Sportul Popular, februarie 1967 (Anul 23, nr. 5193-5216)
1967-02-01 / nr. 5193
ADUNĂRI GENERALE PENTRU DĂRI DE SEAMĂ ŞI ALEGERI întărirea bazei materiale — imperativ de viitor Numeroşi iubitori ai sportului din Uzina de mecanică fină Sinaia s-au adunat — recent — pentru a analiza activitatea desfăşurată în ultima perioadă de timp de asociaţia sportivă Carpaţi şi de consiliul acesteia. Această asociaţie este recunoscută în regiunea Ploieşti şi chiar în afara acesteia, pentru rezultatele remarcabile obţinute de sportivii secţiilor de performanţă de aici la cîteva ramuri sportive. Astfel, secţia de schi se mîndreşte cu sportivi ca G. Tăbăraş, M. Bucur, M. Focşăneanu, deţinătorii unor locuri de frunte în schiul românesc. Merită a fi subliniată şi excelenta comportare a boberilor asociaţiei, I. Panţuru şi N. Neagoe, care deţin titlul de campioni republicani şi s-au clasat pe locul 5 la campionatele mondiale de bob pentru două persoane, iar acum au ocupat un preţios loc 11 la campionatele europene şi, împreună cu Gh. Maftei şi P. Hristovici, au cucerit titlul de campioni europeni la bob pentru 4 persoane. Demne de luat în seamă sunt şi performanţele echipei de lupte, care activează în categoria B, şi cele ale echipei de fotbal, una din fruntaşele campionatului regional. Toate aceste succese, precum şi activitatea susţinută din secţiile de radioamatori şi popice au constituit partea pozitivă a activităţii asociaţiei Carpaţi, pentru perioada la care s-a referit recenta analiză. Darea de seamă şi vorbitorii au considerat drept satisfăcătoare rezultatele obţinute în ultimul timp de majoritatea secţiilor de performanţă, dar mulţi dintre cei care au luat cuvîntul s-au oprit îndeosebi asupra unor lacune manifestate, mai ales în ceea ce priveşte gospodărirea fondurilor şi asigurarea condiţiilor materiale necesare dezvoltării sportului de masă şi performanţă. De pildă, o parte dintre vorbitori s-au referit la faptul că luptătorilor nu li s-au asigurat condiţii pentru pregătire şi, prin urmare, s-au antrenat intr-o sală cu totul necorespunzătoare. (Vechea sală a fost folosită în alte scopuri). Consiliul asociaţiei nu s-a îngrijit însă nici de crearea unor condiţii favorabile desfăşurării antrenamentelor în aer liber. Din discuţii a reieşit şi faptul că pe linia neglijenţei totale a consolidării bazei materiale a asociaţiei se înscrie şi amînarea la infinit a reparaţiilor pe care le necesită tribuna stadionului. Aceasta, în situaţia actuală, constituie un real pericol pentru spectatori. Situaţia echipamentului şi materialelor sportive este o problemă principală care trebuie cît mai curbil soluţionată de noul consiliu. Dar această problemă nu se va putea rezolva decit printr-o muncă mai susţinută a întregului colectiv al consiliului, muncă al cărei obiectiv trebuie să fie eliminarea unor neajunsuri care au dus la situaţia arătată, şi anume: lipsă de preocupare pentru realizarea mijloacelor financiare, (motiv pentru care unele competiţii au fost sistate sau înregistrau multe neprezentări, din lipsă de fonduri), slaba popularizare a competiţiilor cu public, neglijenţa faţă de echipamentul existent (acesta fiind lăsat în „păstrare“ sportivilor, care îl aduceau într-o stare inutilizabilă). Aşa se face că în magazia asociaţiei există echipament nefolosibil, în valoare de peste 200 000 de lei, de care nimeni nu s-a îngrijit pînă acum să-l recondiţioneze sau să-l claseze. Neajunsul cel mai grav semnalat în activitatea sportiva trecută, în asociaţia Car-Inainte de a pleca la Bacău, cu scopul sondării posibilităţilor de dezvoltare a baschetului, au fost unii care ne-au spus că sportul acesta nu poate prospera acolo pentru că, pur şi simplu, nu beneficiază de condiţii propice, nu place, nu atrage tineretul... Şi aşa mai departe. Dar toate aceste păreri nu pot fi decit dezminţite. O contestaţie relativ la lipsa, chipurile, de atractivitate a baschetului pentru