Sportul, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7253-7282)

1972-12-28 / nr. 7280

D DINAMO, ACTIVIZATĂ DE UN IDEAL SUPERIOR­ upă un campionat de rătă­ciri, terminat ca echipă cam­pioană In negura locului 7, Dinamo şi-a reluat poziţia cu care s-a obişnuit şi ne-a obişnuit de atî­­ţia ani­­ lupta pentru titlu. Şi a făcut acest lucru de la bun înce­put, din startul dat la Ploieşti, vrînd să demonstreze din plecare că a învăţat suficient din greşelile ultimului campionat şi că orgoliul valoroşilor săi jucători (nu mai puţin de şase actuali internaţionali) e în stare de metamorfoze maxime. Astăzi, echipa dinspre Tonola e vicecampioană de toamnă, la un punct de liderul Steaua, pe care l-a învins în duel direct, şi gîndurile sale de primăvară, declarate, de altfel, vizează marea cunună. Dar, dincolo de bucuria acestui salt con­cret, evident pentru oricine, Dina­mo a reuşit un sezon superior şi sub celălalt aspect, sesizabil numai pentru cei care au urmărit echipa. Jocul propriu-zis, îmbunătăţit sub­stanţial. Ceea ce spune că mutaţiile petrecute în sfera echipei din şo­seaua Ştefan cel Mare au depăşit stadiul superficial al lucrurilor, a­­jungînd la esenţa determinantă. Iar în cazul acestei valoroase formaţii despre care vorbim astăzi, înclinăm să credem că această esenţă pri­mă a fost moralul echipei. Aceasta ar fi, probabil, nodul gordian al campionatului trecut şi al renaşterii din „toamna fără achiziţii“. Pentru că, cine a văzut echipa jucînd în campionatul trecut şi în această toamnă a înţeles foarte repede că s-au produs schimbări de fond în modul de abordare al fiecărei par­tide şi în capacitatea de efort din cele 90 de minute. Astăzi e o altă atitudine colectivă în cadrul echipei Dinamo, mai ambiţioasă şi mai ma­tură, o altă dinamică morală gene­rată probabil de continua nemul­ţumire pozitivă a lui Dinu şi de afecţiunea declanşată în toţi jucă­tori, de antrenorul Nelu Nun­weiller, pînă ieri admirabil coleg de echipă cu Lucescu, Dinu, Dumi­­trache, Deleanu, Radu Nunweiller şi ceilalţi mai vechi. Desigur, s-ar putea spune că acest sezon bun poate fi explicat şi prin faptul că Dinamo n-a mai plătit tribut, ca în anul trecut, necesităţilor sporite ale echipei naţionale şi participării în cupele europene. Dar marea cau­ză, credem, că există în transfor­marea morală a echipei, vizibil ac­tivizată de un nivel superior. Intr-un tur de campionat se pot distinge momente şi momente, iar Dinamo nu putea ignora această lege a perioadelor. In numele mari­lor sale iluzii şi ambiţii, echipa a început campionatul foarte bine, reuşind după primele trei etape — cînd a remizat la Ploieşti a cîştigat la Arad şi a învins cu 5—2 Uni­versitatea Craiova la Bucureşti — să se impună atenţiei generale şi în faţa adversarilor săi. Dar ideea tri­umfului a fost privită, poate, prea superficial (dacă nu au existat, cumva, şi alte cauze) pentru că, tocmai atunci cînd totul părea fa­vorabil consolidării poziţiei frun­taşe, a venit „cutremurul“ acela (0—3) din meciul cu Sportul studen­ţesc. Moral, şocul avea să fie tre­cut chiar în prima etapă (3—1 la Bucureşti cu F.C. Argeş), dar el în­semna începutul perioadei celei mai slabe din turul dinamoviştilor­­ cinci puncte din şase partide. In timpul acesta mai secetos, elevii lui Nunweiller pierd la Petroşani, pierd la Tg. Mureş unde jucaseră bine, pierd un punct şi în faţa Rapidului aflat pe atunci în restrişte. Ultima perioadă, circumscrisă între două rezultate de 2-0 realizate in fief-ul din şoseaua Ştefan cel Mare cu C.S.M. Reşiţa (etapa a X-a) şi Fa­rul (etapa a XV-a), prezintă