Sportul, septembrie 1971 (Anul 27, nr. 6802-6831)

1971-09-26 / nr. 6827

­Pnt?.- © 2-3 «wrssoft SEARĂ VÎNĂTOREASCĂ Cum sintem in prin sezon da vinătoare la raţe, ne-am adunat câţiva ortaci fi, incă de simbătă de la prinz, am dispărut din oraş. Soarele era incă sus, in vreme ce noi ne căutam locuri de pindă,prin stufărişurile bălţii de lingă Dunăre. In cele 35 de minute care s-au sal­t de cind a■ început jocul raţelor şi pină ce s-a întunecat, am golit fie­care cite o cartuşieră (cu rezultate variabile) apoi ne-am aciuit la ca­bana de vinătoare. Seară lungă de toamnă, aşa că programul ei este uşor de presupus : cină stropită bi­nişor cu vin, judecarea perspecti­velor vînătoreşti de a doua zi şi, uşor, uşor discuţia alunecă spre alte vânători, se relatează întim­­p­ări hazlii sau dramatice, mai mult sau mai puţin veridice. zUrî reţinut două dintre ele. mm#-prmmm, doi ■ vtnători se­­ ia polini de la recie. Pa câmp, un copil păştea nişte oi. Pe lingă oi, hoinărea un dine vagabond. — Eu împuşc dinele, că-i dău­nător! hotărăşte bunul meu amic, pe nume Victor Harmening, şi trage un foc cam pe deasupra oi­lor, care se aflau intre el şi dine. Cad două oi, dinele fuge, iar co­şului plinge ! — Ce făcuşi bre ?! întreabă mi­rat celălalt vinător. Acu plăteşte oile ! Face cam patru sute una... Victor împietrise, iar pe faţa lui, culorile se schimbau ca la- se­­m­afor: roşu, galben, verde... Im­presionat de păţania lui Victor, ce­lălalt s-a apropiat de oile căzute. A apucat una de spinare şi a ri­­dicat-o, mirat cit era de uşoară. A pus-o pe picioare şi oaia a început să pască. A doua, oaie s-a purtat la fel. Era primăvară, oile ieşiseră din iarnă slăbite şi căzuseră nu­mai din cauza bubuiturilor armei... Un altul, intrigat de rezultatele bune obţinute de către X, la vînă­­toarea de gişte sălbatice, cu ajuto­rul unui cal, s-a hotărit să-l imite. Şi-a procurat o fringhie lungă de vreo douăzeci de metri şi, cum f­­acea cal, a plecat să caute unul pe dimp. L-a găsit păscind. A făcut ce-a făcut şi l-a prins. L-a legat de git cu fringhia, iar cu celălalt capăt al fringhiei s-a legat el peste mijloc. Pe urmă, tiptil, ascuns după cal, s-a apropiat, la distanţă potrivită, de un cârd de gişte sălbatice, care păşteau liniştite pe lanul de grâu verde. Pe sub cal a tras un foc, dar n-a mai apucat să-l tragă şi pe al doilea,­ fiindcă o dată cu bubuitura armei a plecat ca din puşcă şi calul! Şi după ce s-a în­tins fringhia, a plecat şi vânătorul după cal! Tiris! Pe arătură! în chip de tăvălug! Iar calul fugea nu glumea! După vreo sută de metri, nefericitul vinător a reuşit să-şi scoată cuţitul de la briu şi să taie fringhia... Era spre miezul nopţii, când am stins lumina. Trebuia să fie cul­căm devreme, fiindcă raţele săl­batice sunt foarte matinale. Mie CARCIU în zori de zi, spre locul unde „joacă" raţele N. RADU, PLOIEŞTI. Am primit catre­nul. In grabă, aţi uitat să ne trimiteţi şi poanta. Se intimplă ! MIŞU DUMITRESCU, BUCUREŞTI. 1) Aveţi o insignă a clubului Rapid ? Ce însemnează să locuieşti prin apropiere ! Nicolae Chirvase, din comuna Nicoreşti, care ne-a scris, nu de mult,­­ n-are noro­cul acesta. In schimb, ara noroc cu... dv., care sînteţi gata să-i cedaţi mult dorita insignă. Să-i dau, deci, adresa dv., bd.­­ Mat­alfi, Vila 3, scara A, et. 2, apt. 10. 2) Nicolae Tătaru, fostul Internatio­na şi actualul antrenor al echipei Me­talul Tîrgovişte, este frate cu Gheorghe Tătaru, de la Steaua. GHEORGHE TUDOR­ACHE, TÂRGOVIŞ­­TE. Sunt de acord cu dv. că victoriile ob­ţinute „la masa verde“ nu fac aparte.’