Sportul Popular, februarie 1963 (Anul 18, nr. 4180-4195)

1963-02-02 / nr. 4180

In patru rînduri La asociaţia sportivă „Arta 2“, din Galaţi, nu se mai practică nici un fel de sport. O constatare se impune (Şi adevărul mi-e chezaş):­­ La „Arta 2“ se poate­­ spune: „ Că sportul este... în „re-­­ lache“ ! Prin jocul prestat in „C.C.E.“ echipa de baschet „Steaua“ a fost doar o umbră a valorii sale . Un spectator privind o fază. Se întreb­a nedumerit : — Echipa ce evoluează E stea sau vreun... me­teorit?!? C. MAZILU Baie la —13 grade Nu-ţi vine să crezi, dar e adevărat ! Duminica tre­cută doi cetăţeni din Capi­tală au făcut b­aie... in aer liber. Termometrul arăta­­—13­­grade, iar lacul Tei era acoperit cu un strat gros de gheaţă. Sub stă­­vilar însă torentul de apă a măcinat gheaţa. Sloiurile pluteau in voie ca nişte frunze de nufăr. Timp tocmai „bun“ pentru .. .­a­ia şi baie. Cuvintele a­­cestea însă nu le-am rostit noi ci cei doi protagonişti: Dumitru Creţu, pensionar cismar în vîrstă de 68 de aii şi Aristide Galan, lăcătuş la întreprinderea 7 construcţii metalice, în vîrstă de 30 de ani. Pri­mul practică sportul că­lini de mai mult de trei decenii. Tunănil, de-abia anul acesta s-a încumetat să-i urmeze exemplul. lată-i pe cei doi cute­zători făcându-și „încăl­zirea" în... zăpadă În jurul unui divorţ Parodie după G. Toplrceanul M­işu St. Popescu fea si divorţeze, l­ung prilej de vorbe şi de ipoteze, linii zic că Mişu toata vina poartă, De o «n« se-atimple ca să se despartă. Că nu poate ni­meni sa-i m­ai intre-n voie ■Şi-o avut norocul de a găsit pe Zoe, Care-î rabdă toate de ciad l-a luat Ci desigur alta nu l-ar fi răbdat ! Acu a­menajează, nu-i manierat, Toată ziulica e la meci plecat. De-l cauţi acasă sau la telefon. Zoe iţi răspunde : „E la stadion !“ Pleacă dimineaţa... merge la ciclism, Seara, in nocturnă... e la atletism, Iar la prinz... la fotbal merge neapărat Pleacă des de-acasă chiar şi nemlşcat. Şi-are nervi şi toane (Ca să vezi... stupidul!) Toată săptămina,... cind pierde... RAPIDUL !!! A crezut sărmana, cind frigul se lasă, Că o să rămină un sfirşit pe-acasă, Că piuă începe iarăşi campionatul Nu o să-i mai plece la fotbal bărbatul, Şi cum alte treburi, duminică n-are O să mearga-n fine cu ea la plimbare, Şi o să se ducă la cofetărie, la un film, un teatru, la o braserie. Dar cum Mi­şa este un hoinar sadea Cldar şi-n toiul iernii ţie-acas nu stătea ! I-l se duci-acuma... Ia hochei pe gheaţă (Spune şi matale dacă asta-i viaţă !) Iar acum o lună zi de zi s-a dus. Toată săptămina la handbal redus ! Cind vine acasă tace ca şi mortul, cind serveşte masa el citeşte... „Sportul“ / Iar din „Informaţia“... spune Cleopatra el citeşte seara... doar pagina patra ! Asta e sclavie,... însă biata fată, Este bunătatea personificată /// Alţii spun că totuşi nu-i de vină el, Că din contră Mişu­ e lin soţ model, Insă ea, Popeasca, este o ingrată c­are toată ziua e pusă pe ceartă, Pe Scandal, pe vorbe rostite cu ton. Ce o­ crimă frate, cind la stadion Se duce şi Mişu ca şi alţi bărbaţi ? Rog e stupidă şi să ascultaţi, Ce spune şi Lambru şi madam Palade, (O persoană-n vir­stă foarte cumsecade !) C-astea ţoale-s mofturi,... mofturi de cucoană, Că-n juneţe /ce a fost campioană. Campioană, frate,... faptele­ s concrete Are doar acasă cupe şi plachete ! Toate astea insă n-au nici-un temei Că tiu Ştie nimeni ce-a fost intre ei. Vineri toată lumea a putut să-i vadă. Pe-amindoi alături braţ la braţ pe stradă ! iar in as­ta-seară, prin Ciuleşti de treci, Ii găseşti in sală, pe-amîndoi,... la meci /// MINA PAPAGHEORGHE In vino veritas... Despre fotbal şi unii fotbalişti Dragă cititorule, am o părere bună despre pu­terea ta de deducţie. Bă­nuiesc că, citind titlul, ai şi sesizat ce aspect vreau să atac în dezbaterea des­pre cel mai îndrăgit sport, care, în ciuda popularităţii lui, ne oferă de la o vreme destul de rare şi — of ! — destul de relative sa­tisfacţii. Poate că spui : — „Bine, dar am învins Spania un meci revanşă ! Ce, e glumă ? Aşa că las-o mai uşor“... Ştii că ai haz ? Tocmai acum s-o las mai uşor ? Tocmai acum, cînd am în­­trevăzut posibilitatea ca ,,rămînerea în urmă a fot­balului“ să devină o pro­blemă depăşită ? Numai că acel 3—1, care a deschis o geană de lu­mină pe un cer pînă a­­tunci destul de cenuşiu, e un succes care obligă. Ii obligă pe toţi tinerii care bat mingea pe stadioane să meargă pe drumul mar­cat de această infuzie de optimism. Ii obligă să pri­vească în faţă cauzele care ne îndeamnă pe noi, spectatorii, ca atunci cînd ni se face prea dor de înaltă măiestrie fotba­listică, să ne înghesuim în sala Floreasca unde, pe un ecran prea mic faţă de privirile noastre se­toase, nişte documentare sportive ne extaziază şi ne trezesc regrete nemăr­turisite că astfel de faze nu vedem duminical, la meciurile obişnuite de campionat. Şi de ce? Eh! Cauzele sunt mai multe. * Mie însă îmi revine în minte titlul: In vino veritas. Sigur! Ai şi văzut legătura dintre fotbal şi această veche zicală latină care pretin­dea, pasămite, că... „în vinde adevărul“. Intr-adevăr, în rîndurile care urmează nu voi ana­liza aspectele strict teh­nice ale fotbalului, nu mă voi ocupa de probleme tactice, de scheme de joc, de preluări din vole, de­­ centrări din viteză... Noi,­­ pentru că nu aş fi în stare să vorbesc, la urma ur­mei despre aşa ceva. A, nu! Ar fi foarte bine dacă cei 23 de consacraţi de pe teren (l-am numărat şi pe arbitru) ar fi bine — zic — dacă ar renunţa la ideea că un tribune ar mai exista nepricepuţi care să întrebe cu seninătate — „ce-i aia ofsaid, sau pasă la adversar?“... Da, da! Tipul spectato­rului care dă sfaturi fără să aibă habar de joc a cam încetat să fie o „pîine“ pentru umorişti. Totuşi, deşi am putea sa ne spunem părerea, propun, dragă cititorule, să lăsăm dezbaterile strict tehnice pe seama antreno­rilor care, în plus faţă de noi, au calificare, iar noi să privim puţin viaţa de dincolo, sau mai bine-zis — de dincoace de stadion a celor pentru care am îndurat şi eu şi tu, de a­ti­nea ori şi arşiţa verii şi ploile toamnei şi frigul iernii şi — ce e mai rău decit toate astea la un loc — jocul lor. Jocul lor pentru care unii­­să re­cunoaştem: mai microbişti decît noi doi) nu pregetă să-şi rezerve din cînd în cînd din buget o sumă oarecare, ca să-i însoţeas­că cu O.N.T.