Sportul, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 681-711)

1969-10-01 / 681. numărul

PéQ­­n 2-a D­eşi au trecut atí­­tea 'gilt, comenta­riile pHvitră întîl­­nirea de la Cle­veland dintre te­­nismqnii trani­eni şi trhericani sínt în atenţiei tuturor. Şi, evident, aceste co­mentarii vor continua pe bună dreptate, în ce mă priveşte, nu sínt un sceptic Inveterat, ■nifci imn pesimist înrăit. Dar mei nu-mi plate să jubilez toată ziua. Temeiul meu e realismul, şi de aceea nu mi-am făcut nici o speranţă­­ în ceea ce priveşte confrunta­rea dintre tenismanii ameri­cani şi ai noştri. Desigur, îm­potriva infeingerii se pot in­voca motive — unele dintre ele justificate: citiva erori de arbitraj ce ne-au defavo­rizat, neaclimatizarea jucăto­rilor noştri cu un anume gen­­de teren. Şi, poate, mai sunt chiar şi altele. Limpede, însă, la ora actuală este că nici o altă formaţie din lume nu pu­tea face mai mult In faţa te­­nismanilor americani — de­cit tot noi. Intr-un foileton de­­ acum ctteva săpt&mini, mă rugam lui Dumnezeu ca Năs­­tase să prindă trei zile con­secutiv bune. Dar — încă de­­pe cine erau în răi — oame­nii nu mai sínt ascultați de Dumnezeu. (De altfel, nu mai știu care filozof — sínt afb­ de atunci — a clamat că Dumne­zeu a murit). Năstase nu a priris cele trei zile consecutiv bune. Dar acest lucru nu în­seamnă că el este vinovat de înftingerea pe care am su­ferit-o. Nici Țiriac nu este un „vinovat". Amindoi vor măi aduce, incă, destule victorii de prestigiu tenisului nostru — și vor demonstra, in conti­nuare, clasa înaltă a acestuia. Putem fi cu toţii siguri de a­­ceasta şi, chiar cei ce au spe­rat intr-o surpriză la Cleve­land, trebuie să vadă In cei doi tenismani ai noştri doi dintre cei mai buni reprezen­tanţi din istoria sportului ro­mânesc. Am citit, nu mai ştiu in care publicaţie, scrisoarea unui microbist în ale fotba­lului — om clarvăzător, ce ar fi dorit victoria noastră la tenis in schimbul calificării pentru Mexic. Ce-i drept, încă nici calificarea aceasta nu o avem in buzunar. Dar asta-i altă poveste. Morală ce se poate extrage din amintita scrisoare este de o simplitate cristalină. Năstase şi Ţiriac reprezintă tot ceea ce are mai pur, la ora actuală, sportul nostru. După mine, renumita şi multrivnita salab­eră este de argint — dar infrîngerea pe care am suferit-o e de aur. Ea nu are nimic comun cu zecile de infringeri sufe­rite de noi, ani de zile, la fotbal, înfringeri din care am tot învăţat fără să mai termi­năm „şcolarizarea" in ale ba­lonului rotund. Infrîngerea de la Cleveland marchează — poate — punctul cel mai de sus, cel t­rai strălucit, atins de sportul românesc intr-o competiţie mondială. Înfrînge­­rile din fotbal marchează săr­manul drum, grât şi trcşit, al unei discipline sportive căreia i se acordă toată atenţia — şi incă ceva in plus —, dar fără a ne aduce mari satis­facţii. Infrîngerea tenu­mani­­lor români la Cleveland a do­vedit că celebra competiţie „Cupa Davis" nu este o pro­blemă ce se rezolvă intre a­­mericani şi australieni. Ceea ce este enorm. Ceea ce tre­buie să ne îndemne la un res­pect şi la o dragoste deose­bită pentru cei doi reprezen­tanţi ai noştri. Ne aflăm, cum spun, în faţa unei înfringeri de aur. La­mentările, motivările — toate acestea nu sunt decit gesturi mărunte faţă de marii spor­tivi : Ilie Năstase şi Ion Ţi­riac. Al. CAPRARIU Infrângerea DE AUR JALOANE ALE MEDIOCRITĂŢII , IMPERFECŢIUNILE TEHNICE ŞI MORALUL ANTRENORUL NAŢIONALEI O chestiune care ar trebui să facă obiectul unei analize mai profunde din partea fe­deraţiei de specialitate: cine antrenează echipa naţională ? Consultind câţiva specialişti prezenţi la Berlin, aceştia au opinat că antrenorul unui club — avînd un program destul de încărcat la echipa sa, în special dacă aceasta este angrenată în competiţii, europene — nu poate să sa­tisfacă în gradul cel mai înalt obligaţiile faţă de na­ţională. Numai în cazul în care naţionala aproape se confundă cu echipa de club respectivă, pregătirea nu este orice s-ar spune, incapa­citatea psihică etalată de vo­leibaliştii noştri la „Cupa mondială“ nu poate fi pusă numai pe seama lipsei unei pregătiri­ psihologice şi, în nici un caz, pe seama aşa­­zisului „temperament latin“, cum se încearcă să se moti­veze marile oscilaţii ale ju­cătorilor naţionalei. Departe de a fi acceptat asemenea „argumente“,­­Cupa mondia­lă­ ne-a întărit convingerea că ceea ce contribuie la­­crearea capacităţii morale a sportivilor este, într-o mă­sură deloc, neglijabilă, pregă­tirea tehnico-tactică. Siguran­ţa în execuţii, pregătirea fi­zică­­ superioară, bogăţia mij­loacelor tactice pot conferi încrederea în forţele pro­prii, în capacitatea întregii echipe. Pregătirea atletică şi tehnico-tactică influenţează în bună măsură pregătirea psihică. Dacă jucătorii noştri sînt puşi In încurcătură pi­ni­­şi de executarea unei pre­luări obişnuite, dacă n-au certitudinea că pasa lor este fără cusur, dacă riscă să i­­rosească atacurile chiar în situaţii optime,, acestea nu mai pot fi puse pe seama pregătirii morale. Am obser­vat ci, In comparaţie cu cele mai bune echipe din lume, formaţia noastră greşeşte in­comparabil mai i mult în­ si­tuaţii considerate simple, că cheltuie multă energie ner­voasă datorită nesiguranţei in execuţii. Voleibaliştii din R.D.G., japonezii, sovieticii şi chiar bulgarii nu-şi fac ase­menea probleme, pentru că au depăşit... alfabetul volei­baliştii La noi,­­unii antre­nori obişnuiesc să spună a­­desea :„Eclupa mea a cîşti­gat fiindcă ne-a mers prelua­rea“. Este o recunoaştere de fapt —­­destul de amară — că sportivii lor, voleibalişti de prima divizie şi de naţio­nală (!), nu au însuşite pro­cedeele de bază. A fost, însă, vreodată sancţionat vreun antrenor pentru că unul sau mai mulţi dintre cei pe ca­­re-i antrenează nu ştiu să facă o preluare corectă, să­tului că echipa Steaua a a­­vut în această vară ca obiec­tive majore participarea în ,,C.C.E.‘‘ şi la Spartachiada militară, antrenorul Tănase Tănase a rezervat o bună parte din timp acestor obiec­tive. Rezultatul ? Nu s-a vă­zut nimic din pregătirea fă­cută cu intenţia de a împuş­ca... trei iepuri. Pînă la ur­mă, n-a fost prins nici u­­nul, irosindu-se in zadar fonduri şi timp. Secunda: periclitată. Acest lucru este îndeosebi posibil la japonezi, car­e prezintă deseori echipe de club în marile competiţii, sau în cazul echipei R. D. Germane şi chiar a Bulga­riei, care se bazează pe cîte o formaţie de club (S.C. Leip­zig şi, respectiv Ţ.S.K.A. So­fia), în cazul Celorlalte echi­pe, alcătuite din jucători de la mai multe cluburi (ro­mână, sovietică, cehoslovacă etc.), ar fi nevoie — susţin ei — de un antrenor nean­gajat la vreo echipă. Două dintre motive sunt esenţiale dacă ne referim la situaţia noastră. Prima­­ datorită fap-dea (sau să corecteze) o pa­să, să facă un blocaj bun, să atace corect, în funcţie de adversar? N-am auzit de aşa ceva. In loc ca la pregătirea lo­tului să se facă omogeniza­rea celor 12 jucători (selecţio­naţi după valoare, nu la întîmplare), în loc să se e­­­xerseze aici procedee tactice noi şi adecvate, antrenorul naţionalei trebuie să-şi înve­ţe ,aleşii“ cum se face o... preluare. E prea de tot . Poa­te cam absentul nostru for conducător va uza de măsu­rile ce-i stau la o îndemînă împotriva acelor antrenori care nu-şi pregătesc cum trebuie (măcar din punct de vedere tehnic) jucătorii. De asemenea, ar trebui să ve­gheze ca cei selecţionaţi să nu stea pe banca rezervelor un campionat întreg, ca apoi să fie luaţi de bani la na­ţională. O stavilă meschine­lor interese de club este mai mult decit necesară, dacă vrem să avem o echipă re­prezentativă care să repre­zinte onorabil voleiul româ­­nesc, pentru că, oricît de obiectiv ar fi, antrenorul este tentat să-şi aducă în lot sportivi de la clubul său, în care are poate mai multă încredere, deşi valoarea majorităţii lor este departe de... tricourile naţionalei. Steaua, aşa cum am mai afirma-o, nu are vîr­­furi şi am spune aici spe­ranţa de a le avea. Dacă vre­un jucător de la echipa cam­pioană merita selecţionarea alături de Barta (şi el insta­bil), apoi acesta nu putea fi decit Stamate (acum în con­flict cu clubul), jucătorul care ştie — poate singurul — ce înseamnă a fi rezervă. Ca să nu mai vorbim de faptul că au fost ignoraţi jucători în care ne punem mari speranţe pentru campio­natul mondial de anul viitor , Dumănoiu şi Oros (nu ne-ar mira să fie incluşi