echi­pa într-o revenire de formă ce cul­minează cu marele derby din etapa a Xll-a (2-1 cu Steaua). în aceas­tă ultimă perioadă, Dinamo avea, însă, să treacă de două ori pe lin­gă „marea lovitură“ a turului. O dată, la Cluj, în faţa feroviarilor, cînd deşi n-a pierdut, a ratat enorm. Ultima dată, decisiv, la Bacău, cînd formidabilele acţiuni irosite de Dumitrache şi Lucescu, la 0-0, a­­veau să ducă la detronarea sa de lider, Dinamo fiind nevoită să plece învinsă de pe Bistriţa. O scurtă paralelă între turul campionatului trecut şi acest sezon de toamnă. In 1971, Dinamo în­cheia primele 15 etape cu următorul bilanţ ! 6 victorii, 4 remize, 5 in­­­frîngeri, 16 puncte, golaveraj 23—19, şi... locul 7. In toamna aceasta, e­­chipa se prezintă cu următorul palmares i 8 victorii, 3 remize, 4 în­­fringeri, 19 puncte, golaveraj 23—15, locul 2, înseamnă că succesul s-a datorat, in primul rînd, numărului superior de victorii. Si mai înseam­nă că apărarea a fost în acest se­zon mai bună decît în turul cam­pionatului trecut. Afirmaţia, însă, poate fi contrazisă, în pofida date­lor statistice. Pentru că, să nu ui­tăm, au fost destule greşeli de pla­sament în linia defensivă a dina­­moviştilor. In nu mai puţin de 4 partide Sandu Gabriel avea să gre­şească decisiv, greşeli care au în­semnat goluri şi, uneori, înfrînge­­rea. Am putea spune că atacul, cu acelaşi număr de goluri înscrise ca şi în turul trecut, a manifestat o superioritate de fond. Şi totuşi, lipsa de concentrare­ In fazele hotă­­rîtoare a frustrat echipa de cîteva succese care ar fi instalat-o fără doar şi poate în vîrful piramidei de toamnă. Aceste lipsuri la care ar mai trebui adăugate şi incon­stanţa din anumite partide şi re­trogradarea lui Dumitrache din po­ziţia de vîrf avansat, atît de utilă echipei şi şovăielile unei extreme de talent ca FI. Dumitrescu, nu tre­buie să umbrească realizările echi­pei, pentru că în relaţia între mi­nusuri şi plusuri, predomină reu­şitele, team-ul dinamovist prezen­­tîndu-se în progres mai ales în pri­vinţa capacităţii de efort, a organi­zării jocului şi, îndeosebi, al parti­cipării tot mai responsabile a fie­cărui jucător. E probabil efectul respectului pe care fiecare compo­nent al echipei îl poartă tînărului său antrenor, e poate şi o conştiin­ţă a posibilităţilor superioare din partea fiecărui jucător. Acest lucru îl ştie foarte bine orice component al vicecampioanei de toamnă. Şi, în primul rînd, îl ştie realistul antre­nor Nelu Nunweiller care, în vir­tutea altitudinii maxime la care vi­sează, cere echipei o condiţie su­perioară. Pentru că Nelu Nun­weiller, etalon al voinţei supreme, e ferm convins de posibilitatea cuce­ririi titlului de campioană. In primăvară, între Steaua şi Di­namo, se anuţă un duel distins şi plin de ambiţii majore. Mircea M. IONESCU • numărul de jucători folosiţi: 19. Pe posturi: 4 portari, 0 fundaşi, 4 mijlocaşi, 5 atacanţi. • înlocuiri efectuate în timpul celor 1350 de minute: 19 (3 în apărare, 5 în linia de mijloc şi 11 în linia de atac). • de remarcat că cei 4 portari au fost utilizaţi 90 de minute din partidele în care au jucat. D­in ultimele cinci etape, Florian Dumitrescu a fost folosit 84 de minute (etapa a XI-a- 8 ; etapa a Xll-a: 45 ; etapa a XIII : 12 ; etapa a XV-a : 19) tot atit cit a jucat în etapa a X-a r­e formaţia de bază — cu cea mai mare stabilitate: Constantinescu 7 partide (Caval 5) — Cheran 12, Dobrău 15, G. Sandu 13, Deleanu 13 — Dinu 13, Nunweiller 15, Moldovan 11 — Lucescu 15, Dumi­­trache 12, Fl. Dumitrescu 14 (D. Popescu 12). Au mai jucat: Râmu­­reanu (2), Eftimescu (1), Stoenescu (8), Petre Nicolae (9), Sălceanu (6), Sătmăreanu II (1). • In cele 15 etape dinamoviştii au expediat 215 şuturi la poartă, dintre care 108, pe spaţiul porţii. Adversarii au şutat de 190 (de 85 ori pe spa­ţiul porţii). • goluri marcate : 23 (9 în prima repriză şi 14 în a doua). Pe compartimente situaţia este următoarea : mijlocaşii au înscris 4 go­luri, iar atacanţii 5 goluri primite : 15, unul fiind „opera“ lui G. Sandu care a înscris in propria poartă, în etapa a XIV-a la meciul de la Bacău, cu Sport Club. In acest tur de campionat, d­inamoviştii au etalat ambiţii superioare. Imaginea, surprinsă in partida cu C.S.M Reşiţa, il prezintă pe talenta­tul Moldovan, activizat la el de idealul înalt al formaţiei antrenate de Nelu, Nunweiller. ’ Foto : Paul ROMOŞAN V Mr. 7280 SportWil 1 — Pag. .tj 3-d ­ Şcoala generală nr. 15 — recu­■ noscută pentru Iniţiativele sale I sportive — a demonstrat, recent,­­ cum trebuie organizat un cros pe * şcoală, competiţie ce n-are voie să I reprezinte doar o etapă consumată­­ şi bifată in calendarul sportiv al ■ şcolii, ci o întrecere pe care elevii .1 s-o abordeze cu interes şi dragoste, * care să le lase, dincolo de o amin- I­tire plăcută, dorinţa participării la I viitoarele ediţii. * Cum a acţionat, dar, „generala ■ 15“? După ce şi-a recrutat finaliştii I (în cadrul întrecerilor pe clase), i-a­­ angajat în pregătirea actului final I (confecţionarea numerelor de con- I curs ; desemnarea traseului în ca-­­ drul celui mai pitoresc decor pe I Malul Someşului ; stabilirea şi pre- I gătirea arbitrilor dintre colegii care „au căzut“ la preliminariile compe- I tiţiei ; achiziţionarea premiilor ; a- I nimarea opiniei publice din şcoală astfel ca traseul să fie străjuit de I un gard viu ; invitarea părinţilor), I tactică care a deschis finaliştilor apetitul întrecerii şi al victoriei, I scop în care ei au trebuit să se I pregătească deosebit. Totul a reu­şit întocmai, făcînd din crosul ele- I vitor de la „generală 15“ (profe­* • La un concurs de șah, pe ■ echipe, organizat de C.O.E.F.S. * Roşiori de Vede, în cinstea celei de a XXV-a aniversări * a Republicii, au participat I 12 echipe din oraș. Pe pri-I mele trei locuri ale con-­ cursului desfășurat în Casa ■ de cultură din localitate s-au clasat echipele Ştiinţa, Viito­rul şi Economicul. ■ T. NEGULESCU, coresp. sori : D. Bălan şi I. Pocol) o ade­vărată sărbătoare sportivă clujeană. Sărbătoare n-a fost însă numai pentru concurenţi, ci şi pentru pă­rinţii acestora care s-au manifes­tat în fel şi chip : unii aclamînd, alţii lăcrimînd (de emoţie), alţii... desenînd, aşa cum a făcut graficia­nul Virgil Tomuleţ (caricatura ală­turată), martor la primul cros al fiului său, Sabin (nr. 12), cîştigător al locului III la clasele V—VI. Dar, iată şi cîştigătorii : clasele V—VI: Izabela Tamaş şi Marcel Babeş ; clasele VII—X , Lavinia Olan şi Mircea Pogăceanu. — nş. d. — PLACA OMAGIALA PE VÎRFUL IORGOVANULUI înfiinţată cu puţin timp în urmă, Asociaţia de turism-alpinism „So­lii Băniei“ a pornit la drum ata­­cînd, conform programului stabilit, vîrful Piatra Iorgovanului din mun­ţii Retezat (2016 m). în acest sfîrşit de an, membrii primei expediţii : Ileana Petrescu (de la Filarmonica Olteniei), Virgil Constantinescu (în­treprinderea de transporturi auto), Al. Criveanu (Uzina mecanică de material rulant), Ernest Stancovici şi Cristian Guţă (elevi la liceele N. Bălcescu, respectiv T. Arghezi) au pornit la drum. La început au urcat creasta muntelui Drăgăşanul (1879 m) pe viscol, zăpada de aproape 70 cm. şi ger. După cinci ore de mers membrii expediţiei