­rin­­tre cele care înfrumuseţează, un palma­res, dar... prind bine, din moment ce şi ele aduc puncte, ca şi cele de pe teflen. In cazul la­ care va referiţi, Metalul Tîr­­govişte fusese, de fapt, avertizată să nu-l folosească ,.pe Nistor, prin contestaţia făcută înainte de meci de către Sportul studenţesc. Ca atare, nu aveţi dreptul să vă supăraţ’pe nim­eni altcineva decit pe conducătorii , chip­ei din oraşul dv., din vina cărora un’‘meritat 3—1 s-a transfor­mat. ‘ la*r­um­ crud,.« Qf-3. Cu atit mai crud acest rezultat, cu cit Metalul ar fi fost acum 'în'­ fruntea clasamentului, dacă n-ar fi pierdut, intr-un mod atît de stu­pid. Ce­le două puncte cîștigate pe teren. In • meciul cu Sportul studențesc... VARGA GYÖRGY. TG. MUREŞ. Ne-au dat de lucru­ cele 10 pagini, cu un scris mărunt, greu descifrabil. Dar, le-am ci­tit pînă la capăt, multe dintre ideile dv. fiind interesante. Le-am şi transmis, de altfel, celor direct interesaţi. ŞTEFAN COZ­AC, COMUNA BAND. Do­rinţe avem fiecare. Credeţi, de pildă, că eu n-aş vrea săi-l bat (măcar la puncte) pe Joe Frazier ? Trebuie să existe, cit de cit, o corelaţie între dorinţe şi posi’pili­­taU!’.. Utr­opas.­ .înainte, pe acest drum, ar fi, să nu mai scrieţi arbitru, ci arbitru. D’sstV' evident, sint şi mulţi alţi paşi de făcut. GHEORGHE MI­HAI, BOTOŞANI. „Un jucător execută o lovitură de la margine. Mingea, luată de vtnt, iese In aur de mar­gine, fără a fi atinsă de nimeni. Ce de­cizie va da arbitrul ?“. Curios. Antre­norul (fie şi secund I) al echipei Tex­tila Botoşani apelează la mine într-o pro­­blemă atit de simplă ? Mingea va fi re­pusă în joc, tot printr-o lovitură de la margine, executată de data aceasta de echipă adversă, de pe locul unde min­gea a ieşit a doua oară din teren. DAN GOGONELI BRAŞOV. M-a amu­zat imaginea pe care o folosiţi, atunci cind vorbiţi de Gil Mărdurescu, antreno­rul Politehnicii Iaşi , „acest antrenor cu nume de „Western“. Sînteţi de părere că l-ar sta mai bine, d­acă ar fi mai modest, cînd face declaraţii. Este un punct de vedere. In schimb, să recunoaştem, echi­pa pare a fi, în momentul de faţă, ex­trem de modestă ! LAZAR VASILE BUZĂU. Scrisoarea dv. nu este clară. Ce echipă nu mai are dreptul sâ folosească terenul din Buzău, astfel, că fotbaliştii sunt nevoiţi să se înşire pe marginea şoselii şi să se roage de unii şi de alţii, posesori de vehicule: „luaţi-ne şi pe noi, nene, pînă la Mizil“? Aş­t­eptă m­­­ă m­u­ri­ri. M. HORI­A, BUCUREŞTI. 1) Aţi uitat : Rapid a terminat turul campionatului trecut pe locul al treilea, realizînd 18 puncte, după 5 meciuri cîştigate, 8 în­cheiate la egalitate şi DOUA (nu unul) pierdut. 2) Regulamentar, o mutare la şah se consideră efectuată numai atunci cînd mina a părăsit piesa atinsă Dar, In partidele începătorilor, unde se consumă mai mari ambiţii decît In jocurile mari­­lo­r maeştri, aproape întotdeiuna acest moment este controversat, ajungindu-se la conflicte. Vă vorbesc din experienţă! Este preferabil, deci, să vă gîndiţi bine şi apoi sâ efectuaţi mutarea, fără a mai încerca s-o luaţi înapoi, cu sau fără mina ridicată de pe piesă. Ilustraţii : N. CI vi­DiU 1« PRESOV (CEHOSLOVACIA). O IMPORTANT! ACŢIUNE SPORTIV! INTERNATIONAL! „MARELE PREMIU“ AL CELOR MAI MICI SPORTIVI... Localitatea Presov din Cehoslova­cia a fost gazda unei competiţii de un fel deosebit, intitulată : „Voltta, Cena“, pe româneşte „Marele Pre­miu“..