Sportul, august 1972 (Anul 28, nr. 7133-7161)

1972-08-01 / nr. 7133

pag. a 2-a ARMONIE DEPLINĂ ÎNTRE PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI PREGĂTIREA SPORTIVĂ Studiate cu atenţie de Întregul colectiv al şcolii noastre, documen­tele Conferinţei Naţionale a partidu­lui şi, în special, Raportul prezentat de către tovarăşul­ Nicolae Ceauşescu constituie un preţios îndrumar în ac­tivitatea viitoare. Conţinutul lucrări­lor ne-a pus în faţă şi nouă, dască­lilor, obLgaţii mai concrete, nu nu- Tna*­n ceea ce priveşte instruirea sportivă a elevilor, perfecţionarea lor, după aptitudini, intr-o disciplină sau alta ci, înainte de toate, datoria de onoare de a contribui la educarea lor ca oameni şi cetăţeni. Este foar­te important de a veghea la creş­terea unor tineri cu un sănătos pro­fil moral. De altfel, aşa cum au scos in relief lucrările Conferinţei Naţio­nale, numai oamenii cu o personali­tate fermă, bine conturată, sunt ca­pabili să realizeze înaltele sarcini trasate de Conferinţa Naţională. In acest context, căutînd să cultivăm in conştiinţa copiilor virtuţi morale alese, cum ar fi stima faţă de mun­că, cinstea, modestia, dragostea pen­tru culorile patriei, ataşamentul de­plin la politica partidului, nu facem altceva decit să pregătim condiţiile ca tinerii şcolii noastre să abordeze cu toată hotărîrea procesul de pre­gătire, căutînd să se autodepăşească mereu, în dubla lor ipostază de cursanţi ai unei instituţii de învăţă­­mînt, în care îşi desăvîrşesc cultura generală, şi de viitori performeri. Nu încape îndoială că armonizarea procesului fie învăţămint cu acela al instrucţiunii tehnico-sportive repre­zintă nu numai o stringentă nece­sitate, dar şi o înaltă obligaţie a das­călului. Iată gîndurile, preocupările noas­tre pentru viitorul apropiat, iată di­recţia pe care suntem­ hotărîţi să ac­ţionăm, călăuziţi de nobila chemare de a da patriei nu numai virtuozi ai sportului, ci şi cetăţeni valoroşi, de care are absolută nevoie societatea socialistă multilateral dezvoltată, prof. IOSIF BUDA directorul Şcolii sportive din Oradea Ediţia a 14-a a campionatului bal­canic de baschet masculin, desfăşu­rată în spaţioasa sală (12.000 de locuri) Skanderija din Sarajevo, s-a încheiat, după cum era de aşteptat, cu succesul net al­­ reprezentativei Iugoslaviei, deţinătoare a titlului mondial. Kapicici (24 de ani — 1,98 m), Ciosici (24 — 2,10), Jelovac (24 — 2,07), Simonovici (23 — 1,96), Plecas (24 — 1,88) şi Solman (24 — 2,00), ca să nu vorbim decit despre cei mai buni, au demonstrat cu priso­sinţă calităţile care le-au adus per­formanţele uimitoare din ultimii ani i­talie şi gabarit impresionante, pre­gătire fizică excepţională (jucătorii de 1,98—2 m sunt la fel de agili ca­re, de 1,80 m), tehnică remarcabilă şi o precizie­­la coş dezarmantă, manifestată de absolut toţi baschet­­baliştii team-ului iugoslav. Cit des­pre tactica echipei, ea este foarte simplă, orice minge recuperată este folosită pentru contraatac­­ toate atacurile poziţionale sunt extrem de rapide şi primul jucător care ajunge într-o poziţie favorabilă aruncă la coş, la o aruncare la coş 3—4 ju­cători sar pentru recuperare­­ apă­rarea folosită — om la om cu pre­sing temporar. Pe locul secund s-a clasat Grecia, formaţie care a constituit marea sur­priză a competiţiei şi a cucerit, in final, medalia de argint. Bulgaria, a patra clasată, nu a mai făcut dovada disciplinei de joc care-i adusese, pînă nu de mult, succese pe plan inter­naţional, iar Turcia (locul 5), avîn­­du-l doar