Sportul, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 681-711)
1969-10-01 / 681. numărul
PéQn 2-a Deşi au trecut atítea 'gilt, comentariile pHvitră întîlnirea de la Cleveland dintre tenismqnii tranieni şi trhericani sínt în atenţiei tuturor. Şi, evident, aceste comentarii vor continua pe bună dreptate, în ce mă priveşte, nu sínt un sceptic Inveterat, ■nifci imn pesimist înrăit. Dar mei nu-mi plate să jubilez toată ziua. Temeiul meu e realismul, şi de aceea nu mi-am făcut nici o speranţă în ceea ce priveşte confruntarea dintre tenismanii americani şi ai noştri. Desigur, împotriva infeingerii se pot invoca motive — unele dintre ele justificate: citiva erori de arbitraj ce ne-au defavorizat, neaclimatizarea jucătorilor noştri cu un anume gende teren. Şi, poate, mai sunt chiar şi altele. Limpede, însă, la ora actuală este că nici o altă formaţie din lume nu putea face mai mult In faţa tenismanilor americani — decit tot noi. Intr-un foileton de acum ctteva săpt&mini, mă rugam lui Dumnezeu ca Năstase să prindă trei zile consecutiv bune. Dar — încă depe cine erau în răi — oamenii nu mai sínt ascultați de Dumnezeu. (De altfel, nu mai știu care filozof — sínt afb de atunci — a clamat că Dumnezeu a murit). Năstase nu a priris cele trei zile consecutiv bune. Dar acest lucru nu înseamnă că el este vinovat de înftingerea pe care am suferit-o. Nici Țiriac nu este un „vinovat". Amindoi vor măi aduce, incă, destule victorii de prestigiu tenisului nostru — și vor demonstra, in continuare, clasa înaltă a acestuia. Putem fi cu toţii siguri de aceasta şi, chiar cei ce au sperat intr-o surpriză la Cleveland, trebuie să vadă In cei doi tenismani ai noştri doi dintre cei mai buni reprezentanţi din istoria sportului românesc. Am citit, nu mai ştiu in care publicaţie, scrisoarea unui microbist în ale fotbalului — om clarvăzător, ce ar fi dorit victoria noastră la tenis in schimbul calificării pentru Mexic. Ce-i drept, încă nici calificarea aceasta nu o avem in buzunar. Dar asta-i altă poveste. Morală ce se poate extrage din amintita scrisoare este de o simplitate cristalină. Năstase şi Ţiriac reprezintă tot ceea ce are mai pur, la ora actuală, sportul nostru. După mine, renumita şi multrivnita salaberă este de argint — dar infrîngerea pe care am suferit-o e de aur. Ea nu are nimic comun cu zecile de infringeri suferite de noi, ani de zile, la fotbal, înfringeri din care am tot învăţat fără să mai terminăm „şcolarizarea" in ale balonului rotund. Infrîngerea de la Cleveland marchează — poate — punctul cel mai de sus, cel trai strălucit, atins de sportul românesc intr-o competiţie mondială. Înfrîngerile din fotbal marchează sărmanul drum, grât şi trcşit, al unei discipline sportive căreia i se acordă toată atenţia — şi incă ceva in plus —, dar fără a ne aduce mari satisfacţii. Infrîngerea tenumanilor români la Cleveland a dovedit că celebra competiţie „Cupa Davis" nu este o problemă ce se rezolvă intre americani şi australieni. Ceea ce este enorm. Ceea ce trebuie să ne îndemne la un respect şi la o dragoste deosebită pentru cei doi reprezentanţi ai noştri. Ne aflăm, cum spun, în faţa unei înfringeri de aur. Lamentările, motivările — toate acestea nu sunt decit gesturi mărunte faţă de marii sportivi : Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. Al. CAPRARIU Infrângerea DE AUR JALOANE ALE MEDIOCRITĂŢII , IMPERFECŢIUNILE TEHNICE ŞI MORALUL ANTRENORUL NAŢIONALEI O chestiune care ar trebui să facă obiectul unei analize mai profunde din partea federaţiei de specialitate: cine antrenează echipa naţională ? Consultind câţiva specialişti prezenţi la Berlin, aceştia au opinat că antrenorul unui club — avînd un program destul de încărcat la echipa sa, în special dacă aceasta este angrenată în competiţii, europene — nu poate să satisfacă în gradul cel mai înalt obligaţiile faţă de naţională. Numai în cazul în care naţionala aproape se confundă cu echipa de club respectivă, pregătirea nu este orice s-ar spune, incapacitatea psihică etalată de voleibaliştii noştri la „Cupa mondială“ nu poate fi pusă numai pe seama lipsei unei pregătiri psihologice şi, în nici un caz, pe