Sportul, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 712-741)

1969-11-21 / nr. 732

Redacţia și administraţia : *fr. Vasile Coala nr. 16, tel. 11.10.05, iitttrurban 72 »I 284 Telex »portrom buc. 180. Anul XXV —Nr. 732 (6166) CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORT Vineri 2­ noiembrie 1969 ZIAR AL ÎN DERBIUL ETAPEI A 12-a, RAPID A ÎNTRECUT CLAR PE DINAMO BUCUREŞTI Trei echipe — Dinamo Bucureşti, Rapid şi Universitatea Craiova, cu cite 75 puncte — in fruntea clasamentului ! Invingind cu 3-0 pe Steagul roşu, A.S.Armata Tg. Mureş a predat „lanterna" Politehnicii Iaşi Campioana învinsă de o nouă promovată REZULTATE TEHNICE CLASAMENT ETAPA VIITOARE (23 noiembrie): Petrolul — Crişul, Dinamo Bucureşti — C.F.R., U.T.A. — F. C. Argeş, Dinamo Bacău’— Jiul, „U" Cluj — Rapid, Steagul roşu — Universitatea Craiova, Politehnica — A. S. Armata, Farul — Steaua, A. S. Armata — Steagul roşu 3—0 (2__0) Farul — Jiul l_o (o__0) Dinamo Bacău — Universitatea Cluj 2_1 (1__0) Dinamo Bucureşti — Rapid 0—2 (0__2) Crişul — Politehnica 2__0 (2__0) Steaua — F. C. Argeş 0__0 Universitatea Craiova — Petrolul 2—1 (0_0) C.F.R. — U.T.A. 1—0 (1—0) 1. Dinamo Bucureşti 11 7 1 3 23—12 15 2. Rapid 11 6 3 2 20—11 15 3. Universitatea Craiova 11 6 3 2 19—11 15 4. F. C. Argeş 11 5 3 3 24—14 13 5. Dinamo Bacău 12 5 3 4 18—15 13 6. Jiul Petroşani 12 6 1 5 17—16 13 7. Farul Constanţa 12 6 1 5 16—18 13 8. Steagul roşu Braşov 12 6 0 6 19—23 12 9. U.T.A. 12 5 2 5 15—20 12 10. Universitatea Cluj 12 3 5 4 16—16 11 11. Steaua 10 4 2 4 26—19 10 12. Crişul Oradea 12 4 2 6 17—25 10 13. C.F.R. Cluj 12 4 2 6 10-19 10 14. Petrolul Ploieşti 10 3 3 4 12—13 9 15. A.S. Armata Tg. Mureş 12 3 1 8 10—22 7 16. Politehnica laşi 12 2 2 8 7—15 6 Prins afară din poartă, Coman se arcuieşte in zadar după minge. Dumitru a șutat cu „boltă", de la aproximativ 20 de metri, înscriind cel de-al doilea gol al echipei sale Koto : AUREL NEAGU MAGNETUL S­tadionul Dinamo a bă­­­tut toate recordurile sale de public. Cel puţin 30 000 de spectatori au ase­diat ieri scena derby-ului. Su­porterii fotbalului au inundat tribunele, , au blocat toate treptele, au ocupat toate pan­tele gazonate, s-au urcat pe tabela de marcaj, au făcut alpinism pe crengile copaci­lor desfrunziţi, pină spre vîrfuri, au, înălţat capiteluri vii peste microbuzele de pe alei, au apărut la toate fe­restrele spitalului, au acope­rit, uneori, transfocatoarele televiziunii d­intr-un cuvînt, au cîntat un nou imn balonu­lui cu pete albe şi negre, a căror alternanţă în zbor su­gerează, ca intr-un vîrtej, tristeţile, bucuriile, decepţiile şi speranţele fotbalului. Ieri, pe Dinamo, albul şi negrul s-au contopit din nou în plutirea mereu fascinantă a mingii. Ieri, pe Dinamo, s-au declanşat noi şi noi am­biţii. Veşnica rivalitate Di­­namo-Rapid (sau Rapid-Dinar­mo) s-a aprins încă o dată, sfîrşind cu un rezultat care ar putea să-i uimească pe ci­titorii ziarelor „Fos­ton Spor“, „Sport“-Zürich sau „Bola“. Ieri, Dinamo a pierdut. Poa­te pentru că acumulatorii e­­rau stinşi. Radu Nunweiller, cel