Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)
1968-11-28 / nr. 379
a 2-a Muntele împotriva (Urmare din pag. I) nu alergătorului australian, deoarece kenyanul Wilson Kiprugut arătase doar o mostră a marilor sale posibilităţi, ale unui om născut şi crescut la altitudine. In finală, Kiprugut a ţişnit ca un bolid (25,0 la 200 m fi 51,3 la 400 m), s-a degajat de restul adversarilor asigurîndu-şi un avantaj care părea decisiv. Era atît de sigur pe posibilităţile sale că a şi renunţat la ajutorul pe care i l-ar fi putut da eventual, compatriotul său Saisi (1:460 în semifinale). Doubell s-a o■rientat rapid şi la 500 m a ieşit din micul pluton pornind hotârit In urmărirea lui Kiprugut. La 600 m (1:18,0) atletul din Kenya mai păstra totuşi un avantaj de circa 5 metri, care s-a micşorat treptat pe ultima linie dreaptă, ca urmare a atacului dezlănţuit al lui Ralph. Mai proaspăt şi, în orice caz mai rapid,Doubell are un rezultat de 46,0 s pe 400 m) alergătorul australian a obţinut o victorie la limită (visul 1 s-a împlinit) cu un rezultat de 1:44,3 — record mondial egalat. Specialiştii afirmă că Doubell ar fi fost capabil, la o altitudine mai joasă, de o performanţă de 1:43,0, dar antrenorul său susţine că un asemenea rezultat îi stătea în puteri chiar şi la Mexico, numai că ceea ce l-a interesat în primul rind a fost titlul olimpic şi mai puţin cifra cu care avea să cîştige în orice caz, cunoscîndu-i calităţile, nu puţini sînt cei care pronoslichează că într-un viitor apropiat Doubell va putea duce recordul lumii la 1:42,0. Pentru aceasta va trebui să parcurgă fiecare din cele două ture în 51,0 de secunde și, în orice caz, să beneficieze de un „iepure“ de talia lui Kiprugut. Finala s-a încheiat cu rezultate deosebite, media primilor 6 fiind de 1:45,35 cu mult superioară celei de la Tokio — 1:46,01 și Roma 1:47,93. ★ Dacă Kiprugut a renunțat deliberat la ajutorul pe care i-l putea aduce compatriotul său Saisi, in schimb, la 1500 m. KIPCHODE KEINO s a folosit din plin de trena condusă de celălalt kenyan .Tipcho (300 m — 41,0, 400 m — 55,9) el trecind la conducerea cursei abia la 800 m (1:55.3). Tactic a fost momentul hotărltor bine Intuit de Keino căci marele său adversar Ryan (1:59.3) înota undeva prin coada plutonului. Keino şi-a continuat vijelios înaintarea, menţinindu-şi avansul faţă de recordmanul lumii, la 1000 m acele cronometrelor au indicat 2:24,8 faţă de 2:28,5 iar la 1200 m (2:53,8) el mai păstra doar un avantaj de 1,8 s căci Ryan îşi Începuse obişnuitul finiş, cel care ii adusese pînă atunci atîtea victorii. Numai că de data aceasta în tentativa sa de a-1 ajunge şi de a-1 depăşi pe kenyan a întîmpinat o neaşteptat de dîrză rezistenţă a acestuia (Keino a parcurs ultimii 400 m în 55,9 s şi 200 m în 27,9 s), plătind astfel un greu tribut propriei sale tactici. Nu-i mai puţin adevărat că şi KIPCHOQE KEINO (28 de ani, 178 cm, 66 kg) s-a prezentat excelent, fiind animat probabil şi de dorinţa reabilitării după insuccesele de la 10 000 şi 5 000 m. Timpul său 3:34,9 în condiţiile altitudinii este apreciat de specialişti printre cele mai bune ale actualei Olimpiade şi în ciuda faptului,că Keino este un om al platourilor Înalte se opinează că la şes valoarea rezultatului său ar fi fost de 3:32,0 (Gaston Meyer, l'Equipe). Medii : Ciudad de Mexico — 3:40,76, Tokio — 3:39,55, Roma — 3:37,48. ★ In afara disputei dintre alergătorii obişnuiţi cu altitudinea Si cei de la cimpie, cursa de 5 000 m a