au poposit pe vîrful Piatra Iorgovanului (cota 2016 m). Acolo ei au montat in pia­tră o placă pe care era săpat : „30 XII 1947 — 30 XII 1972. / E toată ţara românească-n sărbătoare / Po­porul înalţă imn partidului iubit / Sub steagul lui ne avintăm spre soare / Să făurim un viitor mai fericit“. Şt. GURGUI, coresp. judeţean UN REFERAT, 14 ZILE ETC. La Liceul teoretic din Costeşti — unde sunt 600 de elevi — o comisie de îndrumare şi control a consta­tat că lipsesc materiale corespun­zătoare pentru efectuarea orelor de educaţie fizică deşi în buget erau 13 000 lei pentru astfel de nevoi. Imediat profesorul de educaţie fizi­că a făcut un referat de necesitate către conducerea şcolii pe care l-a depus la secretara Elena Grosu. Drumul de la secretară la director (pe distanţa a... două uşi), a durat 14 zile. Apoi au mai trebuit alte zile pînă s-a pus viza contabilităţii şi astfel liceul a rămas fără ma­terialele­­ care îi erau atît de ne­cesare — întrucît formele au fost făcute prea tîrziu. V-am scris despre această întim­­plare pentru a se vedea unde duce nepăsarea, birocratismul şi — de ce nu ? — lipsa de răspundere. file FEŢEANU, coresp. judeţean MODERNIZAREA SĂLII DE POPICE Din Iniţiativa asociaţiei sportive Rafinarul de la Rafinăria Ploieşti, în cursul acestui an s-a modernizat sala de popice. La cele două piste s-au mai adăugat încă două, s-au turnat, din nou, toate cele patru piste, s-a introdus înregistrarea au­tomată a popicelor doborîte, au fost modernizate jgheaburile de returna­­re a bilelor, s-au montat două cea­suri electrice, table nod de înregis­trare a rezultatelor etc. Dintre sportivii secţiei de popice care au muncit voluntar aici — după orele de program şi duminica — s-au evidenţiat în mod special Dumitru Cismaru — căpitanul echi­pei şi responsabilul secţiei, Vasile Şubă, Gheorghe Şuller, Adalbert Si­­lingher şi vechiul jucător Pamfil Vlaicu. La turnarea pistelor şi-a dat concursul maestrul sportului Ion Din­escu. Dublarea pistelor şi modernizarea sălii va permite organizarea unor jocuri internaţionale, Intensificarea activităţii sportive de masă — po­picele fiind un sport preferat al multor salariaţi ai Rafinăriei Ploieşti. Gh. D. CONSTANTINESCU secretar al Comitetului sindicatului SANIUTA DE ARGINT... „.tradiţionala competiţie de iarnă a tineretului iniţiată de C.C. al U.T.C. a găsit in judeţul Braşov condiţii optime de realizare dar şi rădăcini adinei în tradiţia sportivă a locului. An de an, tot mai mulţi tineri işi încearcă măiestria în „de-ale săniuşului“ pe sute de pîrtii special amenajate sau improvizate „ad-hoc“ în toate oraşele şi comu­nele judeţului. Iată în fotografia de faţă un aspect de la sosirea într-un astfel de concurs organizat pe ve­chiul drum al Poienii Braşov. : — m. br. — CIND CROSUL DEVINE O SĂRBĂTOARE SPORTIVA... De la stingă spre dreapta­­ Sabi prof. Ioan Pocol. Tomuleţ, prof. Dumitru Bălan şi Desen de Virgil TOMULEŢ • La întreprinderea de Pre­fabricate pentru Construcţii din Găeşti a luat fiinţă aso­ciaţia sportivă „Viitorul“ cu peste 1000 de membri (hand­bal, fotbal, şah, tenis de ma­să). Iar la Centrul şcolar pro­fesional de pe lingă Uzina de utilaj chimic s-a înfiinţat a­­sociaţia sportivă Şoimii (fot­bal, şah, tenis de masă, atle­tism). Dică NICOLAE preşedinte al C.O.E.F.S. Găeşti LA ÎNCEPUTUL LUI IANUARIE COLOCVIUL PROFESIONAL AL ANTRENORILOR De vorbă cu antrenorul federal Ion Votca In primele zile ale anului vii­tor, clubul Dinamo din Capitală urmează a găzdui lucrările cursu­lui central de perfecţionare a an­trenorilor, iniţiat şi organizat de F.R.F. Acţiune deosebit