Sportul, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 413-441)

1969-01-18 / nr. 428

Redact­a­ţi administraţia : str. Vasile Conta nr. 16, tel. 11.10.05, inft­rurban 72 si 286. Telex sportrom buc. 180. Anul XXV­I Nr. 428 (5862) ZIAR­­E . PROLETARI VW TOATE ȚĂRILE, VMTW­I ÎN OBIECTIV: JOCURILE OLIMPICE ALE ANULUI1972 Din cuvintul participanţilor la plenara CNEFS P­ublicăm astăzi alte extrase din cuvintul participanţilor la plenara CNEFS, care a dezbătut amplu problemele de bază ale sportului de performanţă românesc, trasînd dru­mul greu pînă la noua ediţie a Jocurilor Olimpice din 1972. Trebuie, fără îndoială, subliniat spiritul de înaltă responsabi­litate care a caracterizat majoritatea intervenţiilor, dorinţa sin­ceră a vorbitorilor de a-şi aduce contribuţia la rezolvarea mul­tiplelor sarcini aflate în faţa mişcării noastre sportive, anga­jată ferm pe drumul progresului şi al consacrării internaţionale. Tovarăşul EFREM CHER­­TEŞ s-a referit în alocuţiu­nea sa la cîteva aspecte ale aportului U.G.S.R. la dezvol­tarea activităţii sportive. Re­­latind pe scurt aspectele po­zitive ale contribuţiei sindica­telor (lăudabilă şi remarca­bilă), vorbitorul a socotit ne­cesar să analizeze — mai cu seamă — ceea ce nu s-a fă­cut, subliniind şi în acest fel seriozitatea şi spiritul de răs­pundere cu care priveşte cea mai mare organizaţie de masă a ţării problemele edu­caţiei fizice. „După cum se ştie, sarcina de a organiza activitatea sportivă in întreprinderi şi in­stituţii revine sindicatelor de-abia de un an şi jumătate, o perioadă de timp prea scurtă pentru a se putea ob­ţine rezultate de răsunet. O dovadă — participarea mo­destă a membrilor cluburilor şi asociaţiilor sportive din în­treprinderi şi instituţii în lo­tul nostru olimpic, chiar dacă Lia Manoliu a adus în sipe­tul sportiv al patriei o minu­nată medalie de aur. Aş a­­dăuga la aceasta cele două titluri balcanice şi alte 39 naţionale la diferite ramuri de sport, cu sublinierea că bilanţul este departe de a re­flecta adevăratul potenţial al sportului sindical din ţara noastră. Printre cauzele care au con­dus la această stare de lu­cruri aş putea să enumăr ci­­teva : — Cluburile şi asociaţile sportive din întreprinderi şi instituţii dau performanţei româneşti un număr mic de talente : — In cadrul acestor orga­nizaţii se irosesc energii şi mijloace materiale considera­bile cu sportivi plafonaţi, fără posibilităţi de progres. — Procesul de depistare a elementelor de perspectivă este lupt, are pe alocuri un caracter întimplător". Modul autocritic sincer în care tov. Efrem Cherteş a a­bordat una din problemele centrale ale mişcării noastre sportive oferă garanţia că se vor lua toate măsurile pen­tru remedierea grabnică a si­tuaţiei existente. : ★ In cadrul plenarei a luat cuvintul tovarăşul EMANUEL VALERIU, redactor-şef al zia­rului „SPORTUL“. Iată cîteva din punctele sale de vedere : „Succesul sportivilor români la Olimpiada mexicană, concretizat în cele 15 medalii cucerite, creează, pe lingă satisfacţia unanimă, şi o atmosferă de calm pentru a­­bordarea critică a întregii peri­oade de pregătire. A doua obser­vaţie pe care doresc s-o fac este aceea că şi în ţara noastră Olim­piada incepe să fie privită nu numai ca un simplu eveniment propriu sportului, ci ca unul so­cial, mult mai complex, la care sunt chemate să-şi dea contribu­ţia, sub diferite forme, sectoare ale industriei, ştiinţei etc. Tot­odată este cazul să se precizeze că raportul exact dintre valoarea succeselor de la Mexic şi forţa mişcării sportive actuale româ­neşti prezintă un decalaj, de­oarece medaliaţii olimpici şi cei care s-au distins