Sportul Popular, martie 1963 (Anul 18, nr. 4196-4212)

1963-03-02 / nr. 4196

Turismul de mase se poate dezvolta şi mai mult în oraşul Bucureşti In 1962, activitatea turistică din Capitala a marcat o creştere simţi­toare faţă de anii precedenţi. Comi­siile de turism şi alpinism din ca­drul asociaţiilor sportive din Capitală au trecut la organizarea unei activi­tăţi susţinute, mobilizînd un număr mare de oameni ai muncii în această plăcuţă şi recreativ-educativă activi­tate sportivă... PE PANOUL DE ONOARE Printre asociaţiile fruntaşe se nu­mără Spartac, Vestitorul, Dîmboviţa, Confecţia, Zefirul şi altele. De pildă, A.S. Spartac, care are ca preşedinte r al comisiei de specialitate pe tov. Traian Tuhai, a angrenat, anul trecut, peste 6000 de oameni ai muncii în cele şapte excursii organizate. Alte sute şi sute de persoane au luat parte la trei serbări cîmpeneşti orga­nizate la pădurea Băneasa. O altă asociaţie sportivă cu rezul­tate bune în activitatea turistică este Vestitorul. O muncă susţinută depune aci preşedintele comisiei de turism­­alpinism, tov. Ştefan Paichide. Anul trecut au avut loc 12 acţiuni turistice în împrejurimile Capitalei, la Snagov şi pe Valea Prahovei. Situaţii ase­mănătoare pot fi întilnite la Dîmbo­viţa, Confecţia şi Zefirul, unde comi­siile de turism conduse cu multă pri­cepere de activişti ca Paul Vesa, Ma­ria Ionescu, Radu Băeţeanu şi ing. Constanţa Stănciuc, au obţinut rezulta­te bune. DE CE AU RĂMAS ÎN URMĂ? Nu acelaşi lucru putem spune des­pre comisiile de turism-alpinism din asociaţiile sportive Stela, I.D.P.R., S.P.C. şi Sfatul popular al raionului Tudor Vladimirescu. Ele au desfăşu­rat o slabă activitate turistică. De pil­dă, ultima dintre asociaţiile sportive citate, avînd ca preşedinte al comi­siei pe tov. Maria Ionescu, nu a or­ganizat nici o acţiune turistică de la constituirea comisiei ! In acelaşi timp tov. A. Carajan, preşedintele comisiei de turism-alpinism de la S.P.C., s-a ocupat mai mult de concursurile de orientare turistică, subapreciind activi­tatea turistică de mase. Cu toate că a fost trasată sarcina ca pina la 1 iunie 1962 să se creeze în toate asociaţiile sportive din ţară comisii de turism şi alpinism, în Bucureşti, mai precis in cadrul clu­bului sportiv Olimpia există încă aso­ciaţii în care nu au fost create nici pînă în prezent aceste comisii. Citeva exemple : A.S. Bumbacul de pe lin­gă Uzinele textile 7 Noiembrie, Ma­cul roşu, Depoul I.T.B. Dudeşti. MAI MULTA PREOCUPARE PEN­TRU TURISMUL DE MASE O serie de cluburi sportive bucu­­reştene s-au preocupat (şi rezultatele au fost dintre cele mai frumoase) în mai mare măsură decit pînă acum de popularizarea turismului în rîndul maselor de oameni ai muncii. De pildă, activiştii obşteşti din comisiile de turism-alpinism de la cluburile sportive Unirea, Avintul şi Metalul 23 August au dus o muncă susţinută pentru realizarea sarcinilor ce le-au avut în acest domeniu. Merită a fi evidenţiaţi preşedinţii acestor comisii: Iancu Dumitru (Unirea), Gh. Panu (Avintul), Gima Eliza (Metalul 23 Au­gust). Spre deosebire de acestea, comisiile de turism-alpinism din alte cluburi sportive din Capitală nu s-au preocu­pat în suficientă măsură de ducerea la îndeplinire a sarcinilor privind dez­voltarea