-ul, cind au meci în deplasare, deşi respectivul „onetist“ are şi el, intr-un fel, meci — dar nu în deplasare, ci acasă — cu nevasta. Asta este spectatorul. Hai să vorbim acum des­pre unii fotbalişti. Despre viaţa lor extra-sportivă (dacă aş spune anti-spor­­tivă n-aş greşi decit li­terar). Ştiu! Despre asta s-a mai discutat şi s-a mai scris. Uneori cu vervă, în foi­letoane sprinţare, alteori sobru şi lapidar, în co­municate date de federa­ţie anunţuri care îmi amintesc de cele cu che­nar negru şi care infor­mează îndurerata asistenţă de ce a pierit din viaţa sportivă cutare sau cutare vedetă mai mică sau mai mare. Nu intenţionez, nu e nevoie şi nu e timp ca, prin înflorituri stilistice, să-mi spun mai pe ocolite părerea că una din cauze este şi băutura. In vino veritas! In vin e unul din ade­văruri. Nici nu bănuiau vechii romani că, după mii de ani, dictonul lor o să aibă o asemenea aplicare. Dar unii obişnuiesc să bea ! Să bea cu coechipieri, fără coechipieri, cu admi­ratori, fără admiratori, cu admiratoare, fără admi­ratoare, cu motiv, fără motiv, cu rost, fără rost, cu sifon, fără sifon, cu pahar, fără pahar, se bea la victorii, se bea la în­­fringeri şi chiar la meci nul. Mă rog, viţa de vie e una din mîndriile ţării. Ne-a adus multe medalii în confruntările interna­ţionale. Mult mai multe decit ne-a adus fotbalul. Feteasca şi Rislingul sunt de neegalat: după un pa­har simţi că prinzi chef de vorbă, iar după al ze­celea nimeni nu mai e ca tine. — Hai noroc! Mai dă un rînd! Sînt vedetă! Numai că, oricât de solid ai fi, nu eşti de fier. Mai întîi plăteşti vinul cu pre­ţul lui iniţial, scris pe sticlă, pe urmă îl plăteşti cu pierderea rezistenţei, pierderea vitezei, pierderea suflului, pierderea refle­xelor, pierderea locului in echipă (de­ ar fi întot­deauna aşa), pierzi admi­ratori, admiratoare, iar preţul şpriţului devine uneori atît de piperat că ajunge chiar pînă la pier­derea titlului de jucător de fotbal. r*“-' Şi mai­ e. ceva. Vinul, cu cit se bea mai simplu^ devine, mai compus! Che­furi, nopţi pierdute* ba chiar,, şi cite o mică „bus­culadă Sunşilul e sigur, deşi prematur: la o vîrstă cînd altora le merge jocul ca în zilele bune, el, care „a pornit tare“ şi a trezit pe vremuri speranţele selec­ţionerilor şi antrenorilor federali, rămîne pe din­afară din cauza încetării randamentului sau — prea e proaspăt exemplul — din cauza vreunei hotăriri a clubului... Despre aspectele negative ale sportului profesionist presa ne aminteşte din cînd în cînd. Tarele lui sînt arhicunoscute. Poate ar trebui spus ceva şi despre viaţa ordonată, cumpătată care, combinată cu talentul, păstrează stră­lucirea unui Pele, Garrin­­cha. Sivori...? Personal, nu cred că Mathews reuşea, la peste patru­zeci de ani, să joace în echipa Angliei, cu ajutorul unor chefuri la cataramă, făcute noapte de noapte... Şi nici nu mi-l închipui pe Sivori ieşind clătinîndu-se, la ora 3 dimineaţa, de la vreo „Terasă a Colonade­lor“ din Roma. Nu-şi per­mite: a doua zi are an­trenament. Trebuie să exerseze, de sute de ori, la un perete, preluarea din vole. Mă rog. El, în afară de pasiune o mai face că asta-i meseria