seama aşazisului „temperament latin“, cum se încearcă să se motiveze marile oscilaţii ale jucătorilor naţionalei. Departe de a fi acceptat asemenea „argumente“,Cupa mondială ne-a întărit convingerea că ceea ce contribuie lacrearea capacităţii morale a sportivilor este, într-o măsură deloc, neglijabilă, pregătirea tehnico-tactică. Siguranţa în execuţii, pregătirea fizică superioară, bogăţia mijloacelor tactice pot conferi încrederea în forţele proprii, în capacitatea întregii echipe. Pregătirea atletică şi tehnico-tactică influenţează în bună măsură pregătirea psihică. Dacă jucătorii noştri sînt puşi In încurcătură pinişi de executarea unei preluări obişnuite, dacă n-au certitudinea că pasa lor este fără cusur, dacă riscă să irosească atacurile chiar în situaţii optime,, acestea nu mai pot fi puse pe seama pregătirii morale. Am observat ci, In comparaţie cu cele mai bune echipe din lume, formaţia noastră greşeşte incomparabil mai i mult în situaţii considerate simple, că cheltuie multă energie nervoasă datorită nesiguranţei in execuţii. Voleibaliştii din R.D.G., japonezii, sovieticii şi chiar bulgarii nu-şi fac asemenea probleme, pentru că au depăşit... alfabetul voleibaliştii La noi,unii antrenori obişnuiesc să spună adesea :„Eclupa mea a cîştigat fiindcă ne-a mers preluarea“. Este o recunoaştere de fapt —destul de amară — că sportivii lor, voleibalişti de prima divizie şi de naţională (!), nu au însuşite procedeele de bază. A fost, însă, vreodată sancţionat vreun antrenor pentru că unul sau mai mulţi dintre cei pe care-i antrenează nu ştiu să facă o preluare corectă, sătului că echipa Steaua a avut în această vară ca obiective majore participarea în ,,C.C.E.‘‘ şi la Spartachiada militară, antrenorul Tănase Tănase a rezervat o bună parte din timp acestor obiective. Rezultatul ? Nu s-a văzut nimic din pregătirea făcută cu intenţia de a împuşca... trei iepuri. Pînă la urmă, n-a fost prins nici unul, irosindu-se in zadar fonduri şi timp. Secunda: periclitată. Acest lucru este îndeosebi posibil la japonezi, care prezintă deseori echipe de club în marile competiţii, sau în cazul echipei R. D. Germane şi chiar a Bulgariei, care se bazează pe cîte o formaţie de club (S.C. Leipzig şi, respectiv Ţ.S.K.A. Sofia), în cazul Celorlalte echipe, alcătuite din jucători de la mai multe cluburi (română, sovietică, cehoslovacă etc.), ar fi nevoie — susţin ei — de un antrenor neangajat la vreo echipă. Două dintre motive sunt esenţiale dacă ne referim la situaţia noastră. Prima datorită fap-dea (sau să corecteze) o pasă, să facă un blocaj bun, să atace corect, în funcţie de adversar? N-am auzit de aşa ceva. In loc ca la pregătirea lotului să se facă omogenizarea celor 12 jucători (selecţionaţi după valoare, nu la întîmplare), în loc să se exerseze aici procedee tactice noi şi adecvate, antrenorul naţionalei trebuie să-şi înveţe ,aleşii“ cum se face o... preluare. E prea de tot . Poate cam absentul nostru for conducător va uza de măsurile ce-i stau la o îndemînă împotriva acelor antrenori care nu-şi pregătesc cum trebuie (măcar din punct de vedere tehnic) jucătorii. De asemenea, ar trebui să vegheze ca cei selecţionaţi să nu stea pe banca rezervelor un campionat întreg, ca apoi să fie luaţi de bani la naţională. O stavilă meschinelor interese de club este mai mult decit necesară, dacă vrem să avem o echipă reprezentativă care să reprezinte onorabil voleiul românesc, pentru că, oricît de obiectiv ar fi, antrenorul este tentat să-şi aducă în lot sportivi de la clubul său, în care are poate mai multă încredere, deşi valoarea majorităţii lor este departe de... tricourile naţionalei. Steaua, aşa cum am mai afirma-o, nu are vîrfuri şi am spune aici speranţa de a le avea. Dacă vreun jucător de la echipa campioană merita selecţionarea alături de Barta (şi el instabil), apoi acesta nu putea fi decit Stamate (acum în conflict cu clubul), jucătorul care ştie — poate singurul — ce înseamnă a fi rezervă. Ca să nu mai vorbim de faptul că au fost ignoraţi jucători în care ne punem mari speranţe pentru campionatul mondial de anul viitor , Dumănoiu şi Oros (nu ne-ar mira să fie incluşi in