Sportul Popular, iunie 1964 (Anul 19, nr. 4453-4470)

1964-06-08 / nr. 4457

PETROLUL A DOMINAT ŞI DINAMO RUŞII A CIŞTIGAT! • Raport de cornere: 11 -1 pentru petrolişti PLOIEŞTI 7 (Prin telefon). Tri­bunele a­ k• pline cu o oră înainte de inceperea jocului i-au primit pe fot­bali­sti, cu aplauze şi, bineînţeles, cu cre­anta unei victorii a rapo­itilor lor. Ploiestenii ştiu să-şi închaieze echipa şi au făcido pina in ultima secundă a meciului, pentru că, după abunden­ţa atacurilor şi a bazelor imitate la poarta bucureştenilor, mingea ar fi putut poposi de mai multe ori in pon­la lui Datcu. Dar spre deziluzia spectatorilor acest lucru nu s-a intim­­pusi. De ce? Pentru că la începutul partidei — in perioada de tatonare — fotbaliştii ploieştean au lăsat o breşă in dispozitivul apărării lor. La o in­cu­strie pe aripa stingă, Haidu, iute de picior, îl deposedează pe Pahonţu şi de la 15 m şutează in bară. Ba­tonul revine cu iuţeala fulgerului in te­en la line II. De la ciţiva metri, acesta trage defectuos, lateral cu poarta. In aceeaşi fracţiune de se­cundă, Haidu, care urmărise faza în­cepută de el o şi termină, şutind im­putabil de la 6 m in plasă, 1-0 pen­tru Dinamo. Toate acestea s-au in­­tîmplat in minuitul 5 al partidei. A urmat o scurtă perioadă de dominare a dinamoviştitor in care Pircălab a şutat din apropiere pe lingă poarta Im­­onescu. Apoi, petroliştii s-au dezmeticit, şi-au adus parcă aminte de dorinţa ele a ciştiga acest meci, au început să domine. Şi intr-adevăr au dominat. Au meat mult ambele extreme, au în­cercat pătrunderi prin centru, au pur­tat balonul pe jos, pe sus, au bene­ficiat de șase cornere în prima repri­ză și de alte cinci in cea de a doua, dar totul in zadar... De ce oare? Pentru că echipa bucueșteană a ju­cat tot timpul economicos, pe contra­atac, i-a lăsat, am putea spune, pe ploieșteni să zburde la mijlocul tere­nului, să execute numeroase schim­buri de pase. Un singur lucru le-a in­terzis acestora: să tragă nestingherit la poadă. Nunweiller ill l-a păzit cu strâșnicie pe Dridea­­, Petru Emil a h­it un­bra lui A. Munteanu. Po­pesc­u l-a anihilat pe Iuhas... Badea, extrema dreaptă ploieşteană, care a fost de altfel sufletul înaintării, n-a apucat nici el un şut „ca lumea“ la purta lui Datcu. Şi aşa se scurgea timpul. Am înregistrat prima „bombă" pe­troli­stă mai periculoasă in min. 25, expediată de Fronea şi mai apoi an şut al lui Dridea­­ in min. 30, şut care ar fi putut aduce egalarea. Datcu insă a reţinut. Citeva minute mai tir­­ziu mingea se plimbă prin faţa porţii d­inamoviste dar nici un înaintaş plo­ieştean nu o interceptează. Camerele cad şi ele unu! după altul, dar ega­larea nu survîne nici in min. 44 cind şi Datcu pierduse orice speranţă să mai oprească balonul care ii scăpase din mîini şi se îndrepta spre poarta goală. Atunci însă a ieşit ca din pă­­m­int mijlocaşul Popescu şi a trimis mingea in corner.