tineretul băcăuan o prezintă activitatea preţioasă şi cu rezultate apreciabile, dusă de prof. Maria Ghenade la Şcoala sportivă. Avînd la bază o selecţie masivă, efectuată în 1962, şi lucrînd permanent cu trei grupe, a reuşit să alcătuiască, împreună cu talentele depistate ulterior, două bune echipe de junioare şi juniori, chiar cele mai bune din regiune.Din cei care au început lucrul in secţia şcolii în 1962, se menţin cu ataşament în baschet 8 fete (media de vîrstă 15 ani, medie de înălţime 165 cm) şi 11 băieţi (16 ani, 180 cm. Dintre aceştia, 6 elemente sunt de perspectivă, după părerea noastră formată la două antrenamente pe care le-am urmărit: Gabriela Fordea (16 ani, 172 cm), Maria Şavn (16 ani, 168 cm), Ana Munteanu (17 ani, 180 cm), Maria Rusu (13 ani, 165 cm), Costel Huică (16 ani, 188 cm) şi Gheorghe Amarghioalei (16 ani, 173 cm). Lecţiile se desfăşoară cu conştiinciozitate remarcabilă, în spirit deplin de rigurozitate metodică, şi pe parcursul lor n-am constatat de loc semnele lipsei de atractivitate pentru baschet. Cu aceasta, însă, rubrica aspectelor pozitive din activitatea baspăţi (şi care trebuie grabnic lichidat) a fost folosirea nejudicioasă a fondurilor. S-a constatat — lucru remarcat de alţi vorbitori, printre care Gh. Floren şi I. Buştiuc — ca au fost cheltuite în mod nejustificat sume considerabile din fondurile asociaţiei, ceea ce a impietat asupra bunei desfăşurări a activităţii unor secţii de performanţă şi a competiţiilor de masă. Folosirea tuturor posibilităţilor de care dispune asociaţia pentru întărirea bazei ei materiale, eliminarea cheltuielilor inutile vor aduce o contribuţie însemnată la obţinerea de către sportivii de aici a unor rezultate din ce in ce mai bune. AUREL BOEREANU cletbalistică băcăoană se cam încheie... Şi iată acum minusurile constatate. La Bacău activează o echipă masculină de categoria B. A.S.A. (antrenor prof. C. Ciuhureanu) care, compusă mai mult din jucători, navetişti, lipsiţi de perspectivă, e de ciţiva ani mereu... tangentă la retrogradare, neizbutind astfel, firesc, a satisface exigentele spectatorilor şi a face o bună propagandă pentru baschet. In urma lotului acestei echipe — nimic. Aflăm că de ani de zile se tot discută înfiinţarea, după toate normele in vigoare, a unui centru orăşenesc de copii la A.S.A. N-ar fi timpul ca, în loc să se continue discuţiile, să se treacă la lucru în această privinţa ? Şi cine s-o facă primul dacă nu antrenorul echipei, prof. C. Ciuhureanu ? în afară de A.S A., baschetul nu se joacă la Bacău decit în şcoli, dar aproape numai în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi atingînd un nivel de pregătire care le permite echipelor — cu mult superioare ale Şcolii sportive — să se... „plimbe" în etapa orăşenească a campionatului respectiv. Nici o echipă de seniori sau de senioare în cele 53 de asociaţii sportive din oraş, a căror activitate o coordonează clubul sportiv Dinamo Bacău. Nu sunt condiţii ? Nu sunt săli? Ba sunt. Cel puţin trei (dintre care două mari) in care, printr-o chibzuită gospodărire, s-ar putea desfăşura şi activitatea de baschet. Profesori de educaţie fizică cu specializarea baschet ? Pînă acum cîtva timp — doi (Maria Ghenade şi Elena Zaharia), iar de curind şi Gh. Pascali, transferat de la Roman la Şcoala sportivă din Bacău, unde se ocupă de băieţi. în plus, antrenorii prof. C. Ciuhureanu şi D. Arădăroaicei, jucător la A.SA. şi profesor la Grupul şcolar Petrol-Chimie. Iar tov. R. Stratulat, secretar tehnic la Dinamo Bacău, ne spunea că în asociaţiile sportive minimum 6 echipe s-ar putea constitui uşor ! Dar, dacă ele fiu au luat fu fotă (cel puţin pînă la vizita noastră) şi dacă la Bacău nu se organizează campionate orăşeneşti de calificare, n-o fi cumva de vină — ne-am spus — şi comisia orăşenească de baschet care nu s-a îngrijit de aceasta ? Nu. Ea nu era de vină, pentru simplul motiv că... nu exista. Am ajuns, aşadar, la