in prima garnitură... prea tirziu), sau alţii care şi-ar fi meritat locul (Costinescu). Iată de ce ni se pare dem­nă de analizat situaţia an­trenorului naţionalei, întru­­cît şi aceasta a contribuit la obţinerea locului 7 la „Cupa mondială“. Şi, deoarece pen­tru viitor au rămas numai speranţe, măcar pe acestea să le apărăm pe toate căile. Aurelian BREBEANU DUPĂ EŞECUL VOLEIBALIŞTILOR ROMÂNI LA „CUPA MONDIALĂ“ Concursul revistei .Educaţie fizică şi sport“ între 1 mai şi­­ noiembrie 1369 revista „Educaţie fizică şi sport“ instituie un concurs d© lucrări cu teme din teoria şi metodica educaţiei fizice. Scopul «cestui concurs este » — să îmbogăţească literatu­ra românească de specialitate; — să stimuleze munca de cercetare şi creaţie în dome­niul educaţiei fizice; — să stimuleze discuţii crea­toare. Temele sunt următoarele : 1. EDUCAŢIA FIZICA ŞI SPORTUL ÎN SLUJBA SĂ­NĂTĂŢII ŞI RECREAŢIEI. 2. CORELAŢII ÎNTRE MIJ­LOACELE SPECIFICE ŞI NE­­SPECIFICE ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII FIZICE PEN­TRU PERFORMANTA. 3. CONTRIBUȚII LA DINA­MIZAREA ȘI EFICIENTA LECŢIEI DE EDUCAȚIE FI­ZICA. 4. METODE OBIECTIVE DE MĂSURARE ȘI EVALUARE A EFORTULUI FIZIC ÎN SPORTUL DE PERFORMAN­ŢĂ .­­ * Con.eu.­_ este deschis tutu­ror categorii­ de participanți. Fiecine concurent poate să abordeze una sau mai multe­ teme. Fiecare lucrare concu­rează independent. Lucrările prezentate să fie originale şi să nu fi fost pu­­blicate. Este recomandabil să se ţină seama de indicaţiile următoa­re la legătură cu planul de presentă« a lucrărilor : a) enunţarea problemei ; b) analiza critică a literatu­rii ;d© specialitate referitoare la pileau respectivi­­ re­zultatele obţinute pînă In pre­zent şi prezentarea pe scurt a căilor, cercetărilor, experien­ţelor care au dus la aceste rezultate; c) planul personal utilizat pentru rezolvarea problemei; d) metodele folosite (obser­vaţie, experiment, culegere de date, note personale etc.);­­ e) rezultatele obţinute şi in­terpretarea lor; f) concluzii cu valoare teore­tică şi practică; g) materialul bibliografic fo­­losit. Manuscrisul să fie bătut la maşină la două rînduri, numai pe o parte a foii, în circa 10— 15 pagini (3 exemplare). Numele, locul de muncă și adresa vor fi înscrise într-un plic închis pe care se va scrie un „motto“, cu care se va semna lucrarea. Comisia de apreciere va fi formată din membrii colegiu­lui de redacţie. Cele mai bune lucrări vor fi premiate astfel­­ Premiul I. . . . 2­000 lei Premiul II ... . 1500 lei Premiului. . . . 1000 lei 2 menţiuni a 500 lei. De asemenea, lucrările con­siderate bune vor fi publica­te în paginile revistei, autorii beneficiind de drepturile de autor respective. Lucrările pre­­zentate la concurs nu se res­tituie. Lucrările vor fi trimise pe adresa­­ Redacţia revistei ,,E­­DUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT“ str. Vasile Conta nr. 16, Bu­cu­re­şti, sectorul 1. De asemenea, pentru orice fel de lămuriri, cei interesaţi se vor adresa redacţiei revistei. ______ sportál DE IA­­­BUT LA ALTUL Programări neconvenabile, o anomalie organizatorică, ierarhia la ti­­n „A" şi „vacanţe" forţate Preţuim din toată inim­a ac­tivitatea (pe nedrept) anoni­mă, dar plină de utilitate şi dovedind abnegaţie, a diver­selor comisii ale federaţiei de rugby. Totodată, insă, trebuie să atragem atenţia asupra unor anomalii sau defecţiuni de programare, care aduc­ prejudicii rugbyului­ Cazul în speţă îl constituie etapa a 5-a a diviziei A în Capitală: trei meciuri, pe trei terenuri, fie la ore care coincideau, fie la ore nepotrivite. Conside­răm că avizul activului sala­riat al F.R.R., pare-se acor­dat cu mare uşurinţă în a­­cest caz, trebuia să favori­zeze în primul rînd rugbyul, nu cine ştie ce interese în­guste. Ideea de teren propriu invocată în sprijinul cererii de organizare „separat“ de către formaţii din Capitală ni se pare cel puţin depăşită şi loveşte în interesul iubi­torilor sportului cu balonul oval. în afară de aceasta, programarea meciurilor cu formaţii din provincie după amiaza­­riscă să contravină (ceea ce s-a­­ şi întîm­­plat duminică) dispoziţiilor C.N.E.F.S. în vigoare, s-a prelungit inutil şi păgubitor şederea ieşenilor în Bucu­reşti, şi