pe „veteranul“ Alp capa­bil să înscrie în faţa pivoţilor ad­­verşi, nu putea pretinde mai mult. Selecţionata României s-a clasat pe locul 3, performanţă mulţumi­toare dacă o comparăm cu cea de anul trecut cînd, la Vidin, a deţinut „lanterna roşie". La Sarajevo, învinşi de Iugoslavia şi Grecia, sportivii ro­mâni nu s-au descurajat şi au avut resurse fizice şi psihice pentru a dispune categoric de team­urile Bul­gariei şi Turciei. Agresivitatea în a­­părare, intercepţiile (din păcate nu întotdeauna urmate de contraatacuri), recuperările (mai cu seamă în apă­rare) şi insistenţa cu care au măci­nat forţele adversarilor prin acţiu­nile ofensive poziţionale, toate aces­tea au determinat victoriile amintite şi cucerirea mediilor de bronz in disputa baschetului din Balcani. Pe lingă obţinerea locului 3, for­maţia română ne-a prilejuit şi o altă satisfacţie şi anume comportarea ce­­ilor mai tineri jucători debutanţii Costel Cernat şi Luchian Ivascenco. Introduşi în teren în partida cu Bul­garia, cind adversarii conduceau cu 10 puncte, Cernat şi Ivascenco au făcut din plin dovada calităţilor lor fizice şi tehnice, dar şi a celor psi­hice, ei luptînd de la egal Îm­potriva unor baschetbalişti ruti­naţi, cum sînt cei ai Bulgariei (ani­hilarea lui Dobcinov de către Ivaş­cenco trebuie privită ca o reală per­formanţă). Dorim să subliniem in mod deosebit faptul că cei doi tineri au corespuns integral, deoarece in momentul de faţă există posibilitatea (putem spune chiar necesitatea) ca şi alţi sportivi, trecuţi cu puţin de vîrsta junioratului, să promoveze în lotul naţional pentru a-i completa, pentru a-i spori vigoarea, pentru a „scutura“ de tarele care-i mai frm­­­ează posibilităţile de îmbunătăţire a performanţelor. Şi cînd spunem aceasta, ne gîndim în primul rînd la ritmul de joc, încă insuficient de rapid faţă de actualitatea in basche­tul internaţional. Mai sînt momente, chiar şi după recuperare. In care lansarea contraatacurilor este total neglijată (spre deosebire de toate ce­lelalte formaţii), în care acţiunile poziţionale sunt stopate de cite un dribling total inutil. Dar, pentru ca echipa să aibă permanent un ritm rapid, este necesar ca toţi cei 12 ju­cători să fie capabili oricînd să evo­lueze la maximumul posibilităţilor lor, să nu considere schimbarea din teren o lezare a prestigiului (aşa cum, din păcate, a făcut Radu Dia­­conescu), să fie conştienţi că în rit­mul baschetului modern nici un ju­­cător, cit de bine ar fi pregătit, nu poate rezista de-a lungul tuturor ce­lor 40 de minute. Exemplul selec­ţionatei Iugoslaviei, in care Ciosici, Plecas, Tvrdici, Knezevici, Simono­­vic, şi toţi ceilalţi campioni mondiali părăseau terenul şi reintrau, socotind că aşa ceva este absolut normal (ceea ce şi este), poate fi edificator. Aşadar, încrederea acordată de antrenorul emerit Alexandru Popes­­cu tineretului s-a dovedit îndreptă­ţită şi sperăm că Balcaniada de la Sarajevo nu a fost singurul prilej de a „lansa“ spre vîrful ierarhiei pe cei ce promit de la o vîrstă fragedă. Să nu uităm că majoritatea compo­nenţilor reprezentativei Iugoslaviei aveau doar 22 de ani cînd au cuce­rit titlul mondial, iar acum, cînd îl atacă pe cel olimpic, au 24 de ani. D. STANCULESCU CLASAMENTUL COSMETERILOR 1. Koroneos (Grecia) 75 p. 2. Tarau (România) 73 p. 3. Gumas (Grecia) 68 P. 4 Doicinov (Bulgaria) 68 P- 3. Kapich­i (Iugoslavia) 63 p, 8. Ciosici 59 p, 7. Alp (Turcia) 57 p, 8. Popa (România) 54 P. APORTUL JUCĂTORILOR ROMÂNI PRIN PUNCTELE ÎNSCRISE (între pa­ranteze, aruncările