Sportul, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7013-7042)
1972-04-08 / nr. 7020
Azi şi mline, în sala Floreasca CAMPIOANA MONDIALĂ LA FLORETĂ (DEMAILLE) ÎNTR-UN PASIONANT TURNEU AL REVANŞELOR Turneul feminin de floretă care reuneşte, azi şi mîine, pe planşele din sala Floreasca, primele formaţii ale Franţei, Italiei, Ungariei şi României constituie, fără îndoială, cea mai importantă competiţie de scrimă pe care o găzduieşte capitala noastră in acest an şi un important examen preolimpic al trăgătoarelor din cele patru ţări. PROGRAMUL TURNEULUI A FOST ALCĂTUIT ASTFEL ! sâmbătă (echipe) ora 8 : România A — România B, Italia — Ungaria: ora 10 : România A — Italia; Franţa — România B; ora 12 : România A — Franţa; România B — Ungaria; ora 17 : Italia — România B: Franţa — Ungaria; ora 19 : România A — Ungaria; Franţa — Italia; duminică (individual) ora 9 : turul I ; ora 11 : turul II; ora 13 : turul I ; ora 17.30 finala. Faptul că printre participante se află campioana mondială Marie Chantal-Demaille Împreună cu alte trei finaliste de la Viena (Ana Pascu, Ildikó Tordassi şi Maria Szolnoki), că patru din cele cinci trăgătoare maghiare care au obţinut medalia de argint pe echipe la C.M. din capitala Austriei evoluează acum la Bucureşti, că echipele celor patru ţări competitoare se numără printre primele şase din lume, atestă valoarea acestui turneu, promiţând asalturi spectaculoase şi viu disputate. întrecerea se anunţă foarte interesantă şi sub aspectul tranşării unor rivalităţi sportive între aceste fruntaşe ale scrimei mondiale, în dramatica finală a „mondialelor“ de la Viena, Marie Chantal Demaille a cîştigat titlul după un epuizant baraj cu Ildikó Rejtő şi Ana Pascu. Luna trecută, în marele turneu „Trofeul Martini“, Pascu şi-a luat revanşa (4—2) în sferturile de finală asupra campioanei mondiale, care a şi părăsit „scena“ în acest stadiu al întrecerii de la Torino. Tot în C.M., între reprezentativele ţărilor respective s-a purtat o luptă extrem de strînsă. în drumul său spre medalia de argint, echipa Ungariei a întrecut cu 8—7 formaţia Italiei şi cu 8—6 pe cea a Franţei. între floretistele Italiei şi cele ale Franţei victoria a fost decisă la o singură tuşă în favoarea primelor : 8—8 (45—46) ! în Cupa Europei, recent disputată la Torino, trăgătoarele maghiare au arătat că deţin o foarte bună pregătire, întrecind în semifinale redutabila formaţie Dinamo Moscova (9—5). Dar tot cu acelaşi prilej, reprezentantele clubului Steaua au reuşit să-şi adjudece victoria finală în faţa floretistelor maghiare, deşi au fost conduse mereu pînă la 6—7. Ultimele trei asalturi cîştigate la scor de Szabó, Stahl şi Drîmbă au întors rezultatul în favoarea sportivelor noastre care, acum, se aşteaptă — desigur — la o replică dîrză din partea echipei Ungariei. Avem, aşadar, suficiente motive să ne aşteptăm la o întrecere foarte disputată atît în proba pe echipe, cit și în cea individuală. Floretistele maghiare Bobis, Szolnoki si Tordassi pe podium la C.M. din 1971, primind medalia de argint in proba pe echipe ION H0RT0PAN $1 VICTOR RISC PRimi CAMPIONI NAŢIONALI LA HALTERE CONSTANŢA. 7 (prin telefon, de la trimisul nostru). Cea de a 24-a ediţie a campionatelor naţionale de haltere a început sub auspicii îmbucurătoare. In frumoasa Sală a Sporturilor din localitate — aceeaşi care va găzdui peste cinci săptămîni cea de a 31-a ediţie a campionatelor europene — repetiţia generală în vederea acestei mari confruntări de pe continent a debutat cu cîteva rezultate promiţătoare, cu înregistrarea unor recorduri ale ţării şi printr-o luptă pasionantă a celor doi candidaţi olimpici la categoria cocoş Victor Rusu (Steaua) şi Marian Grigoraş (Petrolul Ploieşti). Experienţa şi constanţa sportivului de la Steaua s-au dovedit hotărîtoare faţă de talentul şi tenacitatea tînărului Grigoraş. Sperăm însă că la