Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)

1968-11-28 / nr. 379

a 2-a M­untele împotriva (Urmare din pag. I) nu alergătorului australian, de­oarece kenyanul Wilson Kipru­­gut arătase doar o mostră a marilor sale posibilităţi, ale unui om născut şi crescut la altitudine. In finală, Kiprugut a ţişnit ca un bolid (25,0 la 200 m fi 51,3 la 400 m), s-a degajat de restul adversarilor asigurîndu-şi un avantaj care părea decisiv. Era atît de sigur pe posibilităţile sale că a şi renunţat la ajutorul pe care i l-ar fi putut da eventual, compatriotul său Saisi (1:46­0 în semifinale). Doubell s-a o­­■­rientat rapid şi la 500 m a ieşit din micul pluton pornind ho­­târit In urmărirea lui Kiprugut. La 600 m (1:18,0) atletul din Ke­nya mai păstra totuşi un avan­taj de circa 5 metri, care s-a micşorat treptat pe ultima li­nie dreaptă, ca urmare a ata­cului dezlănţuit al lui Ralph. Mai proaspăt şi, în orice caz mai rapid,­­Doubell are un re­zultat de 46,0 s pe 400 m) alergătorul australian a obţi­nut o victorie la limită (visul 1 s-a împlinit) cu un rezultat de 1:44,3 — record mondial egalat. Specialiştii afirmă că Doubell ar fi fost capabil, la o altitu­dine mai joasă, de o perfor­manţă de 1:43,0, dar antrenorul său susţine că un asemenea rezultat îi stătea în puteri chiar şi la Mexico, numai că ceea ce l-a interesat în primul rind a fost titlul olimpic şi mai puţin cifra cu care avea să cîştige­­ în orice caz, cunoscîndu-i cali­tăţile, nu puţini sînt cei care pronoslichează că într-un vi­itor apropiat Doubell va putea duce recordul lumii la 1:42,0. Pentru aceasta va trebui să parcurgă fiecare din cele două ture în 51,0 de secunde și, în orice caz, să beneficieze de un „iepure“ de talia lui Kiprugut. Finala s-a încheiat cu rezultate deosebite, media primilor 6 fiind de 1:45,35 cu mult superioară celei de la Tokio — 1:46,01 și Roma 1:47,93. ★ Dacă Kiprugut a renunțat de­liberat la ajutorul pe care i-l pu­tea aduce compatriotul său Saisi, in schimb, la 1500 m. KIPCHODE KEINO s a folosit din plin de trena condusă de celălalt kenyan .Tipcho (300 m — 41,0, 400 m — 55,9) el trecind la conducerea cursei abia la 800 m (1:55.3). Tac­tic a fost momentul hotărltor bine Intuit de Keino căci marele său adversar Ryan (1:59.3) înota undeva prin coada plutonului. Keino şi-a continuat vijelios înaintarea, menţinindu-şi avansul faţă de recordmanul lumii, l­a 1000 m acele cronometrelor au indicat 2:24,8 faţă de 2:28,5 iar la 1200 m (2:53,8) el mai păstra doar un avantaj de 1,8 s căci Ryan îşi Începuse obişnuitul finiş, cel care ii adusese pînă atunci atîtea victorii. Numai că de data aceas­ta în tentativa sa de a-1 ajunge şi de a-1 depăşi pe kenyan a în­­tîmpinat o neaşteptat de dîrză rezistenţă a acestuia (Keino a parcurs ultimii 400 m în 55,9 s şi 200 m în 27,9 s), plătind astfel un greu tribut propriei sale tactici. Nu-i mai puţin adevărat că şi KIPCHOQE KEINO (28 de ani, 178 cm, 66 kg) s-a prezentat ex­celent, fiind animat probabil şi de dorinţa reabilitării după insuc­cesele de la 10 000 şi 5 000 m. Tim­pul său 3:34,9 în condiţiile alti­tudinii este apreciat de specia­lişti printre cele mai bune ale actualei Olimpiade şi în ciuda faptului,că Keino este un om al platourilor Înalte se opinează că la şes valoarea rezultatului său ar fi fost de 3:32,0 (Gaston Me­yer, l'Equipe). Medii : Ciudad de Mexico — 3:40,76, Tokio — 3:39,55, Roma — 3:37,48. ★ In afara disputei dintre a­­lergătorii obişnuiţi cu altitudi­nea Si cei de la cimpie, cursa de 5 000 m a oferit