­ „Marele Premiu“ al celor mai mici sportivi. Intr-adevăr, la întrecere — orga­nizată la atletism, nataţie, tenis de masă, şah şi ciclism — au fost pre­zenţi numai pionieri din Bulgaria, R. D. Germană, Cehoslovacia, Polo­nia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Organizată la nivelul marilor com­petiţii internaţionale, întrecerea s-a bucurat de o popularizare adecvată, susţinută de presă — prin reprezen­tanţii a 19 ziare şi reviste de copii şi tineret — radio şi televiziune. A fost, într-un fel, o mică olimpiadă a copii­lor. „Velka Cena“ a reţinut atenţia prin unele performanţe notabile. In această privinţă rezultatul de 1,85 m la înălţime, realizat de pionierul Auri Pachomor din U.R.S.S., a fost apre­ciat ca cel mai bun. O impresie fru­moasă a lăsat şi pionierul Gyula Kontha din Ungaria, în proba de fio­m plat, în care a obţinut timpul de 7,3 secunde. O concurentă a ţării gazdă, Urna Iura­v, a terminat în­vingătoare în proba de 50 m bras, cu un rezultat mai mult decit prorpiţă­­tor : 36,2 secunde. Participantă la campionatele mondiale de tenis de masă de la Nagoya (Japonia), pio­niera Elmira Antonian a făcut la Presov o frumoasă demonstraţie de măiestrie, anunţîndu-se drept o ve­ritabilă stea a „generaţiei care vine“. Dintre reprezentanţii ţării noastre, cele mai bune comportări le-au avut Mariana Pinciuc la tenis de masă precum şi şahiştii Romeo Ionescu şi Ion Parascan. Sportivii români au ocupat în final locul VIII. Trebuie, insă, apreciat faptul că ei au supor­tat un sensibil handicap de vî­rstă , marea majoritate a pionierilor ro­mâni care au făcut deplasarea au avut virsta pînă la 13 ani, în timp ce adversarii lor i-au depășit aproape in toate cazurile cu 2—3 ani. „Velka Cena“ — Marele Premiu, acţiune sportivă aflată la a II-a edi­ţie, tinde să capete proporţii, să a­ ■ jungă o manifestare internaţională de prestigiu. Tocmai de aceea,"pentru a ne putea prezenta în viitor la nivelul real al posibilităţilor şi valorii pio­nierilor noştri, ar fi de dorit ca Con­siliul Naţional al Organizaţiei Pio­nierilor, în colaborare cu federaţiile de specialitate, să iniţieze din vreme concursuri de selecţie avînd la bază regulamentul de desfăşurare a „Ma­relui Premiu“. In acest fel la ediţiile următoare ale întrecerii vor putea fi prezenţi cei mai reprezentativi din­­trei micii noştri sportivi. Nicu NAUMESCU maestru al sportului CEI MAI PUTERNICI PUMNI DIN LUME Ştiri provenind din anturajul campionului mondial de box Joe Frazier pun sub semnul incertitu­dinii meciul revanşă cu Cassius Clay. Raportul dr. Edwin Camp­bell, membru al comisiei atletice a oraşului New York, arată că Frazier suferă de tulburări vi­zuale şi unele dereglări ale siste­mului nervos. Dacă cerinţele medicale îl vor face pe Frazier să abdice, el va ră­­mîne in istoria boxului — în lu­mina palmaresului — cel mai bun boxer din lungul şir de campioni mondiali. într-adevăr, în lungu-i drum spre titlul suprem, el a sus­ţinut 27 de meciuri, obţinînd 23 de victorii prin k.o. Doar trei adver­sari i-au rezistat pînă la gongul fi­nal­­ Iron Johnson, Cassius Clay şi Oscar Bonavena (de două ori). Com­-­­ parat cu, alţi mari campioni — Jack Dempsey, Joe Louis şi Rocky Mar­ciano — Frazier apare superior, el obţinînd victoriile în faţa unor oa­meni tineri, în plenitudinea forţe­lor şi calităţilor. Dempsey a cucerit titlul învin­­gînd pe Jess Willard care avea 37 de ani la data meciului. Apoi „ma­rele Jack“ a întîlnit oameni ca Georges Carpentier, Tom Gibbons sau Billy Maske care erau semi­grei, depăşindu-i apreciabil In greutate. In forma lul cea mai bună, Jos Louis a învins numai adversari