Sportul Popular, august 1967 (Anul 22, nr. 5347-5371)

1967-08-01 / nr. 5347

Din cuvîntul participanţilor la Conferinţa pe ţara general locotenent STELIAN STAICU adjunct al ministrului afacerilor interne Cultura fizică din ţara noastră, condusă şi îndrumată de partid, a realizat în ultimii ani succese însemnate, atît pe linia propagării educaţiei fizice şi sportului în rândul maselor, cit şi pe linia ridicării nivelului performanţelor sportive. Consecventă pe linia aplicării în practică a sarcinilor trasate de partid şi guvern, conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi organele de partid au fost preocupate de sprijinirea activităţii de educaţie fizică şi sport in rîndul militarilor şi angajaţilor civili din ministerul nostru. Referindu-se la sportul de performanţă, vorbitorul a atâncit în continuare: Sportivii din Movişti, participanţi la' "diferite confruntări internaţionale, au avut în multe împrejurări o comportare remarcabilă, concretizată în performanţele realizate, aducînd o contribuţie însemnată la creşterea prestigiului sportului românesc. Astfel, numai in ultimii doi ani, sportivii dinamovişti au cucerit 40 de medalii de aur argint şi bronz la diferite campionate mondiale şi europene, 26 sportivi au devenit campioni balcanici şi încă un număr însemnat de sportivi şi-au înscris numele pe lista câştigătorilor unor intîlniri internaţionale de prestigiu. Referindu-se apoi la o problemă mult dezbătută în ultima vreme — rezultatele slabe obţinute de fotbalul nostru, calitatea necorespunzâtoare a acestui sport iubit de masele de oameni ai muncii din ţara noastră — vorbitorul a spus : Din păcate, la această situaţie şi-au adus contribuţia şi echipele secţiei de fotbal Dinamo, care practică încă un fotbal bătrânesc, lipsit de spectaculozitate, corigent faţă de tendinţele moderne. La aceasta adăugăm şi lipsa de preocupare a conducerii secţiei şi antrenărilor de a promova cu curaj elemente tinere, crescute în pepiniere proprii, şi de a aplica unele învăţăminte din intîlnirile fotbalistice de valoare la care au participat. Consider că pentru lipsurile existente în domeniul fotbalului vina aparţine şi conducerii UCFS, federaţiei de specialitate, care în fugă după rezultate imediate au neglijat, cu bună ştiinţă, o serie de probleme majore legate de creşterea calitativă a acestui sport. Pregătirea centralizată, practicată cu precădere de federaţii, a dus la neglijarea muncii de îndrumare şi control a cluburilor şi secţiilor de performanţă, ca o substituire care a ştirbit din autoritatea cluburilor şi a generat lipsa răspunderii acestora în îndeplinirea sarcinilor trasate. Pe de altă parte, considerăm că s-a manifestat o insuficientă grijă pentru folosirea cu eficienţă sporită a mijloacelor materiale şi financiare alocate mişcării sportive. Adăugăm la toate acestea lipsa de fermitate a Consiliului General al UCFS şi a federaţiei în aplicarea de măsuri educative faţă de sportivii care au comis şi comit abateri de la normele de conduită. In Încheiere, vorbitorul a spus : Măsurile organizatorice cu privire la înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, faţă de care îmi exprim deplina adeziune, vor determina o cotitură radicală în dezvoltarea calitativă a activităţii sportive de masă şi de performanţă, situînd-o la nivelul marilor realizări obţinute de către poporul nostru, sub conducerea partidului, în toate domeniile de activitate. Asigurăm Conferinţa că sportivii, antrenorii şi activiştii cluburilor şi asociaţiilor Dinamo din cadrul Ministerului Afacerilor Interne vor munci cu abnegaţie sporită pentru îndeplinirea cu cinste a îndatoririi patriotice de a întări prestigiul sportiv al scumpei noastre patrii — Republica Socialistă România. Bitetul nostru de stat va