principalele cauze ale palidei vieţi baschetbalistice băcăoane. Ele sunt, cum se vede, în primul rînd de ordin organizatoric, vizînd în mare măsură şi activitatea comisiei regionale (preşedinte — prof. Maria Ghenade), căreia nu trebuia să-i scape tocmai acţiunea fundamentală de constituire a unui organ local în centrul regiunii şi ai cărei membri (profesorii Elena Zaharia, C. Ciuhureanu, D. Arădăroaicei, Gh. Pascali, C. Săvinescu..), după cele constatate de noi la Bacău si verificate apoi 1. federaţie, au o existenţa formala Ei îşi concentrează atentia şi pasiunea — cel mult — asupra... feliile personale din volumul sarcinilor. Iată unde stau condiţiile — pe car unii le numesc „improprii" — de dezvoltare a baschetului la Bacău şi care înainte de toate considerăm c ar trebui să le combată consiliu regional UCFS. Şi— de pe aceeaş poziţie autocritică — tov. prof. Crăciun, metodist în cadrul Consiliului regional UCFS Bacău, cu al cărui scepticism şi resemnare in ceea ce priveşte resursele locale , creştere a baschetului nu ne-am declarat, bineînţeles, de acord. Şi, cu atît mai mult, cu cit comisi regională, e descompletată în ultima vreme prin plecarea a doi membri (prof. Doina Berescu şi prof. Taflan, transferaţi la Bîrlad şi Bucureşti), ne gîndim la utilitate cooptării unor oameni entuziaşti afirmaţi permanent dincolo de... calmul comisiei regionale. Ne gîndim de pildă, la dragostea, la devotamentul manifestat fata de baschet (dup cum ne spun băcăoanii) de fost jucători C. Didilă, Gh. Ursache C. Dobronouteanu, a căror angrenare efectivă in munca comisiei, activitatea organizatorică și ca instructori voluntari credem că are una dintre măsurile salutare. O sugeram. Dacă aceasta s-a si realiza intre timp, cu atît mai bine ! CONSTANTIN FAU! Prea multe pete albe pe harta activităţii băcăoane 0 COMISIE REGIONALĂ RESTANTIERĂ Concursul dotat cu «Cupa Dinamo“, desfăşurat sîmbătă şi duminică pe pîrtiile de sub telefericele din Predeal şi Poiana Braşov, ne-a prilejuit — pe lingă obişnuitele constatări privind evoluţia sportivilor — o serie de concluzii importante pentru schiul nostru. In ceea ce priveşte desfăşurarea probelor putem declara că ele au arătat o certă creştere valorică a elementelor tinere. La slalom special au lipsit dintre primii clasaţi cei mai mulţi dintre favoriţi, precum şi fruntaşii primei manşe (fapt datorat mai mult stării pîrtiei). In schimb, la Predeal, pe o pîrtie excelentă, în prea lunga probă de slalom uriaş în două manşe, clasamentul a consfinţit superioritatea favoriţilor. Tăbăraş, Gh. Bălan şi alţii s-au dovedit în continuare buni şi experimentaţi tehnicieni. Mai consemnăm pozitiv evoluţia juniorilor şi a junioarelor braşoveni de la Şcoala sportivă, Dinamo şi Steagul roşu. Deşi încă nu destul de numeroase, tinerele speranţe ale schiului nostru alpin au progresat frumos. Sunt însă şi probleme legate nu numai de procesul de instruire propriu-zis, asupra cărora trebuie să se îndrepte mai mult atenţia decit pînă acum, dar şi de durata şi de orarul concursurilor (ţinînd cont că slalomul uriaş se dispută in două manşe). La fel de importantă este şi problema amenajării pîrtiilor. Ne referim la ambele probe din „Cupa Dinamo“, cu precădere la cea de la Predeal („uriaşul“). Apoi, la amenajarea pîrtiilor pentru concurs (şi nu numai pentru concurs...), în general în staţiunile care organizează competiţii cu caracter republican sau chiar internaţional şi, în special, în Poiana Braşov. La Predeal, sîmbătă, ultimul start într-o probă s-a dat aproximativ la ora 16:15 încă puţin şi era o probă în... nocturnă. Adăugaţi viscolul şi aveţi în vedere că nu a fost vorba de defecţiuni de organizare (care, amintim, a fost excelenta). Veţi putea trage imediat concluzia că se impune o restrîngere a programului sau o eşalonare a lui pe mai multe zile. Limitarea participării nu ni se pare o soluţie judicioasă, iar eliminarea probelor de juniori sau