mai­­bun jucător român în bătălia de un an pentru Mexic, a alergat ca într-un vis plin de melancolie. Dumi­­trache s-a uitat oarecum spe­riat la Dan, de undeva din vale. Mircea Lucescu, la fel ca şi Ferdinand Bracke, nu şi-a mai găsit balonul de oxi­gen. (Singurul care a învins oboseala a fost... extenuatul Cornel Dinu, care a înviat din morţi cu o forţă care mă face să cred că va fi marele campion al adaptării pe pla­tourile lipsite de aer ale te­renurilor mexicane­... In tabăra cealaltă, Rapid a venit cu splendidul Orgoliu al giuleştenilor, exacerbat în­totdeauna în faţa adversarilor de talie. Ieri, Rapid a izbutit să-şi deschidă încă o dată evantaiul corat cu zîmbete şi jucării, sub conducerea mezi­nului său, Dumitru, secondat de minune de acest comple­xat, dar admirabil, Angelescu şi de „b­ătrînul maratonist“ Codreanu. A fost frumos derby-ul de ieri. Poate pentru prima oară tranzistoarele nu s-au mai auzit în tribună. Măria sa fotbalul, care se părea că to­pise, duminica trecută, toate caloriile şi entuziasmele ne­număraţilor săi suporteri, şi-a magnetizat din nou prozeliţii cu uşurinţa unui magician. Ioan CHIRILA Un fundaş (Lupescu) şi un mijlocaş (Dumitru) au făcut k.p. liderul DINAMO BUCUREŞTI - RAPID 0-2 (0-2) Stadionul Dinamo : teren bun de joc ; timp frumos ; spectatori - peste 30 000. Au marcat : Lupescu (min. 34) şi Dumitru (min. 38). DINAMO BUCUREŞTI : Co­­man 4 , Ştefan 6, Dinu 8, Stoenescu 5, Deleanu 8, Gher­­gheli 5, R. Nunweiller 5, Pîrcălab 5, Sălceanu 5 (min. 58 Doru Popescu 5), Dumi­­trache 5, Lucescu 6. RAPID : Răducanu 8 , Ștefan 8, Lupescu 9, Dan 8, Greavu 5, Dinu 6, Angelescu 9, Dumitru 9, Năsturescu 7, Neagu 7, Codreanu 8. A arbitrat Aurel Bentu, ajutat la linie de V. Toma și M. Sadoveanu — toţi din Bucureşti. „Trofeul Petschowschi“ (pen­tru public) : 8 La tineret-rezerve : DI­NAMO - HAPID 2-0 (0-0) Puşi pe „jar“ de duminică, după „calificare“, peste 30 000 de bucureşteni au luat, ieri, cu asalt tribunele­ stadionu­lui—din şos. Ştefan­ cel Mare în dorinţa de a asista la Dan domină careul la mingile înalte acest autentic derby, Dina­mo-Rapid, cu care a fost re­lansată (spectaculos !) între­cerea divizionarelor A. ŞI JOCUL A ÎNCEPUT... Pînă în minutul 31, me­ciul celor 8 „tricolori“ (6 la dinamovişti, 2 la Rapid) se ridicase arareori la nivelul de derby, lipsindu-i acele faze de poartă care fac de­liciul iubitorului de fotbal. Un cronicar obiectiv în re­darea istoriei primelor 30 de minute e dator să consem­neze uşoara superioritate a liderului în zona din apro­pierea careului mare al Ra­pidului, unde dinamoviştii „legaseră“, ceva ,­mai mult decît adversarul şi de unde (cu un şut care a trimis ba­lonul puţin peste „transver­sală“) Dumitrache făcuse să îngheţe (în min. 32) inimile suporterilor giuleşteni. Timizi în ofensivă în tot acest timp (contraatacurile declanşate de pasa lungă a lui Dumitru funcţionaseră defectuos), „vişiniii“ au fost scoşi din impas de... funda­şul Lupescu, care, de cîtăva vreme, este omul de gol al echipei. Cum spuneam, la începu­tul cronicii noastre, abia