Sportul, septembrie 1971 (Anul 27, nr. 6802-6831)
1971-09-26 / nr. 6827
Pnt?.- © 2-3 «wrssoft SEARĂ VÎNĂTOREASCĂ Cum sintem in prin sezon da vinătoare la raţe, ne-am adunat câţiva ortaci fi, incă de simbătă de la prinz, am dispărut din oraş. Soarele era incă sus, in vreme ce noi ne căutam locuri de pindă,prin stufărişurile bălţii de lingă Dunăre. In cele 35 de minute care s-au salt de cind a■ început jocul raţelor şi pină ce s-a întunecat, am golit fiecare cite o cartuşieră (cu rezultate variabile) apoi ne-am aciuit la cabana de vinătoare. Seară lungă de toamnă, aşa că programul ei este uşor de presupus : cină stropită binişor cu vin, judecarea perspectivelor vînătoreşti de a doua zi şi, uşor, uşor discuţia alunecă spre alte vânători, se relatează întimpări hazlii sau dramatice, mai mult sau mai puţin veridice. zUrî reţinut două dintre ele. mm#-prmmm, doi ■ vtnători se ia polini de la recie. Pa câmp, un copil păştea nişte oi. Pe lingă oi, hoinărea un dine vagabond. — Eu împuşc dinele, că-i dăunător! hotărăşte bunul meu amic, pe nume Victor Harmening, şi trage un foc cam pe deasupra oilor, care se aflau intre el şi dine. Cad două oi, dinele fuge, iar coşului plinge ! — Ce făcuşi bre ?! întreabă mirat celălalt vinător. Acu plăteşte oile ! Face cam patru sute una... Victor împietrise, iar pe faţa lui, culorile se schimbau ca la- semafor: roşu, galben, verde... Impresionat de păţania lui Victor, celălalt s-a apropiat de oile căzute. A apucat una de spinare şi a ridicat-o, mirat cit era de uşoară. A pus-o pe picioare şi oaia a început să pască. A doua, oaie s-a purtat la fel. Era primăvară, oile ieşiseră din iarnă slăbite şi căzuseră numai din cauza bubuiturilor armei... Un altul, intrigat de rezultatele bune obţinute de către X, la vînătoarea de gişte sălbatice, cu ajutorul unui cal, s-a hotărit să-l imite. Şi-a procurat o fringhie lungă de vreo douăzeci de metri şi, cum facea cal, a plecat să caute unul pe dimp. L-a găsit păscind. A făcut ce-a făcut şi l-a prins. L-a legat de git cu fringhia, iar cu celălalt capăt al fringhiei s-a legat el peste mijloc. Pe urmă, tiptil, ascuns după cal, s-a apropiat, la distanţă potrivită, de un cârd de gişte sălbatice, care păşteau liniştite pe lanul de grâu verde. Pe sub cal a tras un foc, dar n-a mai apucat să-l tragă şi pe al doilea, fiindcă o dată cu bubuitura armei a plecat ca din puşcă şi calul! Şi după ce s-a întins fringhia, a plecat şi vânătorul după cal! Tiris! Pe arătură! în chip de tăvălug! Iar calul fugea nu glumea! După vreo sută de metri, nefericitul vinător a reuşit să-şi scoată cuţitul de la briu şi să taie fringhia... Era spre miezul nopţii, când am stins lumina. Trebuia să fie culcăm devreme, fiindcă raţele sălbatice sunt foarte matinale. Mie CARCIU în zori de zi, spre locul unde „joacă" raţele N. RADU, PLOIEŞTI. Am primit catrenul. In grabă, aţi uitat să ne trimiteţi şi poanta. Se intimplă ! MIŞU DUMITRESCU, BUCUREŞTI. 1) Aveţi o insignă a clubului Rapid ? Ce însemnează să locuieşti prin apropiere ! Nicolae Chirvase, din comuna Nicoreşti, care ne-a scris, nu de mult, n-are norocul acesta. In schimb, ara noroc cu... dv., care sînteţi gata să-i cedaţi mult dorita insignă. Să-i dau, deci, adresa dv., bd. Matalfi, Vila 3, scara A, et. 2, apt. 10. 