oferit comentatorilor citeva aspecte interesante, intre care: abandonul la jumătatea distanţei al unuia dintre favoriţi (Harald fiorpolh); dorinţa de a arăta, intr-adevăr, ce poate a lui Ron Clarke, marele învins al probei de 10 000 m; jocul de echipă al alergătorilor din Kenya, marea revelaţie a J.O. ; lupta disperată pentru o medalie a mexicanului Martinez și in cele din urmă succesul tunisianului MOHAMED GAMMOUDI (30 de ani, 172 cm, 61 kg) care a trecut cu brio dificultatea examenului finişului dus in compania kenyenilor Keino si Temu (campionul la 10 000 m). Un amănunt important: ultimul tur al cursei a fost parcurs de Gammoudi în 54,6 s (I) mai rapid deci decit ultimul din proba de 1500 m ! Altitudinea, fără îndoială, dar și chestiunile de ordin tactic au determinat rezultatele înregistrate la această probă, in ansamblul lor cele mai slabe de la ultimele patru Olimpiade. ★ Cu cursa de 10 000 m s-a început de fapt disputa de care vorbeam mai înainte, căci Întrecerea pe această distanţă a fost cea dinţii între finalele Olimpiadei a XIX-a. In lupta dintre Clarke şi atleţii africani, ne referim în special la cei din Kenya şi Etiopia care trăiesc la o înălţime ca cea a Mexicului, oamenii de pe platourile înalte au obţinut un succes indiscutabil. Tempoul de alergare n-a fost însă deloc prea rapid (s-a alergat în jurul a 3 minute pe kilometru) cu excepţia kilometrului 9, cronometrat in 2:53,4. De fapt acesta a şi fost momentul hotărltor al cursei cînd s-a produs ruperea in două a plutonului fruntaş alcătuit pînă atunci din nouă alergători. Pe parcursul celor două ture şi jumătate însuşi Keino, unul dintre favoriţi s-a văzut nevoit să renunţe la concurs, iar Clarke care rezistase destul de bine moriştii kenyano-etiopiano-mexicane, a acuzat o sufocare (explicabilă, mai ales în cazul unui atlet de 80 de kilograme ca el şi în condiţiile penuriei de oxigen). Sesizînd momentul, Mario Wolde a forţat de-a lun- gul a cltorva zeci de metri şi, după părerea multor cunoscători, atunci s-a produs greşeala lui Clarke. Deşi sufocat, el mai păstra totuşi resurse pentru luptă, dar in loc să fi accelerat progresiv, a pornit, sau mai bine zis a încercat să pornească brusc în urmărirea grupului din faţă şi a fost nevoit să se recunoască învins, abia reuşind să mai încheie cursa. Probabil însă că dacă întrecerea aceasta s-ar fi desfăşurat la o altă altitudine randamentul său să fi fost cu totul altul. Aşa insă... Finişul s-a disputat între trei concurenţi Wolde, Temu şi Gammoudi , victoria fiind cucerită de NAFTALI TEMU (23 de ani, 171 cm, 60 kg) în 29:27,4 cu doar 0,2 s înaintea lui Wolde. Tema care a concurat modest la J.O. din 1994 a obţinut un succes de prestigiu la Jocurile Commomwealthului de la Kingston®, din 1966, cînd l-a învins pe Ron Clarke... la nivelul mării! Datorită marelui număr de concurenţi la 10 000 m (la Mexico au luat parte 34 de valori sensibil diferite s-au creat multe situaţii dificile pe parcurs. De aceea opinăm pentru modificarea regulamentului actual, dar nu în sensul stabilirii de preliminarii şi la această probă, aşa cum preconizează Unii, Ci prin eliminarea din cursă a concurenţilor ajunşi din urmă cu un tur! ★ Cele două curse de marş nu puteau face excepţie de la tributul plătit înălţimii, rezultatele fiind inferioare cu citeva minute celor de care erau într-adevăr capabili majoritatea concurenţilor. La 20 km învingător a ieşit sovieticul VLADIMIR GOLUBNICI (32 de ani, 180 cm, 78 