minutul 34 a repus în drep­turi derbyul. Lupescu a pă­răsit, deodată, sistemul de-G. NICOLAESCU (Continuare in pag. a 3-a) La Reghin au intrat în fabricaţie: NOI TIPURI DE MATERIALE SPORTIVE TG. MUREŞ, 20 (Agerpres). — La unitatea din Reghin a Combinatului de industrializare a lemnului — Tg. Mureş au intrat în fabricaţie noi tipuri de schiuri, purtînd mărcile „Să­geata Zăpezii“, „Alb-Start“, „Campion“, „Combi E“, „Ba­zant", care au trecut cu bine probele de control ale unor prestigioase pîrtii internaţio­nale. Colectivul acestei unităţi execută, de asemenea, creşe necesare campionatului mon­dial de hochei pe gheaţă (gru­pele B şi C), manifestare spor­tivă de amploare, ce va fi găzduită în anul viitor de țara noastră. Paralel, fabrica pro­duce un alt bogat material sportiv necesar sporturilor de iarnă. Gheorghe Cobzuc și noii săi discipoli. Antrenorul emerit caută printre ei un nou Ți­riac,­ un nou Năstase... CĂPITANUL ȘI LUMEA RACHETELOR MICI • O dimineață de toamnă cu Gică Cobzuc • Ilie Năstase a ajuns jucător de tenis datorită bomboanelor... • „Sportul alb“ este mai frumos pentru cei ce nu ajung în finala „Cupei Davis“ N -am să-mi încep repor­tajul nici cu „întîmplă­­toarea întîlnire la o ceașcă de cafea“ (căpitanul nu este amator de cafea şi cafenele), nici cu vreo refe­rire la poetul X sau scriito­rul Y (lui Gică Cobzuc nu-i plac exagerările). In loc de introducere, am să mărturi­sesc că ideea acestui repor­taj mi-a fost sugerată şi că ea mi-a plăcut din prima clipă, că în dimineaţa aceea splendidă — cînd octombrie i-a predat lui noiembrie şta­feta toamnei de aur — am căutat un racord şi am fost fericit că l-am găsit: cu vreo 20 de ani în urmă, într-o zi la fel de fermecătoare, stă­­pînit de fiorii examenului, îmi făceam debutul în gaze­tărie, scriind, tot aici la Doherty, prima cronică... L-am găsit pe Gică Cob­zuc la datorie, adică între cop­ii care descifrează tainele sportului alb acolo, pe drept­unghiurile de zgură roşie ale Şcolii sportive nr. 2, ascul­­tînd cu sfinţenie fiecare cu­­ rt. HRISTACHE (Continuare in png. a 7-a) TINERELE JUCĂTOARE, ALE ROMÂNIEI PE DRUMUL CONFIRMĂRII CLUJ, 20 (prin telefon, de la trimisul nostru). Victoria echipei R.D. Germane in cea de-a X-a ediţie a „Trofeului­ Carpaţi“ la handbal fe­minin n-a surprins pe nimeni. Tehnicienii care urmăriseră întrecerile preliminarii erau una­nimi in a recunoaşte că formaţia antrenată de Hans Becker este cea mai omogenă dintre cele opt participante la tur­neu, că ea cuprinde o serie de jucătoare matu­re, excelent pregătite fi­zic, tehnic şi tactic. Era evident că o astfel de reprezentativă aflată în maximum de formă, nu putea fi uşor întrecută. Şi lucrurile s-au petrecut aşa cum fusese prevă­zut. Fără să ţină seama de presiunea auditivă a­­publicului, aşteptînd să se încheie iureşul de început, jucătoarele din R.D. Germană au pus încet, încet stăpînire pe joc, i-au imprimat rit­mul pe care ele îl do­reau, au speculat cu in­teligență fiecare greșea-Hristache NAUM (Continuare în pag. 4) mm etapaî E­ste, intr-un fel, ca la atletism. I Adică, atunci cînd la o cursă * de semifond, pocnetul sec de ■ pistol, anunţînd ultimul tur de I pistă descătuşează nebănuite * energii, biciuind aprig voinţa I de a învinge, de a se detaşa a con- I curenţilor. Tn fapt, sportul, cu lumea lui * complexă, oferă o aproape infinită I varietate de „ultime etape", lungi de I cîteva secunde sau de cîteva saptâ­­mîni, decisive însă în făurirea unui | mare rezultat.