libere): Tarău 73 P (18—15), Popa 14 p (24—16), Novac 46 (6—6), Georg­escu 32 (4—2), Oczelak 24 (10—6), DLaeonéscu 18 (0), Pirşu 17 (4—3), Cernat 16 (4—2), Savu 6 (2—2), Ivascenco 6 (4—2), Chivulescu 4 (2—2), Roman 4 (0). BALCANIADA SENIORILOR: •LOCUL 3 — MULŢUMITOR; EVOLUŢIA DEBU­TANŢILOR — CEA MAI BUNA PERFORMANJA Pătrundere impetuoasă făcută de Tarău, in ciuda opoziţiei lui Solman (in spate) şi Knezevici. Se mai văd Diaconescu (nr. II), Ciosici şi Geor­ge­scu. Fază din meciul România—Iugoslavia UN MODEL ÎN MUNCĂ SI ÎN VIATĂ! (Urmare din pag. 1) de corectă comportare In toate îm­prejurările. In echipa de fotbal a minerilor din Valea Jiului am jalonat o serie de măsuri menite să ducă­­la întărirea climatului moral, la respectarea ri­guroasă a normelor etice. Un sportiv de frunte trebuie să fie în acelaşi timp şi un cetăţean model,­in viaţă, la locul de muncă, pe stadion. Secţia noastră de fotbal nu va mai îngădui pe viitor nici o concesie, cit de mică, la capitolul disciplinei, fiind ferm decisă să ia măsurile corespunzătoa­re pentru asigurarea unui climat mo­ral sănătos, exemplar, în rindurile jucătorilor şi activiştilor săi. Eforturile noastre de îmbunătăţire a activităţii in toate domeniile sunt însufleţite de dorinţa fierbinte de a contribui la buna stare şi înflorirea continuă a patriei, de a sărbători cu cinste ziua de 23 August şi a XXV-a aniversare a Republicii. Pe ringul in­stalat în incinta stadionului Lucea­fărul din Sibiu s-au întrecut timp de trei zile aproape 100 de pugilişti în finala întrece­rilor Voinţiada 1972. FINALA VOINTIADîîl — O ÎNTRECERE MULT APLAUDATĂ LA SIBIU Iată ciştigătorii: JUNIORI — cat. 45 kg — C. Dreer (Iaşi) ; 48 — N. Harsanyi (Mediaș) ; 51 — I. Tasu (Reghin)­; 54 — S. Zeinea (Brăila); 57 — D. Bîtcă (Brăila) ; 60 — N. Movilă (Galați) ; 63,5 — F. Manea (Buzău); 67 — T. David (Brăila); 71 — I. Răducu (Brăila) ; 81 — C. Tudose (Brăila). SENIORI : 48 — I. Hor­ia (Cluj); 51 — N. Sutinca (Brăila); 54 — O. Anderco (Cluj); 57 — N. Boscu (Galaţi) ; 60 — St. Bătînaş (Brăila); 63,5 — L. Maţi (Cluj); 67 — C. Gutui (Brăila); 71 — V. Deşliu (Buzău); 75 — I. Banu (Mediaş) ; 81 — G. Gunea (Brăila). Gh. TOPÎRCEANU Corespondenţă specială pentru SPORTUL S-A CRISTALIZAT ECHIPA DE BOX A POLONIEI 1 ani I Lotul olimpic de box al Poloniei care se pregăteşte în vederea tur­neului olimpic, a trecut pînă în pre­zent prin trei probe­ deosebit de dificile: în primul rînd, în martie, toţi boxerii susceptibili de a fi selec­ţionaţi au participat la turneul in­ternaţional desfăşurat la Kati­wice şi dotat cu „Diamantele negre“, apoi au participat la campionatele individuale ale Poloniei desfăşu­rate la Cracovia (în aprilie) şi, în sfîrşit, cu cîteva zile în urmă, la un turneu la care au partici­pat şi boxeri străini, turneu do­tat cu cupa „Gryf Szczecinski“. In urma acestor probe, fiecare candidat la un loc în echipă a sus­ţinut 10 întîlniri din care cel pu­ţin jumătate cu adversari foarte dificili. După campionatele de box ale Poloniei desfăşurate la Cracovia, au fost terminate lucrările de se­lecţionare ale candidaţilor pentru lotul olimpic, întrucît în timpul campionatelor, antrenorii noştri au căutat să cizeleze forţa acumulată în perioada de pregătire şi în me­ciurile cu adversarii străini. Turneul dotat cu cupa „C.