prima garnitură... prea tirziu), sau alţii care şi-ar fi meritat locul (Costinescu). Iată de ce ni se pare demnă de analizat situaţia antrenorului naţionalei, întrucît şi aceasta a contribuit la obţinerea locului 7 la „Cupa mondială“. Şi, deoarece pentru viitor au rămas numai speranţe, măcar pe acestea să le apărăm pe toate căile. Aurelian BREBEANU DUPĂ EŞECUL VOLEIBALIŞTILOR ROMÂNI LA „CUPA MONDIALĂ“ Concursul revistei .Educaţie fizică şi sport“ între 1 mai şi noiembrie 1369 revista „Educaţie fizică şi sport“ instituie un concurs d© lucrări cu teme din teoria şi metodica educaţiei fizice. Scopul «cestui concurs este » — să îmbogăţească literatura românească de specialitate; — să stimuleze munca de cercetare şi creaţie în domeniul educaţiei fizice; — să stimuleze discuţii creatoare. Temele sunt următoarele : 1. EDUCAŢIA FIZICA ŞI SPORTUL ÎN SLUJBA SĂNĂTĂŢII ŞI RECREAŢIEI. 2. CORELAŢII ÎNTRE MIJLOACELE SPECIFICE ŞI NESPECIFICE ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII FIZICE PENTRU PERFORMANTA. 3. CONTRIBUȚII LA DINAMIZAREA ȘI EFICIENTA LECŢIEI DE EDUCAȚIE FIZICA. 4. METODE OBIECTIVE DE MĂSURARE ȘI EVALUARE A EFORTULUI FIZIC ÎN SPORTUL DE PERFORMANŢĂ . * Con.eu._ este deschis tuturor categorii de participanți. Fiecine concurent poate să abordeze una sau mai multe teme. Fiecare lucrare concurează independent. Lucrările prezentate să fie originale şi să nu fi fost publicate. Este recomandabil să se ţină seama de indicaţiile următoare la legătură cu planul de presentă« a lucrărilor : a) enunţarea problemei ; b) analiza critică a literaturii ;d© specialitate referitoare la pileau respectivi rezultatele obţinute pînă In prezent şi prezentarea pe scurt a căilor, cercetărilor, experienţelor care au dus la aceste rezultate; c) planul personal utilizat pentru rezolvarea problemei; d) metodele folosite (observaţie, experiment, culegere de date, note personale etc.); e) rezultatele obţinute şi interpretarea lor; f) concluzii cu valoare teoretică şi practică; g) materialul bibliografic folosit. Manuscrisul să fie bătut la maşină la două rînduri, numai pe o parte a foii, în circa 10— 15 pagini (3 exemplare). Numele, locul de muncă și adresa vor fi înscrise într-un plic închis pe care se va scrie un „motto“, cu care se va semna lucrarea. Comisia de apreciere va fi formată din membrii colegiului de redacţie. Cele mai bune lucrări vor fi premiate astfel Premiul I. . . . 2000 lei Premiul II ... . 1500 lei Premiului. . . . 1000 lei 2 menţiuni a 500 lei. De asemenea, lucrările considerate bune vor fi publicate în paginile revistei, autorii beneficiind de drepturile de autor respective. Lucrările prezentate la concurs nu se restituie. Lucrările vor fi trimise pe adresa Redacţia revistei ,,EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT“ str. Vasile Conta nr. 16, Bucureşti, sectorul 1. De asemenea, pentru orice fel de lămuriri, cei interesaţi se vor adresa redacţiei revistei. ______ sportál DE IABUT LA ALTUL Programări neconvenabile, o anomalie organizatorică, ierarhia la tin „A" şi „vacanţe" forţate Preţuim din toată inima activitatea (pe nedrept) anonimă, dar plină de utilitate şi dovedind abnegaţie, a diverselor comisii ale federaţiei de rugby. Totodată, insă, trebuie să atragem atenţia asupra unor anomalii sau defecţiuni de programare, care aduc prejudicii rugbyului Cazul în speţă îl constituie etapa a 5-a a diviziei A în Capitală: trei meciuri, pe trei terenuri, fie la ore care coincideau, fie la ore nepotrivite. Considerăm că avizul activului salariat al F.R.R., pare-se acordat cu mare uşurinţă în acest caz, trebuia să favorizeze în primul rînd rugbyul, nu cine ştie ce interese înguste. Ideea de teren propriu invocată în sprijinul cererii de organizare „separat“ de către formaţii din Capitală ni se pare cel puţin depăşită şi loveşte în interesul iubitorilor sportului cu balonul oval. în afară de aceasta, programarea meciurilor cu formaţii din provincie după amiazariscă să contravină (ceea ce s-a şi întîmplat duminică) dispoziţiilor C.N.E.F.S. în vigoare, s-a prelungit inutil şi păgubitor şederea ieşenilor în Bucureşti, şi încă... pe stradă, ei ar