Sportul, ianuarie 1976 (Anul 32, nr. 8183-8202)
1976-01-05 / nr. 8183
Magazinele de închiriat echipament şi materiale sportive PRIMUL POPAS IN DRUM SPRE LOCURILE DE AGREMENT DIN ZONELE MONTANE In această perioadă, în vacanţă sau la sfirşit de săptămînă, tot mai numeroşi sint cetăţenii care doresc să-şi petreacă o parte din timpul liber în reconfortantul decor montan, fie practicînd diverse sporturi de iarnă, fie drumeţind pe cărările munţilor. Dar, firesc, mai cu seamă în sezonul de iarnă, se impune pentru orice turist existenţa unui echipament adecvat. Ce se întîmplă, însă, dacă nu dispui de acest echipament ? O formă avantajoasă din toate punctele de vedere o oferă serviciile magazinelor de închiriat obiecte, o pondere însemnată avind-o materialele şi echipamentul sportiv. Cum răspund aceste centre la solicitările cetăţenilor ? Sunt ele bine aprovizionate ? Cit timp se consumă pentru îndeplinirea formalităţilor ? — Iată doar cîteva din întrebările la care am căutat răspuns vizitind cîteva asemenea unităţi din Capitală, Braşov şi Suceava. Aprovizionare bună, dar şi regretabile absenţe In primul rînd, trebuie să facem precizarea că aceste magazine răspund, in ultima vreme, unor solicitări mereu crescinde, tot mai mulţi fiind aceia care beneficiază de avantajele oferite , materiale şi echipament de bună calitate, la preţuri foarte accesibile. In al doilea rind, remarcăm faptul că numărul acestora a crescut, în Capitală, spre exemplu, existînd în prezent unităţi de închiriat obiecte şi în noile cartiere, nu numai in zona centrală. In ceea ce priveşte sortimentul pus la dispoziţia cetăţenilor, acesta poate satisface cerinţele, centrele fiind bine aprovizionate cu schiuri, sănii, patine, bocanci de schi şi de munte, hanorace, corturi, aparate foto etc. In Capitală, la centrul de la stadionul Republicii, există, bunăoară, peste 250 perechi de schiuri, 800 perechi de bocanci, 350 de hanorace ; la „Vacanţa“ (str. Gabroveni), responsabila magazinului, Tatiana Bradu, ne-a informat că are întreg sortimentul de schiuri, pentru toate vîrstele , la magazinul de pe Bd. Dinicu Golescu pot fi serviţi zilnic, după cum ne spunea Elena Anghel, peste 100 de cetăţeni, unitatea fiind, în general, bine aprovizionată (constatăm, totuşi, că lipsesc anumite mărimi la pantaloni şi hanorace, datorită faptului că depozitul nu a onorat numeroasele comenzi efectuate), tot aici existînd şi un specialist care execută diverse lucrări de întreţinere. Constatări asemănătoare şi in judeţul Suceava. Lată relatarea corespondentului nostru M. ANDRICI : „Aici, cele mai multe dintre unităţile de închiriat materiale şi echipament sportiv se află în apropierea bazelor sportive, cum este cazul la Suceava, Rădăuţi şi Vatra Dornei. La Cimpulung Moldovenesc, la complexul turistic al tineretului funcţionează , după cum ne-a spus Ştefan Buzilă, vicepreşedintele B.T.T. — un centru care pune la dispoziţia celor interesaţi schiuri, săniuţe, bocanci, pantaloni etc“. La Braşov, în schimb, unitatea nr. 9 de pe str. 7 Noiembrie, aparţinînd cooperativei „Metalica“, care îşi desfăşoară activitatea intr-un supărător anonimat, nu dispune de articole sportive dintre cele mai căutate. „Schiuri ? Nu avem de cîţiva ani ! Săniuţe, la fel!