lui. Dacă nu atrage public pe stadion, patronul îi mic­şorează g leafa. Tu însă o faci cu o răspundere şi un preţ mult mai mare: o faci pentru sutele de mii de suporteri care, cînd bate România, a doua zi lucrează parcă fiecare cu­ trei. Dacă nu mă crezi, întreabă pe cei de la uzi­nele „Republica“, pe cel de la Rafinăria­­ Ploieşti, sau de unde vrei tu. Ia te uită, frate! Mi-am propus să nu discut decît despre viaţa extra-sportivă a unora dintre fotbalişti şi am ajuns acum la re­zultate tehnice. Ba chiar şi la producţie. Te pome­neşti, însă, că oricît ai vrea să le separi, nu poţi. Şi tu, cititorule, ştii bine asta. Că doar d­in materie de sport, eşti la fel de „în problemă“ ca şi mine. Şi atunci, dacă rîndurile de mai sus te-au convins, îţi propun o acţiune la care să ia parte toţi iubi­torii fotbalului. Să ne luăm toţi gume şi creioane co­lorate şi să modificăm afişele care atîrnă uneori pe pereţii restaurantelor. De mîine, afişul trebuia să sune astfel : — NU APLAUDAM PE CEI IN STARE DE EBRIE­TATE. Şi unde nu e, să-i pu­nem. FRED FIREA în loc de felicitare Fără să fie supersti­ţioşi, şahiştilor nu le pla­ce să joace atunci cînd aniversează ziua de naştere. S-a creat o veritabilă „tra­diţie“ ca în această zi ci să... piardă partidele sus­ţinute. Exemplele sînt ne­numărate. Capatolanca a cîştigat prima sa partidă la Alehin în ziua cînd a­­cesta împlinea 21 de ani. Viitorul campion al lumii i-a plătit poliţa mult mai tîrziu şi l-a învins pe Cu­ban în turneul din 1938, cînd „Capa“ sărbătorea o jumătate de veac de viaţă. Spasski a fost învins de Tal într-o partidă de­cisivă din cadrul campio­natului U.R.S.S., tot cu prilejul zilei sale de naş­tere, ca de altfel şi Ghel­ler, în recentul meci sus­ţinut împotriva lui Keres. Cu cîteva zile în urmă, Ciocîltea, participant la turneul internaţional de la Bad Liebenstein, a pier­dut la Gipslis în ziua cînd era felicitat că îm­plinise 31 de ani. Ce au de făcut şahiştii cînd sorţii turneului îi obligă să joace de ziua lor ? Răspunsul l-a dat, ca totdeauna spiritual, marele maestru sovietic Salo Flohr : — Eu, a spus Flohr, cunoscut pentru butadele sale, mă pun la adăpost, prop­unind remiză încă îiui­­brite de a face prima mu­tare­­... Pentru orice eventualitate... Desp­ile S. Novac Microbistul, sau în așteptarea returului. Desen de Fred Grimădescu Catrene... congelate Schiorul El, privind cu interes Fulgii care pică des. Mi-a şoptit zimbind mereu: Gata şi... gazonul meu ! Ciclistul iarna asta cu troiene Care depăşesc un metru, Pare-se că e, măi nene, Cursă — contra... termo­metru ! Unui suporter Doreşte dînsul evident Chiar făr-a aştepta returul Să vadă în curind...­­ mercurul Că se... ridică-n clasament! Studentul la I.C.F. aflat în sesiune de examene Toţi de ger par să se teamă Taie lemne, iau măsuri Doar el n-a băgat de sea­mă E de-o lună... în călduri! Antrenorul ai cărui sportivi nu făceau gimnastică „Cu elevii n-am probleme — A ţinut să-mi dea de , ştire — Fiecare vrea de-o vreme Supliment la... „încălzire“! I. CHIVU POSTA D. STOIANOV, TIMI­­ŞOARA. — 1) László Papać, triplu campion olimpic (1948, 1952 şi 1956) şi ac­tualmente campion euro­pean