în Mexic sînt produse excepţionale, mult deca­late de cei care îi pot urma în ceea ce priveşte capacitatea In­trinsecă demonstrată de primii. Iată de ce raportul prezentat plenarei se impune a fi analizat critic, în aşa fel incit următorul ciclu olimpic să fie privit de tot ceea ce a fost necorespunzător pînă în 1993 şi sădit cu tot ceea ce se poate mai bun. Prima ob­servaţie pe care mi-o îngădui este aceea că raportul a fost deper­sonalizat, în sensul că numele ce­lor care s-au impus întregii lumi sportive la Mexic (intrînd în rân­durile „nemuritorilor“ sportului ca şi numele antrenorilor şi teh­nicienilor lor) nu şi-au găsit loc în ampla retrospectivă pe care am ascultat-o. O a doua obser­vaţie este aceea că despre Comi­tetul Olimpic Român, care ar trebui să fie motorul activităţilor olimpice nu s-a spus aproape nimic, ceea ce nu înseamnă că activitatea şi reorganizarea aces­tuia nu se cer în continuare îm­­bunătăţit­e în favoarea întregii noastre mişcări sportive de per­formanţă. Reorganizarea acesteia, produsă în vara anului 1967, deci cu puţin mai mult de un an înaintea star­­tului olimpic, nu a impietat asu­pra pregătiilor, ceea ce validează justeţea actualei formule struc- j pentru s­tJRCrrHrt* autoîittm. Mă refer la activizarea federa­ţiilor de specialitate, la sporul de autonomie căpătat, la concen­trarea unui activ obştesc pasionat şi valoros calitativ. Succesele multiple de la Mexic au convins, sper de această dată. Pe cei în drept să abordeze ob­servaţiile critice care au urmat Olimpiadei japoneze de pe o altă poziţie, mai receptivă, întrucit saltul solicitat atunci a fost po­sibil tot astfel cum, prin concen­trarea tuturor capacităţilor nece­sare, se poate realiza un nou progres, în vederea Olimpiadei de la München, progres solicitat. (Con­tinuart in pap a 2 a) Piteştiul se numără printre oraşele care în anii din urmă s-au îmbogăţit cu stadioane de mare capacitate. Un sprijin eficient dat dezvoltării sportului de performanţă, TÎNU PIASEUTE (U.R.S.S.) SOVIETICUL PIASEUTE A CÎŞTIGAT PROBA INDIVIDUALĂ A CONCURSULUI INTERNAŢIONAL DE BIATLON POIANA BRAŞOV, 17 (prin telefon de la trimisul nos­tru). — După o dispută pasio­nantă de mare spectacol, la care au contribuit atit dorinţa de afirmare a participanţilor cit şi condiţiile atmosferice şi organizatorice excelente, so­vieticul Tinu Piasente s-a cla­sat pe locul I în cursa de 15 km a concursului internaţio­nal de biatlon pentru tineret. Competiţia a reunit la start (cu excepţia norvegienilor şi finlandezilor) pe cei mai va­loroşi biatlonişti din lume Tinu Piasente, în virstă de 19 ani, este student în anul I la Institutul pedagogic din Talin. Practică schiul fond de performanţă din anul 19­53, iar biatlonul din 19­54. A­­nul trecut a cîştigat titlul de campion al U.R.S.S. la biat­lon. Este un­ schior înalt de 1,80 m. firav in aparenţă, do­tat insă cu multă forţă şi re­­zistenă, precum şi cu un e­­chilibru psihic remarcabil. După această succintă pre­zentare a învingătorului se cuvin citeva cuvinte despre condiţiile de desfăşurare a întrecerii, deoarece, în schi (indiferent de probă) acestea sunt uneori determinante ale succesului sau insuccesului disputelor. In Poiana de jos, la ora la care s-a dat startul (9.30), soarele lumina puter­nic, dar fără a urca prea mult temperatura. De altfel, starea zăpezii s-a schimbat de-abia către ora 11, cînd competiţia era aproape încheiată. Din aceste puncte de vedere (lu­minozitate, temperatură, ză­padă), biatloniştii au avut deci condiţii ideale, comple­tate şi de absenţa vîntului. Trecînd la desfăşurarea pro­­priu-zi­să a cursei, vom subli-D. STANCULESCU (Continuare in pag . 