îndruma și sprijini activitatea comitetelor executive ale sfaturilor populare pentru ca acestea să se preocupe în mai mare măsură de lărgirea bazei materiale a mișcării sportive. STAN ARSENE vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru îndrumarea şi Controlul Organelor Locale ale Administraţiei de Stat Ducând la îndeplinire sarcinile trasate prin planul de stat, comitetele executive ale sfaturilor populare contribuie la lărgirea bazei materiale a culturii fizice şi sportului. Numai in oraşul Constanţa sfatul popular a investit peste 3 000 000 lei în lucrările de iluminare a stadionului „1 Mai“ în vederea desfăşurării unor competiţii în nocturnă. Organizaţiile de construcţii ale sfaturilor populare sînt preocupate ca pînă în 1970, adică pînă la sfîrşiitul cincinalului, să termine construcţiile stadioanelor cu capacitate mare, de circa 30 000 locuri, în oraşele Braşov şi Craiova, ale celor 3 săli de sport din Timişoara, Iaşi şi Ploieşti. De asemenea, în planurile de construcţii ale sfaturilor populare pentru actualul cincinal se mai află bazinul acoperit de înot şi sala de sport de mare capacitate din Capitală ş.a. In plus, se prevede construirea din fondurile de investiţii, pe lingă şcoli, pînă la sfârşitul cincinalului, a unui număr de 50 de săli de sport, precum şi a unor săli de gimnastică pe lingă şcolile ce se ridică la sate din contribuţie voluntară. Desigur că faţă de condiţiile noi de viaţă create în ţara noastră, de stimularea cerinţelor materiale şi spirituale mereu în creştere ale populaţiei de la oraşe şi sate, rezultatele obţinute pînă acum în dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului nu se ridică la nivelul posibilităţilor create. Din acest punct de vedere, trebuie să recunoaştem că , sfaturile populare pot aduce un aport şi mai însemnat la dezvoltarea mişcării sportive din ţara noastră, într-adevăr, aşa cum se arată in Raport, nu numai la comune, dar chiar şi în oraşe, în unele cartiere, complexe de locuinţe şi cămine studenţeşti nou create nu s-au prevăzut terenurile necesare în vederea amenajării unor baze sportive simple care să atragă în activitatea sportivă miile de locuitori, mai ales tineri, care locuiesc în aceste cartiere şi cvartale. Sînt, de asemenea, cazuri cind bazele sportive simple sau mai complexe au fost desfiinţate, fără ca, în acelaşi timp, să se ia măsuri pentru amenajarea lor în altă parte. In încheiere, tov. Stan Arsene a spus : Hotărîrile adoptate de conducerea partidului şi guvernului nostru, potrivit cărora în viitor organizarea activităţii sportive de masă din întreprinderi şi instituţii va reveni organizaţiilor sindicale, iar în şcoli şi mediul sătesc Uniunii Tineretului Comunist, pun sarcini deosebite şi în faţa sfaturilor populare. Pentru a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de practicare a educaţiei fizice şi sportului, Co ACATILI FEJER învăţător in comuna Micfalău, regiunea Braşov Vreau să arăt Conferinţei cîteva aspecte din viaţa sportivă a comunei Micfalău. „Secreţii rezultatelor bune obţinute în atragerea oamenilor muncii, a tineretului din comuna noastră în practicarea educaţiei fizice şi a sportului, constă în existenta unei baze materiale solide. înainte cu vreo 15 ani, in comuna Micfalău nu exista nici o bază sportivă şi nici un fel de activitate. In ultimii ani am reuşit să amenajăm un frumos stadion, compus dintr-un teren de fotbal cu două tribune pentru 1000 de persoane, o pistă de alergare cu 4 culoare, gropi de sărituri, un teren de volei, o clădire (în valoare de aproximativ 50 000 lei) în care sunt vestiare, precum şi o sală pentru diferite jocuri distractive. La acestea se mai adaugă amenajările sportive din curtea şcolii. Aici se află terenuri de handbal, de volei, de baschet, un