de impor­tantă şi încadrată în contextul ge­neral al măsurilor adoptate pe plan naţional, de ridicare continuă a nivelului cunoaşterii şi califi­cării profesionale, cursul de per­­fecţionare a antrenorilor repre­zintă o etapă din programul ge­neral obligatoriu privind activita­tea de confirmare pe grupe de în­cadrare a acestora. De aici şi in­teresul major în jurul unui astfel de colocviu profesional care vizea­ză în esenţă îmbunătăţirea pregă­tirii de specialitat­e în raport cu cerinţele dezvoltării fotbalului de performanţă. Ceea ce de fapt ne-a şi determinat să încercăm a afla unele amănunte de ordin organiza­toric, adresîndu-ne în acest scop prof. Ion Voica antrenor federal, care a răspuns cu amabilitate în­trebărilor noastre ! — Mai întîi o necesară expli­caţie în legătură cu amînarea a­­cestui curs, programat la început pentru perioada 18—23 decembrie. — Principalul motiv care a determinat renunţarea la datele fixate iniţial şi reprogramarea ac­ţiunii a fost suprapunerea aces­teia cu activitatea loturilor repre­zentative (seniori şi tineret), situa­ţie ce presupunea şi absenţa din ţară a trei dintre antrenorii fede­rali cuprinşi în planul de predare al unor lecţii cu caracter tehnico­­metodic. Pe de altă parte, credem că o asemenea acţiune este mult mai utilă şi ancorată în actuali­tate atunci cînd ea are loc la în­ceput de sezon, decît înaintea va­canţei competiţionale. — Ce ne puteţi spune despre scopul nemijlocit al cursului cen­tral de perfecţionare şi programul său de desfăşurare ? — Ceea ce se urmăreşte în pri­mul rînd, este ridicarea pe o treap­tă superioară a muncii de instrui­re şi a rezultatelor concrete ale acesteia, în toate sferele de mani­festare ale fotbalului de performan­ţă din ţara noastră. In această idee şi planul tematic cuprinde, după un „prolog“ care se referă la analiza primei părţi a cam­pionatelor divizionare A, B şi de­­tineret-rezerve, o serie de pro­bleme de mare interes cum ar fi: organizarea şi stilul de muncă al secţiilor de fotbal (Ion Balaş); concepţia de joc în fotbalul româ­nesc (prof. A. Niculescu); particu­larităţile acţiunii de educaţie in rîndul jucătorilor (prof. Ion Siclo­­van); calendarul competiţional, e­­lement fundamental de referinţă pentru periodizarea antrenamente­lor şi obţinerea formei sportive (C. Teaşcă); igiena efortului (dr. D. Tomescu); metode şi mijloace pentru dezvoltarea calităţilor fizi­ce de bază (prof. I. Voica); meto­dica perfecţionării tehnicii şi tac­ticii (prof. M. Bîrsan). — Durata cursului rămine cea iniţial fixată, adică o săptămînă? — Nu. Programul a fost compri­mat pe distanţa a numai trei zile, adică 3, 4 şi 5 ianuarie. Aceasta în dorinţa de a se evita perturbări in activitatea de pregătre a echipelor şi de a da posibilitate participan­ţilor să fie prezenţi chiar de la început la pregătirea echipelor lor. — Şi cine vor fi aceşti partici­panţi, cărora probabil cu această ocazie li se adresează în mod di­rect şi o invitaţie ? — Toţi antrenorii încadraţi în grupele A şi B — mai puţin cei de la centrele de copii şi ju­niori, —, indiferent dacă activea­ză sau nu pe lingă echipe divi­zionare. Precizarea este necesară pentru că ea reaminteşte celor in cauză obligativitatea promovării (in vederea confirmării) a cursului de perfecţionare. Acţiunea organi­zată de F.R.F. la începutul anului viitor reprezintă prima etapă a a­­cestui curs. Aşadar, la 3 ianuarie 1973. In u­­vertura noului sezon de pregătire, colocviul profesional al antrenori­lor promite Să ofere ceea ce aştep­tăm cu toţii de la tehnicienii de bază ai fotbalului nostru­­ o ac­ţiune