Sportul, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 860-889)

1970-04-01 / nr. 860

Pag. a 2-a Mm ATLETISMULUI CIRCULAȚIA IDEILOR Prinzind din zbor diferitele păreri ale unor antrenori — păreri ce se referă la proble­me tehnice sau metodice — rămîi uimit de lipsa de uni­tate de vederi In aceste două domenii. Aflăm la consfătui­rile antrenorilor despre căi în­­tortochiate (e drept, originale) în dezvoltarea unor calităţi motrice, despre odiseea unor antrenori în găsirea vreunei metode mai expeditive, care însă este de mult folosită pe alte meleaguri. Mulţi dintre noi descoperă şi redescoperă America. Se mai folosesc şi astăzi planificări perimate, ci­cluri săptămînale care se bat cap în cap cu ceea ce deve­nise axioma, confirmate de practica şi de cercetarea ştiin­ţifică. De ce toate acestea, azi, cind unele recorduri româ­neşti sunt, in acelaşi timp, şi recorduri mondiale, cind me­daliile de argint şi de bronz la „europene“ nu ne mai mul­ţumesc ca acum 10—15 ani ? De mai mulţi ani, Federaţia organizează consfătuiri ale an­trenorilor pe grupe de probe. Unii dintre cei invitaţi vin, alţii (poate majoritatea) ab­sentează din diferite motive, obiective sau subiective. Dar indiferent de motive, participa­rea este extrem de săracă (ca de pildă, consfătuirea din luna ianuarie cu antrenorii de arun­cări) ceea ce duce în mod ine­vitabil la rămînerea în urmă a majorităţii antrenorilor noş­tri şi implicit a atletismului nostru. Păgubit este atletismul, care va progresa doar cu paşi de liliputan. Dar să mergem mai departe. Au fost convocaţi, de regulă, numai acei specialişti care sunt profilaţi pe o grupă de pro­be (aruncări, sărituri, sprint, distanţe medii şi lungi). An­trenorii se întorc acasă docu­mentaţi, să zicem, în probele de aruncări. Din nefericire, în oraşele respective se vor pier­de multe talente în sprint, să­rituri sau la demifond-fond. Acestor talente li se vor apli­ca acele „căi întortochiate“ de care vorbeam la început. Sau (şi exemple avem multe) ta­lentele vor fi dirijate, fatal, indiferent de gabaritul lor, spre probele în care antrenorul este specializat. Este greu de cre­zut ca la Cîmpulung Muscel să se nască numai aruncătoa­re (de disc şi de suliţă), ca la Roman să crească numai aler­gătoare şi alergători, la Iaşi numai decatlonişti. Dar mai gravă este situaţia marilor ta­lente ce se ivesc în oraşe în care atletismul nu cunoaşte o dezvoltare satisfăcătoare. Aces­te talente constituie oaze în oceanul ignoranţei faţă de a­­■tletism. Vîrsta şi obligaţiile şcolare nu permit dislocarea lor din sinul familiei şi al mediu­lui. îndrumarea lor se face de către cei care l-au descoperit şi care merită toată stima­ profesorii lor de educaţie fizi­că, cu diferite specializări, în­drumătorii lor nu pot ţine, practic, cadenţa cu noile des­coperiri. Antrenorii lui Szabó Tamas (10,5 s la 18 ani) şi Mă­riei Ionescu (5,93 m la aceeaşi vîrst­ă) sunt 100% voluntari In atletism şi Întrebarea care se pune este: cum pot fi ajutaţi? Oare prezenţa lor, o dată pe an sau la doi ani la o con­sfătuire de la Snagov ajunge? Categoric că nu, mai ales că la Snagov ponderea aparţine pro­blemelor organizatorice, regu­lamentare şi de calendar. Este adevărat, şi acestea sunt lu­cruri importante, dar nu sufi­ciente pentru ridicarea nive­lului de cunoştinţe tehnice şi metodice ale antrenorilor. Sunt chestiuni care pot şi trebuie să fie rezolvate cit mai urgent. Circulaţia expe­rienţei sportive a devenit un promotor al dezvoltării perfor­manţelor. In lume apar extrem de multe reviste de speciali­tate. Ele apar în limbi străine­­şi abonamentele sunt limitate. Mai ales provincia nu prea are acces la ele. Astfel se pier­de preţioasa experienţă a alto­ra. Nu doresc să afirm că sun­tem­ mai rămaşi in urmă. Nu­mai cu o cadenţă, două, un an-doi, dar suficient ca să se simtă cind apărem la marile confruntări atletice. Ce trebuie făcut ? Difuzarea la intervale mai mici a nou­tăţilor tehnice şi metodice prin iniţiativa federaţiei. In aşa fel incit să ajungă din timp şi acolo unde este necesar, mai ales în provincie. Se va spune că există un­­.Buletin F.R.A.