europene cei doi sportivi îşi vor îmbunătăţi performanţele pentru a îndeplini norma prevăzută participării la Olimpiadă. La categoria muscă, Ion Hortopan — în progres faţă de ultimul concurs de la Poznan — progres insuficient însă, şi-a păstrat titlul. Dacă ar fi „împins“ 100 kg rezultatul său la total ar fi fost mult mai bun. Remarcabil este însă recordul său la „smuls“ 95 kg (v.r. 92,5 kg). Aşadar: 1. Ion Hortopan (Olimpia Bucureşti) 302,5 kg (92,5, 95, 115), 2. V. Iazicu (S. N. Constanţa) 260 kg (rec. „aruncat“-juniori 105), 3. Gh. Cîrjariu (Electromotor Timişoara) 250 kg. O luptă frumoasă s-a dat la categoria cocoş unde tînărul M. Grigoraş, a stabilit un nou record al ţării la „smuls“ 102,5 kg (v.r. 100 kg — Rusu), iar Stan Dinică (Steaua) a realizat norma de maestru al sportului (305 kg) prevăzută categoriei cocoş. Rezultate: 1. V. Rusu (Steaua) 332,5 kg (110, 95, 127,5), 2. M. Grigoraş (Petrolul Ploiești) 327,5 kg (100, 102,5, 125), 3. Stan Dinică (Steaua) 305 kg. Concursul continuă sîmbătă. Ion OCHSENFELD Citiți în pagina a 4-a : • Universitatea Bucureşti şi S. C. Leipzig susțin azi la Ploieşti partida retur din semifinala C.C.E. la handbal feminin • La Galaţi au început întrecerile ultimului tur al campionatului masculin de handbal PTIOLETÂri PZM TOATE ZANILE, VMTI-VA ! ZIAR AII. CONSILIULUI NATIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT 4 PAGINI 30 BANI Sîmbâtă 8 aprilie 1972 ANUL XXVIII — Nr. 7020 Studenţii rugbyşti din Valea Jiului, vor susţine două Jocuri amicale la Hanovra. ECHIPA DE RUGBY ŞTIINŢA PETROŞANI EVOLUEAZĂ IN R.F. A GERMANIEI încă o echipă românească de rugby Invitată In străinătate: Ştiinţa Petroşani. Lidera clasamentului a plecat In cursul acestei săptămlni In R.F. a Germaniei. AZI, PE STADIONUL „21 AUGUST“, DEBUT 1972 AL ECHIPEI ROMÂNIEI IN PRAGUL UNUI SEZON DE MAXIME SOLICITĂRI, „TRICOLORII“ IŞIINCEARCA FORŢELE IN compania redutabilei echipe a franţei • Aşteptăm o revanşă sportivă după două înfrîngeri consecutive • Lipsită de Dobrin, echipa noastră lansează un nume nou în atac: Sandu ! • Reprezentanţii „cocoşului galic" reapar în Bucureşti după 40 de ani Reprezentativa de fotbal a României întâlneşte ar. Franţa. Acest moment din viaţa atît de agitată din ultima vreme a echipei noastre naţionale se cuvine subliniat nu numai pentru semnificaţia sa pur statistică (reprezintă debutul primei noastre garnituri în 1972), nu numai pentru că ne aduce faţă-n faţă cu o echipă de la care trebuie să ne luăm o revanşă sportivă de mult aşteptată şi care — element inedit, în plus — apare la Bucureşti după 40 de ani!— ci, mai ales, pentru că înseamnă primul pas pe care tricolorii români îl fac într-unul din cele mai dificile sezoane internaţionale, care au stat vreodată în faţa fotbalului românesc. Avem de înfruntat „sferturile de finală“ ale Campionatului Europei, meciul decisiv cu Danemarca pentru calificarea în turneul final al Jocurilor Olimpice şi — mai departe — o nouă rundă de preliminarii pentru C.M. ! Iată deci, cu cite obligaţii ne aşteaptă anul fotbalistic internaţional pe care îl inaugurăm azi pe stadionul „23 August“ în faţa reprezentanţilor „cocoşului galic“, cite emoţii se conturează pentru noi toţi, cei care urmărim îndeaproape activitatea fotbalului românesc. De altfel, în ultimele săptămîni, pulsul interesului în jurul echipei naţionale cunoaşte o creştere accentuată, problemele lotului sunt discutate cu aprindere de iubitorii fotbalului, lumea se interesează parcă mai mult ca oricînd de ce se întîmplă la lot, de forma jucătorilor, de perspectivele formaţiei etc. Dar nu e vorba numai de un interes pur şi simplu, ci şi de o profundă participare afectivă a publicului larg, care e — sufleteşte — aproape de jucătorii care ne vor reprezenta în întrecerile acestui an. In această privinţă, sunt elocvente scenele de profundă simpatie faţă de echipa