turismului de mase. Un exem­plu negativ îl constituie comisia de specialitate a C.S. Olimpia care, în frunte cu tov. T. Negulici, preşedin­tele ei, s-a preocupat in exclusivitate de turismul competiţional, lăsînd pe seama comisiilor din asociaţiile spor­tive problemele turismului de mase. Aproape aceeaşi situaţie am găsit-o şi la C.S. Voinţa, unde comisia de turism-alpinism (I. Bunescu, preşedin­te şi P. Simionescu secretar), s-a preocupat numai de concursurile de orientare, neglijind turismul de mase. Tot la acest club o serie de activişti printre care şi tov. C. Gaizer s-au ocupat de organizarea concursurilor de orientare numai atunci cînd ele se făceau la munte, neglijind organiza­rea acestor competiţii turistice în împrejurimile Bucureştiului, în ca­drul Spartachiadei de iarnă. Este bine ca organele UCFS să controleze şi să analizeze temeinic munca depusă în cadrul comisiilor de turism-alpinism şi, acolo unde se im­pune, să ia măsurile necesare pentru îndreptarea situaţiei. ★ Activitatea desfăşurată de comisia de turism-alpinism a consiliului oră­şenesc UCFS Bucureşti a fost mai intensă decit in alţi ani. Ca urmare, zeci de mii de oameni ai muncii din Capitală au luat parte la excursiile organizate în împrejurimile oraşului sau în diferite locuri din ţară, cu bi­cicletele, motocicletele etc. De ase­menea, a crescut participarea la con­cursurile de orientare. Rezultatele ar fi putut fi şi mai frumoase dacă in cadrul comisiei orăşeneşti s-ar fi a­­cordat mai multă atenţie îndrumării comisiilor din cadrul cluburilor raio­nale şi s-ar fi controlat în mod te­meinic îndeplinirea sarcinilor. In plus, trebuia dată mai multă atenţie instru­irii preşedinţilor şi secretarilor comi­siilor de turism-alpinism, ca şi turis­mului de mase prin organizarea a cit mai multor serbări cîmpeneşti, ex­cursii pe jos, cu bicicletele, vizitări de muzee şi expoziţii etc. De asemenea, comisia orăşenească­­ nu s-a ocupat în suficientă măsură de organizarea conferinţelor cu caracter turistic­ alpin, de educaţia celor ce­­ participă în mod organizat la acţiuni­le turistice. Pe de altă parte în şe­­­­dintele comisiei nu se discută pro­bleme legate de sarcinile, stilul şi me­todele de muncă ale comisiilor în sub-­­­ordine, sau de mobilizarea oamenilor muncii la activitatea turistică. Inlăturîndu-se lipsurile arătate mai sus, activitatea turistică de mase­­ poate lua o dezvoltare şi mai fru­moasă în oraşul Bucureşti. GH. ROM .AS GH. CLIBA Astă vară. Pe căldura aia toridă, cînd toată lumea era la ştrand, antre­norul de hochei pe gheaţă de la clu­bul sportiv Voinţa din Capitală, bă­­tea de zor la maşină o adresă către I.D.M.S. : „Intrucit vom începe curind antrenamentele, vă rugăm să ne li­vraţi din depozitul dv. 15 perechi de mănuşi pentru jucătorii noştri de hochei pe gheaţă şi două apărătoare­­picior pentru portar. Cu salutări tovă­răşeşti...