contopirea traseelor (care ar contrazice principiile de organizare în raport cu posibilităţile concurenţilor) nici atît. Experienţa cu „Cupa Dinamo“ se dovedeşte utilă şi sperăm că cei în măsură vor ţine cont de ea şi o vor folosi judicios. Din ce priveşte „specialul* din Poiana Braşov, nu numai spectaculoasele răsturnări de ierarhie de la o manşă la alta sunt importante. La urma urmei, cine a căzut a greşit, iar cine a greşit... plăteşte cu secunde preţioase în probele alpine. Dar e păcat să se organizeze concursuri în condiţii care, deşi sunt grele, nu au darul de a contribui la progresul concurenţilor, la justa lor departajare sau la înfrumuseţarea spectacolului de pe pantă... Apoi, dezvoltarea schiului, a turismului de iarnă şi a staţiunilor înseşi se împletesc strîns şi depind în foarte mare măsură de buna amenajare a pîrtiilor, evident şi de felul în care funcţionează instalaţiile aferente. Aşadar, după părerea noastră, situaţia afectează nu numai pe organizatorii concursurilor şi pe sportivi. De asemenea, să nu omitem că Poiana Braşov este un caz aparte, important: avem aici 5 pîrtii omologate de Federaţia Internaţională de Schi... Să-i creăm Poienei Braşov toate condiţiile necesare ca să-şi păstreze prestigiul cucerit de-a lungul anilor în ţară şi peste hotare ! GH. RUSSU-ŞIRIANU Marin Focşeneanu (Carpaţi Sinaia), unil dintre cei mai talentaţi reprezentanţi ai tinerei generaţii din schiul nostru alpin. Foto: P. Romoşan După concursul de sală al juniorilor mici (Urmare din pag. 1) măriţi şi îndrumaţi cu toată atenţia în pregătire Şi acum, să trecem la cîteva aspecte mai puţin plăcute. Problema arbitrajelor a fost readusă pregnant în actualitate sîmbătă şi duminică, prin cîteva greşeli flagrante. Cei care s-au „afirmat“ cu această ocazie au fost arbitrii probei de aruncare a greutăţii şi judecătorii de la sosire (responsabil I. Paraschivescu). Brigada de la greutate (responsabil D. Eremia) a uitat (!!) să cîntărească materialele de aruncat, înaintea începerii concursului, aşa cum cere regulamentul şi, astfel, abia după încheierea probei s-a constatat că una dintre greutăţi fusese mai uşoară cu un kilogram ! Pentru lămurirea situaţiei, a fost necesară rechemarea celor opt finalişti la cercul de aruncare şi... redisputarea finalei. Judecătorii de sosire au greşit insă şi mai mult. Din multele cazuri ne vom opri doar asupra unuia, pe deplin edificator. Deşi a cîştiga vizibil semifinala a IV-a, N. Hindi s-a văzut clasată pe locul 3 şi... eliminată. După multe discuţii şi insistente i s-a făcut totuşi „favoarea” de a fi lăsată să alerge, caue-a finalistă, în finală, unde s-a clasat clar pe locul 2, judecători au dat-o pe locul 3—5. Au fost necesare alte discuţii şi alte intervenţii pentru ca atleta respectivă să fie clasată pe locul 2, loc pe care de fapt îl ocupase. Arbitrii sunt activişti voluntari, aii căror eforturi merită — atunci cum e cazul — elogioase aprecieri. în acelaşi timp, însă, lor nu le este permis să greşească ! Pentru o zecime de secundă sau pentru un centimetru atletul munceşte ani de zile şi totul se poate risipi într-o singură clipă de neatenţie Biroul federaţiei are datoria să fa imediat toate măsurile împotriva acelora care, prin greşelile săvîrşite pun într-o lumină proastă strădanii, atitor oameni. A apărut nr. 1/1967 al revistei SPORT ŞI TEHNICĂ Din sumarul bogat şi variat menţionăm: — Iarna, pe munte. — Racheto modeliştii pe rami pete de lansare. — Cu Gh. Negrescu, despre aviaţie şi aviatori. — Siluetele avioanelor sunt personice. — Autovehiculele zăpezii. — Renault 16. Impresii după 30.000 km. — Campionatele mondiale de motociclism. — Sateliţii .Cosmos“. — Programul „Gemini" s-a încheiat. — Radioreceptor portabil. — Pentru radioamatorii începători . Pistol de lipit. — Magazin. Revista publică, de asemenea, numeroase reportaje, ştiri, noutăţi, răspunsuri la întrebările cititorilor etc. 32 pagini bogat ilustrate.