comentatorilor citeva aspecte interesante, in­tre care: abandonul la jumă­tatea distanţei al unuia dintre favoriţi (Harald fiorpolh); do­rinţa de a arăta, intr-adevăr, ce poate a lui Ron Clarke, ma­rele învins al probei de 10 000 m; jocul de echipă al alergătorilor din Kenya, marea revelaţie a J.O. ; lupta dispe­rată pentru o medalie a me­xicanului Martinez și in cele din urmă succesul tunisianului MOHAMED GAMMOUDI (30 de ani, 172 cm, 61 kg) care a tre­cut cu brio dificultatea exa­menului finişului dus in com­pania kenyenilor Keino si Te­mu (campionul la 10 000 m). Un amănunt important: ultimul tur al cursei a fost parcurs de Gammoudi în 54,6 s (I) mai ra­pid deci decit ultimul din pro­ba de 1500 m ! Altitudinea, fără îndoială, dar și chestiunile de ordin tactic au determinat rezultatele în­registrate la această probă, in ansamblul lor cele mai slabe de la ultimele patru Olim­piade. ★ Cu cursa de 10 000 m s-a început de fapt disputa de care vorbeam mai înainte, căci În­trecerea pe această distanţă a fost cea dinţii între finalele O­­limpiadei a XIX-a. In lupta dintre Clarke şi atleţii afri­cani, ne referim în special la cei din Kenya şi Etiopia care trăiesc la o înălţime ca cea a Mexicului, oamenii de pe pla­tourile înalte au obţinut un suc­ces indiscutabil. Tempoul de alergare n-a fost însă deloc prea rapid (s-a alergat în jurul a 3 minute pe kilometru) cu ex­cepţia kilometrului 9, crono­metrat in 2:53,4. De fapt acesta a şi fost momentul hotărltor al cursei cînd s-a produs rupe­rea in două a plutonului frun­taş alcătuit pînă atunci din nouă alergători. Pe parcursul celor două ture şi jumătate însuşi Keino, unul dintre fa­voriţi s-a văzut nevoit să re­nunţe la concurs, iar Clarke care rezistase destul de bine moriştii kenyano-etiopiano-me­­xicane, a acuzat o sufocare (ex­plicabilă, mai ales în cazul u­­nui atlet de 80 de kilograme ca el şi în condiţiile penuriei de oxigen). Sesizînd momentul, Mario Wolde a forţat de-a lun-­ gul a cltorva zeci de metri şi, după părerea multor cunoscă­tori, atunci s-a produs gre­şeala lui Clarke. Deşi sufocat, el mai păstra totuşi resurse pentru luptă, dar in loc să fi accelerat progresiv, a pornit, sau mai bine zis a încercat să pornească brusc în urmărirea grupului din faţă şi a fost ne­voit să se recunoască învins, abia reuşind să mai încheie cursa. Probabil însă că dacă întrecerea aceasta s-ar fi des­făşurat la o altă altitudine randamentul său să fi fost cu totul altul. Aşa insă... Finişul s-a disputat între trei concu­renţi Wolde, Temu şi Gam­moudi , victoria fiind cucerită de NAFTALI TEMU (23 de ani, 171 cm, 60 kg) în 29:27,4 cu doar 0,2 s înaintea lui Wolde. Tema care a concurat modest la J.O. din 1994 a obţinut un succes de prestigiu la Jocurile Commomwealthului de la King­ston®, din 1966, cînd l-a învins pe Ron Clarke... la nivelul mă­rii! Datorită marelui număr de concurenţi la 10 000 m (la Me­xico au luat parte 34­ de va­lori sensibil diferite s-au cre­at multe situaţii dificile pe parcurs. De aceea opinăm pen­tru modificarea regulamentu­lui actual, dar nu în sensul stabilirii de preliminarii şi la această probă, aşa cum preco­nizează Unii, Ci prin elimina­rea din cursă a concurenţilor ajunşi din urmă cu un tur! ★ Cele două curse de marş nu puteau face excepţie de la tribu­tul plătit înălţimii, rez­ultatele fiind inferioare cu citeva minute celor de care erau într-adevăr capabili majoritatea concurenţi­lor. La 20 km învingător a ieşit sovieticul VLADIMIR GOLUBNICI (32 de ani, 180 cm, 78 