fi avut un tren după amiază şi ar fi putut ajunge seara acasă, dar au stat pînă în jurul orei 18:15 la terenul Vulcan şi apoi s-au plimbat (pe o vreme mizerabilă) pină seara, întrucît camerele la hoteluri trebuie eliberate la amiază... Chiar așa de dificilă să fie împăcarea intereselor generale cu cele, să le spunem, restrînse ? Să nu uităm, apoi, că unele partide de „B“, cum a fost cea dintre Constructorul și Gloria, ar fi putut avea oricînd loc într-un cuplaj alături de partide de „A*. Ar fi putut, dar... n-a avut ! O altă anomalie de natură organizatorică riscă să provoace necazuri. Ne-a adus-o în actualitate consemnarea în tribune a unor antrenori de divizia A chiar la meciurile susţinute de propriile echipe. Au stat, deci, în tribune in timpul jocurilor susţinute în divizia A antrenorii D. Ionescu (Dinamo), Şt. Constantinescu (Vulcan) şi P. Cosmănescu (Steaua). Originalele suspendări sunt justificate (mai bine zis determinate) de absenţa de la cîte o şedinţă a Comisiei municipale de resort, la care fuseseră convocaţi ca antrenori. Nu pledăm pentru separarea completă a activităţii tehnice propriuzise de cea obştească, nici pentru justificarea indisciplinei în general, iar cele trei cazuri nu constituie obiectul acestor rînduri. Dar cum este admisibil ca jurisdicţia unei comisii teritoriale (cea municipală) să se extindă asupra unei competiţii de anvergură republicană, cum e campionatul divizionar A !?! Nimeni nu contestă rolul major al rugbyului bucureştean, dar credem că sunt lezate înseşi principiile de organizare ! CLASAMENTUL IN DIVIZIA A La rubrica suspendări — un singur caz loan Pop (Agronomia Cluj), pentru lovirea intenţionată a adversarului căzut, o lună... pauză. 1. Dinamo 5 5 0 0 127— 15 12 2. Griviţa Roşie 5 4 10 121— 25 14 3. Steaua 5 4 1 0 50— 25 14 4. Farul 6 3 0 2 68— 33 11 5. Universitatea 5 3 0 2 42— 36 11 6. Ştiinţa 5 2 1 2 43— 33 10 7. Politehnica 5 2 12 17— 13 19 8. Rulmentul 5 2 1 2 24— 35 50 9. Vulcan 5 1 1 3 20— 59 8 10. Agronomia 5 1 0 4 24— 67 7 11. C.S.M. 5 0 0 5 12-100 5 12. Progresul 5 0 0 5 15—121 5 Nr. 681 (6115) întreceri spectaculoase în concursul de la Piteşti La stărtul concursului dotat cu „Cupa consiliului sindical judeţean Argeş“ s-au prezentat peste 50 de sportivi, printre ei ,filită şi maeştrii sportului Gheorghe Ion, W. Hirschvogel, Vasile Szabó, Traian Macarie şi alţii. Disputele de la clasele 125, 250, 350 cmc şi ataş au fost de o rară spectaculozitate. Nu la fel de pozitiv putem aprecia organizarea întrecerilor, asociaţia Rapid Piteşti nefăcîndu-şi simţită prezenţa decit la ora startului. De asemenea, traseul nu a fost pregătit în cele mai bune condiţiuni, atît din punct de vedere al curăţeniei, cit şi al securităţii sportivilor şi spectatorilor. Iată cîştigătorii: clasa 70 cmc (Carpaţi) — Cornel Boboescu (C.S.M. Reşiţa); clasa 175 cmc — Alexandru Schuller (Steaua); clasa 175 cmc — Alexandru Schuller (Steaua); clasa 250 cmc — Gheorghe Ion (Steaua); clasa 350 cmc — Vasile Szabó (Steaua); clasa 500 cmc — Gheorghe Ion (Steaua); ataș — Radu Zănescu 4* Marin Rădulescu (Rapid Pitești). Badea IVAN — arbitru . După o întrerupere de mai lungă durată, se reiau concursurile republicane de motocros. Duminică este programată, pe traseul de pe Dealul Muncelului din Cîmpina, o reuniune la care şi-au anunţat participarea toţi alergătorii de motocros. Întrucît întrecerile respective constituie o utilă verificare a stadiului pregătirilor efectuate în vederea campionatului naţional, care va începe în curind. Anunţăm că în programul campionatului a survenit o modificare , prima etapă se va desfăşura in ziua de 19 octombrie la Braşov, iar etapa următoare va avea loc la Tg. Jiu, în ziua de 25 octombrie. • Concursurile de viteză continuă. Astfel, oraşul Sătu Mare Va găzdui duminică întreceri la toate clasele de motociclete. EXAMENUL „EUROPENELOR“ IMPUNE MASURI (Urmare din pag. 1) rate , ci aceste şcoli au la dispoziţie săli şi terenuri adecvate pentru desfăşurarea activităţii atletice, că ele sunt incadrate cu profesori competenţi şi pasionat etc. În afara acestei explicaţii există, desigur, încă multe altele care ţin de