-yf Szczecinski“, la care au participat 66 de boxeri din 11 ţări, printre care 25 de boxeri polonezi, ne-a permis să ne dăm seama de gradul de pregătire şi de forţa boxului polonez. După Szeczecin, se poate afirma că, oarecum, s-a cristalizat echipa olimpică de box a Poloniei. La şase categorii avem reprezentanţi siguri pentru München. Este vorba de : cat. 48 kg : Roman Rozek; cat. 57 kg: Ryszard Tomczyk ; cat. 67 kg : Alfons Stawski ; cat. 71 kg : Wieslaw Rudkowski; cat. 75 kg: Witold Stachurski ; cat. 81 kg: Janusz Gortat. Ultimul, după cele trei înfrîngeri suferite din partea lui Stanislav Dragan, a reuşit să depăşească criza şi la Szczecin l-a învins pe eternul său rival la puncte. Fără îndoială că pe cititorii zia­rului „Sportul“ îi interesează bo­xerii polonezi ce vor reprezenta culorile ţării lor. In tonneul olim­pic şi la celelalte cinci categorii. Astfel, la categoria muscă (51 kg) continuă rivalitatea dintre campio­nul Poloniei Stanislaw Lechowski şi vice-campionul Europei Leszek Bla­­zynski. Momentan, un ascendent are Lechowski care l-a învins de două ori pe dificilul său concu­rent, însă cunoscînd ambiţia şi dîr­­zenia lui Klazynski, antrenorii cred că pînă la urmă acesta va fi in­trodus în echipă. La categoria cocoş (54 kg) se pare că cele mai mari şanse le are Jozef Reszpondek. Acest boxer a fost cea mai mare revelaţie a tur­neului de la Szeczecin, învingînd prin k.o. doi dintre rivalii săi: Janusz Krampa şi Jozef Witek. Urmărind turneul „Gryf“, antreno­rul şi specialistul Italian Natale Rea a fost încîntat de evoluţia lui Reszpondek şi a declarat că acest tînăr nu are dinamită în pumni, ci trotil ! Unicul concurent al lui Reszpondek a rămas triplul cam­pion al Poloniei Jan Kokoszka. Cred însă că Reszpondek, după vic­toriile de efect de la Szeczecin, me­rită cu prisosinţă paşaportul pentru München. La categoria semi-uşoară (60 kg), nu se ştie dacă starea sănătăţii campionului Europei Jan Szczepan­­ski, îi va permite să ia parte la turneul olimpic, în cazul cînd el nu va putea participa, tricoul re­prezentativ şi-l vor disputa Jan Zelezniak şi Wlodzimierz Caruk. La categoria uşoară (63,5 kg) nu dispunem de concurenţi de clasă ridicată. După toate probabilităţile selecţionerii noştri vor fi obligaţi să aleagă candidatul pentru echipa olimpică din următorii trei boxeri : Zbigniew Osztak, Krzysztof Pier­­wienecki și Ryszard Sobanski. La fel și la categoria grea (+81 kg) avem în boxul nostru,un „punct nevralgic“. Multiplul campion al Poloniei Lucjan Treia, la ora ac­tuală nu mai are acea clasă pe care o avea cu 3—4 ani în urmă. Prea puţin a crescut ca valoare şi Ludwik Denderys. In această si­tuaţie, selecţionerii se vor decide să includă în echipă pe Treia, mai mult pentru meritele sale de pînă acum, decît datorită formei pe care o deţine în prezent. JAN WOJDYGA Varşopia, iulie Sportul In preajma naţionalelor de juniori DIETMAR WETTERNECK 4:55,3 LA 400 m MIXT — NOU RECORD Seria competiţiilor cu caracter republican continuă în această săp­tămână în Capitală. Este rîndul ce­lor mai buni juniori din ţară de a-şi desemna campionii pe acest an. Competiţia prezintă o deosebită importanţă, ea fiind singura posi­bilitate de selecţie a tinerilor îno­tători care ne vor reprezenta în săptămîna următoare la Balcaniada de la Sofia. Cu atît mai surprinzătoare, pri­vind prin această prismă, ne pare hotărîrea federaţiei de specialitate de a programa întrecerile la ba­zinul (cu numai 7 culoare) de la ştrandul Tineretului care — se ştie de mult timp — nu oferă cele mai bun­e condiţii de Concurs (calităţile de viteză şi claritatea apei sunt mult inferioare celor de la piscina Dinamo). Despre pregătirile participanţilor se cunosc prea puţine­­ amănunte întrucît