“, de uz Intern, care apare pe­riodic şi care este difuzat in principalele centre atletice din ţară. Este adevărat, dar tot atit de adevărat este că din noiembrie 1969 şi pină in pre­zent, aceste buletine cuprind regulamentele concursurilor centrale, calendarul intern şi internaţional, regulamentul de funcţionare a loturilor republi­cane şi materiale cu caracter statistic. Nimeni nu le con­testă importanţa. Dar, cu ris­cul de a repeta o idee, acestea nu contribuie la îmbunătăţi­rea nivelului profesional al antrenorilor. Deocamdată ne lipseşte un mijloc expeditiv de Informare a antrenorilor. Devine o pro­blemă tot mai urgentă rezol­varea apariţiei unei reviste atletice, cit de modestă, care să clarifice multiplele semne de întrebare, să restrîngă, să unifice vederile atît de disper­sate în prezent, să completeze multiplele lacune lăsate de ac­tualele consfătuiri ale antreno­rilor. Irrlanda BALAS-SOTER ATLETISMUL BUCURESTEAN IN FAŢA UNUI SEZON BOGAT • In această primăvară cele două porţi de fotbal au chemat mii de spectatori. Cei deci H, sobri, au făcut alertă în rîndul iubitorilor de rugby. Dar cea mai Înaltă „poartă“, labilă, pe care o cunosc sta­dioanele, abia a anunţat în­ceperea spectacularei lupte cu centimetrii şi zecimile de se­cundă. • Cum a fost pregătită re­­întilnirea atleţi-stadioane-spec­­tatori ? Interlocutorul nostru I. Steriade, metodist pentru atletism al Consiliului muni­cipal de educaţie fizică şi sport Bucureşti ne informea­ză : — In afara etapelor muni­cipale ale campionatelor re­publicane de atletism şi a concursurilor municipale vom mai organiza un număr de 14 competiţii suplimentare. Amintind şi cele 15 competi­ţii organizate In timpul acti­vităţii de sală arătăm astfel preocuparea pentru o conti­nuă şi intensă activitate atle­tică bucureşteană. Unele din­tre concursurile suplimentare vor fi organizate de diferite cluburi bunăoară : Viitorul, Constructorul, Steaua, Clu­bul Atletic Universitar etc. • Deci, de reţinut progra­marea unui număr mare de întîlniri atletice. Alte preo­cupări ? Dorinţa de a avea un nu­măr cît mai mare de parti­cipanţi la întrecerile organi­zate în municipiul nostru. Astfel, de titlurile de cam­pioni municipali vom putea fi „frustraţi“ de oricare spor­tiv din ţară, care va veni să participe la concursurile noas­tre. Regulamentul competi­ţiilor l-am şi trimîs In ctteva oraşe ale ţării. • Atleţi şi performanţe. N-aş vrea să mă hazardez in pronosticuri... Dar ceea ce pot spune este că ar fi mai multe speranţe dacă atletis­mul ar avea o bază de masă mai puţin teoretică şi mai mult practică Poate nişte a­­sociaţii sportive şcolare, pe grupe de şcoli, cu cite un antrenor... • Publicul la atletism. Nu ştiu dacă va creşte în acest an numărul acelora care vor privi desfăşurarea probelor atletice de pe băn­cile stadionului. De cîtva timp încoace concursurile nu sînt de mare valoare, căci se cu­nosc dinainte... cîştigătorii. Cei care mai pot emite pre­tenţii sunt în cele mai multe cazuri, eclipsaţi de favoritul singular. Dacă fiecare probă ar avea mai mulţi „aşi“ a­­tunci ar fi mai mult specta­col şi, bineînţeles, mai mulţi... spectatori. Aşteptăm un re­viriment din ambele părţi. • Pe cînd primele zile ale întrecerilor ? In afara concursului inau­gural care a avut loc pe 27-28 martie primul concurs muni­cipal se va desfăşura în zi­lele de 9—10 aprilie cînd vor participa juniori II