încă... pe stradă, ei ar fi avut un tren după a­­miază şi ar fi putut ajunge seara acasă, dar au stat pînă în jurul orei 18:15 la tere­nul Vulcan şi apoi s-au plim­bat (pe o vreme mizerabilă) pină seara, întrucît camerele la hoteluri trebuie eliberate la amiază... Chiar așa de di­ficilă să fie împăcarea inte­reselor generale cu cele, să le spunem, restrînse ? Să nu uităm, apoi, că unele partide de „B“, cum a fost cea din­tre Constructorul și Gloria, ar fi putut avea oricînd loc în­tr-un cuplaj alături de parti­de de „A*. Ar fi putut, dar... n-a avut ! O altă anomalie de natură organizatorică riscă să pro­voace necazuri. Ne-a adus-o în actualitate consemnarea în tribune a unor antrenori de divizia A chiar la meciu­rile susţinute de propriile e­­chipe. Au stat, deci, în tri­bune in timpul jocurilor sus­ţinute în divizia A antreno­rii D. Ionescu (Dinamo),­­ Şt. Constantinescu (Vulcan) şi P. Cosmănescu (Steaua). Origina­lele suspendări sunt justificate (mai bine zis determinate) de absenţa de la cîte o şedinţă a Comisiei municipale de re­sort, la care fuseseră convo­caţi ca antrenori. Nu pledăm pentru separarea completă a activităţii tehnice propriu­­zise de cea obştească, nici pentru justificarea indiscipli­nei în general, iar cele trei cazuri nu constituie obiectul acestor rînduri. Dar cum este admisibil ca jurisdicţia unei comisii teritoriale (cea mu­nicipală) să se extindă asu­pra unei competiţii de anver­­­­gură republicană, cum e campionatul divizionar A !?! Nimeni nu contestă rolul major al rugbyului bucureş­­tean, dar credem că sunt le­zate înseşi principiile de or­ganizare ! CLASAMENTUL IN DIVIZIA A La rubrica suspendări — un singur caz­­ loan Pop (Agronomia Cluj), pentru lo­virea intenţionată a adversa­rului căzut, o lună... pauză. 1. Dinamo 5 5 0 0 127— 15 12 2. Griviţa Roşie 5 4 10 121— 25 14 3. Steaua 5 4 1 0 50— 25 14 4. Farul 6 3 0 2 68— 33 11 5. Universitatea 5 3 0 2 42— 36 11 6. Ştiinţa 5 2 1 2 43— 33 10 7. Politehnica 5 2 12 17— 13 19 8. Rulmentul 5 2 1 2 24— 35 50 9. Vulcan 5 1 1 3 20— 59 8 10. Agronomia 5 1 0 4 24— 67 7 11. C.S.M. 5 0 0 5 12-100 5 12. Progresul 5 0 0 5 15—121 5 Nr. 681 (6115) întreceri spectaculoase în concursul de la Piteşti La stărtul concursului dotat cu „Cupa consiliului sindical judeţean Argeş“ s-au prezen­tat peste 50 de sportivi, prin­tre ei ,filită şi maeştrii spor­tului Gheorghe Ion, W. Hir­schvogel, Vasile Szabó, Traian Macarie şi alţii. Disputele de la clasele 125, 250, 350 cmc şi ataş au fost de o rară spectaculozitate. Nu la fel de pozitiv putem apre­cia organizarea întrecerilor, asociaţia Rapid Piteşti nefăcîn­­du-şi simţită prezenţa decit la ora startului. De asemenea, traseul nu a fost pregătit în cele mai bune condiţiuni, atît din punct de vedere al cură­ţeniei, cit şi al securităţii spor­tivilor şi spectatorilor. Iată cîştigătorii: clasa 70 cmc (Carpaţi) — Cornel Bo­­boescu (C.S.M. Reşiţa); clasa 175 cmc — Alexandru Schul­ler (Steaua); clasa 175 cmc — Alexandru Schuller (Steaua); clasa 250 cmc — Gheorghe Ion (Steaua); clasa 350 cmc — Va­­sile Szabó (Steaua); clasa 500 cmc — Gheorghe Ion (Steaua); ataș — Radu Zănescu 4* Ma­rin Rădulescu (Rapid Pitești). Badea IVAN — arbitru . După o întrerupere de mai lungă durată, se reiau concursurile republicane de motocros. Duminică este pro­gramată, pe traseul de pe Dea­lul Muncelului din Cîmpina, o reuniune la care şi-au a­­nunţat participarea toţi aler­gătorii de motocros. Întrucît întrecerile respective consti­tuie o utilă verificare a sta­diului pregătirilor efectuate în vederea campionatului naţio­nal, care va începe în cu­­rind. Anunţăm că în progra­mul campionatului a survenit o modificare , prima etapă se va desfăşura in ziua de 19 octombrie la Braşov, iar etapa următoare va avea loc la Tg. Jiu, în ziua de 25 octombrie. • Concursurile de viteză continuă. Astfel, oraşul Sătu Mare Va găzdui duminică în­treceri la toate clasele de mo­tociclete. EXAMENUL „EUROPENELOR“ IMPUNE MASURI (Urmare din pag. 1) rate , ci aceste şcoli au la dis­poziţie săli şi terenuri adecvate pentru desfăşurarea activităţii at­letice, că ele sunt incadrate cu profesori competenţi şi pasionat­ etc. În afara acestei explicaţii există, desigur, încă multe