kg) cu 1.33:58,4, care a găsit resurse să reziste finisului mexicanului Pedraza (la 1,6 s). O comportare remarcabilă a avut triftrul nostru mărșăluitor LEONIDA CARAIOSIFOGLU clasat pe locul 9 (1.37: 07,6) intr-o companie foarte selectă. La 50 km sportivul din R.D.G. CHRISTOPH HÖHNE (27 de ani, 178 cm, 62 kg) a preluat şefia cursei de la km 30 (campionul de la Tokio, italianul Pannich pierduse contactul cu plutonul după primii 10 km) şi nimeni nu i-a mai ameninţat medalia de aur, ciştigată in 4.20:13,6. Performanţa reprezintă un nou record olimpic. Următorul clasat a terminat cursa după aproape 10 minute ! Ne întrebăm, firesc, de ce rezultat AR FI FOST capabil Höhne in condiţii obişnuite ? Cu siguranţă cu 4—5 minute mai bun, mai ales că proba a avut Ioc pe o căldură totalmente sufocantă. In sfîrşit, ultima probă lungă, clasica alergare a maratonului, a revenit pentru a treia oară consecutiv unui reprezentant al Etiopiei. Dar nu ca la Roma și Tokio, lui Bikila Abebe (abandonat la km 16) ci lui MAMO WOLDE (25 de ani, 172 cm, 53 kg) in 2:20: 26,4, care a cisligat astfel medalia de aur pierdută la 10.000 m. ★ Mexicul a fost ultima Olimpiadă la care semifondul feminin avea să cuprindă două probe , 400 şi 800 m, în viitor puţind să mai fie inclusă şi alergarea pe 1500 m şi poate, cine ştie, şi cea de 3000 m. De fapt, pînă la oficializarea cursei de 3000 m de aici înainte semifondul va avea tot... două probe, deoarece cursa de 400 m, pe baza rezultatelor pe care le prilejuieşte, îşi cere dreptul logic de a fi inclusă în grupa alergărilor de viteză, ca şi la bărbaţi ! Aşadar, 400 m, probă încheiată cu victoria cu totul neaşteptată a atletei franceze COLETTE BESSON (22 de ani, 169 cm, 59 kg) venită la Jocuri în afara lotului ţării sale. Rezultatul ei anterior (53,8 s.) a fost copios întrecut în finala in care pornise, teoretic, fără şanse, fiind un miracol cum de a ajuns pînă in această ultimă cursă. Şi totuşi, în finală a zburat pur şi simplu către victoria care i-a surîs, cu toată faţa, după 52,00 — record olimpic egalat, nou record european. Cursa a fost foarte rapidă şi faptul că primele 7 clasate au coborît sub 53,0 de secunde spune desigur foarte mult. Medii comparative : 1968—52,36 şi 1964—53,63. Această probă a fost inclusă în programul J.O. abia de la Tokio. . Faptul că recordmana lumii Vera Nikolici de foarte puţine ori învinsă în ultimii ani, e abandonat întrecerea după primii 300 de metri ai semifinalei I a cursei de 800 m, a curăţat cîmpul pentru celelalte alergătoare, care din punct de vedere psihic s-au văzut eliberate. Preliminariile s-au desfăşurat fără surprize, doar în semifinale fiind notate eliminarea unor alergătoare valoroase ca olandeza Keizer (2:02,2 în acest an), a italiencei Pigni (2:04,6) şi a sovieticelor Erik (2:05,7) şi Zimina (2:06,0) a lui Burkeleit (2:03,3). Reprezentanţa noastră Ileana Silai a trecut cu bine prin furcile caudine ale calificărilor (2:04,1—11 şi 2:05,9—11) ajungind în finală, în cea de a treia cursă s-a impus tînăra alergătoare’ Madeleine Manning (20 de ani, 175 cm 57 kg) care a avut iniţiativa încă de la ieşirea de pe culoare. Ea s-a instalat în frunte şi a ciştigat cu uşurinţă. Victoria sa a fost facilitată în bună măsură şi de faptul că la 600 m, Ileana Silai, principala sa adversară, s-a văzut blocată pe turnantă. Pină a putut să-şi facă loc au trecut cîteva zecimi de secundă, cărora li s-au mai adăugat, din nefericire, alt timp pierdut de Silai