“ Desigur, antrenorul (om cu expe­rienţă), miza pe faptul că, fiind vară, magazinele de specialitate sunt bine aprovizionate cu material şi echipa­ment de... iarnă. S-a înşelat, bineîn­ţeles, deoarece toate magazinele erau pline cu slipuri şi căşti de baie. — Echipament de hochei — a în­drăznit să întrebe antrenorul — n-a­­veţi ? — Avem cit pofteşti - i şi răs­puns. — Mi-ar trebui 15 perechi de mă­nuşi şi... ■— Cite afi spus ? !? Cincisprezece. — Dragă tovarășe, dă-mi voie să stau pe scaun. Cifra asta m-a impre­sionat, m-a zdruncinat, m-a uluit pur și simplu. Ce vrei chiar acum ? — Se înțelege ! — Tovarășe casieră­, servește-te te rog cu un şerbet. — Nu te mai deranja frate, evit un client ca oricare altul. — Nu ești un client ca oricare al­tul. Eşti providenţa in persoană.,1 Ştiţi, avem in stoc o cantitate mare de echipament de hochei şi nu prea se vinde. — Il aveţi de mult ? •— A, nu. De ciţiva ani..­, ■— Şi cui il mai puteţi vinde aşa demodat ? — Păi, nu spuneaţi... — Spuneam* dar hocheiul modem­, cere echipament modem. — Ce trataţie, tovarăşe casieră­ ta te rog şerbetul de aici !...’ ★ Astă toamnă, pe frumuseţea aia de timp, cînd toată lumea se plimba la şosea, antrenorul de hochei pe ghea­ţă, de- le clubul sportiv Voinţa bătea de zor la maşină o adresă către I.P.M.S.­Reghin . Intrucit sezonul de hochei se apropie, vă rugăm să ne confecţionaţi 15 perechi de mănuşi pentru jucătorii noştri şi una pereche apărători-picior pentru portar. Cu salutări tovărăşeşti...“ Desigur, antrenorul (om cu expe­rienţă), miza pe faptul că, fiind toam­nă, I.P.M.S.-Reghin va începe con­fecţionarea echipamentului de hochei. Nu s-a înşelat, bineînţeles, deoarece la 15 octombrie 1962 I.P.M.S.-ul (prin adresele 5662 şi 3421) confirmă co­manda şi fixează şi termenul de li­vrare.. Vestea a fost sărbătorită la clu­bul Voinţa. Hocheiştii erau fericiţi. Antrenorul nu-şi mai găsea astimpăr. Ia sfirşit, a venit şi mult aşteptata zi de livrare. Nimic. A venit şi a doua zi. La fel. A 15-a zi dă antre­norul un telefon la Reghin şi în­treabă : — Ce faceţi, tovarăşi, cu echipa­mentul nostru de hochei ? — Se lucrează. — Şi cînd e gata ? — Cit de curind. — Vă mulţumim anticipat. — N-aveţi pentru ce... Şi, intr-adevăr, n-au avut pentru ce, deoarece după trei luni, adică la 18 februarie 1963, I.P.M.S.­Reghin co­munică prin adresa 768 : „Comenzile emise de dv. pentru livrări în anul 1962, care nu s-au onorat pină la data de 31.XII.1962 şi-au pierdut valabi­litatea... Dacă doriţi să vă confecţio­năm şi livrăm 1 (una) pereche apără­tori-picior pentru portar hochei (n.r. mănuşile le trimiseseră între timp), emiteţi o nouă comandă cu termen de livrare­­31.111.1963. Cu salutări tovărăşeşti...” ★ A venit primăvara. Cu tradiţiona­lele ei mărţişoare, cu temperatura... în uşoară creştere. La clubul sportiv Voinţa, antrenorul de hochei pe gheaţă bate de zor o adresă la ma­şină : „Intrucit sezonul da hochei pe gheaţă este pe... sfirşite, te rugăm, dragă tovarăşe redactori să ne ajuţi. Nu de alta dar aşa cum se „lucrea­ză“ e posibil să rămînem, fără echi­pament și in viitorul sezon de iarnă.“ Vi TOFAN 1 (una) pereche apărători picior... rumuseţile patriei Mii şi mii de oameni ai muncii, de toate vârstele şi profesiile, veniţi cu schiuri, cu săniuţa sau pe jos, petrec aici clipe minunate. Foto : P. Romoşan A Aşteptăm arbitraje corecte, competenteA­ propierea campionatului repu­blican şi a celorlate competiţii de rugbi readuce în discuţie problema arbitrajelor pe care, din păcate, sezonul trecut a menţinut-o aproape permanent în actualitate. Rare au fost întâlnirile la sfîrşitul cărora jucătorii