kg) cu 1.33:58,4, care a găsit resurse să reziste finisului mexicanului Ped­­raza (la 1,6 s). O comportare re­marcabilă a avut triftrul nostru mărșăluitor LEONIDA CARAIO­­SIFOGLU clasat pe locul 9 (1.37: 07,6) intr-o companie foarte se­lectă. La 50 km sportivul din R.D.G. CHRISTOPH HÖHNE (27 de ani, 178 cm, 62 kg) a preluat şefia cursei de la km 30 (cam­pionul de la Tokio, italianul Pannich pierduse contactul cu plutonul după primii 10 km) şi nimeni nu i-a mai ameninţat me­dalia de aur, ciştigată in 4.20:13,6. Performanţa reprezintă un nou record olimpic. Următorul clasat a terminat cursa după aproape 10 minute ! Ne întrebăm, firesc, de ce rezultat AR FI FOST capabil Höhne in condiţii obişnuite ? Cu siguranţă cu 4—5 minute mai bun, mai ales că proba a avut Ioc pe o căldură totalmente su­focantă. In sfîrşit, ultima probă lungă, clasica alergare a maratonului, a revenit pentru a treia oară con­secutiv unui reprezentant al E­­tiopiei. Dar nu ca la Roma și To­kio, lui Bikila Abebe (abandonat la km 16) ci lui MAMO WOLDE (25 de ani, 172 cm, 53 kg) in 2:20: 26,4, care a cisligat astfel meda­lia de aur pierdută la 10.000 m. ★ Mexicul a fost ultima Olim­piadă la care semifondul fe­minin avea să cuprindă două probe­ , 400 şi 800 m, în viitor puţind să mai fie inclusă şi a­­lergarea pe 1500 m şi poate, cine ştie, şi cea de 3000 m. De fapt, pînă la oficializarea cursei de 3000 m de aici înainte semi­­fondul va avea tot... două pro­be, deoarece cursa de 400 m, pe baza rezultatelor pe care le prilejuieşte, îşi cere dreptul logic de a fi inclusă în grupa alergărilor de viteză, ca şi la bărbaţi ! Aşadar, 400 m, probă încheiată cu victoria cu totul neaşteptată a atletei franceze COLETTE BESSON (22 de ani, 169 cm, 59 kg) venită la Jocuri în afara lotului ţării sale. Re­zultatul ei anterior (53,8 s.) a fost copios întrecut în finala in care pornise, teoretic, fără şan­se, fiind un miracol cum de a ajuns pînă in această ultimă cursă. Şi totuşi, în finală a zburat pur şi simplu către vic­toria care i-a surîs, cu toată faţa, după 52,0­0 — record o­­limpic egalat, nou record eu­ropean. Cursa a fost foarte rapidă şi faptul că primele 7 clasate au coborît sub 53,0 de secunde spune desigur foarte mult. Me­dii comparative : 1968—52,36 şi 1964—53,63. Această probă a fost inclusă în programul J.O. abia de la Tokio. . Faptul că recordmana lumii Vera Nikolici de foarte puţine ori învinsă în ultimii ani, e abandonat întrecerea după pri­mii 300 de metri ai semifinalei I a cursei de 800 m, a curăţat cîmpul pentru celelalte aler­gătoare, care din punct de ve­dere psihic s-au văzut elibe­rate. Preliminariile s-au desfăşu­rat fără surprize, doar în se­mifinale fiind notate elimina­rea unor alergătoare valoroase ca olandeza Keizer (2:02,2 în acest an), a italiencei Pigni (2:04,6) şi a sovieticelor Erik (2:05,7) şi Zimina (2:06,0) a lui Burkeleit (2:03,3). Reprezentanţa noastră Ileana Silai a trecut cu bine prin furcile caudine ale calificărilor (2:04,1—11 şi 2:05,9—11) ajungind în finală, în cea de a treia cursă s-a impus tînăra alergătoare’ Made­leine Manning (20 de ani, 175 cm 57 kg) care a avut iniţiativa în­că de la ieşirea de pe culoare. Ea s-a instalat în frunte şi a ciştigat cu uşurinţă. Victoria sa a fost facilitată în bună măsură şi de faptul că la 600 m, Ileana Silai, principala sa ad­versară, s-a văzut blocată pe turnantă. Pină a putut să-şi facă loc au trecut cîteva zecimi de secundă, cărora li s-au mai adăugat, din nefericire, alt timp pierdut de Silai la intrarea