la intrarea în linia dreaptă. Oricum medalia de argint ciștigată cu 2:02,5 de sportiva clujeană reprezintă un frumos succes. Timpul noii campioane (2:00,9) constituie un nou record olimpic. Ileana Silai a fost unul dintre puţinele exemple de specialişti ai curselor de semifond şi fond, care n-au făcut nici măcar o singură zi de pregătire la o altitudine corespunzătoare Mexicului şi care s-au impus în concurs. Antrenorul său Gh. Biro a declarat, între altele: „La Olimpiadă, ca şi în urmă cu cîteva săptămini la Atena, Silai s-a aflat într-o formă sportivă maximă şi aproape că n-a resimţit în vreun fel efectele celor 2240 de metri. Dacă mi-a fost teamă de ceva era ca ea să nu săvirşească greşeli tactice. Dar în semifinală, şi mai ales în finală, a greşit şi lucrul acesta era s-o coste. Buna pregătire fizică si viteza pe care am pus accent in ultima perioadă, au ajutat-o să iasă, cum se spune, cu bine la lumină. Nu afirm că fără aceste greşeli din finală ea ar fi putut ciştiga, dar in orice caz ar fi fost mai aproape de Manning şi atunci... cine ştie ?" Exemplul Ilenei Silai, raportat la cele ale altor alergători (Clarke, Haase, Macser, Hill etc), demonstrează că acomodarea cu altitudinea este în primul rind o chestiune pur personală, care ţine de fiecare individ în parte. Vorbind despre acest examen pe care Ileana Silai l-a trecut cu bine, se naşte totuşi o întrebare logică : nu cumva rezultatul acestei atlete ar fi fost altul, mai bun, în condiţiile în care şi ea s-ar fi antrenat in prealabil la înălţime? Unii specialişti opinează pentru această posibilitate căreia îiîsă atît Ileana Silai cit şi antrenorul ei Gh. Biro ii răspund cu un nu categoric! Aşadar, în ciuda tuturor pronosticurilor în disputa dintre „altitudine“ şi „nivelul mării” scorul victoriilor a fost totuşi favorabil alergătorilor de la şes ! Rugbyul românesc în faţa unui dificil examen (Urmare din cap. 1) un sfert de milion (!) de practicant) legitimaţi, ca să nu mai vorbim de copiii din şcolile elementare sau de „maturii“ încă îndrăgostiţi care nu pierd nici o clipă liberă pentru a încinge o „miaţă“ cu buclucaşul oval. Nu e un secret nici existenţa a peste o mie de cluburi, în majoritate avînd exclusiv secţii de rugby... Iar replica le va fi dată de 15 jucători care nu reprezintă, fiecare, mai mult de 100 de pasionaţi... cu arbitri cu tot. Dar, trebuie arătat, nu aceasta este greutatea cea mare : în anii de glorie 1960 — 1963, in care s-au înregistrat două Victorii româneşti (la Bucureşti) şi două rezutate de egalitate (la Bayonne şi la Toulouse) in cele patru meciuri disputate, situaţia sus-citată era aproximativ aceeaşi. S-a săpat, în schimb, între timp o adevărată prăpastie pe plan competiţiona! Numai în acest an naţionala Franţei a susţinut 18 partide oficiale, precum şi altele de turneu în Noua Zeelandă şi Australia, primind, de curind, vizita în turneu a altor corifei ai „ovalului“ celebrii şi puternicii Springboks. Reprezentativa României a disputat doar două partide, în compania unor adversare net inferioare... Cit despre climatul moral al meciului, trebuie amintit doar că „XV“-le galic are imperioasă nevoie de a reinnoda firul rupt, în februarie, al victoriilor, iar meciul de la București reprezintă ultima ocazie pentru formarea lotului în vederea Turneului celor cinci naţiuni. Iată motivul pentru care li se cere celor 15 rugbyşti români totală dăruire, iar spectatorilor din tribune o însufleţită şi permanentă