tre­cuţi de treizeci de ani, în apusul carierei­­ Max Baer, Schmelling, Sharkey. El însuşi, cînd s-a întîl­­nit cu Marciano, avea 37 de ani şi nu mai era decît umbra marelui campion care fusese’cînd­va. In ultimii 50 de ani, nici una din fostele glorii ale boxului mondial nu se poate lăuda cu performanţa de a fi pus la podea un campion de talia lui Clay. Frazier a făcut-o. Iată un clasament, în care statis­tica cu recea ei imparţialitate, ne prezintă o situaţie a rezultatelor obţinute înainte de limită, de cei mai mari pugilişti din lunga cro­nică a boxului­­ pwo iţi !\ 0. Dacă Frazier l-ar fi învins pe Clay prin k.o., atunci ar fi tre­cut în fruntea clasamentului cu 889 de puncte, contra 878 pentru Marciano. Joe Frazier 1. Marciano 49 2. Joe Frazier 27 23 3. Clay 32 25 4. Joe Louis 71 54 5. Liston­­ 54 39 6. Jeffries 23 16 7. Camera 99 66 8. Patterson 57 38 8. Max Baer 79 50 10. Johansen 28 17 11. Dempsey 81 49 12. Burns 60 36 ADEVĂRURI Trebuie sâ stăm singuri drepţi, fără să ne sprijine cineva. Marcus Aurelius Prin exerciţiile fizice, puterile cor­pului sporesc, mintea cîştigă în vioi­ciune. P. Hoffmann „Imposibil" e un cuvint care se găseşte numai in dicţionarul nătîn­­gilor. Napoleon I Intre curăţenia trupească şi cea morală sunt mai multe legături de­cît s-ar crede. P. Carpentier Triumfu-i fără slavă, de învingi cu uşurinţă. P. Corneille (Culese de Tiberiu CORNESANU) sportál Instantanee Suportera lui Florin Cheran Foarte probabil că jucătorul cu nr. 2 al echipei Dinamo Bucureşti, Flo­rin Cheran, ca şi alţi fotbalişti, are destui suporteri şi suportera in rin­­durile tineretului şcolar, ale acestei lumi adolescentine, cu entuziasmul ei nestăvilit. Dar nu în această lume aveam să descoperim pe cea mai pasionată suporteră a lui Florin Cheran. Ea ne-a apărut miercuri, la meciul din­tre selecţionata divizionară şi echipa sovietică Kairat Alma-Ata, sub chi­pul unei spectatoare pentru care anii şcolii erau o îndepărtată amintire. Se agita, striga, încuraja echipa noastră şi, în mod special pe Che­ran, trecînd de la o stare sufletească la alta, de la decepţie la satisfacţie. Am aflat că vine la toate meciu­rile în care joacă rapidul fundaş al lui Dinamo. Am aflat şi cine e. Este mama lui Cheran ! Sărituri, aruncări, alergări... As­pectul contemporan al acestor probe de atletism este cunoscut tuturor, şi aproape nimeni nu-şi pune întrebarea cînd şi în ce îm­prejurări au apărut ele în epoca modernă, ce transformări au su­ferit faţă de formele iniţiale, cum au ajuns pe stadioanele zilelor noastre. Să stabilim originea cî­­torva dintre ele, răsfoind cronici uitate . Alergările peste garduri au apă­rut iniţial ca o parodie a curselor hipice. Aflăm că în anul 1857, at­leţii irlandezi din Dublin au par­ticipat la o cursă de 440 yarzi, avind ca element de dificultate 12 obstacole. Cronica mai păstrează amintirea unui anonim student de la Oxford, cîştigător în 18 sec. al unei curse de 120 yarzi cu opt ob­stacole, în anul 1869. Sub forma lor actuală, cursele de garduri au apărut în 1897, dar au căpătat re­cunoaştere oficială şi răspîndire în concursuri, abia după primul război mondial. Probele de ștafetă au fost dis­pui­ de mai întîi în Statele Unite. I . c­e documente oficiale Ie con­semnează in anul 1883, la un con­curs atletic din Berkeley-Califor­nia, unde s au desfășurat sub for­ma 4x400. După numai doi ani, ștafeta se dispută în Europa, opţi­une în Anglia, răspîndindu-se apoi peste tot sub diferite forme. Şta­feta pe cea mai lungă distanţă şi cu cea mai