2) Nicolae Tătaru, fostul Internationa şi actualul antrenor al echipei Metalul Tîrgovişte, este frate cu Gheorghe Tătaru, de la Steaua. GHEORGHE TUDORACHE, TÂRGOVIŞTE. Sunt de acord cu dv. că victoriile obţinute „la masa verde“ nu fac aparte.’rintre cele care înfrumuseţează, un palmares, dar... prind bine, din moment ce şi ele aduc puncte, ca şi cele de pe teflen. In cazul la care va referiţi, Metalul Tîrgovişte fusese, de fapt, avertizată să nu-l folosească ,.pe Nistor, prin contestaţia făcută înainte de meci de către Sportul studenţesc. Ca atare, nu aveţi dreptul să vă supăraţ’pe nimeni altcineva decit pe conducătorii , chipei din oraşul dv., din vina cărora un’‘meritat 3—1 s-a transformat. ‘ la*rum crud,.« Qf-3. Cu atit mai crud acest rezultat, cu cit Metalul ar fi fost acum 'în' fruntea clasamentului, dacă n-ar fi pierdut, intr-un mod atît de stupid. Cele două puncte cîștigate pe teren. In • meciul cu Sportul studențesc... VARGA GYÖRGY. TG. MUREŞ. Ne-au dat de lucru cele 10 pagini, cu un scris mărunt, greu descifrabil. Dar, le-am citit pînă la capăt, multe dintre ideile dv. fiind interesante. Le-am şi transmis, de altfel, celor direct interesaţi. ŞTEFAN COZAC, COMUNA BAND. Dorinţe avem fiecare. Credeţi, de pildă, că eu n-aş vrea săi-l bat (măcar la puncte) pe Joe Frazier ? Trebuie să existe, cit de cit, o corelaţie între dorinţe şi posi’pilitaU!’.. Utropas. .înainte, pe acest drum, ar fi, să nu mai scrieţi arbitru, ci arbitru. D’sstV' evident, sint şi mulţi alţi paşi de făcut. GHEORGHE MIHAI, BOTOŞANI. „Un jucător execută o lovitură de la margine. Mingea, luată de vtnt, iese In aur de margine, fără a fi atinsă de nimeni. Ce decizie va da arbitrul ?“. Curios. Antrenorul (fie şi secund I) al echipei Textila Botoşani apelează la mine într-o problemă atit de simplă ? Mingea va fi repusă în joc, tot printr-o lovitură de la margine, executată de data aceasta de echipă adversă, de pe locul unde mingea a ieşit a doua oară din teren. DAN GOGONELI BRAŞOV. M-a amuzat imaginea pe care o folosiţi, atunci cind vorbiţi de Gil Mărdurescu, antrenorul Politehnicii Iaşi , „acest antrenor cu nume de „Western“. Sînteţi de părere că l-ar sta mai bine, dacă ar fi mai modest, cînd face declaraţii. Este un punct de vedere. In schimb, să recunoaştem, echipa pare a fi, în momentul de faţă, extrem de modestă ! LAZAR VASILE BUZĂU. Scrisoarea dv. nu este clară. Ce echipă nu mai are dreptul sâ folosească terenul din Buzău, astfel, că fotbaliştii sunt nevoiţi să se înşire pe marginea şoselii şi să se roage de unii şi de alţii, posesori de vehicule: „luaţi-ne şi pe noi, nene, pînă la Mizil“? Aşteptă mă muriri. M. HORIA, BUCUREŞTI. 1) Aţi uitat : Rapid a terminat turul campionatului trecut pe locul al treilea, realizînd 18 puncte, după 5 meciuri cîştigate, 8 încheiate la egalitate şi DOUA (nu unul) pierdut. 2) Regulamentar, o mutare la şah se consideră efectuată numai atunci cînd mina a părăsit piesa atinsă Dar, In partidele începătorilor, unde se consumă mai mari ambiţii decît In jocurile marilor maeştri, aproape întotdeiuna acest moment este controversat, ajungindu-se la conflicte. Vă vorbesc din experienţă! Este preferabil, deci, să vă gîndiţi bine şi apoi sâ efectuaţi mutarea, fără a mai încerca s-o luaţi înapoi, cu sau fără mina ridicată de pe piesă. Ilustraţii : N. CI viDiU 1« PRESOV (CEHOSLOVACIA). O IMPORTANT! ACŢIUNE SPORTIV! INTERNATIONAL! „MARELE PREMIU“ AL CELOR MAI MICI SPORTIVI... Localitatea Presov din Cehoslovacia a fost gazda unei competiţii de un fel deosebit, intitulată : „Voltta, Cena“, pe româneşte „Marele Premiu“.. „Marele Premiu“ al celor mai mici sportivi. Intr-adevăr, la întrecere — organizată la atletism, nataţie, tenis