încurajare. Numai dacă naţionala noastră îşi va aminti permanent că ne reprezintă, iar toţi spectatorii îşi vor aminti permanent că sunt reprezentanţi, se va putea valorifica realul talent românesc pentru rugby. Se va putea trece cu succes dificilul examen din prima zi a lui decembrie ! Întîlnirea vechilor internaţionali români cu echipa de rugby a franţei Toţi foştii internaţionali români de rugby care în decursul carierei lor sportive au avut prilejul să joace împotriva echipelor naţionale ale Franţei sunt invitaţi la o întîlnire amicală cu reprezentanţii cocoşului galic în meciul cu România, pe stadionul „23 August“ (teren II), la antrenamentul de acomodare al echipei Franţei, în cursul dimineţii de sâmbătă 30 noiembrie, la o oră pe care ziarul nostru o va anunţa ulterior. SA URCĂM O TREAPTĂ MAI SUS ÎN PATINAJ! Urmare din pag. I) de repetări, asociat cu folosirea unor mijloace cât mai variate de pregătire. Dintre acestea enumerăm : pregătirea cu exerciţii imitative pe uscat ; patinajul cu rotile ; exerciţii cu muzică ; gimnastică artistică ; exerciţii la oglinda ; exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor fizice speciale şi îmbinarea cit mai judicioasă a acestora cu pregătirea clasică pe gheaţă ; folosirea filmării şi proiectării — un scop comparativ — a execuţiilor proprii şi ale sportivilor de mare clasă etc. Iată citeva exemple care dovedesc că datorită figurilor libere se pot obţine locuri mai bune in clasament. La J.O. de la Grenoble (n.n. clasamentul a fost alcătuit după vechiul regulament), canadianca Linda Carbonetto, avind locul 24 după impuse si 9 la libere, a ocupat locul 13 in clasamentul general. Janet Lynn (S.U A.), cu locul 14 la impuse şi 6 la libere, a ocupat locul 9 în clasamentul general. Grijkovskaia (U.R.S.S.) cu locul 25 la impuse şi 11 la libere, a ajuns pe locul 16 in clasamentul general. Şi in clasamentul băieţilor există situaţii asemănătoare, dar diferenţele nu s-au arătat atit de concludente. SE POT FORMA MAI MULTE PERECHI Un alt mijloc eficace de a progresa. In condiţiile noastre, este formarea perechilor de patinatori. Acestea trebuie să desfăşoare o pregătire cel puţin tot atît de intensă ca şi la probele individuale, dar — ca şi in problema figurilor libere — există şi aici posibilitatea de a compensa insuficienţa gheţii cu antrenamentele pe uscat. Multe ţâri au folosit, în situaţii asemănătoare, metoda formării de perechi din patinatori de Individual, cu o valoare recunoscută la libere. Există multe elemente talentate care, datorită unor deprinderi greşite sau a lipsei de înclinaţii speciale, nu pot progresa la figurile obligatorii. Atunci, aceştia se pot dedica patinajului de perechi cu şanse mult mai mari de afirmare. Este vorba, bineînţeles, de patinatori de valoare, nu de cei din plutonul codaşilor In probele individuale. Mai exact , considerăm posibil ca din patinatori individuali de valoarea locului 15—20 In mari competiţii, sâ obţinem perechi pentru locul 8—10 şl cu posibilităţi deschise spre progres. Iată exemple interesante, care dovedesc posibilitatea „Individualilor“ de a obţine succese la perechi in scurt timp. Campioana U.R.S.S. la individual, Tamara Moskvina, a început patinajul de perechi cu Aleksandr Mişin în anul 1966, debutind în acelaşi an la Universiada din Torino unde a ocupat locul 3, pentru ca la campionatele europene de la Văsteras, in 1968, să figureze pe locul 2, iar la J.O. de la Grenoble să lupte, de asemenea, pentru