domeniul organizării, de cel al instruirii etc. Referitor la Instruire, ni se pare interesantă observaţia făcută de Un ziarist finlandez, aceea că atleţii din R. D. Germană au Ştiut să se pună In formă maximă pentru aceste campionate de la Atena, in timp ce mulţi alţi sportivi de pe continent au atins punctul cel mai ridicat al formei cu citiva vreme mai inainte (vezi Danek, Kinnunen, Arese etc.). In mod cu totul special ne-au impresionat doi dintre atleţii din R. D. Germană , mărşăluitorul Höhne, ciştigător la 50 km marş, şi decatlonistul Joachim Kirst, pe care doar capriciile stutului şi marile diferenţe de temperatură, la care a fost nevoit să concureze, l-au privat poate de un nou record al lumii. Kirst a înregistrat următoarele rezultate : IOO m — 19,8, lungime — 7,62 m, greutate — 16,28 m, înălţime — 2,13 m (cu aceasta performantă s-ar fi clasat al 7- lea In întrecerea specialiştilor Înălţimii !), 400 m — 47,9, 110 mg — 15,9, disc — 44,70 m, prăjină — 4,10 m, suliţă — *7,60 m, 1500 m — 4,58,7 — 8641. Sportivii sovietici au clştigat la Atena 9 titluri de campioni ai continentului, cu patru mai mult decit la Budapesta, stabilind şi două recorduri mondiale, prin Nadejda Cljova la greutate şi Anatoli Bondarciuc la ciocan. Alături de reprezentanţii R. D. Germane, atleţii din Uniunea Sovietică au fost principalii competitori ai întrecerilor de pe stadionul Karaiskakîs. Comportări remarcabile au mai avut sportivii din Marea Britanie (6 medalii de aur şi —cu puţin noroc — mai multe), Franţa, Italia etc. In ceea ce-i priveşte pe atleţii români, aşa cum am mai arătat şi cu alt prilej, ei au cucerit două medalii de argint (Leonida Caraiosifoglu la 20 km marş şi Viorica Viscopoleanui la săritura in lungime), au stabilit un nou record republican (junioara Maria Linei la 1300 m), 7 din cei 17 membri ai delegaţiei reuşind să se califice pentru finală, clasindu-se intre fruntaşi la 20 km marş şi triplu, la 200 tu F, 800 m F, lungime F şi disc F. După cum se ştie delegaţia noastră a fost compusă din 10 atleţi şi 7 atlete. Dintre aceştia, precum se vede, doar 2 băieţi au avut acces în finală şi 5 din cele 7 fete. Din nou, dacă mai era nevoie de demonstrat, fetele s-au prezentat mai bine decit băieţii. Comportarea la ansamblu a delegaţiei noastre n-a fost pe măsura aşteptărilor, a posibilităţilor reale ale componenţilor săi. In rindurile următoare ne-am propus să trecem in revistă felul In care au evoluat la Atena cei 17 atleţi români. Din capul locului se cuvine să facem insă precizarea că de la trei dintre ei n-am așteptat nimic deosebit, in sensul clasării lor printre cei mai buni europeni. Este vorba de junioara Maria Lincă la 1560 m, pe care F.R.A. a inclus-o In lotul pentru .europene“ urmărind mai mult perspectiva. Lincă a dovedit in acest sezon că are multăieni, ci are stofă de alergătoare. Pentru ea, participarea la cea mai importantă competiţie continentală trebuie considerată că o adevărată şcoală şi nimic mai mult. Când s-a aliniat la startul cursei de 1500 , era evident pentru oricine că atleta de la Metalul, în afara unui , timp bun, n-avea practic posibilitatea să obţină şi calificarea pentru finală. Lincă a alergat cu mult curaj, spre lauda ei, îmbunătățindu-şi recordul de la Balcaniadă cu mai bine de o secundă. Nu-i mai puţin adevărat că ea a făcut parte dintr-o serie foarte rapidă, a şasea clasată avînd 4:19,9 (!), în timp ce din seria cealaltă Jaroslava Jehlickova (care apoi avea să devină campioană europeană), s-a clasat a 6-a, cu 4:21,8 . Nu se aşteptau, de asemenea, locuri mai bune din partea celor doi mărşăluitori Victor Such şi vasile Bie, pentru că, în fond, rezultatele lor anterioare nu lăsau să se întrevadă această posibilitate. Şi totuşi, ne putem declara satisfăcuţi cu locurile 11 şi, respectiv, 14 ocupate de cei doi atleţi, despre care se poate spune că au avut o parte de contribuţie la succesul colegului lor Leonida CaraiOsifoglu. Dat fiind faptul că proba de 20 km marş s-a desfăşurat noaptea şi pentru că cei mai mulţi dintre, competitori nu-l cunoşteau pe Caraiosifoglu, omul nostru nr. 1, antrenorul Alexandru Stoenescu i-a folosit pe