de masă, şah şi ciclism — au fost prezenţi numai pionieri din Bulgaria, R. D. Germană, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Organizată la nivelul marilor competiţii internaţionale, întrecerea s-a bucurat de o popularizare adecvată, susţinută de presă — prin reprezentanţii a 19 ziare şi reviste de copii şi tineret — radio şi televiziune. A fost, într-un fel, o mică olimpiadă a copiilor. „Velka Cena“ a reţinut atenţia prin unele performanţe notabile. In această privinţă rezultatul de 1,85 m la înălţime, realizat de pionierul Auri Pachomor din U.R.S.S., a fost apreciat ca cel mai bun. O impresie frumoasă a lăsat şi pionierul Gyula Kontha din Ungaria, în proba de fiom plat, în care a obţinut timpul de 7,3 secunde. O concurentă a ţării gazdă, Urna Iurav, a terminat învingătoare în proba de 50 m bras, cu un rezultat mai mult decit prorpiţător : 36,2 secunde. Participantă la campionatele mondiale de tenis de masă de la Nagoya (Japonia), pioniera Elmira Antonian a făcut la Presov o frumoasă demonstraţie de măiestrie, anunţîndu-se drept o veritabilă stea a „generaţiei care vine“. Dintre reprezentanţii ţării noastre, cele mai bune comportări le-au avut Mariana Pinciuc la tenis de masă precum şi şahiştii Romeo Ionescu şi Ion Parascan. Sportivii români au ocupat în final locul VIII. Trebuie, insă, apreciat faptul că ei au suportat un sensibil handicap de vîrstă , marea majoritate a pionierilor români care au făcut deplasarea au avut virsta pînă la 13 ani, în timp ce adversarii lor i-au depășit aproape in toate cazurile cu 2—3 ani. „Velka Cena“ — Marele Premiu, acţiune sportivă aflată la a II-a ediţie, tinde să capete proporţii, să a ■ jungă o manifestare internaţională de prestigiu. Tocmai de aceea,"pentru a ne putea prezenta în viitor la nivelul real al posibilităţilor şi valorii pionierilor noştri, ar fi de dorit ca Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, în colaborare cu federaţiile de specialitate, să iniţieze din vreme concursuri de selecţie avînd la bază regulamentul de desfăşurare a „Marelui Premiu“. In acest fel la ediţiile următoare ale întrecerii vor putea fi prezenţi cei mai reprezentativi dintrei micii noştri sportivi. Nicu NAUMESCU maestru al sportului CEI MAI PUTERNICI PUMNI DIN LUME Ştiri provenind din anturajul campionului mondial de box Joe Frazier pun sub semnul incertitudinii meciul revanşă cu Cassius Clay. Raportul dr. Edwin Campbell, membru al comisiei atletice a oraşului New York, arată că Frazier suferă de tulburări vizuale şi unele dereglări ale sistemului nervos. Dacă cerinţele medicale îl vor face pe Frazier să abdice, el va rămîne in istoria boxului — în lumina palmaresului — cel mai bun boxer din lungul şir de campioni mondiali. într-adevăr, în lungu-i drum spre titlul suprem, el a susţinut 27 de meciuri, obţinînd 23 de victorii prin k.o. Doar trei adversari i-au rezistat pînă la gongul final Iron Johnson, Cassius Clay şi Oscar Bonavena (de două ori). Com- parat cu, alţi mari campioni — Jack Dempsey, Joe Louis şi Rocky Marciano — Frazier apare superior, el obţinînd victoriile în faţa unor oameni tineri, în plenitudinea forţelor şi calităţilor. Dempsey a cucerit titlul învingînd pe Jess Willard care avea 37 de ani la data meciului. Apoi „marele Jack“ a întîlnit oameni ca Georges Carpentier, Tom Gibbons sau Billy Maske care erau semigrei, depăşindu-i apreciabil In greutate. In forma lul cea mai bună, Jos Louis a învins numai adversari trecuţi de