concursurile au lipsit cu desăvîrşire în ultima vreme. Doar de la Reşiţa am primit ştirea că la concursul de selecţie desfăşurat sîmbătă, Dietmar W­etterneck a parcurs distanţa­­de 400 m mixt în 4:55,3 (1:05,5 — 1:15,0 — 1:28,0 — 1:06,8), cifră care constituie un nou record al României de seniori şi juniori. Campionatele naţionale de copii (C şi D) vor avea loc în zilele de 5 şi 6 august, la ştrandul Obor din Capitală. EUGEN ALMER (nataţie) „Este prima mare competiţie de amploare la care particip să va spun sincer, de mai bine de doi ani visez la acest start olimpic. Antrenamentul pentru cursele lungi este foarte dur, îmi este greu să fac o comparaţie cu alte sporturi, dar pot să vă spun că după fiecare şedinţă de înot, care se întinde pe durata a două-trei ore, ies din apă cu cite 3—4 kilograme mai puţin. Am făcut multe sa­crificii şi m-am supus fără nici un fel de şovăire programului de pregătire alcătuit de Hansi baci (n.r. Joan Schuster). Am înotat la început 10 km zilnic, apoi 14 km, ajungind in ultima iarnă si la 20 km pe zi. In mod practic, nu ştiu dacă aş fi putut face mai mult. In ciuda acestui antrenament intens nu am pu­tut ajunge încă la cifrele care mi-ar fi putut asi­gura un loc in finală. Pentru a atinge acest obiec­tiv îmi este necesar un rezultat de 16.30­0, de­oarece in acest an foarte mulţi fondişti din lumea s-a născut la 14 ianuarie 1953. Are 1,74 m şi 72 kg. A învăţat să înoate la vîrsta de 8 ani. Face parte din asociaţia sportivă Olimpia Reşiţa şi este pregă­tit de prof. Ioan Schuster. Multiplu campion şi re­cordman naţional în probele de craul, delfin şi mixt. Campion şi recordman balcanic al probei de 1500 m liber. A progresat continuu în ultimii ani, rezultatele sale atingînd o valoare internaţională. In acest se­zon, cele mai bune performanţe ale sale sunt : 2:01,8 la 200 m liber, 4:15,6 la 400 m liber, (record naţio­nal), 8:57,8 la 800 m liber (record naţional), 16:59,5 la 1500 m liber (record naţional) şi 2:13,9 la 200 m delfin (record naţional). La J.O. de la München va lua startul în proba de 1500 m liber. Ultimul său record se află printre primele 20 de performanţe ale anului. întreagă au progresat în mod spectaculos, iar la München va fi o bătaie fantastică pentru unul din cele 8 mult livnite culoare. A obţine un ase­menea rezultat la J-O, nu este imposibil şi cind afirm acest lucru mă gîndesc in primul rînd la faptul că am putut înota distanţa respectivă, in bazin scurt, in 16:31,4, deşi întoarcerile mele nu sunt deloc strălucite pentru a-mi crea avantajul piscinei de 25 m. Voi lua startul in săptămîna viitoare la Balca­niadă, unde voi încerca să corectez recordurile na­ţionale la 400 m fi 1500 m liber. Nu trebuie insă să vă aşteptaţi la rezultate ieşite din comun, de­oarece nu am întrerupt nici un moment antrena­mentele şi la Sofia voi fi puţin obosit. Principa­lul este ca la München să prind vîrful de formă, să mă concentrez la maximum şi să obţin o per­formanţă onorabilă pentru inului românesc". RATĂRILE - O BOALA INCURABILA A HA­BALISTILOR ROMÂNI? Turneul internaţional de handbal, încheiat săptămîna trecută în co­cheta Sală a sporturilor din Piteşti (să speram că nu peste multă vre­me va primi şi ea un nume...) a constituit în ansamblul activităţii competiţionale estivale un eveni­ment cu multe semnificaţii. înainte de toate, nu este greu de presupus că aceste întreceri s-au înscris pe lista ultimelor verificări preolim­­pice ale reprezentativei noastre masculine, fapt amplificat nu nu­mai prin valoarea