­­ Handbalul nostru masculin trăiește azi un asemenea moment, cel al ulti- I mei etape dinaintea campionatului | mondial, perioada poate cea mai grea, dar — în mod cert — şi cea în care I se pot zămisli victoriile viitoare. Echipa I reprezentativă a ţării devine centrul atenţiei numeroşilor amatori de sport,­­ ale căror sentimente şi solicitudini I converg optimist, cu căldură, spre handbaliştii care poartă pe piept şi ■ în inimă acreditarea de ambasadori I ai tineretului nostru sportiv. Este, aşa- * dar, etapa cînd cu încărcătura morală ■ — fireşte, nu lesne de purtat — a unei­­ asemenea îndatoriri, munca de perfec- * »ionare tehnică şi tactică trebuie să ■ atingă un ritm proporţional cu dificul- | tatea împlinirii obiectivului final, acela al afirmării de prestigiu în disputa cu­­ cei mai buni din lume. Se spune că­­ drumul spre laurii învingătorului este I pavat cu asfaltul infernului. Marii spor* * tivi știu acest lucru. Și pornesc fără I ezitare pe această cale, a miilor de I ore de muncă, a limitei de oboseală­­ce se mută, ca „fata morgana", mereu I mai departe, a îndoielilor, a nervilor I ce nu ajung să cunoască decît rar , clipe fără încordare. S-ar mai putea numi această perioa* * dă de timp care a mai rămas pentru ■ handbaliști pînă la campionatul mon- I dial etapa dăruirii totale şi a renun- * ţărilor. Handbaliştii din echipa repre- ■ zentativă sunt toţi, fără excepţie, mari I sportivi. Rezultatele selecţionatei noas- * tre confirmă acest lucru. Dar afirmaţia • îşi găseşte temei şi în seriozitatea lor, I în Lipsa de infatuare care-i caracter!- * zează, în capacitatea — nu o dată ■ probată — de a subordona totul muncii I de pregătire, efortului la antrenamente. Totuși, azi, lupta pentru victorie în I sport solicită alte și enorme energii, | implică luciditate și calm, o hotărîre nezdruncinată In propriile valori teh- I nice sau forţe fizice şi, tot mai des, | un curaj vecin cu cel al uimitorilor cascadori, lată pentru ce secundele de I ezitare, momentul de neatenţie şi dis­i pere de euforie pretimpurie sînt fatale în încleştarea disputei sportive. Şi ni- |­meni nu va putea contesta că ele îşî i­au sursa şi în ora (sau orele I) furate nechibzuit odihnei, în ţigara fumată I în plus sau în paharul de licoare ac-­­ ceptat cu uşurinţă. Ultima etapă are şi examenele ei: I jocuri de verificare, turnee, partide cu I caracter amical, dar cu implicaţii ex­trem de profunde. Se trag concluzii. I se stabilesc metode de remediere, se I fundamentează principiile viitoarei ac­­­ tivităţi. Şi aci se cere calm, pondere I în aprecieri, măiestrie pedagogică din I partea antrenorilor. . Nu-i lucru