„ In pauză o singură întrebare in tri­bune : va rezista apărarea dinamovis­­tâ pină la sfirşit ? Am căpătat răs­punsul in nun. 90 cind echipa bucu­­reşteană a părăsit terenul cu un ba­nal de două puncte. Jucătorii echipei din şoseaua Ştefan cel Mare au realizat această performanţă pentru că au desfăşurat şi in ultimele 45 de minute acelaşi joc gîndit in apărare, acţio­­nind totodată cu contraatacuri pericu­loase. Şi această repriză tabela de marcaj ar fi putut înregistra schimba­rea cifrelor in favoarea dinamocişti­­lor in min. 76 cind Pircălab, singur în careu, cade şi nu reuşeşte să şu­­ieze, iar in favoarea petroliştilor de două ori. In min. 63 cind Dridea­­ a tras cu capul peste bară de la citi­­va metri şi in min. 84 la un şut al lui Fronea. Jucătorii petrolişti au dorit mult victoria dar nu au realizat-o pentru că au jucat nervos. Ei ar fi meritat poate un meci egal, dar nici acest lucru nu le-a reuşit pentru că au cău­tat prea mult poziţii ideale de şut, din apropierea porţii. Or, ei n-au avut de prea multe ori aceste ocazii in me­ciul cu Dinamo. Bucureştenii au avut in compartimentul defensiv punctul forte al echipei. Ca şi in alte rinduri el a ştiut să-şi apere cu străşnicie poarta, rezultatul şi victoria... Remarcăm dintre jucători pe Datcu, fraţii Nunnweikter, Ştefan, O. Popescu, Haidu, Halmăgeanu, Dridea I. Badea. A arbitrat corect Başar Cezmi — T­urda. PETROLUL: Ionescu — Pahonţu, Hălmăgeanu, Marin Marcel, Pali — Fronea, A. Munteanu (min. 75 Alo­­canu) — Badea, Iuhas, Dridea I, Dridea II. DINAMO: Datcu — Popa, Nun­weiller III, Nunweiller IV, Ştefan — Petru Emil, O. Popescu — Pircălab, Ene II, Frăţilă, Haidu, C. MANTU Victorie la limită, dar pe deplin meritată U.T.A.—Dinamo Piteşti 1-0 (0-0) ARAD 7 (prin telefon de la trimisul n­ostru). Textiliştii au ratat ocazii „cu carul" : Tonieş (în mia 8, 51, 68, 69), Czako II (min. 9, 65), Metcaş (min. 24) şi Selimeşi (mia 84). Deşi tui dominat, în majoritatea timpului, totuşi, în careul mare, fotbaliştii lo­calnici s-au pripit, nu au avut „adre­sa“, au fost lipsiţi de finalizare. Sub aspect valoric, jocul nu a satisfăcut. Miza mare a partidei a făcut ca în majoritatea cazurilor, ambele echipe să acţioneze crispat, dezordonat, în atac şi apărare. Cu toate că U. T. A., aşa cum spuneam, a iniţiat de la în­ceput mai multe atacuri, scorul era gata, gata să fie deschis de oaspeţi, chiar în min. 3 Naghi, după ce l-­a driblat pe Gapaş şi a scăpat singur în careul de 6 m, a fost blocat în ul­timii instanţă de portarul I. Vasile. Are două ocazii au mai fost ratate de piteşteni în min. 36 (C. lonescu a şutat puternic — cu şpiţul — de la 18 m, ). Vasile a boxat mingea care a atins bara riroşind în teren şi min. 73 (Naghi, trecut de fundaşul Peciean, a tras de la 10 m pe lîngă poartă). Dacă prima repriză a fost mai „li­niştită“, cea de a doua a dat loc la o luptă indîrjită. U. T. A. a construit atacuri peste atacuri. Portarul oaspe Matache a fost nevoit să intervină şi să clarifice multe situaţii dificile. Ini­moşii suporteri arădeni au avut în această perioadă satisfacţia de a a­­sista la golul victoriei echipei lor fa­vorite, în min. 63, Comisar şutează puternic de la 20 de m, Matache plon­jează, nu poate reţine, mingea întîl­­neşte bara, revine în careul mic şi Chivu, care urmărise faza, introduce balonul, cu pieptul, în plasă, 1-0. Dinamo Piteşti a