alte­le care ţin de domeniul organi­zării, de cel al instruirii etc. Re­feritor la Instruire, ni se pare interesantă observaţia făcută de Un ziarist finlandez, aceea că atleţii din R. D. Germană au Ştiut să se pună In formă maxi­mă pentru aceste campionate de la Atena, in timp ce mulţi alţi sportivi de pe continent au­ a­­tins punctul cel mai ridicat al formei cu citiva vreme mai inainte (vezi Danek, Kinnunen, Arese etc.). In mod cu totul special ne-au impresionat doi dintre atleţii din R. D. Germană , mărşăluito­rul Höhne, ciştigător la 50 km marş, şi decatlonistul Joachim Kirst, pe care doar capriciile stutului şi marile diferenţe de temperatură, la care a fost ne­voit să concureze, l-au privat poate de un nou record al lu­mii. Kirst a înregistrat următoa­rele rezultate : IOO m — 19,8, lun­gime — 7,62 m, greutate — 16,28 m, înălţime — 2,13 m (cu aceasta performantă s-ar fi clasat al 7- lea In întrecerea specialiştilor Înălţimii !), 400 m — 47,9, 110 mg — 15,9, disc — 44,70 m, prăjină — 4,10 m, suliţă — *7,60 m, 1500 m­ — 4,58,7 — 8641. Sportivii sovietici au clştigat la Atena 9 titluri de campioni ai continentului, cu patru mai mult decit la Budapesta, stabilind şi două recorduri mondiale, prin Nadejda Cljova la greutate şi A­­natoli Bondarciuc la ciocan. Ală­turi de reprezentanţii R. D. Ger­mane, atleţii din Uniunea Sovie­tică au fost principalii competi­tori ai întrecerilor de pe sta­dionul Karaiskakîs. Comportări remarcabile au mai avut sportivii din Marea Brita­nie (6 medalii de aur şi —cu pu­ţin noroc — mai multe), Franţa, Italia etc. I­n ceea ce-i priveşte pe at­leţii români, aşa cum am mai arătat şi cu alt pri­lej, ei au cucerit două medalii de argint (Leonida Caraiosifo­­glu la 20 km marş şi Viorica Viscopoleanui la săritura in lun­­gime), au stabilit un nou re­cord republican (junioara Maria Linei la 1300 m), 7 din cei 17 membri ai delegaţiei reuşind să se califice pentru finală, clasin­­du-se intre fruntaşi la 20 km marş şi triplu, la 200 tu F, 800 m F, lungime F şi disc F. După cum se ştie delegaţia noastră a fost compusă din 10 atleţi şi 7 atlete. Dintre aceştia, precum se vede, doar 2 băieţi au avut acces în finală şi 5 din cele 7 fete. Din nou, dacă mai era ne­voie de demonstrat, fetele s-au prezentat mai bine decit băieţii. Comportarea la ansamblu a de­legaţiei noastre n-a fost pe mă­sura aşteptărilor, a posibilităţilor reale ale componenţilor săi. In rindurile următoare ne-am pro­pus să trecem in revistă felul In care au evoluat la Atena cei 17 atleţi români. Din capul lo­cului se cuvine să facem insă precizarea că de la trei dintre ei n-am așteptat nimic deosebit, in sensul clasării lor printre cei mai buni europeni. Este vorba de junioara Maria Lincă la 1560 m­, pe care F.R.A. a inclus-o In lo­tul pentru .europene“ urmărind mai mult perspectiva. Lincă a dovedit in acest sezon că are mult­­ăieni, ci are stofă de alergătoa­re. Pentru ea, participarea la cea mai importantă competiţie continentală trebuie considerată că o adevărată şcoală şi nimic mai mult. Când s-a aliniat la startul cursei de 1500 , era evi­dent pentru oricine că atleta de la Metalul, în afara unui , timp bun, n-avea practic posi­bilitatea să obţină şi calificarea pentru finală. Lincă a alergat cu mult curaj, spre lauda ei, îm­­bunătățindu-şi recordul de la Balcaniadă cu mai bine de o se­cundă. Nu-i mai puţin adevărat că ea a făcut parte dintr-o serie foarte rapidă, a şasea clasată avînd 4:19,9 (!), în timp ce din seria cealaltă Jaroslava Jehlicko­­va (care apoi avea să devină campioană europeană), s-a cla­sat a 6-a, cu 4:21,8 . Nu se aşteptau, de asemenea, locuri mai bune din partea ce­lor doi mărşăluitori Victor Such şi vasile Bie, pentru că, în fond, rezultatele lor anterioare nu lăsau să se întrevadă această posibilitate. Şi totuşi, ne putem declara satisfăcuţi cu locurile 11 şi, respectiv, 14 ocupate de cei doi atleţi, despre care se poate spune că au avut o parte de contribuţie la succesul cole­gului lor Leonida CaraiOsifoglu. Dat fiind faptul că proba de 20 km marş s-a desfăşurat noaptea şi pentru că cei mai mulţi din­tre, competitori nu-l cunoşteau pe Caraiosifoglu, omul nostru nr. 1, antrenorul Alexandru Stoenes­­cu i-a folosit