în linia dreaptă. Oricum medalia de argint ciștigată cu 2:02,5 de sportiva clujeană reprezintă un frumos succes. Timpul noii campioane (2:00,9) constituie un nou record olimpic. Ileana Silai a fost unul din­tre puţinele exemple de specia­lişti ai curselor de semifond şi fond, care n-au făcut nici măcar o singură­ zi de pregă­tire la o altitudine corespun­zătoare Mexicului şi care s-au impus în concurs. Antrenorul său Gh. Biro a declarat, între altele: „La Olimpiadă, ca şi în urmă cu cîteva săptămini la Atena, Silai s-a aflat într-o formă sportivă maximă şi a­­proape că n-a resimţit în vreun fel efectele celor 2240 de me­tri. Dacă mi-a fost teamă de ceva era ca ea să nu săvirşeas­­că greşeli tactice. Dar în semi­finală, şi mai ales în finală, a greşit şi lucrul acesta era s-o coste. Buna pregătire fizică si viteza pe care am pus accent in ultima perioadă, au ajutat-o să iasă, cum­ se spune, cu bine la lumină. Nu afirm că fără aceste greşeli din finală ea ar fi putut ciştiga, dar in orice caz ar fi fost mai aproa­pe de Manning şi atunci... cine ştie ?" Exemplul Ilenei Silai, rapor­tat la cele ale altor alergători (Clarke, Haase, Macser, Hill etc), demonstrează că acomo­darea cu altitudinea este în primul rind o chestiune pur personală, care ţine de fiecare individ în parte. Vorbind des­pre acest examen pe care I­­leana Silai l-a trecut cu bine, se naşte totuşi o întrebare lo­gică : nu cumva rezultatul a­­cestei atlete ar fi fost altul, mai bun, în condiţiile în care şi ea s-ar fi antrenat in pre­alabil la înălţime? Unii spe­cialişti opinează pentru această posibilitate căreia îiîsă atît I­­leana Silai cit şi antrenorul ei Gh. Biro ii răspund cu un nu categoric! Aşadar, în ciuda tuturor pronosticurilor în disputa din­tre „altitudine“ şi „nivelul mă­rii” scorul victoriilor a fost totuşi favorabil alergătorilor de la şes ! Rugbyul românesc în faţa unui dificil examen (Urmare din cap. 1) un sfert de milion (!) de prac­ticant) legitimaţi, ca să nu mai vorbim de copiii din şcolile e­­lementare sau de „maturii“ încă îndrăgostiţi care nu pi­erd nici o clipă liberă pentru a încinge o „miaţă“ cu buclucaşul oval. Nu e un secret nici existenţa a peste o mie de cluburi, în majoritate avînd exclusiv sec­ţii de rugby... Iar replica le va fi dată de 15 jucători care nu reprezintă, fiecare, mai mult de 100 de pasionaţi... cu arbi­tri cu tot. Dar, trebuie arătat, nu aceasta este greutatea cea mare : în anii de glorie 1960 — 1963, in care s-au înregistrat două Victorii româneşti (la Bucureşti) şi două rezutate de egalitate (la Bayonne şi la Tou­louse) in cele patru meciuri disputate, situaţia sus-citată era aproximativ aceeaşi. S-a să­pat, în schimb, între timp o adevărată prăpastie pe plan competiţiona! Numai în acest an naţionala Franţei a susţinut 18 partide oficiale, precum şi altele de turneu în Noua Ze­­elandă şi Australia, primind, de curind, vizita în turneu a altor corifei ai „ovalului“ cele­brii şi puternicii Springboks. Reprezentativa României a dis­putat doar două partide, în compania unor adversare net inferioare... Cit despre clima­tul moral al meciului, trebuie amintit doar că „XV“-le galic are imperioasă nevoie de a reinnoda firul rupt, în februa­rie, al victoriilor, iar meciul de la București reprezintă ul­tima ocazie pentru formarea lotului în vederea Turneului celor cinci naţiuni. Iată motivul pentru care li se cere celor 15 rugbyşti ro­mâni totală dăruire, iar spec­tatorilor din tribune o însu­fleţită şi permanentă încuraja­re. Numai