testului în sine, ci şi prin aceea că la acest turneu, ca şi la cel următor (8—11 august, tot la Piteşti) opţiunile antrenori­lor lotului trebuie să capete for­mă definitivă. Mai precis, din cei 22 de jucători pe care-i are la dis­poziţie, „tandemul“ Nicolae Nedef — Oprea Vlase va alege cei 13 ju­cători de cîmp şi pe cei 3 portari, care vor face deplasarea la Mün­chen. în afară de aceste considerente olimpice, care au o firească întîie­­tate în preocupările tuturor, tur­neul la care au participat, alături de cele două selecţionate ale ţârii noastre, şi reprezentativele 3 U­.A şi Bulgariei, a dat ocazie pentru prima oară amatorilor de sport din Piteşti să asiste la dispute interna­ţionale de handbal, publicul din a­­cest oraş dovedindu-se foarte recep­tiv la frumuseţile acestui joc sportiv. Cum se vede, turneul a oferit o gamă largă de posibilităţi pentru orice gen de spectator, nouă dîn­­du-ne mai ales prilejul de a apre­cia direct, în compania unor ad­versari tehnici şi înclinaţi spre jo­cul combinativ (handbaliştii ame­ricani) sau a unor jucători foarte rapizi, preferind handbalul în forţă (sportivii bulgari), progresul reali­zat de lotul nostru olimpic, între­barea care se pune acum, în scurtul răgaz care a mai rămas pînă la J.O., este una singură şi anume : şi-a core­­tat echipa română defi­cienţele care au împiedicat-o în ultimul sezon să se comporte la nivelul titlului de campioană a lumii ? Răspunsul la o astfel de între­bare este numai parţial satisfăcă­tor. Ceea ce a mulţumit în jocul handbaliştilor români a fost, în­ primul rînd, faptul că ei au trecut la un sistem de apărare mult mai eficient, mai mobil, mai activ, mai avansat. Părăsind vechile scheme, dintre care cea mai veche era cea care îi obliga la o poziţie statică, pe semicerc, handbaliştii noştri sunt pe cale de a învăţa (acesta este termenul cel mai exact) un mijloc de apărare­­nou, dar ex­trem de eficient. Desigur că, în a­­cest sens, în partidele de la Piteşti au mai apărut unele­­ inexactităţi Important este, însă, faptul că dru­mul ales este cel bun şi că ju­cătorii lucrează cu convingere pen­tru a se perfecţiona. Tot la acest capitol, adică la cel al lucrurilor bune, am înscrie şi alte observa­ţii. Ne gîndim la rapiditatea cu care circulă balonul, la mişcarea generală a jucătorilor în atac, la utilizarea parcă cu mai mult suc­ces a unor mijloace de finalizare. In general, echipa ne-a lăsat o im­presie bună. O impresie care ar fi fost şi mai bună dacă nu am fi fost martorii unor ratări (boală veche, atît de veche, încît am ajuns să credem că la jucătorii români este... incurabilă) din poziţiile cele mai clare şi în faţa unor portari sau apărări, în orice caz nu atît de valoroase ca cele ce vor sta înain­tea selecţionatei române la J.O. Ajungînd cu discuţia noastră la acest punct, este necesar să adău­găm şi alte două aspecte legate de jocul în atac al handbaliştilor români. Primul este acela al ab­senţei contraatacurilor, absenţă cu atît mai şocantă cu cît sistemul de apărare ceva mai avansat, facili­tează intercepţiile şi, în general, această periculoasă armă ofensivă. Al doilea aspect"­u reprezintă in­consistenţa jocului cu pivoţii. Toate aceste lucruri la un joc au dus în mod implacabil la risipirea mul­tora din momentele de posesie a mingii Şi acesta este un lucru foarte important, deoarece dacă e­­chipa noastră vrea să se înscrie la München printre candidatele la medalia de aur, atunci nu încape îndoială că procentul de fructifi­care a situaţiilor de atac trebuie să