şi, bineînţeles, specta­torii să nu-şi manifeste nemulţumi­rea pentru calitatea arbitrajului. Nu este vorba de „scăpări“, uneori poate fireşti nu partide care cer arbitrului o încordare maximă pentru a urmări fiecare fază, ci de greşeli grosolane, evidente pentru toată lumea dar mai puţin pentru... arbitri. Este drept că jocul de rugbi este, în general, mai greu de condus, ridică mai multe probleme şi cere arbitrului nu numai o perfectă cunoaştere a regulamentu­lui ci şi o pregătire avansată, multă experienţă. Dar, nu aceasta este „scuza“ pentru arbitrajele de slabă calitate prestate in campionatul tre­cut. Recent, cu prilejul analizei F.R.R se arăta că uneori se arbitrează „după ureche“, aşa din „ce mai ştie fiecare“. Or, această situaţie este inadmisibilă şi explică, în parte, ar­bitrajele n­ecorespunzătoare prestate la jocurile Griviţa Roşie—Unirea, Steaua—Unirea, CSMS­ Iaşi—Steaua, Metalul—Ştiinţa Timişoara etc., parti­de în care arbitrii Galikovschi, T. Moldoveanu, V. Georgescu şi alţii s-au întrecut în... nerespectarea regu­lamentului, trecînd cu vederea— în schimb — diferitele abateri ale jucă­torilor. Alteori, arbitraje — cum a fost, de exemplu, cel prestat de I. Dumitrescu la meciul Dinamo—Grivi­­ţa Roşie — sau La alte intilniri — au ridicat, pe bună dreptate, proble­ma dacă un asemenea mod de a conduce o partidă nu pune sub sem­nul întrebării chiar rezultatul jocului. Este, desigur, lăudabilă iniţiativa colegiului de arbitri şi a federaţiei de specialitate de a organiza acum, înaintea campionatului, un curs de împrospătare a cunoştinţelor la care au fost di cieaţi şi arbitri din provin­cie. Munca de asigurare a unor arbi­traje competente trebuie însă conti­nuată, constituind pentru F.R.R. un obiectiv permanent. Ar fi încă greșit să se considere că desfășurarea aces­tui curs a rezolvat problema arbitra­jelor in rugbi. Aceasta, cu atit mai mult, cu cit s-a constatat in sezonul trecut nu numai o slabă pregătire a u­­nor arbitri, dar şi o pregnantă lipsă de exigenţă, de curaj, de obiectivitate, ceea ce a determinat, în mare măsură, calitatea necorespunzătoare a unor partide şi crearea unor animozităţi pe terenurile de rugbi. Ce gîndesc, oare, jucătorii atunci cînd află că arbitri cum sînt D. Zamfir, C. Zamfir, C. Cocor, în loc să fie preocupaţi de partidele pe care urmează să le conducă, în loc să caute să-şi îndepli­nească cum nu se poate mai bine această frumoasă misiune, îşi petrec timpul pînă la joc tîrguindu-se pen­tru haremuri şi diverse avantaje. Poate, oare, să fie respectat aşa cum se cuvine un arbitru care — aşa cum a făcut I. Milea — vine pe teren în stare de ebrietate ? Aşadar, nu este vorba numai de necunoaşterea regulamentului ci d* o concepţie, de un anumit fel de n răspunde sarcinilor încredinţate d** federaţie, de colegiul de arbitri. Şi, considerăm că în această direcţie tre­buie să se îndrepte, in primul rinl, munca federaţiei de specialitate. Tre­buie explicat fiecărui arbitru că pen­tru a conduce o partidă sau alta nu­ este suficientă numai cunoaşterea „aproximativă” a regulamentului. Ar­bitrul este chemat să asigure desfă­şurarea întilnirii la nivelul cerinţelor, să contribuie la educarea jucătorilor în spiritul deplinei sportivităţi, al sti­mei faţă de