naţională, de la meciul de antrenament de miercuri de pe terenul T.M.B., căldura primirii de joi de la Fabrica de elemente automatizate, sutele şi miile de scrisori sosite din toate colţurile ţârii pe adresa echipei naţionale sau la redacţia noastră, pentru a fi înmînate tricolorilor. In aceste condiţii, echipa de fotbal a României debutează azi în sezonul 1972, întîlnirea cu Franţa Radu URZICEANU (Continuare în pag. a 3-a) întotdeauna este animaţie la aeroportul Otopeni. O animaţie firească. Dar ieri după-amiază peroanele intensei aerogări bucureştene erau parcă mai pline ca altădată. Iar în momentul cînd pe marele tablou electric a apărut ştirea că avionul Air France, care aducea de la Paris pe fotbaliştii „cocoşului galic“, a aterizat, cei mai mulţi s-au precipitat spreuna din uşile pe care trebuiau să apară fotbaliştii cei mai aşteptaţi în Bucureşti, aşteptaţi de.. 40 de ani ! Ia, 40 de ani au trecut de la prima evoluţie a naţionalei franceze la Bucureşti... Lunga aşteptare a luat sfîrşit şi iată-i pe cei 17 jucători pe a căror haină bleumarin este încrustată insigna Federaţiei franceze de fotbal din care nu lipseşte, fireşte, cocoşul galic. Rind pe rînd, îi recunoaştem. Iată-l pe Djorkaeff, fostul căpitan al echipei, şi ale cărui prime cuvinte au fost : „Unde este Dumitrache ? L-am cunoscut anul trecut la festivalul Iaşin, de la Moscova, şi mi s-a părut un băiat admirabil“. Vestea că Dumitrache este bolnav şi internat în spital l-a mirat, desigur, pe cunoscutul internaţional francez, de data asta anunţat şi el ca rezervă. Iată-i acum, cu toţii în imensa sală de aşteptare. Alături de ei, încă o echipă, chiar mai numeroasă, aceea a gazetarilor şi fotoreporterilor veniţi din Franţa. Meciul de azi este pe buzele tuturor, îi întrebăm pe internaţionalii francezi care este părerea lor despre aşteptata întîlnire de pe „23 .August". La rindul nostru sîntem interpelaţi asupra echipei României, asupra celor mai cunoscuţi dintre jucători. Reuşim să-l desprindem pe Michel din grupul său. Crede că meciul va fi foarte dificil pentru ambele echipe, dar foarte important pentru români, intrucît el va constitui o trecere în revistă a forţelor din vederea partidei oficiale cu Ungaria. „Din punctul nostru de vedere, am dori si repetăm jocul bun şi victor-Mircea TUDORAN (Continuare în pag. a 3-a) ECHIPELE FAŢĂ IN FAŢĂ ROMÂNIA RADUCANU SĂTMAREANU LUPESCU DINU DELEANU DUMITRU NUNWEILLER LUCESCU DEMBROVSCHI MIRCEA SANDU IORDANESCU Stadion „23 August“ — ora 16.30 — Arbitri: Iosip STRMECKI (la centru), ajutat la linie de Ivan FRANKOVICI şi Mladen KOVACEMICI — toţi din Iugoslavia. Partida va fi televizată şi radiodifuzată. FRANŢA FRANCEZII SÎNT HOTARIŢI: „VREM SĂ REPETĂM JOCUL BUN ŞI VICTORIA DE LA REIMS“ • Reprezentativa Franţei a sosit cu lotul anunţat • Djorkaeff : „Unde este Dumitrache ?" • Tresor : „Voi face totul pentru ca echipa mea să cîştige" • Imediat după sosire, la antrenament FLOCH G. LECH MEZY MICHEL NOVY BOSQUIER CARNUS BLANCHET TRESOR LUCESCU BOSQUIER Elevii lui Boulogne, la o scurtă discuţie înaintea antrenamentului BERETTA ROSTAGNI Foto Paul ROMOŞAN Clubul sportiv şcolar din Capitala PEPINIERĂ A MULTOR PERFORMERI Joi a fost zi de sărbătoare la Clubul sportiv şcolar din Bucureşti, prilejuită de aniversarea a 14 ani de existenţă. Moment de evocare a unor succese, de angajamente pentru viitor. În anii care au trecut de la semnarea actului său de naştere, din acest club de elită al elevilor din Capitală şi-au luat zborul către înalta performanţă mulţi tineri cu recunoscute virtuţi în sport : atleta Mihaela Peneş, de două ori medaliată olimpică, caiaciştii Mihai Zafiu şi Viorica Dumitru, scrimerul Mihai Ţiu, handbaliştii Valentin Samungi, Gheorghe Goran şi Gheorghe Marinescu, poloiştii Gheorghe Zamfirescu şi Novac Gruia, gimnaştii Petre Mihaiuc şi Mircea Gheorghuiu, înotătoarea Georgeta