cu adevărat utilă, înscrisă în aria mijloacelor complexe de optimizare a randamentului pe planul instruirii şi al competiției. * Mihai IONESCU ,FOTBALUL BÎRLĂDEAN DE-A LUNGUL ANILOR­ Pe această temă, Consiliul A.S. Rulmentul a organizat un concurs de întrebări şi răspunsuri pe bule­tine, în cinstea jubileului Repu­blicii. S-au... aliniat peste 4 000 de concurenţi , metalurgişti bîrlă­­deni, membrii lor de familie, iu­bitori ai sportului cu balonul ro­tund din municipiu. De curând, la sediul asociaţiei a avut loc tragerea la sorţi a premii­lor. Locul I (un aparat de radio marca „Neptun“) i-a revenit concu­rentului Dumitru Furnică, locul al II-lea (o bicicletă de oraş marca „Junior“) muncitorului Gh. Puflea, iar locul al III-lea (un ceas de mină marca „Rakéta“) tehnicia­nului Ion Gache. S-au acordat şi trei menţiuni cucerite de elevul Valeriu Caceap, maistrul Temis­­tocle Pancioc şi tehnicianul Gh. Chicoş, Eliade SOLOMON-coresp. RETURUL DIVIZIEI A VA ÎNCEPE LA II MARTIE In divizia B — reintilnire la 18 martie, la C — la 25 martie Sezonul de primăvară se anunţă bogat in manifestări fotbalistice. Jocuri de campionat, in Diviziile A, B şi C (returul), întîlniri in­ternaţionale — amicale şi oficiale, seniori, de tineret şi juniori, inter­­ţări şi inter-cluburi, meciuri în fa­za finală a „Cupei României" — iată, în mare, ce va cuprinde ac­tivitatea fotbalului nostru în pri­măvara anului viitor. Aceste întîlniri vor forma un ca­lendar la care federaţia lucrează în prezent pentru a-i da formă definitivă, punînd de acord activi­tatea echipelor de club cu acţiu­nile loturilor reprezentative. In ce priveşte returul Diviziei naţiona­le A, prima dintre competiţiile interne care exercită cea mai mare atracţie, federaţia a stabilit ca prima etapă să se dispute la 11 martie iar ultima la 24 iunie. Pe luni etapele sunt repartizate, în prin­cipiu, astfel: Martie: etapele 16, 17 şi 18 du­minică 11, 18 şi 25. Aprilie: etapa 19 duminică 1, e­­tapa 20 duminică 8, etapa 21 joi 12, etapa 22 duminică 22 şi etapa 23 duminică 29. Mai: etapa 24 duminică 13, eta­pa 25 duminică 20 iunie, etapa 26 duminică 3, eta­pa 27 duminică 10, etapa 28 du­minică 17, etapa 29 miercuri 20 şi etapa 30 duminică 24. Cum se­ vede, 'etapele'sim­t pro­gramate la intervale convenabile şi marea majoritate în zilele de duminică. Două excepţii: a 21-a, fixată intr-o joi, şi a 29-a într-o miercuri. O notă de aglomerare se constată la ultimele trei etape, notă accentuată și de faptul că finala Cupei este preconizată pen­tru 27 iunie, dacă nu va fi pro­gramată la 1 iulie. Dezaglomera­­rea ar putea fi evitată, devansînd începerea returului dacă nu cu o săptămînă, măcar cu trei—patru zile, sau fixîndu-se o etapă din primele într-o miercuri. Divizia B urmează să înceapă la 18 martie, iar Divizia C la 25 martie, etapele fiind programate cu regularitate duminica. CUM Ai AJUNS GOLGETER, VLADIMIR MARICA? • Ce înseamnă inspiraţia an­trenorului • Aţi auzit de Ne­­goescu (Gloria Buzău), Mari­­nescu (F.C. Galaţi), Marcules­­cu (C.F.R. Paşcani) şi Amaran­­dei (Poli. Iaşi)? Intre Müller şi Dumitrache • „Trebuie să-mi perfecţionez jocul cu capul!" Cum o fi ajuns Marica golgeterul primei serii a Diviziei B 7 Răspunsul l-am aflat ieri, chiar de la fostul dinamovist, întîlnit întîmplător. Deci: — Cum ai ajuns golgeter, Vladi­mir Marica ? — Datorită inspiraţiei antrenoru­lui Constantin Laurenţiu de a mă trece vîrf de atac ! Majoritatea an­trenorilor pe care i-am avut pînă acum m-au considerat, datorită constituţiei mele fizice, un vîrf re­tras. „Vîrf avansat“ este considerat, în