şi III, iar seniorii şi juniorii I vor intra în competiţie* pe 16—17 aprilie. Sperăm ca a­­tleţii să producă primii re­virimentul dorit.1 A. TAUTU FAMILIA GIMNASTICII (Urmare din pag. 1) rea lor sportivă. Desemnarea oraşului moldovean ca sediu al primului lirou de gimnastică din ţară a fost o simplă for­malitate, cel puţin din două motive : 1. aici se află o sală modernă de gimnastică ce po­larizează interesul şi atenţia întregului oraş ; 2. oficialită­ţile municipiului s-au oferit de la bun început să asigure condiţii optime de lucru noii unităţi sportive şi de invăţă­­mînt. Au fost selecţionate aproape 60 de tinere gimnaste dintre cele mai bune din întreaga ţară (de la maestre, compo­nente ale echipei naţionale, pînă la cea mai inferioară ca­tegorie de clasificare), s-a ob­ţinut avizul favorabil al fami­liilor pentru transferarea co­piilor în Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej­­ au fost de­semnate cadrele didactice (pri­cepuţi şi entuziaşti profesori şi antrenori din cele mai puter­nice centre sportive ale ţării), hotărîţi să-şi pună toate cu­noştinţele şi elanul creator In folosul nobilei Idei. ÎNCEPUT de drum la 15 septembrie 1969, pri­mul nostru liceu de gimnastică a luat simbolicul start. Profe­sori de diferite specialităţi din­tre cei mai buni din municipiu, afectaţi special liceului cu o remarcabilă promptitudine de către Consiliul popular, le-au primit cu multă căldură pe cele 180 de eleve dornice să înveţe şi să-şi desăvîrşească măiestria in gimnastică. Prin ordin special al ministrului in­­văţămintului, clasele au fost constituite dintr-un număr re­dus de eleve (între 20 şi 11), ceea ce asigură o predare şi aprofundare temeinică a cu­noştinţelor preconizate de pro­grama analitică, iar consulta­ţiile în afara orelor de clasă sau munca individuală cu une­le dintre eleve au devenit me­tode obişnuite de lucru pentru cei 11 profesori care au cate­dre de bază la liceul de gim­nastică. In vizita noastră re­centă în Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ni s-a vorbit cu satisfacţie de rezultatele ob­ţinute pînă acum, pe planul învăţăturii, de către elevele Liceului de gimnastică. Clasele mari nu au înregistrat nici o corigenţă în primul trimestru, toate gimnastele de i­n­forman­ţă au avut o bună situaţie,­­şcolară la finele primului tri­mestru, iar procentul de pro­­movabilitate al liceului a fost de 83 la sută, cel mai ridicat pe întreg municipiul. Despre elevele Maria Variu (clasa a Xl-a), Marcela Păunescu şi Ştefania Bacos (cl. a IX-a), Felicia Pornea şi Erica Niari (cl. a Vll-a). Anca Grigoraş (cl. a Vl-a), directorul liceu­lui, prof. George Simionescu, ne-a vorbit ca despre cele mai bune la învăţătură din clasele lor. S-au depus eforturi pentru asigurarea unor bune condi­ţii de viaţă. Intr-un modem şi impunător bloc, fetele lo­cuiesc in camere confortabile, au la dispoziţie o sală de lec­tură, o bibliotecă, un televizor, un aparat de radio, servesc masa la restaurantul principal al oraşului, intr-un salon pus special la dispoziţia lor. DAR GIMNASTICA î Becurile de neon ale sălii — unde gimnastele işi desfă­şoară activitatea sportivă co­tidiană — se aprind la primele ceasuri ale zilei şi se sting seara tîrziu. După un program riguros alcătuit şi ferm înde­plinit, sportivele şi antrenorii lor desfăşoară In fiecare­ zi o activitate intensă. Pe criterii valorice, elevele au fost îm­părţite in grupe (lotul A — 20 de gimnaste, lotul B — 25, lotul C, de perspectivă, 16, lo­tul D, pentru competiţiile de masă — 30, lotul E, gimnaste din clasele 1—4, 80). Renun­­ţînd la condiţiile de viaţă pe care ţi le oferă Capitala, Clu­jul sau Timişoara, entuziaşti şi pasionaţi de gimnastică, mai mulţi profesori şi antrenori s-au mutat în oraşul Gheor­ghe