dacă naţionala noastră îşi va aminti perma­nent că ne reprezintă, iar toţi spectatorii îşi vor aminti per­manent că sunt reprezentanţi, se va putea valorifica realul talent românesc­ pentru rugby. Se va putea trece cu succes di­ficilul examen din prima zi a lui decembrie ! Întîl­nirea vechilor internaţionali români cu echipa de rugby a franţei Toţi foştii internaţionali români de rugby care în de­cursul carierei lor sportive au avut prilejul să joace îm­potriva echipelor naţionale ale Franţei sunt invitaţi la o întîlnire amicală cu repre­zentanţii cocoşului galic în meciul cu România, pe sta­dionul „23 August“ (teren II), la antrenamentul de acomo­dare al echipei Franţei, în cursul dimineţii de sâmbătă 30 noiembrie, la o oră pe care ziarul nostru o va anun­ţa ulterior. SA URCĂM O TREAPTĂ MAI SUS ÎN PATINAJ!­ ­ Urmare din pag. I) de repetări, asociat cu folosirea unor mijloace cât mai variate de pregătire. Dintre acestea enume­răm : pregătirea cu exerciţii imi­tative pe uscat ; patinajul cu ro­tile ; exerciţii cu muzică ; gim­nastică artistică ; exerciţii la o­­glinda ; exerciţii pentru dezvol­tarea calităţilor fizice speciale şi îmbinarea cit mai judicioasă a acestora cu pregătirea clasică pe gheaţă ; folosirea filmării şi pro­iectării — un scop comparativ — a execuţiilor proprii şi ale spor­tivilor de mare clasă etc. Iată citeva exemple care do­vedesc că datorită figurilor li­bere se pot obţine locuri mai bune in clasament. La J.O. de la Grenoble (n.n. clasamentul a fost alcătuit după vechiul regulament), canadianca Linda Carbonetto, a­­vind locul 24 după impuse si 9 la libere, a ocupat locul 13 in clasamentul general. Janet Lynn (S.U A.), cu locul 14 la impuse şi 6 la libere, a ocupat locul 9 în clasamentul general. Grijkov­­skaia (U.R.S.S.) cu locul 25 la impuse şi 11 la libere, a ajuns pe locul 16 in clasamentul gene­ral. Şi in clasamentul băieţilor există situaţii asemănătoare, dar diferenţele nu s-au arătat atit de concludente. SE POT FORMA MAI MULTE PERECHI Un alt mijloc eficace de a progresa. In condiţiile noastre, este formarea perechilor de pa­tinatori. Acestea trebuie să des­făşoare o pregătire cel puţin tot atît de intensă ca şi la probele individuale, dar — ca şi in problema figurilor libere — exis­tă şi aici posibilitatea de a com­pensa insuficienţa gheţii cu an­trenamentele pe uscat. Multe ţâri au folosit, în situaţii asemănă­toare, metoda formării de pe­rechi din patinatori de Indivi­dual, cu o valoare recunoscută la libere. Există multe elemente talentate care, datorită unor de­prinderi greşite sau a lipsei de înclinaţii speciale, nu pot pro­gresa la figurile obligatorii. A­­tunci, aceştia se pot dedica pa­tinajului de perechi cu şanse mult mai mari de afirmare. Este vorba, bineînţeles, de patinatori de valoare, nu de cei din plu­tonul codaşilor In probele in­dividuale. Mai exact , conside­răm posibil ca din patinatori in­dividuali de valoarea locului 15—20 In mari competiţii, sâ ob­ţinem perechi pentru locul 8—10 şl cu posibilităţi deschise spre progres. Iată exemple interesante, care dovedesc posibilitatea „Individua­lilor“ de a obţine succese la perechi in scurt timp. Campioa­na U.R.S.S. la individual, Tamara Moskvina, a început patinajul de perechi cu Aleksandr Mişin în anul 1966, debutind în acelaşi an la Universiada din Torino unde a ocupat locul 3, pentru ca la campionatele europene de la Văsteras, in 1968, să figureze pe locul 2, iar la J.O. de la Gre­noble să lupte, de asemenea, pentru primele locuri. Perechea