treizeci de ani, în apusul carierei Max Baer, Schmelling, Sharkey. El însuşi, cînd s-a întîlnit cu Marciano, avea 37 de ani şi nu mai era decît umbra marelui campion care fusese’cîndva. In ultimii 50 de ani, nici una din fostele glorii ale boxului mondial nu se poate lăuda cu performanţa de a fi pus la podea un campion de talia lui Clay. Frazier a făcut-o. Iată un clasament, în care statistica cu recea ei imparţialitate, ne prezintă o situaţie a rezultatelor obţinute înainte de limită, de cei mai mari pugilişti din lunga cronică a boxului pwo iţi !\ 0. Dacă Frazier l-ar fi învins pe Clay prin k.o., atunci ar fi trecut în fruntea clasamentului cu 889 de puncte, contra 878 pentru Marciano. Joe Frazier 1. Marciano 49 2. Joe Frazier 27 23 3. Clay 32 25 4. Joe Louis 71 54 5. Liston 54 39 6. Jeffries 23 16 7. Camera 99 66 8. Patterson 57 38 8. Max Baer 79 50 10. Johansen 28 17 11. Dempsey 81 49 12. Burns 60 36 ADEVĂRURI Trebuie sâ stăm singuri drepţi, fără să ne sprijine cineva. Marcus Aurelius Prin exerciţiile fizice, puterile corpului sporesc, mintea cîştigă în vioiciune. P. Hoffmann „Imposibil" e un cuvint care se găseşte numai in dicţionarul nătîngilor. Napoleon I Intre curăţenia trupească şi cea morală sunt mai multe legături decît s-ar crede. P. Carpentier Triumfu-i fără slavă, de învingi cu uşurinţă. P. Corneille (Culese de Tiberiu CORNESANU) sportál Instantanee Suportera lui Florin Cheran Foarte probabil că jucătorul cu nr. 2 al echipei Dinamo Bucureşti, Florin Cheran, ca şi alţi fotbalişti, are destui suporteri şi suportera in rindurile tineretului şcolar, ale acestei lumi adolescentine, cu entuziasmul ei nestăvilit. Dar nu în această lume aveam să descoperim pe cea mai pasionată suporteră a lui Florin Cheran. Ea ne-a apărut miercuri, la meciul dintre selecţionata divizionară şi echipa sovietică Kairat Alma-Ata, sub chipul unei spectatoare pentru care anii şcolii erau o îndepărtată amintire. Se agita, striga, încuraja echipa noastră şi, în mod special pe Cheran, trecînd de la o stare sufletească la alta, de la decepţie la satisfacţie. Am aflat că vine la toate meciurile în care joacă rapidul fundaş al lui Dinamo. Am aflat şi cine e. Este mama lui Cheran ! Sărituri, aruncări, alergări... Aspectul contemporan al acestor probe de atletism este cunoscut tuturor, şi aproape nimeni nu-şi pune întrebarea cînd şi în ce împrejurări au apărut ele în epoca modernă, ce transformări au suferit faţă de formele iniţiale, cum au ajuns pe stadioanele zilelor noastre. Să stabilim originea cîtorva dintre ele, răsfoind cronici uitate . Alergările peste garduri au apărut iniţial ca o parodie a curselor hipice. Aflăm că în anul 1857, atleţii irlandezi din Dublin au participat la o cursă de 440 yarzi, avind ca element de dificultate 12 obstacole. Cronica mai păstrează amintirea unui anonim student de la Oxford, cîştigător în 18 sec. al unei curse de 120 yarzi cu opt obstacole, în anul 1869. Sub forma lor actuală, cursele de garduri au apărut în 1897, dar au căpătat recunoaştere oficială şi răspîndire în concursuri, abia după primul război mondial. Probele de ștafetă au fost dispui de mai întîi în Statele Unite. I . ce documente oficiale Ie consemnează in anul 1883, la un concurs atletic din Berkeley-California, unde s au desfășurat sub forma 4x400. După numai doi ani, ștafeta se dispută în Europa, opţiune în Anglia, răspîndindu-se apoi peste tot sub diferite forme. Ştafeta pe cea mai lungă distanţă şi cu cea mai numeroasă