Gheorghiu-Dej, punindu-şi priceperea şi tactul pedagogic in slujba unei cauze căreia 11 Întrezăresc mari şanse de reu­şită. Am dori să menţionăm numele tuturor acestor inimoşi antrenori ce lucrează aici pen­tru că o merită cu prisosinţă : antrenoarea federală Maria Si­mionescu, prof. George Simio­nescu, directorul biroului de gimnastică, soţii Marina şi Mir­­cea Bibire (veniţi din Bacău), Tatiana Isar (bugej), Maria Raicu (Timişoara), Florica Do­­bre (Craiova), Petre Mielăuş şi Valeriu Munteanu (Bucu­reşti), Gheorghe Gorgol (Cluj), Norbert Kuhn (Timişoara). A­­lături de aceştia, la sala de gimnastică işi desfăşoară acti­vitatea profesoara Marta Ka­roly (cu normă Întreagă), pre­cum şi, cu plata cu ora, alţi profesori sau antrenori din oraş. Acţionînd ca o adevărată fa­milie, familia gimnasticii noa­stre, antrenorii şi sportivele zăbovesc multe ore pe zi In faţa aparatelor, repetă de zeci şi sute de ori o mişcare, o combinaţie de efe­t, o „,legare“ nouă, un element de mare di­ficultate, caută cu asiduitate cele mai bune soluţii pentru viitoare exerciţii de efect. Sub impulsul concurenţei, noţiune deseori absentă la cluburile de unde provin, gimnastele luptă acum din greu sâ-şi în­treacă pe cele mai bune cor­lege de antrenament şi con­stată, cu firească satisfacţie, că işi depăşesc continuu propriul lor nivel. Colectivul de profesori şi an­trenori înţelege In mod pro­fund misiunea in care a por­nit, realizează integral am­ploarea răspunderii sale şi manifestă mult optimism in privinţa reuşitei acţiunii. Do­rinţa fiecăruia dintre compo­nenţii săi este să lucreze, cu întreaga capacitate, cu toată pasiunea, să fie înţeles în intenţiile sale şi să i se dea creditul necesar pentru atinge­rea obiectivului propus. Există temeri că, la forurile competen­te, ar putea cîştiga teren ideea că liceul trebuie să dea re­zultate chiar în acest an (ci­teşte gimnaste pentru echipa naţională). O asemenea optică este eronată după opinia noa­stră şi ea ar impune modifi­carea actualului plan de pre­gătire sportivă, ar duce la In­tensificarea exagerată a efor­tului (bineînţeles, cu posibile accidente) şi ar pune sub sem­nul Întrebării însăşi realizarea scopului final. Este adevărat, cîteva dintre gimnastele liceu­lui sunt dintre cele mai bune din ţară,­­ dar ele au venit in şcoală cu un nivel ridicat A­­devăratele rezultate ale muncii colectivului de antrenori şi gimnaste din Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej le vom putea cunoaşte abia peste ciţiva ani şi este nu numai bine dar şi necesar să se manifeste răb­dare şi să se privească cu În­credere munca oamenilor de aici. Lipsa unui precedent In ast­fel de acţiune sau Încetineala cu care se răspunde unor so­licitări fac ca încă şi astăzi, la multe luni de la creare, bi­roul de gimnastică să aibă unele probleme total sau par­ţial nerezolvate. Timp înde­lungat gimnastele n-au avut asigurată o competentă Îndru­mare şi asistenţă medicală (in prezent lucrează aici cu rezul­tate remarcabile şi unanim a­­preciate de antrenori şi gim­naste dr. Edith Petruţ) ; gru­pele de antrenori au fost pînă acum modificate de două ori, dar nici acum nu există certi­tudinea că soluţia găsită e şi cea mai bună ; acompaniamen­tul muzical este in prezent a­­sigurat de un pianist, unul singur pentru un număr atit de mare de sportive ; in ab­senţa unui laborant cinefoto, filmarea exerciţiilor şi discuta­rea execuţiilor se face deo­camdată cu destule dificultăţi ; nu a fost încă soluţionată fa­vorabil cererea de obţinere a unor bare de paralele asemă­nătoare celor pe care se con­curează în străinătate. Dorinţa de reuşită este insă atit de mare, dăruirea oame­nilor atit de evidentă, incit e mai presus de orice îndoială că inimosul colectiv al Liceu­lui de