poloneză Poremska—Sczipa alcă­tuită in anul 1363 din doi „in­dividuali“ (ambii posedau toate săriturile duble) se clasează in primit­ip la C.E. din Liubliana 1967, avînd condiţii de pregătire asemănătoare cu cele existente la noi. Cuplul cehoslovac Draho­­va—Bartosiewicz alcătuit din o solistă şi un specialist în perechi în 1967, ocupă locul 8 la C.E. din 1968. Cuplul german Steiner— Walther, alcătuit în 1960 din a treia clasată in R.D.G. şi un pa­tinator de perechi, ciştigă în a­­celaşi an Cupa federaţiei de spe­cialitate din această ţară, afir­­mindu-se apoi cu un loc 8 la C.E. de la Bratislava şi urcînd pe podium la C.E. 1968 — locul 3. UN DOMENIU NEEXPLOA­TAT — DANSUL PE GHEAŢĂ posibilitate de a culege laurii eforturilor comune este proba de dans pe gheaţă, încă necunoscută la noi. O soluţie temporară ar fi selecţia acelor patinatori individuali care au re­zultate meritorii la figurile im­puse, dar fiind lipsiţi de cali­tăţile fizice necesare figurilor libere, nu pot urca prea sus in Ierarhia patinajului individual. Si In acest domeniu, sunt unele exemple demne de urmat. Malcolm Cannon (Anglia) cla­sat în primii 10 la C.E., a început să patineze cu Yvonne Suddick in 1967, ocupînd imediat locul 2 la C.E. de la Văsteras. De ase­menea, cehoslovaca Milena Tirno­va (locul 9 la C.E. 1968), a fost o bună patinatoare individuală. Desigur că punerea in aplicare a acestor posibilităţi latente din patinajul nostru, nu trebuie să ducă la o scădere de poten­ţial în proba individuală.­ Antre­norii şi sportivii înşişi trebuie să judece lucid şi să aprecieze în ansamblu şansele şi posibilităţi­le existente în acest domeniu. Rezolvarea acestor deziderate se poate face şi de pe poziţia coor­donatoare a federaţiei noastre de specialitate, dar selecţia şi pre­gătirea patinatorilor chemaţi să îndeplinească aceste noi sarcini revine celor ce muncesc nemij­locit in mijlocul sportivilor. A­­ceştia pot şi trebuie să cola­boreze constructiv, dînd priori­tate obiectivelor superioare, ale mişcării de patinaj din ţara noas­tră. sportál. SEZONUL DE IARNĂ BATE LA UŞA Apropierea sezonului compe­­tiţional de iarnă se face din ce în ce mai mult simţită. Pi­na acum, la Proiaria Braşov, in Postăvar şi chiar „jos“, in Bra­şov, iarna şi-a arătat colţii de două-trei ori. Nu va mai trece mult timp şi amatorii sportu­rilor de iarnă vor putea folosi din plin pîrtiile de schi şi patinoarele. Pină atunci, unele relatări despre modul cum sint intîmpinate competiţiile ce vor avea loc în sezonul alb.­­ Zilele trecute a fost ter­minată trambulina pentru co­pii, amenajată în cartierul Şchei din Braşov, pe locul de­numit Fintiniţa. Pe această trambulină, vor putea fi efec­tuate sărituri de 35—37 m. Este necesar, însă, ca viitorilor să­ritori să li se asigure şi schiuri de dimensiuni corespunzătoare virstei lor şi dezvoltării lor fizice. — Biatloniştii de la A.S. Ar­mata, Dinamo şi Tractorul sunt avansaţi în pregătiri. De altfel, ei au susţinut şi concursuri, dar... pe uscat. Verificarea, în cursul căreia au fost efectuate şi trageri in poligon în ţinte cu baloane, a dat deplină satis­facţie. Gh. Cimpoia (A.S.A.), I. Ţeposu (Dinamo), N. Bărbă­­şescu şi C. Carabela (ambii de la A.S.A.) au încheiat cei 5 lifti ai cursei efectulnd două trageri fără nici o penalizare, iar Al. Szabó (Dinamo) şi N. Stoian (Tractorul) au fost pe­nalizaţi doar cu cite un punct.