la categoria mijlo­cie, are 37 de ani. De-a lungul anilor, el s-a în­­tilnit şi cu trei boxeri ro­­mini, ci­ştigînd prin K.O. meciurile susţinute cu Tiţu şi Pin­tea şi intrecin­­du-l la puncte pe Boamfă. — 2) Locomotiva Timisoara a invins o dată pe Steaua cu scorul de 7—1. Aceasta s-a intimplat in ediţia 1947—1948, in primul an de activitate al echipei Steaua. GH. POSTELNICU, PA­­TIRLAGELE. — 1) Meciul de 4 partide dintre Florin Gheorghiu si Alexandru Günsberger, care urmează I să desemneze pe campio-­­ nul ţării la şah, va începe la 16 februarie. Primele I două partide vor avea loc la Timişoara, iar ultimele două la Bucureşti. Cei doi şahişti beneficiază deci in mod egal de avantajul... terenului». ( 2) Un pion ajuns pe linia de trans­formare poate deveni orice piesă in afară de rege. Bineînţeles că jucătorii preferă să aibă fiică o damă pe tablă. Teoretic, un jucător poate avea in acelaşi timp chiar şi 9 dame pe tablă. In această situaţie nu-1 mai bate nici Botvinic­. ( 3) Rocada­­ mare este făcută corect­­ numai în felul următor: Rel — CI şi Tal — dl. — LUPU DAVID, DORO­­HOI. — Fotbalistul Gheor­­ghe Cacoveanu de la Steaua va implini la 18 septembrie, 28 de ani. A debutat la echipa Solvay din Uioara. A mai jucat la Metalul Cîmpia Turzii (centru înaintaş!) şi la Progresul Bucureşti. Din 1955 joacă la Steaua. A fost selecţionat de 6 ori in prima reprezentativă a ţării. D. TRUFILA, OLTENIŢA. — Cei doi handbalisti des­pre care întrebaţi. Mirc­ea Costache I şi Mircea Cos­­tache D, nu slnt fraţi. Primul este maestru al sportului, iar cel de al doilea este maestru eme­rit al sportului. C­ fte o dată II este înaintea lui... II D. STANCULESCU. GA­LAŢI. — Intrucit turneul de la Bad Liebenstein nu cuprindea numărul de mari maeştri cerut de re­­­gulament, Victor Ciocîltea nu avea perspectiva de a obţine o notă de mare maestru, chiar în ipoteza că ar fi cîştigat turneul. Totuşi, nu acesta este mo­tivul pentru care nu s-a clasat pe locul I­­1. DRAGAN, CUGIR. — Echipa franceză de fotbal Reims activează in oraşul cu acelaşi nume. ( 2) Steaua n-a jucat in finala „Cupei campionilor euro­peni“ la baschet. Dar, în orice caz, a realizat per­formanţe mai bune decît în ediţia actuală. Acum doi ani s-a calificat chiar pentru semifinale, fiind întrecută în această etapă­­ de puternica echipă sovie­tică T.S.K.A. V. HOTARIS, COMUNA . PETRIS. — Portarul echi­pei U.T.A., Coman a apă­rat în decursul anilor şi poarta echipelor Rapid Bucureşti, C.S.A. Cimpu­­lung Moldovenesc şi C.C.A. Este un portar de talent, dar ilegal. Apără goluri ca şi făcute, dar face şi greşeli elementare uneori. Altfel, desigur că ar fi intrat în vederile selecţio­nerilor. C. ANDREESCU, COMU­NA PIETROS­AN­I-ZIMNI­­CEA. — Elena Jianu, fosta căpitana a echipei noastre naţionale de handbal s-a retras din activitatea com­­petiţională. Ea activează insă tot pe tărîmul cul­turii fizice şi al sportulu,­ fiind asistentă la I.C.F. NICOLAE MARE, BRA­ŞOV. — 1) Aveţi dreptate. — 2) Alexandru Mesaroş a jucat de două ori in echipa naţională de fot­bal. Deci, Steagul roşu are trei „internaţionali“, ceilalţi doi fiind Haşoti şi Scredai. ION POŞTAŞU

Next