numeroasă participare este ştafeta 100X1 milă, disputată recent în Suedia. Recordul, 8,33 ore, aparţine Noii Zeelande. Săriturile au o poveste stră­veche, colorată de romantism. In evul mediu, tradiţii cavalereşti cereau participanţilor la turnire să sară peste armele lor şi peste cai. Cel mai adesea, riţarii îşi îm­­plîntau spadele în zid şi săreau pe deasupra, în admiraţia frumoaselor din asistenţă. O bătaie greşită pu­tea aduce destule, neplăceri fizice cavalerului grăbit Cronica tau­­romachiei povesteşte despre torea­dorii care, în sec. al XVIII-lea, săreau peste taurii înfuriaţi. Se mai utiliza şi trambulina, dar asta pentru ca săritura sâ aibă maxi­mum de efect. Săritura cu prăjina a apărut în arena sportivă la 1872, dar era cu­noscută cu mult mai înainte, în Irlanda și Grecia. Decatlonul, în versiune modernă, își are originea într- un ciudat concurs organizat în 1884 la Phila­delphia (S.U.A.), pentru acei spor­tivi care nu au cîștigat niciodată vreo probă atletică, dar se încu­metă să-şi încerce puterile la zece pe rînd. Aruncarea greutăţii aparţine a­celei epoci cînd atletica uşoară nu era cunoscută şi nici măcar uşoară nu era. In evul mediu arun­carea greutăţii se bucura de mare popularitate în Irlanda, Scoţia şi în cantoanele elveţiene. Walter Scott o pomeneşte în romanele sale istorice, ca existînd încă de pe vremea cruciadelor. „Recordu­rile“ au apărut o dată cu artileria şi au fost stabilite de tunari, că­rora ghiulelele le serveau şi ca material sportiv. Discul, cu tradiţiile lui antice, a fost reînviat în anul 1414, de un oarecare Rambaldone. Discul se a­­runca in stil clasic şi liber, aruncă­torul­­fiind situat într-un pătrat, re­gulă care a subsistat chiar şi la O­­limpiada de la Atena (1894). Arun­carea suliţei cunoscut ca procedeu de atac şi apărare în războaie, a fost trecută în rîndul probelor sportive prin sec. al XIV-lea de că­tre spanioli. Aruncarea ciocanului îşi are o­­bîrşia tot în Anglia, Scoţia şi Irlan­da, făcînd referire tot la romanele lui Scott, foarte grijuliu cu autenti­citatea detaliului istoric. Greutatea ciocanului a fost stabilită cu 110 ani în urmă, iar la concursurile anului 1875 se arunca din cerc. ...Formele atletismului nu îşi fac numai apariţia, dar şi dispar, sucombînd în uitare. Cine îşi mai aminteşte azi de recordurile la să­ritura de pe loc, deşi aceasta a fost cind­va probă olimpică, sau de tracţiunea cu fringhia, nelipsită din concursurile de atletism, chiar după primul război mondial­­ !«40 »o wi­­­m „SERBAREA TIRU-1871 LUI NAŢIONAL*. — „Ieri, la 9 ale cu­rentei, a avut loc frumoasa serbare a tirului naţional. Tim­pul era foarte propice, deşi de dimineaţă ameninţa ploaia. Lo­calul era bine decorat şi pre­parat pentru serbarea şi con­ATLETISM LA 1921 BRĂILA. — „Sîmbă­­tă 10 septembrie la ora 6 a avut loc un cros orga­nizat de Sporting Club Brăila. Un număr de cîteva mii de per­soane umplea vastul parc Sf. — SEPTEMBRIE - cursul ce au avut loc. Tricolorul fîlfîia în toate părţile şi saluta­se reprezentanţii concurenţi ai districtelor, între care şi mulţi ţărani. Pe o masă înainte se vedea puşcile tiroleze şi de vî­­nătoare, precum şi trei medalii de aur, destinate ca premii pen­tru concurenţi. Legile erau pli­Arhangheli. La aceste alergări au luat parte 12 concurenţi din diferite societăţi sportive din Brăila şi Galaţi, iar distanţa de alergat a fost de 3.100 m. (...) S-a clasat primul elevul Aposto­­lescu Al. de la liceul N. Băn­ie de trăgători, animaţia şi e­­mulaţia se citea In figura tutu­ror. Muzica