“ — ne spune şeful unităţii, Mircea Mihalcea. Pentru schiuri am fost îndrumaţi la... Predeal ! ! Un drum sinuos O problemă importantă o constituie şi îndeplinirea formalităţilor necesare închirierii obiectului dorit. După reglementări elaborate cu mai mult de zece ani in urmă, cetăţeanul are de parcurs un drum care îi răpeşte foarte mult timp , prezentarea la magazin pentru procurarea unui formular tip, întoarcerea la unitatea de care aparţine pentru a fi semnat de conducere, revenirea la magazin pentru completarea celorlalte acte. „O cale greoaie, care obligă solicitantul la multă alergătură" — după cum ne spunea Elena Tomici, care a lucrat mulţi ani ca responsabilă a centrului din Pasajul Victoria. Se poate şi altfel ? Credem că da . „La noi — ne declara Elena Anghel, responsabilă la unitatea de pe Bd. Dinicu Golescu — formalităţile de închiriere nu sunt complicate. De pildă, studenţii îşi pot procura echipamentul numai pe baza legitimaţiei, vizată pe anul în curs şi a buletinului“. Ceea ce explică şi marele număr de solicitări din rindul studenţilor. „Pentru grupurile organizate — ne-a spus Dragoş Ionescu, responsabilul centrului aflat la stadionul Republicii — se încheie un singur contract“. Din nou, la Braşov, la acelaşi magazin. Cu toate că nu există, întrebăm ce ar fi trebuit să facem, dacă, aflaţi pentru cîteva zile in localitate, am fi dorit să inchiriem, totuşi, nişte schiuri. Ni s-a răspuns că trebuie să aducem o adresă de la întreprindere şi viză de Braşov pe buletinul de identitate. „Deşi instrucţiunile prevăd ca articolele să se elibereze doar pe baza buletinului, noi avem multe litigii, aşa că mai bine cerem adeverinţă sau contravaloarea obiectelor solicitate . “ Aşadar, la Braşov eşti obligat, vrei nu vrei, să aduci schiurile de acasă... Bunuri ale tuturor Am stat de vorbă cu mai mulţi tineri, toţi fiind mulţumiţi de acest mijloc eficient de a-şi asigura echipamentul adecvat. Doi dintre ei, Florin Ioniţă, elev la Liceul de informatică, şi Tudor Roşu, de la I.A.P.L. Amzei, s-au referit şi la grija pe care beneficiarii trebuie să o manifeste pentru păstrarea în bune condiţiuni a obiectelor închiriate, fapt care ne-a determinat să facem o scurtă investigaţie şi în acest sens. Majoritatea celor care închiriază diverse articole le restituie fără deteriorări, curate, totul vădind grija faţă de aceste bunuri ale tuturor. Totuşi, mai există încă unii cetăţeni care înapoiază pantalonii, hanoracele sau puloverele murdare, necălcate, bocancii plini de noroi, schiurile deteriorate. Este, spre exemplu, cazul Julietei Kalanka (întreprinderea de transporturi auto), Adrian Botezan (întreprinderea „Autobuzul“), Vasile Frunză (I.C.M. Z) — toţi din Bucureşti. De menţionat că Vasile Frunză se află un „litigiu“, pentru nerestituirea obiectelor, atît cu magazinul din Pasajul Victoria, cit şi cu cel din Bd. Dinicu Golescu. Raidul-anchetă efectuat prin cîteva magazine specializate şi in închirierea materialelor şi echipamentului sportiv a reliefat preocupările factorilor de resort de a răspunde cit mai bine cerinţelor, precum şi faptul că aceste unităţi reprezintă o formă excelentă de prestare a serviciilor către populaţie, venind în sprijinul cetăţenilor (dovadă şi numărul mereu crescînd al solicitanţilor) dornici de mişcare în aer liber. în acelaşi timp, s-au constatat şi destule deficienţe în domeniul aprovizionării, al grijii faţă de bugetul de timp al solicitantului (dar şi a acestuia faţă de obiectele închiriate), al popularizării etc, ceea ce arată că mai există încă multe lucruri de făcut în acest domeniu. Roid-ancheta realizat de: Emanuel FÂNTÂNEANU, Marian GHIOLDUȘ, Viorel TONCEANU Continuăm să publicăm gîndurile şi angajamentele sportivilor fruntaşi, activiştilor cluburilor şi federaţiilor sportive pentru noul an — 1976, anul Jocurilor Olimpice şi care exprimă hotărîrea unanimă de a reprezenta demn patria în marile întreceri, potrivit sarcinilor de cinste şi de înaltă răspundere încredinţate de partid. „LOTUL OLIMPIC DE BOX ARE PORŢILE DESCHISE PÎNĂ ÎN... AJUNUL PLECĂRII LA J.C.