­­ In iarna aceasta, cei ce vor dori să urmărească dispu­tele la biatlon vor avea la dispoziţie o pird­e de acces în­ MIMEN10 BRAŞOVEAN tre cabana Vînătorul şi poli­gonul de trageri. — In atenţia cluburilor şi a­­sociaţiilor sportive ! La între­prinderea industrială locală Braşov se pot confecţiona schi-lifturi mobile, echipate cu motor termic răcit cu aer, care pot fi amplasate în orice loc accesibil schiului alpin şi să­riturilor. Capacitatea medie de transport este de 350 de per­soane pe oră. Aceste schi-lif­turi ar fi foarte utile diferite­lor centre de antrenament, de­oarece folosirea lor economi­seşte efort şi sporeşte conside­rabil volumul şi intensitatea pregătirii. I.I.L. Braşov anunţă că schi-lifturile pot fi confec­ţionate la preţuri avantajoase şi un timp foarte scurt. „ La centrul de antrena­ment instituit pe lingă asocia­ţia sportivă Croaţia, antreno­rul C. Birsan lucrează intens cu cei 25 de copii aflaţi în grupa .,perfecţionaţi“. Deocam­dată, antrenamentele se des­făşoară pe uscat, urm­înd ca ele să continue pe zăpadă în­dată ce va permite vremea. Trebuie să spunem, însă, că cei din grupa perfecţionărilor folosesc şi echipamentul cu ca­re au fost dotaţi acum trei ani. Dar, cum între timp ei au cres­cut...­­ Rîşnovenii vor avea în noul sezon o activitate mult mai intensă ca în anii trecuţi. Noua comisie locală, avîndu-l în­­frunte pe fostul campion naţional C. Vlădea, şi-a întoc­mit un vast plan de acţiune, cu obiective menite să contri­buie la creşterea cantitativă şi calitativă a schiului. C. GRUIA — coresp. principal ALEGEŢI DIN TIMP CADOURILE PE CARE DORIŢI SĂ LE OFERIŢI CELOR DRAGI Nr. 379 (5813) LA SEMICERC..­1 Congresul Federaţiei Inter­naţionale de Handbal, care a avut loc la sfîrşitul lunii au­gust, la Amsterdam, a luat o serie de hotărîri importan­te în ceea ce priveşte arbi­trajul. In acest sens, consi­derăm util să amintim citi­torilor noştri că în handbal,­­partidele sînt conduse de un arbitru de centru, ajutat de doi arbitri de poartă, de un scorer şi un cronometror. Cum însă, de foarte multe ori, imparţialitatea arbitrilor de poartă (de cele mai multe ori localnici) a fost pusă la îndoială, mai ales în fazele în care semnalizările lor de­cideau asupra acordării sau neacordării unui gol, s-a a­­juns să se pună problema utilităţii unor asemenea ar­bitri. Au existat chiar fede­raţii naţionale (cum a fost cazul federaţiei noastre) care au renunţat la folosirea ar­bitrilor de poartă, astfel că jocurile erau conduse numai de un arbitru de centru, aju­tat doar de scorer şi crono­metror. Pentru definitiva rezolvare a problemei, Comisia Tehnică a Federaţiei Internaţionale a organizat chiar un experi­ment, care a avut loc la noi in ţară, cu ocazia cursului in­ternaţional de arbitri, desfă­şurat în vara anului 1967. Atunci, la jocurile ce s-au disputat paralel cu acest curs, au funcţionat cîte doi arbi­tri de centru, la fel ca la baschet sau hochei pe ghea­ţă. După încheierea cursului, Comisia Tehnică a studiat concluziile şi la Congresul F.I.H. din acest an a prezen­tat propunerile sale, care în esenţă, constau în hotărîrea ca în viitor jocurile să fie conduse de doi arbitri de cen­­­tru, cu ajutorul unui scorer şi a unui cronometror. In acest scop, Federaţia noastră de handbal a stabilit ca in­­cepînd cu data de 15 martie sa se aplice şi la noi acest sistem. Introducerea noului mod de a conduce jocurile de hand­bal ridică, însă, probleme des­tul de serioase. Prima dintre­ acestea este cea legată de numărul insuficient de arbi­tri de care dispunem în mo­mentul de faţă. Efectivul exis­tent, raportat la volumul ma­re de partide (la sfîrşit de săptămină