primele locuri. Perechea poloneză Poremska—Sczipa alcătuită in anul 1363 din doi „individuali“ (ambii posedau toate săriturile duble) se clasează in primitip la C.E. din Liubliana 1967, avînd condiţii de pregătire asemănătoare cu cele existente la noi. Cuplul cehoslovac Drahova—Bartosiewicz alcătuit din o solistă şi un specialist în perechi în 1967, ocupă locul 8 la C.E. din 1968. Cuplul german Steiner— Walther, alcătuit în 1960 din a treia clasată in R.D.G. şi un patinator de perechi, ciştigă în acelaşi an Cupa federaţiei de specialitate din această ţară, afirmindu-se apoi cu un loc 8 la C.E. de la Bratislava şi urcînd pe podium la C.E. 1968 — locul 3. UN DOMENIU NEEXPLOATAT — DANSUL PE GHEAŢĂ posibilitate de a culege laurii eforturilor comune este proba de dans pe gheaţă, încă necunoscută la noi. O soluţie temporară ar fi selecţia acelor patinatori individuali care au rezultate meritorii la figurile impuse, dar fiind lipsiţi de calităţile fizice necesare figurilor libere, nu pot urca prea sus in Ierarhia patinajului individual. Si In acest domeniu, sunt unele exemple demne de urmat. Malcolm Cannon (Anglia) clasat în primii 10 la C.E., a început să patineze cu Yvonne Suddick in 1967, ocupînd imediat locul 2 la C.E. de la Văsteras. De asemenea, cehoslovaca Milena Tirnova (locul 9 la C.E. 1968), a fost o bună patinatoare individuală. Desigur că punerea in aplicare a acestor posibilităţi latente din patinajul nostru, nu trebuie să ducă la o scădere de potenţial în proba individuală. Antrenorii şi sportivii înşişi trebuie să judece lucid şi să aprecieze în ansamblu şansele şi posibilităţile existente în acest domeniu. Rezolvarea acestor deziderate se poate face şi de pe poziţia coordonatoare a federaţiei noastre de specialitate, dar selecţia şi pregătirea patinatorilor chemaţi să îndeplinească aceste noi sarcini revine celor ce muncesc nemijlocit in mijlocul sportivilor. Aceştia pot şi trebuie să colaboreze constructiv, dînd prioritate obiectivelor superioare, ale mişcării de patinaj din ţara noastră. sportál. SEZONUL DE IARNĂ BATE LA UŞA Apropierea sezonului competiţional de iarnă se face din ce în ce mai mult simţită. Pina acum, la Proiaria Braşov, in Postăvar şi chiar „jos“, in Braşov, iarna şi-a arătat colţii de două-trei ori. Nu va mai trece mult timp şi amatorii sporturilor de iarnă vor putea folosi din plin pîrtiile de schi şi patinoarele. Pină atunci, unele relatări despre modul cum sint intîmpinate competiţiile ce vor avea loc în sezonul alb. Zilele trecute a fost terminată trambulina pentru copii, amenajată în cartierul Şchei din Braşov, pe locul denumit Fintiniţa. Pe această trambulină, vor putea fi efectuate sărituri de 35—37 m. Este necesar, însă, ca viitorilor săritori să li se asigure şi schiuri de dimensiuni corespunzătoare virstei lor şi dezvoltării lor fizice. — Biatloniştii de la A.S. Armata, Dinamo şi Tractorul sunt avansaţi în pregătiri. De altfel, ei au susţinut şi concursuri, dar... pe uscat. Verificarea, în cursul căreia au fost efectuate şi trageri in poligon în ţinte cu baloane, a dat deplină satisfacţie. Gh. Cimpoia (A.S.A.), I. Ţeposu (Dinamo), N. Bărbăşescu şi C. Carabela (ambii de la A.S.A.) au încheiat cei 5 lifti ai cursei efectulnd două trageri fără nici o penalizare, iar Al. Szabó (Dinamo) şi N. Stoian (Tractorul) au fost penalizaţi doar cu cite un punct. In iarna aceasta, cei ce vor dori să urmărească disputele la biatlon vor avea la dispoziţie o pirde de