participare este ştafeta 100X1 milă, disputată recent în Suedia. Recordul, 8,33 ore, aparţine Noii Zeelande. Săriturile au o poveste străveche, colorată de romantism. In evul mediu, tradiţii cavalereşti cereau participanţilor la turnire să sară peste armele lor şi peste cai. Cel mai adesea, riţarii îşi împlîntau spadele în zid şi săreau pe deasupra, în admiraţia frumoaselor din asistenţă. O bătaie greşită putea aduce destule, neplăceri fizice cavalerului grăbit Cronica tauromachiei povesteşte despre toreadorii care, în sec. al XVIII-lea, săreau peste taurii înfuriaţi. Se mai utiliza şi trambulina, dar asta pentru ca săritura sâ aibă maximum de efect. Săritura cu prăjina a apărut în arena sportivă la 1872, dar era cunoscută cu mult mai înainte, în Irlanda și Grecia. Decatlonul, în versiune modernă, își are originea într- un ciudat concurs organizat în 1884 la Philadelphia (S.U.A.), pentru acei sportivi care nu au cîștigat niciodată vreo probă atletică, dar se încumetă să-şi încerce puterile la zece pe rînd. Aruncarea greutăţii aparţine acelei epoci cînd atletica uşoară nu era cunoscută şi nici măcar uşoară nu era. In evul mediu aruncarea greutăţii se bucura de mare popularitate în Irlanda, Scoţia şi în cantoanele elveţiene. Walter Scott o pomeneşte în romanele sale istorice, ca existînd încă de pe vremea cruciadelor. „Recordurile“ au apărut o dată cu artileria şi au fost stabilite de tunari, cărora ghiulelele le serveau şi ca material sportiv. Discul, cu tradiţiile lui antice, a fost reînviat în anul 1414, de un oarecare Rambaldone. Discul se arunca in stil clasic şi liber, aruncătorulfiind situat într-un pătrat, regulă care a subsistat chiar şi la Olimpiada de la Atena (1894). Aruncarea suliţei cunoscut ca procedeu de atac şi apărare în războaie, a fost trecută în rîndul probelor sportive prin sec. al XIV-lea de către spanioli. Aruncarea ciocanului îşi are obîrşia tot în Anglia, Scoţia şi Irlanda, făcînd referire tot la romanele lui Scott, foarte grijuliu cu autenticitatea detaliului istoric. Greutatea ciocanului a fost stabilită cu 110 ani în urmă, iar la concursurile anului 1875 se arunca din cerc. ...Formele atletismului nu îşi fac numai apariţia, dar şi dispar, sucombînd în uitare. Cine îşi mai aminteşte azi de recordurile la săritura de pe loc, deşi aceasta a fost cindva probă olimpică, sau de tracţiunea cu fringhia, nelipsită din concursurile de atletism, chiar după primul război mondial !«40 »o wim „SERBAREA TIRU-1871 LUI NAŢIONAL*. — „Ieri, la 9 ale curentei, a avut loc frumoasa serbare a tirului naţional. Timpul era foarte propice, deşi de dimineaţă ameninţa ploaia. Localul era bine decorat şi preparat pentru serbarea şi conATLETISM LA 1921 BRĂILA. — „Sîmbătă 10 septembrie la ora 6 a avut loc un cros organizat de Sporting Club Brăila. Un număr de cîteva mii de persoane umplea vastul parc Sf. — SEPTEMBRIE - cursul ce au avut loc. Tricolorul fîlfîia în toate părţile şi salutase reprezentanţii concurenţi ai districtelor, între care şi mulţi ţărani. Pe o masă înainte se vedea puşcile tiroleze şi de vînătoare, precum şi trei medalii de aur, destinate ca premii pentru concurenţi. Legile erau pliArhangheli. La aceste alergări au luat parte 12 concurenţi din diferite societăţi sportive din Brăila şi Galaţi, iar distanţa de alergat a fost de 3.100 m. (...) S-a clasat primul elevul Apostolescu Al. de la liceul N. Bănie de trăgători, animaţia şi emulaţia se citea In figura tuturor. Muzica însoţea bubuitul