acţionat destul de curajos, dar uneori a stat prea mult în apărare cu cite 7-8 ju­cător. Oas­peţii şi-au bazat jocul pe contraatacuri. Trebuie să remarcăm în mod deosebit pe tînărul Dobrin, un bun organizator şi cu multă fantezie. In încheiere, subliniem puterea de luptă a ambelor formaţii, ca şi sporti­vitatea de care au dat dovadă de-a lungul celor 90 de minute. Arbitrul braşovean Gavrilă Pop a condus bine un meci care nu i-a ridicat probleme dificile. U.T.A.: 1. Vasi­le — Peciean, Capaş, Bacoşi, Neamţu — Comisar, Metcaş — Czako II. Chivu, Tomeş, Selimeşi. DINAMO PITEŞTI: Matache — Val­can, Ilie Ste­fan, St­oe­ne­scu, Radu — Corneanu, Dumitrescu — Stănoaie, (din min. 37 Cacoveanu), Dobrin, Naghi, C. Ionescu. CONSTANTIN COMARNISCHI Rapid a întrecut la scor Ştiinţa T Ieri la ora 17:30 Rapidul a oferit un cocteil la care au participat 13 studenţi şi foşti studenţi timişoreni. De subliniat — uşurinţa cu care amfitrionii au toastat cele 4 goluri în poarta timişoreană şi replica de menuet pe care au dat-o invitaţii. Re­cepţia a durat — din păcate — 55 de minute (pină cind Ion Ionescu a în­scris cel de al 4-lea gol). Şi acum, după această scurtă intrare în atmosferă, să revedem împreună filmul jocului. In primele faze, timi­şorenii au lăsat impresia că vor să de­monstreze că nu merită locul 13. Dar in jurnatul 9, din combinaţia Dinu—Ionescu—Dummitriu, ultimul a şutat imparabil, 1—0. Surprinşi, ti­mişorenii au încercat să atace, dar abuzul de pase laterale a permis zonei defensive feroviare o mare economie de mişcări, iar perechii Dinu—Geor­­gescu o întrecere la intercepţii şi lan­­sări După numai 10 minute, Ionescu a executat o fentă de o simplitate cla­sică şi.1 2—0. In tot acest timp sto­perii timişoreni Lereter şi Igoa au stat smirnă în faţa porţii, ca nişte major­domi în aşteptarea oaspeţilor. Au ur­mat nenumărate atacuri feroviare, dar Dumitriu s-a lansat în obişnuitele sale trikuri fotbalistice, care, chiar dacă i-au încântat pe melomanii Giuleştiu­­luî, n-au servit echipei, contribuind şi la blazarea treptată a extremelor, neglijate din ce în ce mai mult. In minutul 40, însă, vrînd parcă să ate­nueze rîndurile de reproş ale cronica­rului, Dumitriu a renunţat la formu­lele sale magice şi a înscris al treilea gol, dintr-o frumoasă pasă a lui Io­­nescu. La reluare, timişorenii, vizibil tem­peraţi de scor, au slăbit şi mai mult alura, iar Ionescu­, amintindu-şi că are de apărat o faimă de fin dribler, a trecut de patru adversari, înscriind cu aceeaşi uşurinţă în minutul După cum spuneam, jocul s-a în. în acest moment. Feroviarii au d­anşat... talenti­u­, iar studenţii lăsat impresia că aşteaptă fluieru­lai. Grupurile de spectatori au c­rizat grămezi în jurul tranzistor lăsînd cîte un om de... serviciu să anunţe o event­uală fază de gol. aceste 35 de minute, crainicul stadio­nului a avut timp să calculeze că Rapidul este la a opta victorie conse­cutivă şi la al 18-lea gol consecutiv în campionat. în perioadele în care au jucat, fero­viarii au demonstrat că sunt în formă. Mişcarea debordantă în teren continuă să fie principala lor armă. Jocul înain­taşilor centrali — cu