portic de gimnastică, groapă de sărituri şi o mică popicărie. Subliniez că toate aceste amenajări s-au realizat din resurse locale şi prin muncă patriotică. Avînd baza materială asigurată şi oameni pasionaţi la conducerea treburilor sportive, tinerii din Micfalău au obţinut o serie de rezultate bune pe plan regional. Astfel, gimnaştii — băieţi şi fete — s-au evidenţiat în finala „Cupei Agriculturii*, atleţii au cîştigat mai multe locuri I la faza regională a aceleiaşi competiţii, iar echipa de oină se află printre cele mai bune din regiune. Cicloturiştii noştri au parcurs peste 5 000 km pe meleagurile ţării, făcînd cunoştinţă cu minunatele realizări ale harnicului nostru popor. La acestea trebuie să mai adăugăm şi faptul că aproape toţi elevii din comună practică schiul. In comuna noastră a devenit o tradiţie organizarea „duminicilor culturalsportive" care, pe lingă că atrag în practicarea sportului masele de tineri, constituie şi o sursă de venituri. Din cei 60 000 lei cit valorează inventarul sportiv al asociaţiei noastre, circa 40 000 s-au obţinut din încasările la „duminicile cultural-sportive". Asigur Conferinţa că vom depune eforturi sporite în viitor pentru a ridica şi mai mult activitatea sportivă din comuna noastră. CONSTANTIN CHIRIŢĂ scriitor Pentru că sunt un optimist, dar poate nu numai din cauza asta, îmi exprim speranţa că această Conferinţă va avea un rol important în dezvoltarea mişcării noastre sportive. Poate că s-au mai spus cuvinte asemănătoare şi la alte conferinţe sportive, dar de data asta am impresia că au apărut citeva elemente noi, care îndeamnă la speranţe mai îndrăzneţe. Mă gindesc, în primul rînd, la spiritul Salutului C.C. al P.C.R. şi Consiliului de Miniştri, atit de realist, şi apoi, la Raportul de activitate al Consiliului General al UCFS care mi se pare continuarea firească a concepţiei vitalizante ce domină astăzi relaţiile noastre în alte domenii mai harnice, mai nerăbdătoare. Nemulţumirea mea şi a altora, poate a multora în relaţiile noastre cu sportul, cu mişcarea sportivă, nu a fost — in primul rînd — nemulţumirea faţă de rezultat. A ne ancora toate speranţele şi toate dorinţele, toată fiinţa, toată respiraţia intr-un rezultat şi a trăi sau a muri în raport cu acest rezultat este primul mare atentat la adresa sportului, este prima manifestare a spiritului nesportiv, este începutul sigur al alterării sportului. Arătind că lupta pentru victoria cu orice preţ a dăunat sportului nostru şi mai ales unor ramuri sportive, în special fotbalului, vorbitorul a spus în continuare : Ar fi însă o nerozie să neg victoria, pentru că fără ideea victoriei dispare, încetează însăşi noţiunea şi actul sportiv. Victoria trebuie dorită, victoria trebuie pregătită, victoria trebuie învăţată, dar, în primul rînd, trebuie dorite, pregătite şi învăţate spectacolul sportiv, întrecerea, disciplina sportivă. Şi atunci victoria va fi o consecinţă firească a unei pregătiri superioare, a unui joc loial, sincer, frumos, din care nu va fi exclusă, însă, niciodată o cuantă de hazard. Ar fi o greşeală ca, discutînd despre mişcarea sportivă din ţara noastră, şi — in general — despre sport să-i uităm tocmai pe acei care practică sportul, pe cei care ne „îmbracă“ în emoţii, care ne cauzează atitea satisfacţii, atîtea dureri şi, totuşi, atîtea bucurii... pentru că în raport cu baza materială — şi aţi auzit cifre aici — unii dintre ei sînt nişte eroi şi calităţile lor ne dau cele mai mari speranţe pentru viitor. Datorăm cu toţii stimă şi recunoştinţă tuturor acestor sportivi, iar dacă uneori actul şi gesturile lor ne displac, să ne gîndim mai întii la concepţia şi mentalitatea care i-a adus în pragul unor asemenea gesturi şi acte şi oricît de ciudat ar părea, am curajul să afirm aici