cei doi ca... momeală. Adli Sucii, ett şi Ute au făcut pur şi simplu tempo variat cu adversarii lor, netezindu-i, daci se poate spune astfel, drumul spre succesul Caratosifoglu. Pentru spiritul de echipă pe care l-au dovedit, le adresăm felicitări. In ceea ce-l privește pe Leonida Caratosifoglu, despre care arbitrul principal al probei, italianul Giorgio Oberweger, ne-a declarat că are un stil foarte corect, el a făcut o cursă bună şi a obţinut un joc prestigios. Poate că, aşa cum spunea el după cursă, dacă ar fi avut posibilitatea să se antreneze pe traseu, ca toţi ceilalţi, măcar cu 2—3 zile înaintea probei, el ar fi fost şi mai aproape de medalia de aur de care efectiv nu l-au despărţit decit 25,60, ceea ce la marş este extrem de puţin. Noul campion, englezul Paul Nihili s-a detaşat de Caraiosifoglu abia pe ultimul kilometru. O comportare bună apreciem că a avut şi campioana noastră olimpică Viorica Viscopoleanu. In iarnă, cînd a suferit accidentul muscular chiar la piciorul de bătaie, puţini se arătau dispuşi să-l mai acorde credit pentru „europenele” de la Atena. Viorica s-a tratat cu atenţie şi a inceput să lucreze pentru a ajunge din urmă pe adversarele ei din Europa. Treaba n-a fost deloc uşoară, pentru că, orice s-ar spune, undeva în mintea ei stăruia neplăcerea vechiului accident şi teama de a nu-1 repeta. Abia în ultimele săptămtni dinaintea startului de pe Karaiskakîs, campioana României a arătat că începe să se apropie de valoarea pe care i-o cunoşteam anul trecut. La Atena, Viorica Viscopoleanu, practic, n-a putut da la o parte handicapul iniţial al mai puţinei ei pregătiri, mai ales al pregătirii atât de importante din lunile de iarnă. Alături de toţi iubitorii atletismului din ţara noastră, laolaltă cu alţi specialişti ai atletismului de pe continent, nutream speranţa unei victorii pe 800 m a Ilenei Sila. Înaintea startului, spuneam unui confrate că succesul său depinde nu numai de tactica pe care avea s-o adopte, cit şi de posibilitatea ei de a nu se lăsa „Închisă“ la coardă in momentele decisive, aşa cum s-a inttmplat la Mexico. Dar Silai n-a putut evita aceste închideri şi — aşa cum poate aţi văzut pe ecranele televizoarelor — ea a suportat citeva coate, intr-un fel hotărttoare. Considerînd-o pe Vera Nikolici ca principală adversară, Silai a făcut tot posibilul pentru a nu o scăpa. Finalul cursei a găsit-o lipsită de forţă, la timp ce unele dintre adversarele ei, nerecomandate inaintea C.E. de cine ştie ce rezultate deosebite, au fost mult mai proaspete, obţinlndu-şe acum cele mai bune performanţe din 1969 sau chiar din cariera lor sportivă. Prin forfaitul superfavoritei Liesel Westermann, Lia Manoliu a fost considerata ca posibilă clştigatoare a aruncării discului. S-a avut, desigur, in vedere, victoria ei de la Olimpiada din 1968, selecţionarea din 1969 In reprezentativa Europei, cit şi bogata-i experienţă de concurs. Dar pentru a fi putut învinge, Lia ar fi trebuit să realizeze un nou record naţional, iar ca să se fi urcat pe podium i se cerea cel mai bun rezultat din acest sezon. Or, neobţinind nici unul, nici altul, ca şi celălalt campion olimpic — Gyulă Zsivotski — Lia Manoliu s-a clasat a patra. Locul ocupat de ea este o surpriză . Da şi nu. Da, pentru cele arătate mai sus, deşi Însăşi victoria ei la Mexico a fost o mare surpriză , nu, pentru că in acest sezon Lia Manoliu deţinea abia al 6-lea rezultat european, poate fi apreciată pozitiv evoluţia Olimpiei Cataramă (cu 56,62 m şi-a realizat recordul personal) care s-a clasat a 6-a. Tot a 6-a, dar la 200 m, a fost şi Mariana Goth, care — datorită startului său mai slab — şi-a creat evident un handicap în faţa celorlalte finaliste. După părerea noastră Mariana se află in faţa următoarei alternative : ori işi Îmbunătăţeşte radical plecarea, ceea ce nu este un lucru de loc Uşor, ori işi schimbă proba, cu cea de 400 m, unde credem că se poate manifesta mai In voie. Carol Corbu a produs o plăcută surpriză prin siguranţa săriturilor sale la triplu şi prin locul IV ocupat In finala probei, finind seamă mai ales de numele celor pe care i-a precedat in clasament. Nicolae Perţă, Şerban