depăşească 90 la sută. Este o condiţie sine qua non ! O condiţie care elimină din capul locului uşu­rinţa cu care se trage uneori la poartă, facilitatea cu care se ra­tează de pe semicerc. Fiecare com­ponent al lotului trebuie să simtă responsabilitatea acţiunii sale, să atingă un astfel de grad de con­ştiinciozitate încît să nu-şi mai per­mit;.. să risipească într-o fracţiune de secundă, ceea ce alţii au con­struit cu multă strădanie în mi­nute de concentrare intensă. In fond, nimeni nu ştie mai bine de­cît handbaliştii fruntaşi că o situa­ţie de atac risipită înseamnă nu numai pierderea posibilităţii de a înscrie un nou gol, ci şi acordarea acestei şanse adversarului. Iată un­­motiv de reflecţie pen­tru cei care nu peste multă vreme vor avea inimoasa, dar dificila misiune, de a apăra prestigiul handbalului și, în general, al sportului nostru la marea confruntare olimpică Călin ANTONESCU Pentru echipa olimpică de polo a României, turneul internaţional pe care-1 va găzdui piscina Dinamo din Capitală la sfîrşitul acestei săptămîni reprezintă cel din urmă test. Intre 3 şi 6 august, prima reprezentativă a ţării îşi va verifica actualul po­tenţial întîlnind pe rînd prima se­lecţionată a H.D. Germane, o echipă sindicală din Volgograd, echipa Bucureştiului precum şi formaţiile naţionale de juniori şi tineret ale României, ultima urmînd să ne re­prezinte anul acesta la Balcaniada de la Sofia. Alegerea poloiştilor din R.D. Ger­mană ca parteneri de întrecere în această săptămînă ni se pare extrem de fericită. Echipa lui Hermans, Herzog, Lange, deşi nu va participa anul acesta la turneul Olimpic, deţine o valoare ridicată, mult superioară cel puţin unei jumătăţi din forma­ţiile care vor evolua la München, astfel că întîlnirea ei directă cu „7“-le României se anunţă extrem de inte­resantă. Formaţia germană este aş­teptată să sosească astăzi în Bucu­reşti, iar cea din Volgograd în cursul zilei de joi, în ultimele lor TURNEUL DE LA BUCUREŞTI -TEST AL OLIMPICILOR meciuri din acest sezon, poloiştii din R­D. Germană au învins reprezen­tativa Uniunii Sovietice cu 6—4 și 9—8. Pentru antrenorii lotului nostru, partidele din acest turneu­­vor servi şi în vederea definitivării celor 11 jucători care ne vor reprezenta la J.O. Astfel, din cei 3 portari care se află actualmente în pregătire (Hu­ber, Frăţilă şi Scurei) vor trebui aleşi doi, iar din cei 10 jucători, lu­cru şi mai dificil, antrenorii vor tre­­­bui să renunţe la unul. Este lesne de închipuit deci că toţi cei 13 spor­tivi care candidează pentru echipa olimpică se vor strădui să facă tot posibilul pentru a obţine pașaportul olimpic. /MAI * --- ------- A lll-a ediţie a campionatului de rezistenţă şi regularitate MOTORETELE ROMÂNEŞTI — DIN NOU ÎN COMPETIŢIE Ajuns la a treia ediţie, campio­natul republican de regularitate şi rezistenţă, rezervat motoretelor ro­mâneşti, va începe vineri, pe un traseu ales în jurul municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej, reunind la start alergători de toate cate­goriile. Ca şi în anii trecuţi, în­trecerea posesorilor de motorete româneşti urmăreşte, în principal, atragerea tineretului în practicarea organizată a sportului cu motor şi verificarea calităţilor tehnice ale micilor maşini indigene. în plus, concursul are şi un caracter moto­­turistic, traseul străbătînd o fru­moasă regiune a ţării. Comisia de organizare a stabilit Aproape 4000 de spectatori au asistat duminică dimineaţa, în îm­prejurimile oraşului Pucioasa, la un concurs republican de