pe cei doi ca... momeală. Adli Sucii, ett şi Ute au făcut pur şi simplu tempo variat cu adversarii lor, netezin­­du-i, daci se poate spune astfel, drumul spre succes­­ul Caratosi­­foglu. Pentru spiritul de echipă pe care l-au dovedit, le adre­săm felicitări. In ceea ce-l privește pe Leo­nida Caratosifoglu, despre care arbitrul principal al probei, ita­lianul Giorgio Oberweger, ne-a declarat că are un stil foarte co­rect, el a făcut o cursă bună şi a obţinut un joc prestigios. Poate că, aşa cum spunea el după cursă, dacă ar fi avut posibili­tatea să se antreneze pe traseu, ca toţi ceilalţi, măcar cu 2—3 zile înaintea probei, el ar fi fost şi mai aproape de medalia de aur de care efectiv nu l-au des­părţit decit 25,6­0, ceea ce la marş este extrem de puţin. Noul campion, englezul Paul Nihili s-a detaşat de Caraiosifoglu abia pe ultimul kilometru. O comportare bună apre­ciem că a avut şi cam­pioana noastră olimpică Viorica Viscopoleanu. In iarnă, cînd a suferit accidentul mus­cular chiar la piciorul de bă­taie, puţini se arătau dispuşi să-l mai acorde credit pentru „euro­penele” de la Atena. Viorica s-a tratat cu atenţie şi a inceput să lucreze pentru a ajunge din ur­mă pe adversarele ei din Euro­pa. Treaba n-a fost deloc uşoară, pentru că, orice s-ar spune, undeva în mintea ei stăruia ne­plăcerea vechiului accident şi teama de a nu-1 repeta. Abia în ultimele săptămtni dinaintea startului de pe Karaiskakîs, cam­pioana României a arătat că începe să se apropie de valoarea pe care i-o cunoşteam anul tre­cut. La Atena, Viorica Viscopo­leanu, practic, n-a putut da la o parte handicapul iniţial al mai puţinei ei pregătiri, mai ales al pregătirii atât de importante din lunile de iarnă. Alături de toţi iubitorii atletis­mului din ţara noastră, laolaltă cu alţi specialişti ai atletismu­lui de pe continent, nutream spe­ranţa unei victorii pe 800 m a Ilenei Sila­. Înaintea startului, spuneam unui confrate că suc­cesul său depinde nu numai de tactica pe care avea s-o adop­te, cit şi de posibilitatea ei de a nu se lăsa „Închisă“ la coardă in momentele decisive, aşa cum­­ s-a inttmplat la Mexico. Dar Si­lai n-a putut evita aceste închi­deri şi — aşa cum poate aţi văzut pe ecranele televizoarelor — ea a suportat citeva coate, in­tr-un fel hotărttoare. Considerîn­­d-o pe Vera Nikolici ca princi­pală adversară, Silai a făcut tot posibilul pentru a nu o scăpa. Finalul cursei a găsit-o lipsită de forţă, la timp ce unele dintre adversarele ei, nerecomandate inaintea C.E. de cine ştie ce re­zultate deosebite, au fost mult mai proaspete, obţinlndu-şe a­­cum cele mai bune performanţe din 1969 sau chiar din cariera lor sportivă. P­rin forfaitul superfavoritei Liesel Westermann, Lia Manoliu a fost considera­ta ca posibilă clştigatoare a arun­cării discului. S-a avut, desigur, in vedere, victoria ei de la O­­limpiada din 1968, selecţionarea din 1969 In reprezentativa Euro­pei, cit şi bogata-i experienţă de concurs. Dar pentru a fi putut învinge, Lia ar fi trebuit să rea­lizeze un nou record naţional, iar ca să se fi urcat pe podium i se cerea cel mai bun rezultat din acest sezon. Or, neobţinind nici unul, nici altul, ca şi celă­lalt campion olimpic — Gyulă Zsivotski — Lia Manoliu s-a cla­sat a patra. Locul ocupat de ea este o surpriză . Da şi nu. Da, pentru cele arătate mai sus, deşi Însăşi victoria ei la Mexico a fost o mare surpriză , nu, pentru că in acest sezon Lia Manoliu deţinea abia al 6-lea rezultat eu­ropean, poate fi apreciată pozitiv evo­luţia Olimpiei Cataramă (cu 56,62 m şi-a realizat recordul personal) care s-a clasat a 6-a. Tot a 6-a, dar la 200 m, a fost şi Mariana Goth, care — datorită startului său mai slab — şi-a creat evi­dent un handicap în faţa celor­lalte finaliste. După părerea noas­tră Mariana se află in faţa ur­mătoarei alternative : ori işi Îm­bunătăţeşte radical plecarea, ceea ce nu este un lucru de loc Uşor, ori işi schimbă proba, cu cea de 400 m, unde credem că se poate manifesta mai In voie. Carol Corbu a produs o plăcută surpriză prin siguranţa săriturilor sale la triplu şi prin locul IV ocupat In finala probei, finind seamă mai ales de nu­mele celor pe care i-a precedat in clasament. Nicolae Perţă, Şerban