exagerările men­ţionate — continuă, de asemenea, să se sudeze. Perechea Dinu—Georgescu, atît de deosebită temperamental, se completează bine, punind în mişcare turbinele atacului. Apărarea, nesolici­tată, se sustrage comentariilui. Mult prea sonor — dirijorul Andrei. Ştiinţa a decepţionat, jucîmi demo­dat. Cei zece metri de teren cîştigaţi Siderurgistul , o surpriză plăcută: 3-2 (1-1), cu Progresul Mîndru, Ioniţă, Voinea şi colegii lor de echipă au părăsit terenul de joc din nou cu capul în jos. Este pentru a şaptea oară in returul acestui cam­pionat. Echipa din „Dr. Staicovici“ a „capotat“ ieri, la ea acasă, în faţa ultimei formaţii din clasament O „per­formanţă“ de loc lăudabilă pentru o echipă cu pretenţii (vezi turul compe­tiţiei). Siderurgiştii au realizat un joc pen­tru care merită felicitări. S-au întrecut pe ei în această partidă în care au obţinut victoria (poate de unii nespe­rată) şi mai ales aplauzele publicului pe deplin meritate. Rezultatul nu trebuie să surprindă pe nimeni fiindcă după cum s-au des­făşurat lucrurile pe teren victoria oas­peţilor putea fi consemnată chiar la un scor mai mare. Poate la 2—3 punc­te, fiindcă aceasta a fost diferenţa de joc dintre cele două echipe. Cu excepţia primelor 15 minute, superioritatea gălă­­ţenilor a fost evidentă rar pe alocuri categorică. Gălăţenii au muncit mult pentru victorie, au alergat încontinuu pe te­ren, au construit faze frumoase, au arătat că ştiu să practice un fotbal bun atunci când nu sunt preocupaţi numai de rezultat şi ies la joc deschis. Aşa au făcut în meciul cu Progresul şi au avut întotdeauna primul cuvînt. Cei doi halfi activi la mijlocul terenului — Gheorghe şi Gherghina, cu două ex­treme rapide — mai ales­­atentatul Banu — i-au „jucat“ pe adversari, cum s-ar spune, aşa cum au vrut ei- Doar slăbiciunile din apărare le-a mai fricat jocul. Fundaşii de margine şi în special portarul Nicidescu, care a fost complet depăşit de joc şi a primit două goluri gratuite, au servit Progresului cîteva ocazii pe care altă echipă le-ar fi fructificat. Bucureştenii ne-au arătat că n-au­ reuşit să iasă nici un prezent din acu­ta lipsă de formă. Au jucat la intim­­plare, neconvingător. Şi dacă n-au reu­şit să arate prea mult fotbal în schimb Ioniţă, Iancu şi mai ales Caricaş, au făcut o nedorită demonstraţie de joc obstrucţionist, cu multe faulturi groso­lane, pe care arbitrul P. Sotir le-a to­lerat — spre indignarea spectatorilor — la nesfîrșit Meciul a început cu ocazia ratată de D. Popescu în min. I. După 5 minute însă el driblează trei adversari, pasează lui Voinea care trage în... Niculescu. Din cornerul rezultat înscrie, cu capul, lan­ţu. Peste 9 minute Florescu îl imi­tă şi înscrie cu capul spectaculos. Si­­derurgiştii au iniţiativa, dar ratează, înscriu tot bucureştenii prin Baboie, care trage de la 25 de metri, pe lîngă Niculescu, neatent Siderurgistul joacă mai bine şi în min. 71 egalează (au­tor Patraşcu), iar în min. 80 obţine victoria (înscrie David, care a „înfipt“ mingea în bara de fier din colţul por­ţii, dintr-un şut de „zile mari"). Vic­torie meritată care putea fi mai de mult concretizată, fiindcă