acces în MIMEN10 BRAŞOVEAN tre cabana Vînătorul şi poligonul de trageri. — In atenţia cluburilor şi asociaţiilor sportive ! La întreprinderea industrială locală Braşov se pot confecţiona schi-lifturi mobile, echipate cu motor termic răcit cu aer, care pot fi amplasate în orice loc accesibil schiului alpin şi săriturilor. Capacitatea medie de transport este de 350 de persoane pe oră. Aceste schi-lifturi ar fi foarte utile diferitelor centre de antrenament, deoarece folosirea lor economiseşte efort şi sporeşte considerabil volumul şi intensitatea pregătirii. I.I.L. Braşov anunţă că schi-lifturile pot fi confecţionate la preţuri avantajoase şi un timp foarte scurt. „ La centrul de antrenament instituit pe lingă asociaţia sportivă Croaţia, antrenorul C. Birsan lucrează intens cu cei 25 de copii aflaţi în grupa .,perfecţionaţi“. Deocamdată, antrenamentele se desfăşoară pe uscat, urmînd ca ele să continue pe zăpadă îndată ce va permite vremea. Trebuie să spunem, însă, că cei din grupa perfecţionărilor folosesc şi echipamentul cu care au fost dotaţi acum trei ani. Dar, cum între timp ei au crescut... Rîşnovenii vor avea în noul sezon o activitate mult mai intensă ca în anii trecuţi. Noua comisie locală, avîndu-l înfrunte pe fostul campion naţional C. Vlădea, şi-a întocmit un vast plan de acţiune, cu obiective menite să contribuie la creşterea cantitativă şi calitativă a schiului. C. GRUIA — coresp. principal ALEGEŢI DIN TIMP CADOURILE PE CARE DORIŢI SĂ LE OFERIŢI CELOR DRAGI Nr. 379 (5813) LA SEMICERC..1 Congresul Federaţiei Internaţionale de Handbal, care a avut loc la sfîrşitul lunii august, la Amsterdam, a luat o serie de hotărîri importante în ceea ce priveşte arbitrajul. In acest sens, considerăm util să amintim cititorilor noştri că în handbal,partidele sînt conduse de un arbitru de centru, ajutat de doi arbitri de poartă, de un scorer şi un cronometror. Cum însă, de foarte multe ori, imparţialitatea arbitrilor de poartă (de cele mai multe ori localnici) a fost pusă la îndoială, mai ales în fazele în care semnalizările lor decideau asupra acordării sau neacordării unui gol, s-a ajuns să se pună problema utilităţii unor asemenea arbitri. Au existat chiar federaţii naţionale (cum a fost cazul federaţiei noastre) care au renunţat la folosirea arbitrilor de poartă, astfel că jocurile erau conduse numai de un arbitru de centru, ajutat doar de scorer şi cronometror. Pentru definitiva rezolvare a problemei, Comisia Tehnică a Federaţiei Internaţionale a organizat chiar un experiment, care a avut loc la noi in ţară, cu ocazia cursului internaţional de arbitri, desfăşurat în vara anului 1967. Atunci, la jocurile ce s-au disputat paralel cu acest curs, au funcţionat cîte doi arbitri de centru, la fel ca la baschet sau hochei pe gheaţă. După încheierea cursului, Comisia Tehnică a studiat concluziile şi la Congresul F.I.H. din acest an a prezentat propunerile sale, care în esenţă, constau în hotărîrea ca în viitor jocurile să fie conduse de doi arbitri de centru, cu ajutorul unui scorer şi a unui cronometror. In acest scop, Federaţia noastră de handbal a stabilit ca incepînd cu data de 15 martie sa se aplice şi la noi acest sistem. Introducerea noului mod de a conduce jocurile de handbal ridică, însă, probleme destul de serioase. Prima dintre acestea este cea legată de numărul insuficient de arbitri de care dispunem în momentul de faţă. Efectivul existent, raportat la volumul mare de partide (la sfîrşit