gimnastică din Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej va trece şi de aceste, de înţeles pentru un Început, greutăţi şi că vom putea adăuga, cit de curind, noi realizări celor deja consemnate in rindurile de faţă, care fac cinste gimnaste­lor şi antrenorilor şcolii. Antrenorii Gheorghe Gorgoi şi Petre Mielăuş asistă pe una dintre gimnaste la paralele inegale. Foto : Traian GEORGESCU s portál A­ şadar, s-a tras cor­tina şi peste cea de-a doua ediţie a campionatelor naţio­nale individuale de judo rezervate se­niorilor. Ceea ce trebuie con­semnat dintr-un început — şi asta cu deosebită satisfac-Preocupindu-se, in conti­nuare, de propagarea j­u­­dou-ului in mase, relevin­­du-i atit caracterul utili­tar — pentru imprimarea fermităţii şi stăpinirii de sine — cît şi pe cel specta­cular, federaţia a progra­mat, pentru pauzele din­tre finale, o suită de de­monstraţii, acţiune generos răsplătită de către publicul spectator cu aplauze la scenă deschisă. Printre demonstranţi, doi virtuozi de la Trotuşul O­­raş Gh. Gheorghiu-Dej: 1. Botez şi Gh. Savin, care cai executat cu abilitate o combinaţie de procedee de autoapărare şi copiii secţiei bucureştene I.O. R. (antrenor Liviu Urmă). Ul­timii şi-au etalat măiestria in avanpremiera primului campionat republican re­zervat lor in 1971. Mie — este numărul impre­sionant de judoka (2 312) care au abordat această ediţie a naţionalelor (cu circa o mie mai mult faţă de competiţia inaugurală), fapt ce exprimă elocvent larga audienţă a a­­cestui sport în masa tinere­tului. Referindu-ne la finalele de la Bucureşti, care au reunit, timp de trei zile, pe cei mai buni 76 judoka din ţară, a­­preciem că nivelul lor valo­ric a înregistrat o cotă su­perioară celei de la Timi­şoara, exprimată printr-o stă­­pînire mai evidentă a proce­deelor tehnice (deşi numă­rul acestora a fost destul de redus), o sporită clarviziune tactică pe saltea şi un plus de spectaculozitate. De asemenea, trebuie sub­sportivi care au beneficiat de elementul forţă, triumfă­toare în majoritatea cazurilor. Edificatoare In acest sens este cucerirea, pentru a doua oară, a titlului de campion, de că­tre Kaupert, Herman şi Boş­­cu. Constatarea nu trebuie, însă, să liniştească, ştiut fiind faptul că atributele esenţiale ale acestui sport: Indemîna­­re, detentă, explozie ţin de capitolul tehnică. Şi, faptul Chemat să contribuie la puritatea şi calitatea judo­u­­lui, arbitrajul şi-a îndeplinit în procent considerabil rolul, cu o singură excepţie, regre­tabilă, apărută spre sfîrşitul întrecerilor, la finala cate­goriei 70 kg, cînd arbitrul L. Grigoropol — pînă atunci u­­nanim apreciat — i-a oferit titlul de campion rapid­istu­­lui Gh. Vasile, cu toate că și adversarul său, S. bucea „PLIU Popicarii vizaţi pentru campio­natele mondiale de la Bolzano au fost selecţionaţi, pe baza com­portării în concursurile interne de verificare. In două reprezen­tative A şi B şi supuşi, simbata şi duminică, primului examen internaţional. Jucătoarele şi jucă­torii noştri, in bună formă şi beneficiind de avantajul terenu­lui, au învins — pe toată linia — la scoruri categorice naţiona­lele feminine şi masculine ale Ungariei. Individual, sportivii români au obţinut rezultate de valoare mondială, pe care am dori să le reediteze şi pe pistele din străinătate. Dar, până la prima verificare pe arenele de peste hotare mai d­e timp, iar întrecerile de la sfîr­şitul săptâmlnii trecute au scos la iveală o problemă controversa­tă, legată de evoluţia pe manşe. Unii dintre reprezentanţii noştri cred că rezultatele remarcabile se fac numai dacă există mai multă siguranţă la manşele de „izolare“. Alţii afirmă că pro­centajele ridicate se datorează focului perfect la canal, prestat la manşele „pline“. Veteranul