uşor, evident, să realizezi I totul cînd timpul se scurge inexorabil, * apropiind vertiginos data marilor­ con- e fruntări. Nu-i uşor, de acord. Dar laurii I cununii sportive nu se ofilesc nici * într-o viață de om. Aşa că merită... • Călin ANTONESCU * CU 24 DE ORE ÎNAINTEA PRIMELOR JOCURI MASCULINE DE HANDBAL, DIN „TROFEUL CARPAŢI TIMIŞOARA, 20 (prin tele­fon de la­ trimisul nostru). — Amatorii de sport din inima Banatului nu-şi dezmint pasiu­nea. Obligaţi să se rezume in fotbal doar la derbiuri de B, sau în atletism numai cu... amintiri, timişorenii îşi păstrea­ză, totuşi, nealterat interesul pentru competiţiile sportive, îmbrăţişînd cu căldură orice întrecere internaţională care poposeşte pe meleagurile lor. Aşa se explică de ce ediţia jubiliară a „Trofeului Co­­păţi“ la handbal masculin ocupă un loc de frunte în discuţiile lor, fiind subiectul la ordinea zilei. Un iubitor al sportului din acest oraş mărturisea cu since­ritate că timişorenii se simt onoraţi pe plan sportiv pentru faptul că şapte reprezentative de ţări vor fi prezente , noua şi moderna sală de sport din localitate cu prilejul acestui mare turneu internaţional de handbal. Acest lucru se resim­te nu numai în comentarii, ci şi prin modul în care Timi­şoara se pregăteşte să-şi în­tîmpine oaspeţii. La hotelul „Central“, de pildă, intrarea este pavoazată cu steagurile ţărilor participante, iar în pia­ţa Operei un mare panou anun­ţă evenimentul, informind pe amatorii de sport asupra date­lor şi orelor partidelor. Alte două asemenea panouri au fost plasate în punctele de mare circulaţie, iar sute de afişe au împînzit oraşul. De cîteva zile, presa locală publică am­ple informaţii despre acest turneu, în vederea căruia acum se desăvîrşesc ultimele măsuri organizatorice. Oaspeţii, care vor începe să sosească de vi­neri, vor avea prin grija gaz­delor posibilitatea de a-şi fo­losi timpul liber în mod cit mai plăcut, sau luînd cunoş­tinţă de preocupările şi roa­dele muncii tineretului bănă­ţean. Tot în această ordine de idei, interesant ni se pare faptul că în seara zilei de 25 noiembrie handbaliştii de pes­te hotare au fost invitaţi la Casa de cultură a studenţilor pentru a asista la un spectacol folcloric prezentat de ansam­blul Centrului universitar Ti­mişoara. Totodată, sîmbătă 22 noiembrie, delegaţiile ţărilor participante vor fi primite la Consiliul popular al municipiu­lui Timişoara. Iată numai o parte din manifestările ce vor exprima în mod concret ospita­litatea cu care acest oraş va întîmpina pe sportivi. Intre timp, în sala de sport, unde s-au instalat posturi te­lefonice speciale pentru ziarişti şi unde s-au terminat lucrările de racordare necesare transmi­terii în direct la radio şi te­leviziune, handbaliştii români se antrenează de zor. Joi di­mineaţa, lotul B a efectuat un antrenament mai lung sub su­pravegherea antrenorilor I­. Pană şi I. Schuster, iar mai tîrziu lotul A a participat la o şedinţă de pregătire ceva mai uşoară, deoarece după a-A. CALIN (Continuare în pag.­a i-af Aspectul exterior al sălii de sport din Timişoara

Next