conţinu al puşcilor şi aceasta, de la 11 pînă la ora 4 cînd s-a făcut distribuirea premiilor de către juriu" („Presa" din 10 septembrie 1871). cescu, acelaşi care s-a clasat tot primul la concursul de viteză din iunie (...) El a parcus distanţa de 3.100 m în 10 minute şi 45 secunde" („Viaţa sportivă" nr. 11—12 din 1921). „UN NOU ŞI INTERESANT SPECTA- 1896 COLFIN DE SIECLE se va procura peste puţine zile Onor. public bucureştean. La 14 septembrie curent, se va inaugura la Şoseaua Kiselef rondul al II-lea, noul velodrom, care poartă titlul de VELODROM ROMAN cea de întîi construcţie în acest gen cu care România se poate făli. Pista făcută din lemn (...) c aptă a permite alergătorilor o repeziciune de 60 km. pe ceas. Curbele, din această cauză, sunt foarte ridicate și în aşa mod, că la prima vedere s-ar crede foarte periculoase, dacă matematica și placROMÂNIA, CAMPIOANĂ BALCANI- 1946 CA LA VOLEI. — „Fînala-îeie : Romînia — Iugoslavia : 2—1 (14—16, 15—5, 15—6). După un început timid, echipa română şi-a regăsit cadenţa normală şi redresată de excelenta formă şi comportare a Cocăi Raianu, a progresat de la un punct la altul în voinţa de a învinge şi a învins“. „Finala-băieţi : România — Iugoslavia : 3—1 (8—15, 15—9, 15—3, 15—9). Ca şi fetele, echipa mica însă, nu ne-ar fi arătat cu prisosinţă că acelti curbe sunt absolut necesare şi nici de cum periculoase. Vastele tribune construite în mod că fiecărei persoane, printr-o singură privire îi este permis să îmbrăţişeze imensul spaţiu al pistei, sunt astfel incit poate încăpea un public fie el cit de numeros (...) Mai adăugăm că la velodrom va fi stabilit şi un joc de pariuri, cu sistema Totalizatorului, după cum se obişnuieşte la hipodrom, ceea ce constituie o mai mare atracţiune!“ („Universul" din 6/18 septembrie 1896). masculină a României a început slab, regăsindu-şi cu greutate cheia şi făcînd greşeala de a utiliza loviturile de forţă, atunci cînd unicul sistem util era derutarea blocajului cu trei oameni la plasă al iugoslavilor, prin mingi plasate in golurile lăsate de acest sistem. Cînd această greşeală a fost remediată, victoria României a apărut ca o certitudine", („Sportul popular" din 26 septembrie 1946). Documentar de Dorin ŞTEFLEA Un desen-reclamă apărut in numărul din 1028 septembrie 1896, al ziarului „Universulanunţa publicului bucureştean de acum trei sferturi de veac, inaugurarea „Velodromului român". Nr. 6827 ELOGII PENTRU ARBITRII ROMÂNI |›, «Türk îuibom fetit kisirfigi iterisindedjj^ifil Delegaţi în repetate rînduri spre a conduce meciuri Internaţionale sau Interna ln Turcia, arbitrii români s-au bucurat cel mai adesea de aprecieri favorabile, de cuvinte calde la adresa imparţialităţii şi corectitudinii lor. Recent, o brigadă de arbitri români, Victor PĂDUREANU (la centru), Nicolae PETRICEANU şi Otto ANDERCO (la linie), s-a achitat cu bine de greaua misiune din partida Galatasaray — T.S.K.A. Moscova (io!). Iată, de altfel, sub semnătura cunoscutului comentator Orhan Vedat Sevvnti, ce scrie ziarul „HON SAVADIS“ despre cei trei „cavaleri ai fluierului“ : „Spectatorii care au umplut stadionul i-au aplaudat pe cei trei arbitri... care au condus impecabil un meci deosebit de dificil. Arbitrul Victor Pădureanu a alergat pe teren mai piuit decit fotbaliştii înşişi, cîştigîndu-şi admiraţia spectatorilor... Şi noi suntem de părere că hotărîrea arbitrului român, care a refuzat tribunelor un penalty, la un atac comis asupra lui Mehmet, a fost justă“.