general, numai un atacant ro­bust, cu multă forţă. Eu fac parte din categoria jucătorilor ce-şi rezol­vă problemele prin tehnicitate şi abilitate pe spaţii restrînse. La în­ceput mi-a fost mai greu, dar, înce­tul cu încetul, şi datorită colegilor de echipă, majoritatea mingilor in faza de finalizare mă căutau pe mine. In plus, ceea ce m-a ajutat foarte mult să marchez 14 goluri, a fost plasamentul. Aproape jumă­tate din golurile înscrise sunt la mingi venite din bară sau respin­se de portari. — O dată cu trecerea dumitale în centrul liniei ofensive, s-a schimbat întregul sistem de joc al atacului Politehnicii, bazat în trecut pe Cu­­perman și Moldoveanu . — Da, întreaga tactică a trebuit să fie modificată. (Cuperman era înainte „responsabil“ cu golul), în sensul că Lupulescu a devenit „re­tras“, dîndu-i-se în felul acesta o rază de acţiune mai mare, care se potriveşte foarte bine cu tempera­mentul său. M-am completat foarte bine cu el. Publicul nu ne-a spri­jinit la început, trăind cu impre­sia că vechea formulă era mai bună. Dar pînă la urmă s-a con­vins de contrariu, iar Lupulescu a marcat şi el 10 goluri. — Ce alţi atacanţi de valoare ai văzut în echipele cu care ai jucat astă toamnă în Divizia B 7 — Sînt cîţiva jucători foarte buni, ca de pildă Negoescu (Gloria Bu­zău), Marinescu (F.C. Galaţi), Măr­­culescu (C.F.R. Paşcani). Nu vreau să-l uit pe Amarandei, colegul meu de echipă. Este un tînăr de 19 ani, produs al centrului de copii con­dus de Mihai Bîrzan, un jucător aflat în plină ascensiune. Dacă nu se va înfumura şi nu va călca ală­turi, aşa cum s-a intîmplat de multe ori în fotbalul nostru, li prevăd un viitor foarte frumos. — Ai făcut şi antrenamente spe­ciale pentru noul post ? — De fapt, eu am jucat virf de atac. Cînd am debutat in. „A", la Dinamo Bucureşti, pe acest post am jucat, aşa că ştiam care sînt nece­sităţile postului. Pregătirea generală şi intuiţia au completat restul. — Cum ai defini vîrful de atac modemn ? — Drept jucătorul ce marchează goluri ! După părerea mea, aceştia sînt de două feluri : jucătorii de tehnică şi jucătorii de forţă. Există şi două exemple tipice. Dumitrache, de pildă, este prototipul primei ca­tegorii : tehnici excelenţă, viteză de reacţie, detentă foarte bună. Mulţi ar dori să aibă calităţile lui. Păcat că temperamentul îl trădează une­ori. Totuşi este un jucător de mare clasă, după părerea mea, strict per­sonală, puţin ajutat de colegi în fazele de finalizare. Möller este, dimpotrivă, prototipul celeilalte ca­tegorii : jucător de forţă, care nu dă greş ! Deci, două tipuri de îna­intaşi cu caracteristici complect di­ferite, dar a căror principală cali­tate este că ştiu să marcheze goluri. Nu trebuie deci, să fi neapărat înalt şi robust pentru a sparge apărările din faţă. — Ce crezi că îţi mai lipseşte din „arsenalul“ unui bun atacant cen­tral ? — Trebuie să-mi perfecţionez jo­cul cu capul. Din cele 14 goluri ale mele, unul singur l-am marcat cu capul. Detentă am (am jucat multă vreme şi baschet), îmi trebuie mai mult curaj la mingile înalte. De fapt, noi, Politehnica Iaşi, nu jucăm cu centrări inalte, ci pe jos şi la semiînălţime. — Proiecte de viitor ? — Echipa, in Divizia A ! In ceea ce mă priveşte, sunt în ultimul an la Facultatea de Finanţe din Iaşi. După ce voi termina studiile, voi mai juca cel puţin un an la Poli­tehnica, unde m-am simţit foarte bine. Intre timp va termina Facul­tatea de Chimie şi soţia mea, Ale­xandra, cea care a avut un mare merit în relansarea mea în fotbal. Voi căuta să fac şi mai mult pentru a consolida această relansare. Mircea TUDORAN

Next