Cerbeanu şi mulţi alţii. Reuşita procesului de selecţie şi instruire, desfăşurat nu numai cu competenţă, ci şi cu multă exigenţă şi responsabilitate este legat de existenţa aici a unei veritabile pleiade de profesori şi antrenori ca Gh. Dimeca (nataţie), C. Munteanu (rugby), Gh. Fodoreanu şi E. Răducănescu (atletism), A. Mişca (tir), Gh. Predescu (handbal), G. Fischer (sărituri), I. Petru (gimnastică), M. Doară şi Petrica Popa (caiac) etc. Sunt tehnicienii şi educatorii, totodată, de care sunt legate cele mai multe succese înregistrate de clubul sportiv şcolar în cei 14 ani de viaţă, care echivalează, printre altele, cu nu mai puţin de 731 titluri de campioni naţionali de copii, juniori şi seniori şi peste 500 de recorduri naţionale. Există statornicită in acest club o atmosferă exemplară de muncă, generată in primul rînd de spiritul de dăruire al elevilor, susţinută în acelaşi timp de conducerea acestei unităţi de performanţă (preşedinte prof. Teodor Dolea) şi recunoscută de mişcarea noastră sportivă. De altfel, în anii 1969 şi 1970, Clubul sportiv şcolar, recunoscîndu-i-se meritele in abordarea marii performanţe, a fost categorisit printre unităţile fruntaşe, acordindu-i-se locurile 1 şi, respectiv , m Întrecerea dintre cluburile de nivelul său, iar anul trecut a primit diploma Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Sunt dovezi de incontestabile merite ale acestei familii de tineri sportivi, totodată mărturii de sinceră preţuire. Festivitatea care a avut loc cu prilejul împlinirii celor 14 ani de existenţă ai Clubului a fost marcată de un proaspăt succes, realizat într-o apreciabilă măsură şi de reprezentanţii acestei unităţi de performanţă. Şapte dintre ei, şi anume Ştefan, Moraru, Martin, Ghiţă, Zafiescu, Scarlat şi Milcă, au făcut parte din echipa de rugby — juniori a României care, la ediţia actuală a „Cupei naţiunilor F.I.R.A.“, desfăşurată in Italia (Roma şi Aquila), a obţinut o suită de victorii şi, în final, locul I. In cuvintul său, prof. Tudor Vasile, preşedintele Consiliului municipal pentru educaţie fizică şi sport, a ţinut să releve unele prezenţe notabile, chiar in acest sezon, ale reprezentanţilor Clubului sportiv şcolar in competiţii interne (gimnaştii la Galaţi, înotătorii şi săritorii in apă la Cluj, handbalistele la Drăgăşani etc.) sau la alte concursuri internaţionale. Totodată, vorbitorul a subliniat că în club munca politică şi de educare a tinerei generaţii, in spiritul conştiinciozităţii faţă de muncă şi al continuei autodepăşiri, se face permanent simţită. Festivitatea la care ne-am referit a fost punctată şi de un alt moment emoţionant , acela al decernării titlului de membru de onoare al clubului tovarăşului Anghel Alexe, preşedintele Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, altor personalităţi marcante ale mişcării noastre sportive, unor profesori şi antrenori cu recunoscute merite in propăşirea acestui nucleu de performanţă. Salutind iniţiativa, urăm, in acelaşi timp, Clubului sportiv şcolar noi biruinţe In activitatea sa consacrată efectiv propăşirii mişcării noastre sportive. Tiberiu STAMA GIMNAŞTII MAI AU MULT DE LUCRU PENTRU URMA LA _______________________________________ Primă verificare a pregătirii gimnas-1—“—————”—~~~~~ telor şi gimnaştilor fruntaşi in vederea Jocurilor Olimpice de la München, campionatul national pe echipe a oferit antrenorilor federali şi tuturor specialiştilor noştri posibilitatea să testeze măsura in care exerciţiile liber alese şi impuse au fost bine Însuşite şi executate, direcţia in care va trebui să se acţioneze In etapa următoare. Deoarece sunt cei mai In măsură să aprecieze evoluţia olimpicilor, dăm azi cuvintul unor reputaţi specialişti, care au funcţionat ca arbitri în concursul de la Galaţi. I-am rugat să evalueze obiectiv stadiul atins de olimpicii noştri, să facă propuneri in legătură