în campionatul divizionar şi în campionatul naţional al juniorilor şi şco­larilor au loc aproape 100 de intîlniri!) impune luarea u­­nor măsuri urgente în vede­rea rezolvării problemei. In această direcţie, comisiile lo­cale au datoria să organizeze cursuri de arbitri, să se pre­ocupe de promovarea celor existenţi, de o cît mai bună calificare a lor, prin analize, discuţii, şedinţe de instructaj. Asemenea acţiuni vor veni în întîmpinarea eforturilor fede­raţiei noastre, care a luat unele măsuri în vederea bu­nei desfăşurări a examenelor de trecere a arbitrilor din­­tr-o categorie într-alta. In acelaşi timp, biroul federal a hotărît ca al doilea tur (sis­tem turnee) al campionatului masculin din lunile ianuarie —februarie 1969 jocurile să fie conduse de un arbitru de centru, doi de poartă şi de ceilalţi arbitri ajutători. A­­ceasta pentru a se crea con­diţii cît mai bune de desfă­şurare a partidelor oficiale , începînd chiar din anul vii­tor şi înainte de a se trece la aplicarea deciziei F.I.H. HOTARIRI ale biroului FEDERAL în ultimele sale şedinţe, forul de conducere al hand­balului nostru a aprobat u­­nele măsuri propuse de comi­siile de competiţii şi disci­plină, dictînd o serie de sancţiuni sau omologînd re­zultatele partidelor în care au existat litigii. Dintre mă­surile disciplinare, semnifica­tive ni se par cele prin care au fost sancţionaţi doi antre­nori (unul dintre ei profesor de educaţie fizică), ce s-au făcut vinovaţi de acte incom-­ patibile cu calitatea lor. Ast­fel, antrenorului Francisc Mo­nis de la C.S.M. Sibiu i s-a prelungit suspendarea pentru că nu a respectat o sancţiu­ne dictată anterior de F.R.H. Mai grav a fost pedepsit prof. Arcadie Gherbănescu, antre­norul echipei liceului N. Băl­­cescu din Piteşti, care s-a comportat necuviincios faţă de arbitrul unui joc. Acest antrenor a fost sancţionat cu suspendarea pe 6 luni, timp în care nu are voie să intre în incinta terenului de joc. In aceeaşi categorie, a pedep­siţilor, intră şi maestra eme­rită a sportului Antoaneta Vasile-Oţelea, care la meciul Voinţa Odorhei — Progresul Bucureşti s-a adresat injurios arbitrului, motiv pentru care a fost suspendată ultimele două etape ale returului şi primele două ale turului. „CUPA EUROPEI CENTRALE“ ? Calendarul competiţiilor in­ternaţionale este pe punctul de a se îmbogăţi. Forul de specialitate cehoslovac a pro­pus federaţiei noastre acor­dul la organizarea unei între­ceri denumite „Cupa Europei Centrale“, intercluburi, după modelul competiţiei care se dispută la fotbal. în vederea discutării realizării acestui proiect, un reprezentant al forului nostru a fost invitat să ia parte la o şedinţă care va avea loc la 28 şi 29 no­iembrie la Bratislava, cu pri­lejul disputării „Cupei Dună­rii" la handbal feminin (ju­nioare). La această din urmă întrecere a­­fost invitată și o echipă românească. JOCURILE VOR FI CONDUSE DE DOI ARBITRI ! Uzina Semăn­ătoarea, angajeaza de urgenţă,­­ lăcătuşi, strungari, frezori, electricieni, su­dori şi muncitori necalificaţi, cu domiciliul în Bucureşti sau judeţele Ilfov, Dîmboviţa, Teleor­­man, Ialomiţa şi Prahova, cu condiţia de a face naveta. Solicitanţii se vor adresa zilnic între orele 7-15 la serviciul personal, telefon 13.68.10, in­terior 271. ANUNȚ CmrpuELr^LtiYa I Ip*rBJt-virpa organizează meditaţii la matematică, fizică, chimie, limba română, desen ornamental. Prețul unei ore: 5 lei Informații suplimentare și înscrieri: zilnic mnire orele 13-17 in str. Filitti nr. 10 telefon 13.54.69.

Next