în min. 59 Florescu a ratat un 11 m (a tras slab şi Mîndru a respins balonul). Arbitrul Petre Sotir — Mediaş — ne-a decepţionat. Deşi nu a avut un meci greu de arbitrat el a făcut multe gre­şeli. A fluierat tîrziu, a refuzat gălă­­ţenilor două lovituri de la 11 m (în min. 73 şi 74, cînd David şi Banu au fost trintiţi în careu) şi a tolerat jocul dur al gazelelor. SIDERURGISTUL : Niculescu — Te­mesen, Dragom­ir, Florescu, Voicu — Gheorghe, Gherghina — Banu, C. Ma­tei (min. 64 David), R. Matei, Pă­­traşcu. PROGRESUL: Mîndru — Constan­tinescu, Caricaş, Ioniţă, Ivănescu — Iancu, Maffeută — Baboie, Voinea, D. Popescu, Stoicescu (min. 73 Iofd­u­­lescu), CONSTANTIN ALEXE In meciul de ieri cele mai mari emoţii i le-a creat Siderurgistul, propriul portar — Niculescu. Iată-l primind primul gol, la o fază în care a avut rolul doar de... spectator. Două stiluri : Farul —Steai Teren, stadionul „1 Mai“ — bun. Timp: excelent: spectatori: 30 000. Au marcat: Tufan (min. 61), Bukösi (min. 70) și Voinea (min. 72). Arbitru: O. Comșa (Craiova) — a condus cu scăpări. FARUL: Ghibănescu — CosminiSiaa­­cu, Tîlvescu, Gref — Zamfir, Neacșu — Moroianu, Bukesi, Tufan, Ologu. STEAUA : Suchi — Zavoda II, Jenei, D. Nicolae, Negrea — Baksi, Koszka — Sorin Avram (min. 56 Creiniceanu), Constantin, Voinea, Creiniceanu (min. 56 Moldoveanu). Faţă în faţă cu o formaţie redutabilă a fotbalului nostru, echipa de pe litoral şi-a regăsit cadenţa realizînd un joc mai bun decît cel al adversarilor şi obţinînd o victorie meritată. Ce a de­terminat acest succes al echipei gazdă ? Un plus de vigoare, mai multă pros­peţime (jucătorii Farului au alergat cu mai multă uşurinţă) şi mai multă com­bativitate în lupta pentru obţinere,, balonului. Victoria Farului se explică printr-urt joc mai eficace, prin folo­sirea paselor în adîncime şi a dese­­derilor lungi şi periculoase. O impres excelentă a lăsat linia de mijlocaş Zamfir — Neacşu care a alimentat îin permanenţă cu mingi utile înaintarea şi in special pe cele două extreme, Mo­­roianu și Ologu. De altfel, ambele go­luri ale gazdelor au fost urmarea unor faze purtate pe extreme. In jocul cu Farul, Steaua a preferat pasele scurte. Spre deosebire de alte meciuri, stilul acesta de joc ni s-a părut contraindicat pe de o parte, pen­tru că înaintarea echipei Steaua a în­­tîmpînat o apărare fermă (Stancu, foarte bun la intercepţie destrămînd atac după atac) şi pe de altă parte, pentru că unii jucători ai echipei Steaua au manifestat o oboseală fizică. Este vorba de Constantin, Sorin Avram şi Creiniceanu. Singurul care a corespuns ASA ARATA O VARIANTA CU 12 REZULT EXACTE Concursul nr. 23 din 7 iunie 1964 I. Petrolul — Dinamo Buc. (cat. A) II. Farul — Steaua (cat. A) III. U.T.A. — Dinamo Piteşti (cat. A) IV. Crişul — Ştiinţa Cluj (cat. A) V. P­apid — Ştiinţa Timişoara (cat. A) VI. Progresul — Siderurgistul (cat. A) VII. Steagul roşu — C.S.M.S. (cat. A) VIII. Din. Bacau — St. Craiova (cat. B) IX. Unirea R.V. — Ştiinţa Buc. (cat. B) X. Mureşul — Industria Sîrmei (cat. B) XI. Arieşul — Minerul B.M. (cat. B) XII. Mun. Lupeni — C.S.M. Sibiu (cat. B) Fond de premii 212.713 lei.

Next