adversar, al respectă­riii cu stricteţe a regulamentului de joc pe care arbitrul il explică, am putea spune, practic, pe teren. Sunt și alte cauze care au generat aceste stări de lucruri! Apreciind o serie de rezultate bune în munca co­legiului de arbitri, nu putem trece însă cu vederea faptul că de multe ori activitatea acestuia a îmbrăcat un aspect birocratic, formal* superficial- Săptămîni la rînd în registrul cole­giului de arbitri n-au fost consemnate decit programările la jocuri. Dar, nu era necesar ca măcar lunar acest co­legiu să ia în discuţie şi să analizeze Pe larg calitatea arbitrajelor, proble­mele ridicate la diferite jocuri ? E­­xistă, se pare, o „teamă“ de a nu­ „supăra” pe cineva, de a nu critica deschis, cu tărie. Aceeaşi mentalitate greşită şi cînd este vorba de a condu­ce anumite partide, jocuri „cheie“, pentru primele sau ultimele locuri îrn clasament. Şi este regretabil ca pe această poziţie s-au situat chiar cei mai valoroşi arbitri de rugbi cum sunt C. Munteanu, J. Oncescu etc.* lăsînd răspunderea pe alţi arbitri­ mai tineri, cu mai puţină experienţă,­ care, de altfel, au şi greşit în multe cazuri. Cele citeva aspecte negative din ac­tivitatea arbitrilor de rugbi sublinia­ză, evident, necesitatea ca federaţia de specialitate şi colegiul de arbitri să ia toate măsurile necesare pentru ca asemenea deficienţe să nu se mai repete în campionatul de care ne despart numai citeva zile. Echipele noastre de rugbi s-au pregătit intens în perioada lunilor de iarnă şi doresc ca in acest sezon să evolueze la un nivel ridicat faţă de anul trecut, să ofere spectatorilor cut mai multe par­tide de calitate, spectaculoase, să se pregătească permanent pentru a putea aduce ţării noi succese de prestigiu. In îndeplinirea tuturor acestor obiec­tive un rol de seamă revine arbitri­lor care, aplicînd cu stricteţe regula­mentul in toate împrejurările, dove­dind simţ de răspundere şi obiectivi­tate în aprecierea fiecărei faze, şi sanţionînd curajos orice abatere de la conduita sportivă şi fiind ei înşişi un exemplu de corectitudine, pot şi trebuie să contribuie la creşterea cali­tativă a jocurilor de rugbi. Iată d­e ce aşteptăm arbitraje corecte şi com-i petente ! Atitudini O nouă etapă în „Cupa 6 Martie“*­ „Cupa 6 Martie“ va a­duce munc­ă întrecere alte două echipe bucureştine,­ Progresul şi Dinamo, care vor evolua­ în cadrul unui interesant cuplaj. Progresul va avea drept adversară for­maţia Gloria. Hughiştii care reprezinţi­­pe metalurgiştii de la uzinele „Republi­ca“ au avut o comportare bună, duminica trecută, în compania echipei campioane pe anul 1-2, Criviţa Roşie, astfel că ei se anunţă drept un partener dificil pen­tru „XV“-le Progresului. In cel de-al doilea meci al cuplajului*, echipa Dinamo va întîlni formaţia l­ni­­rea. In perspectivă, o partidă atractivă, ştiut fiind că rugbiştii dinam­ovişti au­­avut, în ultima vreme, In colegii lor da­la Unirea, un adversar greu de depăşit. In plus, rugbiştii Unirii sînt hiotărîli să şteargă impresia lăsată după înfrîngerea suferită în faţa formaţiei Steaua, in prima etapă a competiţiei. In „deschiderea“ cuplajului, Ştiinţa Bucureşti va întîlni, într-un meci an rcal,, echipa Clubului sportiv şcolar. SPORTUL POPULAR 1196 Pag. a 3-*

Next