2 a) FOTBALIŞTII In redacţie, toate pregătirile erau făcute. Redactorii secţiei „fotbal“ işi ascuţisera creioanele (ca de obicei, pasta din pix îşi dăduse ultima suflare tocmai cînd aveau mai multă nevoie de ea) în vederea scurtului in­terviu de pe aeroport, foto­reporterul Aurel Neagu îşi pre­gătise „blitz“-ul, iar şoferul de serviciu era dispus să apese pe accelerator pînă la limita ma­ximă a vitezei legale, numai pentru a-i vedea cu o clipă mai devreme pe fotbaliştii noştri care se întorceau de la Londra după remarcabila replică dată miercuri seara, pe Wembley, leului britanic. Afară, insă, plafonul de nori coborise foarte jos, ceata în­văluind clădirile şi străzile Bucureştiului şi stînjenind mult vizibilitatea. Se poate sau nu se poate ateriza in asemenea sensul dorit de noi. Dimpotrivă, acum era clar că „momentul sosirii“, pe care ne pregătisem să-l surprindem in cuvinte si imagini cit mai sugestive, de­venise un fel de fata morgana, după care am fi alergat za­darnic. Aeroportul Băneasa era Jack BERARIU (Continuare In pag. a 3-a) ROMÂNI AU­ ATERIZAT ASEARĂ LA ARAD Hurst şi Boc îşi dispută cu îndîrjire balonul. Faza din meciul Anglia—România, disputat miercuri seara pe Wembley condiţii ? Dar poate că, tot din aceleaşi motive, avionul TAROM, pe care se, îmbarca­seră fotbaliştii români, nici nu s-a ridicat de la sol ? Să nu uităm că plecarea avea loc din patria ceţii... Un telefon la aeroportul Bă­neasa și orice semn de între­bare avea să dispară. Dar nu in DUMINICĂ, PE MICUL ECRAN FILMUL MECIULUI ANGLIA - ROMÂNIA La cererea telespectatorilor, Studioul de televiziune Bucu­rești a programat pentru dumi­nică, la ora 15:30, filmul meciu­lui Anglia — România. Tinerii baschetbalişti romani învinşi la Varşovia In continuarea turneului întreprins în Polonia, selec­ţionata de tineret a ţării la baschet a susţinut două par­tide la Varşovia. în primul meci, jucătorii noştri au a­­vut ca adversară puternica formaţie A.Z.S. După o re­priză egală, gazdele au obţi­nut victoria cu scorul de 69—59 (27—28). Ultima par­tidă a turneului a opus se­lecţionatei române formaţia S.K.R.A. Varşovia. Jucind slab in prima repriză, tine­rii baschetbalişti români au fost din nou întrecuţi, in ciuda puternicii lor reveniri din partea a doua a meciu­lui. Scor final : 65-59 (39-18) pentru S.K.R.A. F. SIMION corespondent WEEK-END ÎNCĂRCAT PENTRU SCHIORI Azi şi mîine, pe pîrtiile din ţară, activitatea schiorilor va cunoaşte o zi de vîrf. I­a POIANA BRAŞOV continuă disputa din concursul in­ternaţional de tineret, precum şi meciul România—R. D. Ger­mană (seniori). Tot la POIANA BRAŞOV, pe trambulina mijlocie, zburătorii de iarnă se întrec in cadrul . CUPEI POSTAV­ARUL“. La SINAIA, pe pantele din Valea lui Carp, se dispută un mare concurs dotat cu .CUPA ORAȘULUI SINAIA“, la care participă, pentru verificare, fruntaşii probelor alpine din ţara noastră. La VATRA DORNEI — un mare concurs dotat cu ..CUPA UNIRII“. CORESPONDENTA TELEFONICĂ DIN ITALIA CERVINIA LA ORA MARILOR ZĂPEZI * Panţurii supravegheat de adversari • Nin­soarea — un balast pentru boberi O „Marele labirint" va decide ! • Tony Padovan deschide şi închide pista La cererea Fede­raţiei Italiene de Sporturi de Iarnă, F.I.B.T. (Federaţia internaţională de Bob şi Tobogan­­ning) i-a acordat frumoasei staţiuni de iarnă Breuil-Cer­­vinia, din pro­vincia Vale D’Aosta, dreptul de a găzdui în 1969 campionatul european de bob, programat în zilele de 25—26 ianuarie pentru echipajele de 2 persoane şi în zi­lele de ,1 şi­..’ februa­rie pentru cele de 4. Pista „Lago Blu“ măsoară 1 540 m, cu o diferenţă de nivel de 139 m (plecarea de la 2 135 m, sosi­rea la 1 996, m alti­­tudine) şi are 18 vi­raje. Plecarea este .,scurtă“, cum se spune în limbajul boberilor, primul vi­raj găsindu-l pe pi­lot cu mîna pe fi­sele. Urmează ca după prima curbă să ia şi frînarul, con­tact definitiv cu bo­bul. Apoi, cîteva vi­raje scurte, care nu permit dezvoltarea unei viteze foarte mari, urmate, în vi­rajele 6, 7, 8 şi 9 de o porţiune in care echipajul face cu­noştinţă cu viteza... adevărată şi, imedi­at, se intră în pri­mul labirint. Viteza creşte simţitor, apoi, după virajele 10,11 şi 12, din nou, măies­tria pilotului e pusă la încercare, pentru că bobul trebuie să se strecoare prin „Marele labirint“ (virajele 13, 14 şi 15). Dar pînă la sosire mai sînt trei viraje care cer o tehnică desăvîrşită şi de abia după aceea, tre­­cînd linia de sosire în condiţii bune, poate avea echipajul satisfacţia unui timp de performanţă. Deocamdată, în a­­ceste zile, au loc an­trenamentele neofi­ciale la care, şi-au, dat itîln­ire Dobeti­ din Austria, Anglia, Belgia, Spania, Fran­ţa, Japonia, Italia, România, Elveţia şi Heritori PASOVSCHI antrenorul lotului de bob al României (Continuare in pag. a * a) VOLEIBALISTELE DE LA DINAMO INVITATE LA BERLIN La invitaţia clu­bului Dynamo Ber­lin, lotul feminin de volei, Dinamo Bucureşti, va pleca la Berlin la 31 ia­­nuarie pentru a e­­fectua între 2 și 8 februarie antrena­mente cu echipa berlineză și pentru trei jocuri amicale. SĂRBĂTORIREA CAMPIONULUI BRĂILEAN Iubitorii sportului din Brăila il vor sărbători astăzi pe fostul lor campion, VIRGIL MORMO­­CEA, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă. Figură pro­eminentă a sportului nostru cu pedale, vedetă autentică a curselor de lung kilometraj or­ganizate în perioada dintre cele două războaie mondiale, VIR­GIL MORMOCEA a fost şi este un adevărat exemplu pentru toţi cei ce îndrăgesc ciclismul. Trecind in al 7-lea deceniu de viaţă, campionul brăilean poa­te privi cu mindrie in urmă. Cîştigător al multor întreceri de fond şi velodrom, echipier al reprezentativei naţionale în întrecerile de amploare din ţară şi de peste hotare, fin pedagog şi neobosit activist al ciclismu­lui. VIRGIL MORMOCEA a adus o contribuţie de seamă la dezvoltarea sportului cu pedale în ţara noastră. El va rămîne un pion important al ciclismu­lui brăilean, va împărtăşi în continuare din bogata sa expe­rienţă celor ce vor să se ataşeze sportului curajului — ciclismul. La sărbătorirea de astăzi — organizată de ziarele „Sportul“ şi „Înainte“ din Brăila, cu spri­jinul F.R. Ciclism şi al A.S. Loto-Pronosport — vor fi pre­zenţi, in afara oficialităţilor sportive ale oraşului şi a admi­ratorilor brăileni, oaspeţi din Braşov (Martie Ştefănescu), Plo­ieşti (Ion Dobere) şi Bucureşti (Zamfir Munteanu, Nicolae Ion Ţapu, Constantin Cirjan, Ni­colae Oţeleanu). Intîlnirea cu VIRGIL MOR­MOCEA — în finalul căreia va rula un film cu subiect de ci­clism — va avea loc in sala Comitetului de cultură și artă la ora 18. OLIMPIADA ÎNCEPE!... coul participării româneşti la ediţia mexicană a Jocu­rilor Olimpice nu s-a stins. Dimpotrivă, cu cîteva zile în urmă, el a putut fi auzit din nou, mult amplified, cînd, la o reuniune, principalele forţe investite cu responsabilităţi in domeniul edu­caţiei fizice şi a­ sportului au dezbă­tut — in cadrul plenarei CNEFS — bilanţul olimpic, s-au sfătuit ce anume trebuie făcut ca prezenţa tricolorilor la ediţia următoare a Olimpiadei să nu fie numai marcantă şi notabilă dar şi superioară celei precedente. O primă observaţie pe marginea im­portantei şedinţe de marţi este aceea că ea, avînd de tras concluziile unei evo­luţii încununate de