cu ceea ce s-ar mai putea şi ar trebui să se facă la viitoarele antrenamente. Să le ascultăm opiniile, fiecare referindu-se la aparatul pe care l-a urmărit cu precădere. AURORA PODLAHA (sărituri) : Dintre „olimpice“, cea mai bună mi s-a părut a fi în acest concurs Paula loan, ale cărei sărituri stînd-echer au fost executate cu multă siguranță, ambele zboruri fiind foarte bune. Deoarece acest aparat mi se pare deficitar, aş dori să mă refer la unele neajunsuri pe care le-am sesizat. Foarte multe gimnaste manifestă, în continuare, lipsă de orientare la aterizare, zboruri insuficiente, fără amplitudine, joase, care nu impresionează. După cum se ştie, pe plan internaţional cu asemenea execuţii se obţin note foarte mici. Nu e cazul să fac nici o nominalizare pentru că lipsurile amintite au fost prezente, într-o mai mică sau mai mare măsură, la toate gimnastele care au concurat la Galaţi, unele manifestînd şi greşeli de tehnică. ATANASIA IONESCU (paralele) : Deşi notele nu reflectă valoarea reală a concursului, arbitrajul fiind foarte sever, mai ales cu componentele lotului olimpic, majoritatea echipelor au prezentat exerciţii valoroase, bine executate, în compoziţia cărora au fost incluse elemente de mare dificultate. Originalitatea, preocuparea pentru nou au făcut la acest aparat un serios pas înainte, care a fost evident mai ales în finalurile exerciţiilor. S-au remarcat, din acest punct de vedere, Alina Goreac, Anca Grigoraş, Ileana Coman, Rodica Sabău, Mariana Gheciov, Paula Ioan. Este adevărat, echipele din care au făcut parte aceste gimnaste au riscat mai mult, pierzînd chiar puncte preţioase, dar meritul lor este cu atât mai mare, sportivele respective dovedind înţelegere şi răspundere pentru pregătirea olimpică într-un progres evident mi s-a părut Iuliana Simonfi. In sfîrşit, aş dori să remarc că exerciţiile prezentate de Elena Ceampelea şi Mariana Gheciov (parţial chiar şi Ştefania Bacoş) s-au situat la un ridicat nivel de dificultate, dar, din păcate, aceste sportive au ratat. MARIA RAICU (bîrnă) : Poate că e vorba de primul concurs al anului, multe dintre gimnaste nu au ajuns incă la execuţii intr-un ritm ridicat, exerciţiile fiind destul de monotone, cu multe opriri care, se ştie, sunt penalizate de regulament. De asemenea, se observă lipsă de amplitudine, de eleganţă şi expresivitate, iar cursivitatea execuţiei este uneori întreruptă de supărătoare opriri, de Constantin MACOVEI (Continuare in pag. a 2-a) COMPORTARE OLIMPIADĂ Sportivii români conduc după prima zi în întrecerea masculină Eugen Almer a învins limita celor 17 minute pe 1500 m liber (Citiţi amănunte in pag. a IV-a). Eugen Almer în plin efort spre noile sale recorduri la 800 m (8:57,8) şi 1500 m liber (16:59,5) Foto: I. MIHAICA „Triunghiularul“ de înot din Capitală Desigur, e prematur să se tragtă concluzii, dar un fapt este cert: ambele loturi au muncit intens în cursul iernii, iar rezultatele actuale prefigurează o comportare bună a gimnaştilor noştri fruntaşi. Multe dintre exercițiile prezentate în campionatul pe echipe conțin elemente de ridicată valoare tehnică, iar execuţia s-a situat şi ea, uneori, la un bun nivel. Exerciţiile impuse, care decid, de multe ori, soarta unei competiţii, au fost însuşite în mod corespunzător şi este cert că în viitoarele concursuri vor fi din ce în ce mai bine interpretate, în perioada următoare toată atenţia specialiştilor noştri trebuie să fie acordată repetărilor integrale a exerciţiilor impuse şi liber alese, creşterii continue a rezistenţei specifice de concurs, îmbunătăţirii ţinutei şi prezentării generale. Nu putem omite, de asemenea, faptul că componenţii loturilor olimpice ratează incă prea multe execuţii, uneori nu din elemente de mare dificultate, ci din poziţii extrem de uşoare. Este un aspect asupra căruia va trebui să se insiste la următoarele antrenamente.