, atenţia, indeminarea — factori de bază în procesul muncii, calităţi necesare oricărei meserii. In atelie­rul nostru de confecţionat cochile metalice pentru turnătorie, ele stau la loc de cinste. Adică, alături de numele fruntaşilor în întrecere socia­listă pe profesii. Munca şi sportul te ajută reciproc. Iţi dau cele mai mari satisfacţii. Te menţin tinăr şi viguros, chiar dacă tîmplele au început să-ţi fie argintii DUMITRU RADULESCU modeller, căpitanul echipei de fotbal a uzinei „Timpuri Noi“ ...VIGOARE ŞI TINEREŢE Sinonimia sportului cu tinereţea, să­nătatea şi voia bună, îmi este de mult cunoscută. Ştiu acest lucru nu din dic­ţionare, unde cuvintele sunt ordonate după alte legi, ci mi-a fost sugerat de viaţa însăşi. Acum, în urmă, am re­descoperit semnul egalităţii dintre sport şi sănătate in reuşita Mihaelei — fe­tiţa unui coleg — de a şterge prin înot tristele urme ale unei paralizii infantile, şi in impresionanta vigoare a octogena­rului Orăzan, colectivist din Viile Noi, care a preferat întotdeauna umblatul cu piciorul, oricărui alt mijloc de transport. Mi se pare însă că tot de sport fine şi elevaţia sufletească re­confortantă a celor ajunşi la cabana Dochia, sus pe Ceahlău, sau sporul de energie pe care-mi zice că-l simte mun­citorul Cri­st­i Popescu de la Atelierele C.F.R. Palas după efectuarea exerci­ţiilor de gimnastică, în pauza progra­mului. Aş mai adăuga, din colecţie pro­prie, că personal nu ştiu o recreaţie mai deplin odihnitoare ca o partidă de şah. Pentru toate acestea, fără a uita pe pasionatul excursionist Calistrat Hogaş, îl felicit sincer pe scriitorul Eugen Barbu, despre care aud că săptămînal joacă fotbal pe stadionul Tineretului, la Bucureşti, şi pe poetul Tudor George, cunoscut şi apreciat antrenor de rugbi. EN. GH. PUIU lector la Institutul Pedagogic din Constanta ...S­Ă­N­A­T­A­T­E Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului. La toate vîrstele, ea este izvorul bunei dispoziţii, a capacităţii de muncă şi a gîndirii creatoare. Pentru starea de sănătate este carac­teristică dezvoltarea şi funcţionarea ar­monioasă a diferitelor părţi şi organe ale corpului. Sculptorii din antichitate au modelat nenumărate capodopere în­­făţişînd graţia şi perfecţiunea proporţi­ilor corpului omenesc. Ştiinţa epocii noastre a dezvăluit complexitatea proce­selor intime care produc senzaţia de bunăstare generală a organismului. Este vorba mai ales de funcţionarea coordo­nată şi strîns legată a tuturor organelor corpului, precum şi de raportul lor cu mediul înconjurător care le influenţează neîncetat şi nemijlocit. Dintre influenţele de mediu, cultura fizică se situează pe primul plan. Prin practica exerciţiilor fizice se intensifică funcţiile, iar prin elementele naturale — apă, aer, lumină, soare — se căleş­te organismul. Efortul repetat sistematic produce o creştere treptată a capacităţii fiecărei funcţii şi a tuturor la un loc, ast­fel coordona­te între ele încît să poată face faţă sarcinilor crescute în cadrul muncii profesionale sau în sport. Cităm cîteva exemple dintre cele mai semnificative: circulaţia sîngelui în organismul per­soanei antrenate poate creşte de la un debit de 4—5 litri pe minut în stare de repaus, la 30—40 litri în efort in­tens. In aceleaşi condiţii, ventilaţia pulmonară poate trece de la 8 litri, la 100—140 litri pe minut. Paralel, volumul şi forţa muşchilor creşte, iar funcţiile sistemului nervos se îmbunătăţesc : se măreşte mobilitatea şi puterea proceselor nervoase, se scurtează timpul de reacţie, deprinderile de mişcare se însuşesc mai uşor şi se execută mai economic, se formează noi reflexe condiţionate, ceea ce înseamnă posibilităţi mai bune de adaptare la o tehnică superioară şi la munci variate. In strinsă legătură se perfecţionează funcţiile glandelor cu secreţie internă, oferind tineretului posibilităţi de dez­voltare armonioasă, iar adulţilor echili­bru funcţional indispensabil pentru buna desfăşurare a îndeletnicirilor de orice natură. Pentru păstrarea sănătăţii, tot atît de importantă este şi organizarea ade­cvată a odihnei precum şi o alimentaţie corespunzătoare. Ele fac posibile elimi­narea substanţelor de uzură ce rezultă în urma activităţii intense, şi reface­rea energiei necesare pentru a trece din nou la activitate. Realizarea unei astfel de dezvoltări a calităţilor organismului este pe deplin posibilă. Practica raţională a educaţiei fizice şi sportului asigură creşterea armo­nioasă a tineretului, capacitatea sporită de muncă a adulţilor, întărirea sănătăţii tuturor prin creşterea forţelor de apărare şi de rezistenţă a organismului şi pre­lungirea vieţii. De aceea, cultura fizici înseamnă sănătate. prof. dr. FLORIAN C. ULMEANU şeful catedrei de Fiziologie a I.G.F. ...RANDAMENT MĂRIT Suntem­ prima întreprindere bucureş­­teană