echipei naţionale, Ion Micoroiu, de pildă, susţine că a fost cel mai bun om al reprezentativei A, deoarece a avut două manşe la „pline“ de 185 şi 170 p.d., to­talized 991 p.d. In schimb, Du­mitru C. Dumitru îşi reproşa e­­voluţia la „izolare" care — doborînd din, 15 bile doar 53 de popice — l-a dus la 896 p.d. Se bucura nespus a doua zi de procentajele înregistrate, consi­dered că rezultatul notabil de 940 p.d. este urmarea firească a evoluţiei fără greşeală la i,­zo­­lare“. Nu mai insistăm asupra exem­plelor pro şi contra, pentru că vrem să apelăm la graiul obiec­tiv­ei cifrelor, singurul in mă­sură să dea răspunsuri exacte problemei. Astfel, cercetînd, pe o perioadă mai îndelungată, re­zultatele parţiale ale selecţionabi­­lilor. Înregistrate in campionatul divizionar, cifrele Indică faptul că unii dintre autorii lor au mai multă tehnică la izolare", dar joacă adesea la Intîmplare în manşele „pline“, unde se cer mişcări automate, întrucit bila trebuie lansată in acelaşi loc. Din cauza nesiguranţei, o serie de jucători şi jucătoare se „duc’’ la primul popic şi, în consecin­ţă, sparg, dînd un randament scăzut. De ce unii dintre membrii lo­turilor republicane au o compor­tare constantă şi valoroasă ? Pen­tru că impunîndu-şi un canal la manşele „pline“, exersind la el în permanenţă. I. Micoroiu, P. Purje, C. Vinătoru, Elena Tran­dafir, Crista Szocs, Margareta Szemany ş.a. au ajuns la un anumit grad de perfecţiune şi fiecare aruncare de-a lor e efica­ce cind bila ajunge în lăcaşul popicelor. Prin urmare, dacă joci bine la „pline“, adică la canale perfecte cum se mai spu­ne in limbajul popicarilor, e im­posibil să nu acţionezi cu sigu­ranţă şi la „izolare“. După păre­rea noastră, „plinul“ cu care încep partidele decide asupra sal­tului valoric al rezultatelor. In încheiere, vrem să consem­năm impresiile secretarului Fe­deraţiei de popice din Ungaria, Iosef Herman, care ne-a spus că întilnirile dintre popicarii ro­mâni şi maghiari au fost fru­moase, soldate cu rezultate ex­celente şi că e foarte mulţumit de comportarea echipelor pe care le-a însoţit la Bucureşti. Tr. IOANIŢESCU După primul test internaţional al popicarilor români « m\­IZMATIN­“ nfdfiF? H------------­ ELENA TRANDAFIR văzută de Al. Clenciu ŞTEFAN CHIŢU (STEAUA) - CAMPION AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI LA MOTOCROS Traseul din Pantelimoni a găzduit duminică dimineaţă, in organizarea comisiei locale de specialitate, campionatul de motocros al municipiului Bucu­reşti, pe anul 1970. La startul clasei până la 500 cmc, rezer­vată seniorilor, s-au prezen­tat 24 de concurenţi. De data aceasta, parcursul a fost pre­sărat de-a lungul celor 1 500 m cu 8 porţi. Lupta pentru victorie — In prima manşă — s-a dat intre Şt. Chiţu şi P. Paxino (ambii de la Steaua), care au şi ter­minat cursa în această ordine. In manşa a doua, Şt Chiţu şi Aurel Ionescu se distanţează din start, conducînd pe rind. In cele din urmă câştigă duelul primul alergător. Menţionăm că membrii lotu­lui naţional prezenţi la con­curs au făcut un util antrena­ment in vederea viitoarelor confruntări internaţionale. Clasament general 5 1. Şte­fan Chiţu (Steaua) 8 p, 2. P. Paxino (Steaua) 6 p, 3. Cris­tian Davids (Metalul) 4 p. Din cauza unor abandonuri şi penalizări, cursa tineretu­lui a fost terminată doar de doi motocrosişti: 1. Radu Va­­silescu (Steaua) 8 p, 2. Doru Alexan­droaia (Metalul Bucu­reşti) 6 p. FLORIN SANDU AUREL PĂPĂDIE corespondenți CLASAMENTUL DIVIZIEI A 1. Gr. Roşie 14 13 1 0 251— 63 41 2. Steaua 14 11 X 2 194— 79 37 3. Dinamo 14 9 2 3 196— 74 34 4. Univ. 14 10 0 4 100— 68 34 5. Ştiința 14 8 2 4 111— 85 32 6. Politehnica 14 7 1 6 102— 69 29 14 5 1 8 72—165 25 9. Rulmentul 14 4 1 9 62—109 23 10. C.S.M. 14 2 3 9 66—171 21 