succes, a beneficiat de toate condiţiile pentru a se desfă­şura intr-o atmosferă calmă, spre deo­sebire de altele, cînd apăsarea eşecu­lui a condus la schimburi de reproşuri, incriminări, imprecaţii. Bucurîndu-se de acest climat, plenara a putut fi constructivă, marcînd mo­mentul optimist al unui start lansat în noul ciclu de pregătire olimpică. Reţine cu deosebire atenţia o idee, des reluată în cadrul plenarei. Ar fi cu totul greşit, dacă nu chiar profund nociv, să se aprecieze ÎN ANSAMBLU nivelul actual al sportului de performanţă românesc numai prin prisma rezultatelor de la ultima Olim­piadă. O asemenea atitudine ar putea con­duce la un sentiment de plenitudine, să dea o falsă imagine de prosperitate, să toarne în conştiinţe hidromelul au­­tomulţumirii. Pentru că, cu toate cele 15­ medalii îşi în ciuda lor­ sportul nostru de per­formanţă se prezintă încă în deficit faţă de marele suport moral şi de îndrumare de care se bucură, şi chiar faţă de avuţia sa materială aflată per­manent în creştere. Multe voci lucide au expus de la tribuna plenarei adevăruri care nu tre­buie să irite ci să îndemne la reflecţie şi la acţiune S-a căzut în unanimitate de accd că BAZA DE SELECŢIE pentru sportul de performanţă continua să fie foarte redusă, că depistarea marilor talente ale stadionului poartă, în dese rînduri, pecetea întîmplării, siluindu-se, aşadar, în aria Hazardului şi nu a legii Din bilanţul participării la J.O. re­zultă că România a înscris un număr mult mai mic de concurenţi decît eă a­u­ avut dreptul conform regulamentului, indeplinindu-şi deci un plan strict mi­nimal. Spre exemplu , la atletism — 11 concurenţi faţă de 117; la înot 2 faţă de 23 ; la ciclism un singur con­curent ! Nu a putut trece neobservat aportul cu lotul neînsemnat al şcolii şi al uni­versităţii, refinindu-se — bineînţeles — amănuntul că în delegaţiile ţărilor cu sport avansat, clasate înaintea noastră, studenţii au reprezentat majoritatea. Din delegaţia română doar Mihaela Peneş şi Ileana Drîmbă sînt studente la cursurile de zi, dar nici măcar ele nu sînt produse autenice ale sportului universitar. Din 87 de olimpici români, 79 sînt , aşa cum s-a menţionat în raport — reprezentanţi ai Bucureştiului, cei mai mulţi pregătiţi la cluburile Dinamo şi Steaua. Un foarte mare teritoriu con­tinuă, deci, să rămînă alb pe harta sportului de performanţă ! Şi aşa mai departe... Iată atîtea şi atîtea motive care jus­tifică aprecierea că mişcarea noastră sportivă se află încă îrn faţa unui ur­cuş. Conform calendarului antic, noua Olimpiadă a început. Ea trebuie stră­bătută cu toată responsabilitatea, cu conştiinţa deplină a dificultăţilor care stau în cale, cu hotăr­îrea fermă de a le depăşi. Sperăm că tocmai acestui scop nobil îi vor sluji concluziile plenarei. SPORTUL E In pagina a 3-a - Corespondența specială din Londra : Sir AIS Ramsey viu atacat in cercurile fotbalistice engleze după meciul de miercuri de pe Wembley pagini 30 bani CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Simbăta 18 ianuarie 1969 „TURNEU - FULGER“ DE HANDBAL Duminica după amiază ama­torii de handbal din Capitală vor avea prilejul să asiste la o interesantă competiţie Nu atît prin valoarea echipelor participante, cit, mai ales, prin modul său de organizare. Este vorba de un ..turneu-ful­ger**, cu locuri de două re­prize a cîte 12 minute, între­cere extrem de atractivă, de­oarece oferă pe parcursul ei numeroase surprize. Competi­ţia, organizată de Şcoala spor­tivă nr. 2, reuneşte la start cinci formaţii de juniori : Steaua, Dinamo, Şc. sportivă nr. 2, Şc. sportivă nr. 1, Sc. sportiva nr. 3 - toate din București.

Next