însoţea bubuitul conţinu al puşcilor şi aceasta, de la 11 pînă la ora 4 cînd s-a făcut distribuirea premiilor de către juriu" („Presa" din 10 sep­tembrie 1871). cescu, acelaşi care s-a clasat tot primul la concursul de viteză din iunie (...) El a parcus dis­tanţa de 3.100 m în 10 minute şi 45 secunde" („Viaţa sportivă" nr. 11—12 din 1921). „UN NOU ŞI INTERESANT SPECTA- 1896 COL­FIN DE SIECLE se va procura peste puţine zile Onor. public bucu­­reştean. La 14 septembrie curent, se va inaugura la Şoseaua Kiselef rondul al II-lea, noul velodrom, care poartă titlul de VELODROM ROMAN cea de întîi construcţie în acest gen cu care România se poate făli. Pista făcută din lemn (...) c aptă a permite alergătorilor o repeziciune de 60 km. pe ceas. Curbele, din această cauză, sunt foarte ri­dicate și în aşa mod, că la prima vedere s-ar crede foarte periculoase, dacă matematica și plac­ROMÂNIA, CAMPIOANĂ BALCANI- 1946 CA LA VOLEI. — „Fînala-îeie : Ro­­mînia — Iugoslavia : 2—1 (14—16, 15—5, 15—6). După un început timid, echipa ro­mână şi-a regăsit cadenţa normală şi redresată de excelenta formă şi comportare a Cocăi Raianu, a progresat de la un punct la altul în voinţa de a învinge şi a învins“. „Finala-băieţi : România — Iugoslavia : 3—1 (8—15, 15—9, 15—3, 15—9). Ca şi fetele, echipa mica însă, nu ne-ar fi arătat cu prisosinţă că acelti curbe sunt absolut necesare şi nici de cum pe­riculoase. Vastele tribune construite în mod că fiecărei persoane, printr-o singură privire îi este permis să îmbrăţişeze imensul spaţiu al pistei, sunt astfel incit poate încăpea un public fie el cit de numeros (...) Mai adăugăm că la velodrom va fi stabilit şi un joc de pariuri, cu sistema To­talizatorului, după cum se obişnuieşte la hipo­drom, ceea ce constituie o mai mare atracţiune!“ („Universul" din 6/18 septembrie 1896). masculină a României a început slab, regăsindu-şi cu greutate cheia şi făcînd greşeala de a utiliza loviturile de forţă, atunci cînd unicul sistem util era derutarea blocajului cu trei oameni la plasă al iugoslavilor, prin mingi plasate in golurile lăsate de acest sistem. Cînd această greşeală a fost remediată, victoria României a apărut ca o cer­titudine"­, („Sportul popular" din 26 septembrie 1946). Documentar de Dorin ŞTEFLEA Un desen-reclamă apărut in numărul din 1028 septembrie 1896, al ziarului „Universulanunţa publi­cului bucureştean de acum trei sferturi de veac, inaugurarea „Velodromului român". Nr. 6827 ELOGII PENTRU ARBITRII ROMÂNI |›,­­ «Türk îuibom fetit kisirfigi iterisindedjj^ifil Delegaţi în repetate rînduri spre a conduce meciuri Internaţionale sau Interna ln Turcia, arbitrii români s-au bucurat cel mai adesea de aprecieri favorabile, de cuvinte calde la adresa imparţialităţii şi corectitudinii lor. Recent, o b­rigadă de arbitri români, Victor PĂDUREANU (la centru), Nicolae PETRICEANU şi Otto ANDERCO (la linie), s-a achitat cu bine de greaua misiune din partida Galatasaray — T.S.K.A. Moscova (io!). Iată, de altfel, sub semnătura cunoscutului comentator Orhan Vedat Sevvnti­, ce scrie ziarul „HON SAVADIS“ despre cei trei „cavaleri ai fluierului“ : „Spectatorii care au umplut stadionul i-au aplaudat pe cei trei arbitri... care au con­dus impecabil un meci deosebit de dificil. Arbitrul Victor Pădureanu a alergat pe teren mai piuit decit fotbaliştii înşişi, cîştigîndu-şi admiraţia spectatorilor... Şi noi suntem­ de părere că hotărîrea arbitrului român, care a refuzat tribunelor un penalty, la un atac comis asupra lui Mehmet, a fost justă“.

Next