care a introdus gimnastica in producţie. Şi, de ce n-am spune-o, ne mindrim cu acest lucru. La început, ce-i drept, unii au privit gimnastica in producţie ca pe o musa­firă care îţi răpeşte cinci minute din lucru. Cei mai mulţi însă, au indrăgit-o de cum au făcut cunoştinţă cu ea. Calităţile ei — tonică, reconfortantă — au cucerit treptat simpatia şi res­­pectul întregului colectiv de muncitori. Astăzi, in toate atelierele şi secţiile fabricii noastre se practică cu regula­ritate gimnastica în producţie, ca ceva necesar, legat de program, de disci­plina în muncă, de producţie, de sănă­tate. In specificul muncii noastre­­— cînd divizarea procesului de fabricaţie im­plică efectuarea aceluiaşi fel de mişcări — gimnastica in producţie joacă un rol însemnat. înviorarea pe care o pro­duc în rîndul muncitorilor cele 5 mi­nute de gimnastică, este un factor care duce la o muncă de calitate sporită, la un randament sporit. Desigur, astăzi, în tot mai multe întreprinderi, fabrici şi uzine se prac­tică gimnastica în producţie. Este firesc să fie aşa, deoarece un lucru bun, în folosul sănătăţii şi muncii, este întot­deauna bine primit. Noi, dacă vom fi solicitaţi, vom împărtăşi cu multă căl­dură din experienţa noastră în practi­carea gimnasticii în producţie, noilor întreprinderi care vor să introducă această frumoasă activitate sportivă de mase, inginer şef al fabricii de pielărie şi încălţăminte „Dîmboviţa“ NICOLAE MARINESCU ...G­RAŢIE Intr-un spectacol sportiv gust in primul rind graţia mişcărilor, graţia execuţiei. Unii ştiu să triumfe atit de firesc, atit de natural, de parcă n-ar depune nici un efort. Ştiu insă­­ din experienţă proprie , că a­­ceasta reflectă ore şi ore de pregăti­re, iar alteori chiar insuccese vre­melnice. Cită stăpinire de sine trebuie să posede un sportiv dacă reuşeşte să aibă şi graţie în mişcări. Apreciez grafia, cum arătam mai sus, poate dintr-un... reflex profesio­nal. Scena m-a învăţat să admir ele­ganţa ţinutei. După ce m-am îndră­gostit iremediabil de balet, cu ciţiva ani in urmă, am avut prilejul să a­­sist la o mare întrecere internaţiona­lă de gimnastică. Sub raza unui re­flector, de­asupra unui covor viu co­lorat, plutea o siluetă... Cite elemente comune intre dansul clasic şi gim­nastica artistică ! Cu alt prilej scena străvezie a unui bazin a slujit drept fundal ma­nifestării grafiei şi talentului unor înotătoare. Acest sport — înotul ar­tistic — nu e cu nimic mai prejos in măiestrie virtuoasei execuţii a unui încercat corp de balet, aparfi­­nind unei scene de mina intii. A­­ceeaşi plasticitate in mişcări, o cursi­vitate ce se apropie de perfecţiune. Alunecarea de gheaţă s-ar simţi nedreptăţită de nu am aminti de ea. Patinajul — sub toate formele sale — implică grafia in ţinută. Aceeaşi ob­-­ servaţie îşi are valabilitatea cind pri­veşti un discobol, un jucător de te­nis, un săritor de pe trambulină. Cred că şi celelalte sporturi au aceleaşi trăsături. Orice pasionat poa­te descoperi in domeniul său de ac­tivitate sportivă acea graţie şi ele­ganţă care este firească mişcării la aer liber, pe stadioane sau in săli. LILIANA DIACONESCU­­PAVLOVSK! balerină la Teatrul de Operă și Balet al R.P.R. SPORTUL POPULAR Nr. 4093 Pag. « S'» ...E­D­U­C­A­Ţ­I­E Sunt aproape 4 ani de atunci... Ui­nul din cei doi băieţi ai mei, Dănuţ, mi-a spus într-o seară: — Tăticule, aş vrea să mă înscriu la Şcoala sportivă de elevi... — Ce să faci acolo? — Cum ce să fac ? Volei, sportul care îmi place cel mai mult. Ştii, s-au înscris aproape toţi colegii mei de la „Mihai Viteazul“. La început m-am opus. Dănuţ era un băiat care îmi dădea mult de furcă. Era neglijent, neastimpărat, răutăcios. Şi mai grav : nu prea se împăca cu... cartea. Aşa că... Totuşi, la stăruinţele lui Dănuţ, ale colegilor lui, ale conducerii Şcolii spor­tive de elevi nr. 2, am cedat. Nu mi-a părut rău. Prin sport Dănuţ, şi apoi celălalt copil al meu, Viorel — pre­zent şi el tot in cadrul secţiei de volei a acestei şcoli — s-au schimbat radi­cal. Au devenit disciplinaţi, respectuoşi şi o dată cu aceste calităţi, colecţionari de note frumoase. Explicaţia am aflat-o cu prilejul uneia dintre numeroasele consfătuiri cu părinţii — altă treabă bună existentă în preocupările acestei şcoli — şi care in puţine cuvinte se poate rezuma astfel: in secţiile Şcolii sportive de elevi nr. 2 nu au acces de­cit elevii cu note de la 8 in sus . Este de fapt preocuparea care caracterizează toate şcolile din ţara noastră. învăţă­tura şi sportul sunt de acum două no­ţiuni care se completează de minune. Ele au acelaşi scop: să crească un ti­neret nou, bine pregătit, sănătos, cu o educaţie nouă, la înălţimea vremurilor noastre noi. JEAN CONSTANTINESCU tehnician, preşedintele comitetului de părinţi al Şcolii sportive de elevi nr. 2 Bucureşti

Next