de săptămină în campionatul divizionar şi în campionatul naţional al juniorilor şi şcolarilor au loc aproape 100 de intîlniri!) impune luarea unor măsuri urgente în vederea rezolvării problemei. In această direcţie, comisiile locale au datoria să organizeze cursuri de arbitri, să se preocupe de promovarea celor existenţi, de o cît mai bună calificare a lor, prin analize, discuţii, şedinţe de instructaj. Asemenea acţiuni vor veni în întîmpinarea eforturilor federaţiei noastre, care a luat unele măsuri în vederea bunei desfăşurări a examenelor de trecere a arbitrilor dintr-o categorie într-alta. In acelaşi timp, biroul federal a hotărît ca al doilea tur (sistem turnee) al campionatului masculin din lunile ianuarie —februarie 1969 jocurile să fie conduse de un arbitru de centru, doi de poartă şi de ceilalţi arbitri ajutători. Aceasta pentru a se crea condiţii cît mai bune de desfăşurare a partidelor oficiale , începînd chiar din anul viitor şi înainte de a se trece la aplicarea deciziei F.I.H. HOTARIRI ale biroului FEDERAL în ultimele sale şedinţe, forul de conducere al handbalului nostru a aprobat unele măsuri propuse de comisiile de competiţii şi disciplină, dictînd o serie de sancţiuni sau omologînd rezultatele partidelor în care au existat litigii. Dintre măsurile disciplinare, semnificative ni se par cele prin care au fost sancţionaţi doi antrenori (unul dintre ei profesor de educaţie fizică), ce s-au făcut vinovaţi de acte incom- patibile cu calitatea lor. Astfel, antrenorului Francisc Monis de la C.S.M. Sibiu i s-a prelungit suspendarea pentru că nu a respectat o sancţiune dictată anterior de F.R.H. Mai grav a fost pedepsit prof. Arcadie Gherbănescu, antrenorul echipei liceului N. Bălcescu din Piteşti, care s-a comportat necuviincios faţă de arbitrul unui joc. Acest antrenor a fost sancţionat cu suspendarea pe 6 luni, timp în care nu are voie să intre în incinta terenului de joc. In aceeaşi categorie, a pedepsiţilor, intră şi maestra emerită a sportului Antoaneta Vasile-Oţelea, care la meciul Voinţa Odorhei — Progresul Bucureşti s-a adresat injurios arbitrului, motiv pentru care a fost suspendată ultimele două etape ale returului şi primele două ale turului. „CUPA EUROPEI CENTRALE“ ? Calendarul competiţiilor internaţionale este pe punctul de a se îmbogăţi. Forul de specialitate cehoslovac a propus federaţiei noastre acordul la organizarea unei întreceri denumite „Cupa Europei Centrale“, intercluburi, după modelul competiţiei care se dispută la fotbal. în vederea discutării realizării acestui proiect, un reprezentant al forului nostru a fost invitat să ia parte la o şedinţă care va avea loc la 28 şi 29 noiembrie la Bratislava, cu prilejul disputării „Cupei Dunării" la handbal feminin (junioare). La această din urmă întrecere afost invitată și o echipă românească. JOCURILE VOR FI CONDUSE DE DOI ARBITRI ! Uzina Semănătoarea, angajeaza de urgenţă, lăcătuşi, strungari, frezori, electricieni, sudori şi muncitori necalificaţi, cu domiciliul în Bucureşti sau judeţele Ilfov, Dîmboviţa, Teleorman, Ialomiţa şi Prahova, cu condiţia de a face naveta. Solicitanţii se vor adresa zilnic între orele 7-15 la serviciul personal, telefon 13.68.10, interior 271. ANUNȚ CmrpuELr^LtiYa I Ip*rBJt-virpa organizează meditaţii la matematică, fizică, chimie, limba română, desen ornamental. Prețul unei ore: 5 lei Informații suplimentare și înscrieri: zilnic mnire orele 13-17 in str. Filitti nr. 10 telefon 13.54.69.