Ioan si Vasile Sărucan au concurat parcă timoraţi de valoarea adversarilor. In timp ce Mihai Zaharia, Gheorghe Cefan, Virginia Bonei şi Csaba Dósa au evoluat slab, unii chiar nepermis de slab. Participarea atleţilor români la a IX-a ediţie a C.E. reclamă o serioasă analiză, ce va trebui să aibă însă in vedere dezvoltarea generală, pe toate planurile, a activităţii acestui sport care, trebuie s-o spunem răspicat, nu se bucură Încă de atenţia cuvenită in ţara noastră. Ce e drept, astfel de discuţii s-au mai purtat In ultimii ani; au fost adoptate chiar şi planuri speciale de masuri, dar niciodată aceste planuri n-au fost traduse integral in fapte . PRIMUL STADION - EMINAMENTE ATLETIC A PRIMIT CERTIFICATUL DE NAŞTERE Centru cu veche tradiţie, Cîmpulungul Muscel trăieşte satisfacţia de a-şi vedea împlinit unul din vechile sale deziderate. Un stadion afectat activităţii atletice, o vastă semă pe care să se repete şi să se producă atit speranţele cit şi valorile confirmate ale atletismului muscelean şi ale celui republican. Bucuria împlinirii acestui „ideal“ — cum îl numesc sportivii cimpulungeni — este augmentată de valoarea unicatului, oraşul dintre Iezer şi Măţău, primul Centru care se poate mîndri cu o asemenea realizare. Ideea unei astfel de construcţii — pură utopie■ pină acum doi ani — s-a transformat in aprilie 1968 intr-o iniţiativă care, cu prima palmă de pămint escavat începe să se materializeze, reuşind ca, după 18 luni de muncă titanică să devină o superbă realitate. Citeva date din istoria stadionului : 22000 mc pămint escavat, 184 000 ghi pentru gazon, 300 000 de ore muncă patriotică, care au determinat ca stadionul — a cărui valoare este estimată la 1,5 milioane lei — să fie construit cu investiţii de numai 500 000 lei (nota bene: un exemplu de solidaritate cu sportul care a adus muscelenilor atita satisfacţie, o splendidă înţelegere a necesităţii construirii unui astfel de templu pentru atletism). Dispusă in continuarea stadionului „23 August“, baza atletică compusă dintr-o pistă de 400 m cu 8 culoare pe liniile drepte şi o culoare pe turnante, cu platformă pentru aruncări, dispunind de toate instalaţiile pentru atletism şi de un cămin pentru cazarea sportivilor, ea formează împreună cu vechiul stadion un excelent complex sportiv. Va luni, primul stadion atletic din ţară a intrat în activitate, găzduind concursul republican al speranţelor olimpice. N-au lipsit, desigur, rezultatele bune şi tentativele de record, expresia eforturilor juniorilor de a-şi înscrie numele pe cea dinţii filă a istoriei acestui stadion. Consemnăm în acest sens cursa de 110 mg a timişoreanului Ion Vasilescu (15,4), aruncările lui Marin Iordan (S.S.A.) — 13,06, Nicolae Pană (S.S.A.) 13,05 ca şi cea a Eugeniei Andreescu (Lit. 3 C.L.), care cu greutatea de 3 kg a stabilit un nou record de junioare: 15,81 m, săriturile efectuate de Draga Comşa (Lic. N. Bălcescu Cluj), 1,64 m la înălţime. Ştefan Lenghel (S. S. Braşov) 14,33 m la triplusalt şi spectaculosul „Fossbury flopp“ cu care Cristian Dreptu ( S.A.) a realizat 1,90 m la înălţime. Nufu MUSCELANU BOXERII DE LA STEAUA ÎN PRAGUL UNOR CONFRUNTĂRI INTERNAŢIONALE Boxerii de la Steaua sunt gata să plece peste hotare, pentru a participa la câteva confruntări internaţionale de prestigiu. Joi dimineaţă, una dintre echipele clubului va decola de pe aeroportul Băneasa, cu destinaţia R. D. Germană. Vor face deplasarea 13 pugilişti : Octavian Anderco (cocoş), Gheorghe Puşcaş, Constantin Buzuliuc (pană), Costică Bumb (semiuşoară), Ladislau Mathe, Alexei Isai (uşoară), Constantin Melinte, Valeriu Filip (semimijlocie), Valeria Frînc (mijlocie mică), Alec Nâstac (mijlocie), Marcel Florea (semigrea), Alecu Stoianovici, Dumitru Zelinca (grea). Echipa va fi însoţită de Gheorghe Geabela (conducător), Marcu Spakov (antrenor), Mihai Prislopan şi Gabriel Danciu (arbitri). Primul meci al steliştilor se va disputa în oraşul Gera, cu formaţia Wismuth, iar cel de al doilea într-o localitate încă nedesemnată. O altă echipă a clubului Steaua va pleca vineri în Berlinul Occidental, unde va participa la un turneu organizat, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea federaţiei de box vest-berlineze. La această competiţie clubul bucureştean va fi reprezentat de Constantin Gruiescu (muscă), Aurel Dumitrescu (cocoş), Nicolae Gîjupană), Alexandru Popa (semimijlocie) şi Gheorghe Chivăr (mijlocie). Boxerii sunt însoţiţi de Ion Gheorghe (conducător), Ion Chiriac (antrenor) și Victor Șchiopu (arbitru). DE CITĂ ifi RĂBDARE ““ MAI ESTE NEVOIE?... „Parada trăpaşilor" ar putea foarte bine să se intituleze cronica noastră, deoarece în, afară de ciţiva minjl şi de mai mulţi cai lipsiţi de validitate, nu mai rămăsese nimeni in grajduri care să nu suporte solicitarea faptului că duminică numărul alergărilor a fost sporit. Nu cunoaştem ce a determinat un ratare eveniment, dar orice argumentaţie o socotim neconvingâtoare, decit dacă se urmăreşte suprasolicitarea cursierilor !... Astfel, nici Talaz şi nici Talion n-au fost cruţaţi de „caruselul eforturilor“. Duelul lor a plăcut — ca Întotdeauna — şi, conform aşteptărilor, Talion a învins de justele pe Talaz, dar după aprecierea noastră a fost mai mult o victorie a tacticii, in care Tanase l-a învins pe Ichim, decit Talion pe Talaz ! Din păcate, in ciuda a tot ce s-a scris şi — poate se va mai scrie — Unii dintre driveri nu par de loc dispuşi să abandoneze poziţia lor negativistă şi ca atare rezultatele stranii şi-au făcut iarăşi loc. Au fost conduşi corect : Hoţomana — fiindcă avea avantajul unei indulgente aprecieri a handicaperilor — Olăniţa — care s-a arătat predispusă spre valori progresive — Camelia — obişnuită să fie,data peste cap" — Si Frunzar — care prin ameliorarea recordului a confirmat^ nu numai valoarea anterioară, dar și adnotările noastre din cronica precedentă . Victoria Iul Novator a fost, în schimb, prin record și manieră — revoltătoare. Scrisesem doar în cronica anterioară că Gh. Tănase îşi manevrează dezinvolt caii şi că ar trebui să-şi respecte renumele. El, insă, n-a ţinut seamă de un atare avertisment .Şi s-a comportat de o manieră incalificabilă, care după aprecierea noastră, trebuie să conducă la ridicarea licenţei. In cifre, ceea ce şi-a permis să comită acest driver se exprimă in recorduri astfel : de la 1.31-1.35,-la 1.36, 1.96 2 şi apoi la 1.32 în plina rtrfiă. Iată o sfidare a bunului simţ, care nu trebuie să scape nepedepsită ! Minjii n-au avut, „conform prevederilor", nici o veleitate justificată în prima lor întîlnire cu caii de trei ani, pentru că Hoinar şi Sutana abia au coborit sub graniţa a 1.30 pe km. Din rest, ne-a plăcut victoria iepet Vama, prevăzută de antecedente, victorie la care Dinu, speculînd toate avantajele pe parcurs, i-a creat posibilitatea să dobîndească un record excepţional. Ultima cursă a revenit iepei Tanţa, la un record în care vina nu mai poate fi atribuită lui Nicolae Gheorghe, predispus să nu mai „ierte caii menajaţi anterior“ !... Constatăm că concluziile noastre râmîn, totuşi, cu un efect palid. După aprecierea noastră, reticenţele sunt pur şi simplu ridicole. Nu avem nevoie de „maeştri“, ci numai de driveri cinstiţi. Şi ar fi bine să fim înţeleşi până la urmă !... 1. Hoţomana (V. Gheorghe) Kermes, Sălişte, 51.1 ; 2. Olăniţa (G. Avram) Hormon, Gal 32.7 ; 3. Camelia (T. Marcu), Jalona, Simeria, 30.6 ; 4. Frunzar (V. Gheorghe), Oracol, Străjac, 29.7 ; 5. Novator (Gh. Tănase), Lavena, Rogoz, 32.1 ; 6. Dioda (I. Toderaș), Baletista, Hornar, 27.5 ; 7. Vama (T. Dinu), Jiu, Făclia, 23.8; 8. Talion (Gh. Tănase), Talaz, Harpa, 24.3 ; 9. Tanţa (N. Gheorghe), Florid, Obirsia 38,2. Niddy DUMITRESCU AGENŢIA O.N.T. BUCUREŞTI — Ilfov, organizează pentru dv. o gamă variată de excursii în sezonul de toamnă cu autocarele: — 1 zi la Ostrov — Adamclisi — 1 zi Valea Călugărească — 1 zi Odobeşti — 1’s zile Valea Prahovei — cu tren şi autocar, cazarea în vile şi la cabane — 2 zile Braşov *— Tuşnad — 2 zile Cozia — Sibiu — Alba Iulia — Braşov — 21/2 zile Tg. Jiu — Tr. Severin — Craiova — 21 zile Agapia — Bicaz — Bacul Roşu — Sighişoara — Braşov — 21/2 zile Tg. Jiu — Petroşani — Sarmizegetusa — Hunedoara — Deva — Sibiu — Bucureşti. Informaţii şi înscrieri în Calea Victoriei nr. 100 şi Bulevardul Republicii nr. 68.