11. Vulcan 14 2 1 11 74—190 19 12. Progresul 14 0 0 14 53—265 14 7. Jarul 14 6 2 6 114— 97 28 8. Agronomia Nr. 860 (6294) LA CEA DE A DOUA EDIŢIE A NAŢIONALELOR INDIVIDUALE DE JUDO la FORŢA BIRUIT TEHNICA liniat echilibrul de forţe (mult mai evident), generat, desi­gur, de o pregătire mai aten­tă şi, relativ, unitară, efec­tuată în cadrul tuturor sec­ţiilor de judo din ţară care au avut finalişti prezenţi pe patrulaterele de concurs de la Floreasca. In acest efort de a pregăti, pe cît posibil mai bine, con­curenţii, se înscriu secţiile LETS, (antrenor I. Hântău), Vagonul Arad (I. Botez), Ra­pid Bucureşti (Gh. Donciu), Politehnica Timişoara (A. Bogdan), Trotuşul Oraş Gh. Gheorghiu-Dej (E. Nag­y) ş.a. Privind partidele finale, observăm că s-au impus acei că Analiştii care s-au preva­lat de aceste atu-uri (prin excelenţă, cazul sportivilor de la Politehnica Timişoara) n-au reuşit să contracareze FORŢA, demonstrează că TEHNICA nu a ajuns, to­tuşi, la dimensiunile ce ar fi impus-o de drept Expli­caţia, după părerea noastră, nu constă în lipsa manuale­lor de specialitate — aşa cum, surprinzător, susţin unii dintre specialişti — ci în lip-­­sa contactului direct cu ju­­do-ul consacrat pe plan in­ternaţional, calea sigură spre cunoaşterea autentică şi mul­tilaterală a acestei complexe discipline sportive. (I.E.F.S.). Justifica­ îndreptă­ţit aceeaşi decizie (poate chiar conturată mai edifica­tor). Pripeala, însă, l-a con­dus pe b. Grigoropol să nu ceară o regulamentară, şi concludentă, prelungire. Şi astfel am asistat la un epi­log cu totul nedorit. Nuşa MUŞCELEANU Costin CHIRIAC O COMPETIŢIE REUŞITĂ a „CUPA PRIMĂVERII“ LA HAJBAL FEMININ A intrat In tradiţia handbalului nostru feminin ca, înaintea în­ceperii campionatului, o parte din echipele divizionare să-şi dea Intllnire la Buhuşi la startul I,Cupei primăverii.“ Anul acesta trofeul (aflat la a 4-a ediţie) şi l-au disputat şase formaţii : 4 din prima divizie (Confecţia, Ra­pid, Rulmetul Braşov, I.E.F.S.) şi două din cea secundă (Text la Buhuşi şi Politehnica Galaţi). Prilej de verificare a stadiului de pregătire a formaţiilor com­petitoare, turneul de la Buhuşi a constituit — dincolo de rezul­tatele Înregistrate — un succes al handbalului In acest impor­tant centru textil unde are mulţi admiratori (media de spec­tatori e peste 1000 In cele 4 zag de întreceri !) Trofeul a revenit pe merit echipei Rapid (antrenor Pompi­­liu Simion) care, spre deosebire de evoluţiile din campionat, n s-a sugerat de multe ori — prin ma­niera de joc prestată (s-a simţit rolul­­veteranei“ Ana Stark) — Imaginea Rapidului de altădată... Confecţia Bucureşti, pe care o anticipam cîştigătoare, după un meci bun, realizat în compania Textilei, a pierdut finala fără drept de apel cu Rapidul. Este drept ca handbalistele de la Boi­recţia au fost lipsite de a­­portul Nataliei Matache, dar a­­cest lucru o scuză prea puţin. Deşi au ocupat locul 3, jucă­toarele de la I.E.F.S. (fără Doina Băicoianu) au lăsat o frumoasa impresie la Buhuşi, spre deose­bire de alte ediţii, formaţia lo­cală Textila Buhuşi (pe primul loc In categoria secundă) a o­­cupat doar locul 4. ŢInînd Insă seama de valoarea echipelor par­ticipante, In rindul cărora au evoluat multe jucătoare inter­naţionale, comportarea texti­­listelor o considerăm meritorie. Mai puţin pregătite la capitolul rezistenţă fizică au fost forma­ţiile Rulmentul Braşov şi Poli­tehnica Galaţi. Ele au ocupat ul­timele două locuri In competiţie. In ceea ce priveşte organizarea turneului o putem considera — fără exagerare — excelentă. Printre cei cărora se datorează exemplarele condiţii de concurs oferite celor 6 echipe, la loc de frunte se află tov. Baciu, mare animator al handbalului femi­nin. Cu prilejul acestui turneu am reţinut