că-i consider cel mai puţin vinovaţi. Poate că mai vinovaţi de gesturile lor sunt cei care-i educă şi-i pregătesc, de multe ori propagatorii unor concepţii urîte despre întrecerea sportivă, despre adversar, despre rezultatul întrecerii ; poate că foarte vinovaţi sunt uneori spectatorii, care prin felurite atitudini pot scurta viaţa sportivă a unui mare campion, sau îl pot inhiba şi transforma în altceva decit ceea ce ar fi putut fi , poate că foarte vinovaţi suntem noi, cei care ne muiem uneori condeiul în cerneala verde a stadionului. In încheiere, vorbitorul a spus : In viaţa unui sportiv sînt momente care concentrează atîta energie, talent, artă, voinţă, dragoste, durere, fericire, incit dăruite marmura ar putea deveni capodopere. Şi ele ne sînt dăruite cu toată generozitatea. Să împrumutăm şi noi de la generozitatea sportivilor. Energia unui Vernescu, superfantezia unui Moser, sau zvîcnirile lui Drăgan fac parte din alte categorii, parcă extraumane, parcă ar proveni dintr-o lume a miracolelor. Sînt momente și gesturi pe care ar trebui să le cunoască toată lumea, tinerii mai ales. LEON TEODORESCU rectorul Institutului de Cultură Fizică Problema pregătirii cadrelor de specialitate şi de cercetare ştiinţifică ocupă un loc important în Salutul C.C. al P.C.R. şi Consiliului de Miniştri, ca şi in celelalte documente prezentate în Conferinţă. Institutul de Cultură Fizică a primit sarcina de a deveni un centru puternic de formare a cadrelor de specialişti cu înaltă calificare, care in domeniul practicii sportive să se sprijine pe cele mai înaintate cuceriri ale cercetării ştiinţifice. Contribuţia şi răspunderea Institutului la rezolvarea problemei pregătirii cadrelor de specialişti, precum şi in domeniul cercetării ştiinţifice — a subliniat vorbitorul — cresc şi mai mult in condiţiile viitoarei activităţi a Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, organ a cărui constituire reprezintă cea mai corespunzătoare expresie de adaptare organizatorică la cerinţele pe care partidul şi statul nostru le pun în faţa educaţiei fizice şi a sportului românesc. In îndeplinirea sarcinilor sale de perspectivă apropiată şi mai îndepărtată, I.C.F.-ul a primit de curînd un substanţial sprijin orientativ prin conţinutul studiului privind dezvoltarea invăţămintului superior, studiu publicat recent în presa noastră centrală. Vorbitorul s-a referit, in continuare, la cîteva aspecte pe care le ridică problemele pregătirii specialiştilor şi cercetării ştiinţifice Este, intr-adevăr, remarcabil aportul adus de profesori, antrenori, arbitri, instructori sportivi la înfăptuirea importantelor realizări din domeniul educaţiei fizice, al sportului de masă şi de performanţă din ţara noastră. Satisfacţia este cu atit mai mare cu cit printre cei care au obţinut rezultate bune se află numeroşi specialişti pregătiţi de I.C.F. Dar sunt convins că succesele ar fi fost incomparabil mai valoroase dacă nu ar fi existat unele deficienţe în privinţa selecţionării, pregătirii şi perfecţionării cadrelor de tehnicieni, în special antrenori. Dintre acestea, consider că cea mai importantă este lipsa unui sistem unitar de pregătire, exigenţa scăzută atît in privinţa selecţionării, cit şi a acordării calificării viitorilor antrenori. Această lipsă a făcut posibilă practica improvizaţiei, a superficialităţii în pregătirea cadrelor. Multă vreme a fost întreţinută mentalitatea conform căreia profesiunea de antrenor reprezintă doar o chestiune de contingenţă cu sportul respectiv, indiferent de pregătirea intelectuală sau cel puţin de aptitudini şi experienţă pedagogică prealabile. De aci lipsa de receptivitate şi, uneori, atitudinile refractare ale unor antrenori faţă de cultura de specialitate. Şi, tot de aci, competenţa redusă şi slabele rezultate obţinute de aceşti antrenori, pregătiţi sub forma cursurilor reduse de trei luni pînă la un an — cu sau fără frecvenţă — şi în care cel mai mare tributar a fost fotbalul. Fără îndoială că de această situaţie se fac vinovaţi şi unii profesori ai I.C.F.