Ioan si Vasile Sărucan au concurat parcă timoraţi de valoarea adversari­lor. In timp ce Mihai Zaharia, Gheorghe Cefan, Virginia Bonei şi Csaba Dósa au­ evoluat slab, unii chiar nepermis de slab. P­articiparea atleţilor români la a IX-a ediţie a C.E. reclamă o serioasă analiză, ce va trebui să aibă însă in ve­dere dezvoltarea generală, pe toate planurile, a activităţii aces­tui sport care, trebuie s-o spu­nem răspicat, nu se bucură Încă de atenţia cuvenită in ţara noas­tră. Ce e drept, astfel de dis­cuţii s-au mai purtat In ultimii ani; au fost adoptate chiar şi planuri speciale de masuri, dar niciodată aceste planuri n-au fost traduse integral in fapte . PRIMUL STADION - EMINAMENTE­­ ATLETIC A PRIMIT CERTIFICATUL DE NAŞTERE Centru cu veche tradiţie, Cîmpulungul Muscel trăieşte satisfacţia de a-şi vedea îm­plinit unul din vechile sale deziderate. Un stadion afectat activi­tăţii atletice, o vastă sem­ă pe care să se repete şi să se producă atit speranţele cit şi valorile confirmate ale atletismului muscelean şi ale celui republican. Bucuria împlinirii acestui „ideal“ — cum îl numesc sportivii cimpulungeni — este augmentată de valoarea unicatului, oraşul dintre Ie­zer şi Măţău, primul Centru care se poate mîndri cu o asemenea realizare. Ideea unei astfel de con­strucţii — pură utopie■ pină acum doi ani — s-a trans­format in aprilie 1968 intr-o iniţiativă care, cu prima pal­mă de pămint escavat înce­pe să se materializeze, reu­şind ca, după 18 luni de muncă titanică să devină o superbă realitate. Citeva date din istoria sta­dionului : 22000 mc pămint escavat, 184 000 gh­i pentru gazon, 300 000 de ore muncă patriotică, care au determi­nat ca stadionul — a cărui valoare este estimată la 1,5 milioane lei — să fie construit cu investiţii de numai 500 000 lei (nota bene: un exemplu de solidaritate cu sportul care a adus muscelenilor a­­tita satisfacţie, o splendidă înţelegere a necesităţii con­struirii unui astfel de tem­plu pentru atletism). Dispusă in continuarea sta­dionului „23 August“, baza atletică compusă dintr-o pis­tă de 400 m cu 8 culoare pe liniile drepte şi o culoare pe turnante, cu platformă pen­tru aruncări, dispunind de toate instalaţiile pentru atle­tism şi de un cămin pentru cazarea sportivilor, ea for­mează împreună cu vechiul stadion un excelent complex sportiv. Va luni, primul stadion atletic din ţară a intrat în activitate, găzduind concursul republican al speranţelor o­­limpice. N-au lipsit, desigur, rezultatele bune şi tentative­le de record, expresia efor­turilor juniorilor de a-şi în­scrie numele pe cea dinţii filă a istoriei acestui stadion. Consemnăm în acest sens cursa de 110 mg a timişorea­nului Ion Vasilescu (15,4), aruncările lui Marin Iordan (S.S.A.) — 13,06, Nicolae Pană (S.S.A.) 13,05 ca şi cea a Eugeniei Andreescu (Lit. 3 C.L.), care cu greutatea de 3 kg a stabilit un nou re­cord de junioare: 15,81 m, săriturile efectuate de Draga Comşa (Lic. N. Bălcescu Cluj), 1,64 m la înălţime. Ştefan Lenghel (S. S. Braşov) 14,33 m la triplusalt şi spec­taculosul „Fossbury flopp“ cu care Cristian Dreptu (­ S.A.) a realizat 1,90 m la înălţime. Nufu MUSCELANU BOXERII DE LA STEAUA ÎN PRAGUL UNOR CONFRUNTĂRI INTERNAŢIONALE Boxerii de la Steaua sunt gata să plece peste hotare, pentru a participa la câteva confruntări internaţionale de prestigiu. Joi dimineaţă, una dintre echipele clubului va decola de pe aeroportul Bă­­neasa, cu destinaţia R. D. Ger­mană. Vor face deplasarea 13 pugilişti : Octavian Anderco (cocoş), Gheorghe Puşcaş, Con­stantin Buzuliuc (pană), Cos­­tică Bumb (semiuşoară), La­­dislau Mathe, Alexei Isai (u­­şoară), Constantin Melinte, Va­­leriu Filip (semimijlocie), Va­leria Frînc (mijlocie mică), Alec Nâstac (mijlocie), Mar­cel Florea (semigrea), Alecu Stoianovici, Dumitru Zelinca (grea). Echipa va fi însoţită de Gheorghe Geabela (condu­cător), Marcu Spakov (antre­nor), Mihai Prislopan şi Ga­briel Danciu (arbitri). Primul meci al steliştilor se va dis­puta în oraşul Gera, cu for­maţia Wismuth, iar cel de al doilea într-o localitate încă ne­desemnată. O altă echipă a clubului Steaua va pleca vineri în Ber­linul Occidental, unde va par­ticipa la un turneu organizat, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea federaţiei de box vest-berlineze. La a­­ceastă competiţie clubul bucu­­reştean va fi reprezentat de Constantin Gruiescu (muscă), Aurel Dumitrescu (cocoş), Ni­­colae Gîju­­pană), Alexandru Popa (semimijlocie) şi Gheor­ghe Chivăr (mijlocie). Boxe­rii sunt însoţiţi de Ion Gheor­ghe (conducător), Ion Chiriac (antrenor) și Victor Șchiopu (arbitru). DE CITĂ ifi RĂBDARE ““ MAI ESTE NEVOIE?... „Parada trăpaşilor" ar putea foarte bine să se intituleze cro­nica noastră, deoarece în, afară de ciţiva minjl şi de mai mulţi cai lipsiţi de validitate, nu mai rămăsese nimeni in grajduri care să nu suporte solicitarea faptu­lui că duminică numărul aler­gărilor a fost sporit. Nu cu­noaştem ce a determinat un ra­tare eveniment, dar orice argu­mentaţie o socotim neconvingâ­­toare, decit dacă se urmăreşte suprasolicitarea cursierilor !... Astfel, nici Talaz şi nici Talion n-au fost cruţaţi de „caruselul eforturilor“. Duelul lor a plăcut — ca Întotdeauna — şi, conform aşteptărilor, Talion a învins de justele pe Talaz, dar după apre­cierea noastră a fost mai mult o victorie a tacticii, in care Ta­­nase l-a învins pe Ichim, decit Talion pe Talaz ! Din păcate, in ciuda a tot ce s-a scris şi — poate se va mai scrie — Unii dintre driveri nu par de loc dis­puşi să abandoneze poziţia lor negativistă şi ca atare rezulta­tele stranii şi-au făcut iarăşi loc. Au fost conduşi corect : Hoţo­mana — fiindcă avea avantajul unei indulgente aprecieri a han­­dicaperilor — Olăniţa — care s-a arătat predispusă spre valori pro­gresive — Camelia — obişnuită să fie­­,data peste cap" — Si Frunzar — care prin ameliorarea recordului a confirmat^ nu nu­mai valoarea anterioară, dar și adnotările noastre din cronica precedentă . Victoria Iul Nova­tor a fost, în schimb,­­ prin re­cord și manieră — revoltătoare. Scrisesem doar în cronica ante­rioară că Gh. Tănase îşi mane­vrează dezinvolt caii şi că ar trebui să-şi respecte renumele. El, insă, n-a ţinut seamă de un atare avertisment .Şi s-a com­portat de o manieră incalifica­bilă, care după aprecierea noas­tră, trebuie să conducă la ridi­carea licenţei. In cifre, ceea ce şi-a permis să comită acest dri­ver se exprimă in recorduri astfel : de la 1.31-1.35,­-la 1.36, 1.96 2 şi apoi la 1.32 în plina rtrfiă. Iată o sfidare a bunului simţ, care nu trebuie să scape nepedepsită ! Minjii n-au avut, „conform pre­vederilor", nici o veleitate jus­tificată în prima lor întîlnire cu caii de trei ani, pentru că Hoi­­nar şi Sutana abia au coborit sub graniţa a 1.30 pe km. Din rest, ne-a plăcut victoria iepet Vama, prevăzută de anteceden­te, victorie la care Dinu, s­pecu­­lînd toate avantajele pe parcurs, i-a creat posibilitatea să dobîn­­dească un record excepţional. Ultima cursă a revenit iepei Tan­­ţa, la un record în care vina nu mai poate fi atribuită lui Nico­lae Gheorghe, predispus să nu mai „ierte caii menajaţi anteri­or“ !... Constatăm că concluziile noastre râmîn, totuşi, cu un e­­fect palid. După aprecierea noas­tră, reticenţele sunt pur şi sim­plu ridicole. Nu avem nevoie de „maeştri“, ci numai de driveri cinstiţi. Şi ar fi bine să fim înţeleşi până la urmă !... 1. Hoţomana (V. Gheorghe)­ Kermes, Sălişte, 51.1 ; 2. Olăniţa (G. Avram) Hormon, Gal 32.7 ; 3. Camelia (T. Marcu), Jalona, Simeria, 30.6 ; 4. Frunzar (V. Gheorghe), Oracol, Străjac, 29.7 ; 5. Novator (Gh. Tănase), Lave­­na, Rogoz, 32.1 ; 6. Dioda (I. To­­deraș), Baletista, Hornar, 27.5 ; 7. Vama (T. Dinu), Jiu, Făclia, 23.8; 8. Talion (Gh. Tănase), Ta­laz, Harpa, 24.3 ; 9. Tanţa (N. Gheorghe), Florid, Obirsia 38,2. Niddy DUMITRESCU AGENŢIA O.N.T. BUCUREŞTI — Ilfov, organizează pentru dv. o gamă variată de excursii în sezonul de toamnă cu autocarele: — 1 zi la Ostrov — Adamclisi — 1 zi Valea Călugărească — 1 zi Odobeşti — 1’­s zile Valea Prahovei — cu tren şi autocar, cazarea în vile şi la cabane — 2 zile Braşov *— Tuşnad — 2 zile Cozia — Sibiu — Alba Iulia — Braşov — 21/2 zile Tg. Jiu — Tr. Severin — Craiova — 2­1 zile Agapia — Bicaz — Bacul Roşu — Sighişoara — Braşov — 21/2 zile Tg. Jiu — Petroşani — Sarmizegetusa — Hune­doara — Deva — Sibiu — Bucureşti. Informaţii şi înscrieri în Calea Victoriei nr. 100 şi Bule­vardul Republicii nr. 68.

Next