forma bună arătată de jucătoarele Buzaş (a apărat foarte bine, primind cupa pentru cel mai bun portar), Toplican — golgeterul turneului (Rapid)? Costandache, Nedelcu (Confec­ţia), Tomanischka, Bunea (I.E.F.S.), Munteanu, Asevoaie (Textila), Naco, Oancea (Rulmen­tul), Marcela Oţelea (Politehnica Galaţi), Gh. RANGU MILA ÎNCHEIERII SEZONULUI HONISTIC (Urmare din pag. 1) te I Steaua, Dinamo, Avintul M. Ciuc, Agronomia Cluj, Tîrnava Odorheiul Secuiesc şi I.P.G.G. din Bucureşti. Aşadar, începînd de sim­­bătă, maraton hocheistic la „23 August“... STEAUA, CAMPIOANA DE JUNIORI A CAPITALEI Campionatul municipal al Juniorilor s-a încheiat cu victoria echipei Steaua, an­trenată de Ion Ganga. Bene­ficiind de o apărare sigură, în care au excelat Moraru, Mihăilescu, Mircioiu, Steaua a reuşit in turul doi al com­petiţiei să întreacă cu 5—3 pe principala adversară, Şcoa­la sportivă nr. 2, depunin­­du-şi candidatura la titlul de campioană a ţării. A doua clasată, Sc. sp. nr. 2 (antrenor Virgil Crihan) numără ciţiva jucători cu reale perspective ca Ţone, Păduraru, Malîhin. Cluburile Dinamo, Constructorul şi O­­limpia s-au prezentat cu e­­chipe alcătuite mai mult din juniori mici, fapt care ex­plică, în bună măsură, sco­rurile severe cu care au fost întrecute de fruntaşe. Oricum aceste echipe au făcut o bună verificare înaintea „Cu­pei speranțelor“, programată peste cîteva zile în Capitală. Iată rezultatele din turul al doilea al campionatului bucureștean l la sp. 2 — Dinamo 9—2, Steaua — Con­structorul 10—0, Sc. sp. 2 — Olimpia 21—0, Dinamo — Constructorul 4—2, Steaua — Olimpia 22—0, Dinamo — O­­limpia 9—4, Steaua — Di­namo 5—0, Sc. sp. 2 — Con­structorul 15—0, Constructo­rul — Olimpia 8—1, Steaua — Sc. sp. 2­5—3, Clasamen­tul I î. Steaua 19 p, 2. Sc. sp. 2 13 p, 3. Dinamo 8 p, 4. Constructorul 4 p, 5. O­­limpia 0 p. (ŞT. IONESCU). AVINTUL GHEORGHIENI A CIŞTIGAT DIVIZIA B Pe patinoarul artificial din Poiana Braşov a luat sfirşit zilele trecute, manşa a doua (tur-retur) a diviziei B la hochei. Competiţia a fost cîş­­tigată de echipa din Gheor­­ghieni, Avintul. Iată rezul­tatele ! Avîntul cu Metalul Rădăuţi 11—3 şi 10—6, cu Dinamo Braşov 9—3 şi 13—9 cu Cooperatorul Tg. Secuiesc 8—1 şi 5—0, cu Comerţul Tg. Mureş 5—0 şi 0—5 ; Metalul cu Dinamo 6—4 şi 8—6, cu Cooperatorul 4—0 şi 9—0, cu Comerţul 5—0, şi 9—0, Di­namo cu Cooperatorul 9—2 şi 5—0, cu Comerţul 0—0 şi 5—0, Cooperatorul cu Comer­ţul 5—0 şi 6—0. Clasamentul I 1. Avântul Gheorghieni 30 p, 2. Metalul Rădăuţi 16 p, 3. Dinamo Braşov 14 p, 4. Co­operatorul Tg. Secuiesc 13 p, 5. Comerţul Tg. Mureş 0 p. Dintre aceste cinci forma­ţii, Comerţul Tg. Mureş’ a absentat pur şi simplu de la competiţie, din lipsă de fonduri (! ?) ceea ce i-a atras pierderea prin neprezentare, cu 5—0, a tuturor Intîlniri­­lor «►srtrTrie. Cooperatorul a venit la Poiana cu 9 (nouă) jucători. Prin accidentarea sau îmbolnăvirea unora din­tre hocheişti echipa a rămas doar cu CINCI jucători şi, ca atare, nu s-a mai putut prezenta la jocurile returului manşei a II-a, pe care le-a pierdut, de asemenea, cu 5-0. Pentru a vă putea face o imagine asupra seriozităţii în care a fost abordată această competiţie trebuie arătat că meciul dintre Avîntul şi Co­operatorul s-a încheiat prin­­tr-un dublu forfait, intrucît hocheiştii din Gheorghieni n-au mai venit la patinoar ca să îndeplinească formali­tatea prezentării pe gheaţă, aşa cum cere regulamentul. Se pune deci, în mod foar­te serios, problema dacă a­­ceastă divizie B, în forma actuală şi tratată aşa cum este tratată de unele dintre formaţiile participante, mai trebuie organizată şi anul sau anii viitori, pînă ce nu vor exista create nişte pre­mise care să-i asigure suc­cesul ! Aşteptăm cuvîntul fe­deraţiei de specialitate.

Next