-ului, care în calitate de examinatori nu au dovedit exigenţa corespunzătoare. Aria largă şi foarte diversificată a domeniilor de utilizare a absolvenţilor I.C.F., a relevat în continuare vorbitorul, ridică problema perfecţionării şi specializării acestora, ulterioare încadrării lor în producţie. Apreciem că forma învăţămîntului postuniversitar, cu durată variabilă şi cu caracter periodic, în funcţie de specialitate, este cea mai indicată. Această formă trebuie considerată separat de cursurile periodice organizate pentru profesorii de educaţie fizică de către I.P.C.D. în vederea îmbunătăţirii predării educaţiei fizice in şcoală, formă care trebuie extinsă şi pentru antrenori şi alţi tehnicieni ai C.N.E.F.S. Dat fiind profilul I.C.F., necesitatea contribuţiei la transpunerea în viaţă a măsurilor de mai sus este evidentă. De aceea, după adoptarea lor de către Conferinţă, vom face propuneri Ministerului Invăţămintului in legătură cu funcţionarea sistemului unitar de pregătire şi perfecţionare a cadrelor din domeniul educaţiei fizice şi sportului, precum şi cu participarea concretă a I.C.F. la aceste acţiuni. Consider necesară instituirea doctoratului în educaţia fizică — principală cale de perfecţionare a calificării ştiinţifice a cadrelor didactice din învăţămîntul superior, ca şi formării de cercetători ştiinţifici autentici în domeniul educaţiei fizice şi sportului. ION POPA antrenor F. R. Box Şi în box, în ultimii ani, s-a realizat o creştere simţitoare in ceea ce priveşte numărul real şi valoarea boxerilor. Ca urmare a acestui fapt, rezultatele obţinute de boxerii noştri au reafirmat boxul românesc pe plan internaţional. în ultimul an, echipa naţională nu a pierdut nici un meci, ţara noastră cîştigind şi Balcaniada. La campionatele europene de la Roma au fost obţinute 6 medalii, cea mai bună performanţă realizată de boxul românesc la această competiţie. După ce a subliniat apoi măsurile luate de către F.R. Box pentru crearea unui sistem competiţional adecvat nevoilor boxului nostru, antrenorul Ion Popa s-a ocupat, pe larg, de o seamă de lipsuri existente in această activitate . In primul rînd, mă voi referi la unele centre cu vechi tradiţii în boxul românesc care, astăzi, bat pasul pe loc. Cum putem explica activitatea oraşului Timişoara care era una din principalele pepiniere de creştere şi promovare a juniorilor, dar de 4—5 ani nu a mai dat nici un element de valoare ? Aceeaşi situaţie există şi in oraşul Craiova, care in acest an nu a avut nici un junior în finalele campionatului republican, întrebarea se pune mai ales în legătură cu aceste două centre deoarece ele sunt încadrate cu antrenori corespunzători, ca Istrate, Mentzel, Duduleanu şi au comisii destul de active. A-ceasta dovedeşte că atit antrenorii cit şi comisiile de box şi organele UCFS locale se preocupă de sportivii consacraţi, lăsînd pe planul doi creşterea elementelor tinere care să împrospăteze continuu lotul seniorilor. Privind baza de masă din care să se poată face o selecţie bună, trebuie arătat că deşi unii antrenori se zbat pentru mobilizarea a cit mai multor tineri spre sălile de box, ei nu sunt sprijiniţi de cadrele didactice din şcoli. Consider că noile măsuri luate vor contribui, printre altele, şi la atragerea unui număr mai mare de tineri în sălile de box. De asemenea, îmi exprim convingerea că prin lărgirea atribuţiilor federaţiilor şi cluburilor se va aduce o îmbunătăţire la rezolvarea mai operativă a sarcinilor ce ne stau în faţă. %