motocros, organizat — în cele mai bune con­­diţiuni — de către asociaţia spor­tivă Victoria Moreni. La cele două curse (clasa naţională pînă la 70 cmc şi clasa pînă la 500 cmc) au participat 24 de alergători. întrece­rile au fost dominate de către mo­­tocicliştii braşoveni, care au ocu­pat primele locuri. Revelaţia cursei motoretelor Mobra a fost Ernest Mülner, de la Steagul roşu Braşov, un puşti de 13 ani . Unul dintre următoarele etape — 4 august : mu­nicipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej — Slănic Moldova — Tg. Ocna — Moineşti — Bacău — municipiul Gheorg­ - Gheorghiu-Dej (185 km) ; 5 august : municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej — Tg. Secuesc — Soveja — Mărăşești — Adjud — municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej (273 km) ; 6 august : municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej — Adjud — Bacău — municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej (150 km). După o oră de la sosirea în ultima etapă va avea loc pe un circuit în ci­m­­­trul municipiului, o cursă de vi­teză pentru departajarea concu­renţilor, favoriţi la motociclete ,mari“. M. Banu (Poiana Cîmpina) a abando­nat în manşa I, cînd conducea de­taşat şi deşi a cîştigat manşa a II-a nu s-a mai clasat printre primii trei CLASAMENTE : clasa pînă la 70 cmc: 1. E. Mi­lner (Steagul roşu Braşov), 2. G. Popescu (Steagul roşu Braşov), 3. I. Prohnicu (Torpedo Zărneşti) Clasa pînă la 500 cnlc : 1. A. Crisbai (Steagul roşu Braşov), 2. Tr. Moaşa (Steagul roşu Braşov), 3. Şt. Paraschiv (Locomotiva Plo­ieşti), 4. T. Bălănoiu (Victoria Mo­reni), A. ILIAŞCU-coresp. Drumurile celor trei etape sînt în majoritate de categoria întîi, iar punctele de control sunt plantate de aşa manieră încît o medie orară de 45 km să fie accesibilă tuturor participanţilor. Alergătorii din Bucureşti, Bra­şov Sibiu, Zărneşti (localitatea u­­zinei producătoare a motoretelor româneşti s-a înscris cu trei e­­chipe), Ploieşti, Cîmpina şi alte centre fac ultimele pregătiri. De asemenea, o animaţie deosebită domneşte în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, organele locale luînd măsuri de natură să atragă la start cît mai mulţi tineri şi vîrstnici din oraşele şi satele înve­cinate. Pentru aceştia şi pentru concurenţii începători, din celelalte judeţe, vom încerca să dăm în rîn­­durile care urmează cîteva indica­ţii. Casca, echipamentul de protec­ţie pentru ploaie, sculele şi piesele pentru remedierea eventualelor de­fecţiuni mecanice sunt lucruri strict necesare fiecărui sportiv. Nu strică o reîmprospătare a cunoştinţelor de conducere, întrucît cele trei etape se vor desfăşura în condiţiile de respectare a legilor de circulaţie. In sfîrşit, amatorii pot alerga pe motorete Mobra şi Carpaţi, cu con­diţia să nu aducă maşinilor nici un fel de modificări, comisia de revizie tehnică eliminînd din con­curs pe cei care nu respectă regu­lamentul. ALERGĂTORII DE LA STEAGUL ROŞU AU DOMINAT CURSA DE MOTOCROS Nr. 7133 Protejaţi-vâ ochii, ocrotiţi-vă vederea sub pavăza ochela­rilor de soare cu rama din celuloid şi lentile din sticlă fumurie sau alte culori o­­dihnitoare. Pe stradă La munte La mare, pe plajă ochelarii de soare ţin piept luminii excesive, obositoare, dăunătoare ochilor. Turişti Şoferi Motociclişti Biciclişti Pietoni ochelarii de soare cu ramă din celuluici şi lentile din sticlă fumurie sau alte culori a­decvate sunt un prieten devo­tat, preţios ca însăşi lumina ochilor pe care o apăra. Preţul de vizare : intre 37 şi 65 lei.

Next