‘ Aşteptat cu mari speranţe şi, de ce să nu recunoaştem, cu mari emoţii, iată, anul Jocurilor Olimpice a sosit. Pentru toţi sportivii, timpul, drămuit cu atita grijă, va zbura acum pe nesimţite. Se vor împlini oare dorinţele noastre pe arenele din Montreal ? Răspunsul depinde de modul in care vom munci in continuare noi, activiştii sportivi, boxerii şi antrenorii. Ca preşedinte al federaţiei de box, mă gîndesc la munca intensă pe care o depun pugiliştii şi antrenorii lor din întreaga ţară. Lotul olimpic de box nu şi-a închis porţile şi nu le va închide pînă în... ajunul plecării la J.O. Am făcut cunoscut acest lucru. Trebuie să ne amintim că în urmă cu şase ani am avut un campion european. Aurel Dumitrescu, apărut în boxul nostru, cum s-ar spune, peste noapte. De ce nu s-ar putea repeta povestea şi în ajunul J.O de la Montreal ? Ştiu că sportivii şi antrenorii muncesc cu ambiţie şi seriozitate pentru marele eveniment olimpic. Ştiu că multe comisii judeţene de box, multe secţii şi-au propus şi doresc să aibă reprezentanţi pe ringul de la Montreal. Vor reuşi să-şi atingă ţelul numai cei care privesc lucrurile cu seriozitate, numai cei care vor reuşi să se impună in competiţiile de selecţie. Tocmai de aceea nu pronunţ nici un nume. In echipa boxerilor nu va exista nici un „senator de drept“. Vor fi prezenţi doar cei ce şi-au făcut din muncă, disciplină şi pasiune cei mai apropiaţi aliaţi in lupta grea pentru obţinerea marilor performanţe. Lor le vom încredinţa onoarea să reprezinte boxul românesc la I.O. GHEORGHE GURIEV preşedintele Federaţiei Române de Box ILIE OANŢĂ: „ÎMPREUNĂ CU CEAPURA, -AI O MEDALIE LA 2 I.C.“ Maestrul emerit al sportului Ilie Oanţă are planuri mari pentru sezonul olimpic de canotaj 1976 : „După cum se știe, am un nou coechipier în barca de 2 i. c. — Petre Ceapura. După antrenamentele efectuate pe apă in ultima perioadă îmi dau seama că această nouă formulă este mai bună şi că putem aspira, deci, la revenirea în fruntea ierarhiei mondiale, împreună cu Petre Ceapura vizez o medalie olimpică. In plus, cunoscind valoarea adversarilor noştri, vom căuta ca in regatele internaţionale ce vor preceda Olimpiada să ne impunem, dovedind tuturor specialiştilor că in proba de 2 f. c. românii nu şi-au spus ultimul cuvînt. Acum, in perioada iernii, muncim fără nici un menajament, pentru că sintem conştienţi de sarcina dificilă pe care ne-am asumat-o“. GH. UCU: „în 1016 srin NOI ÎNȘINE" Maestrul emerit al sportului Gh. Licu este tare grăbit. Vacanţa e scurtă şi vrea, firesc, să profite de fiecare clipă de răgaz. De aceea numai un... miniinterviu. — Mulţumit de sezonul echipei reprezentative ? — Nu prea... Deşi, sincer să fiu, nu sunt chiar aşa de alarmat. Rezultatele n-au fost, este drept, bune, dar nici pregătirea noastră nu era de natură să dea roade prea bogate. E greu să fii mereu în formă, timp de 52 de săptămini... — Deci în ’76 situaţia va fi alta ? — Cu siguranţă, ca de fiecare dată înaintea marilor dispute, noi, handbaliştii, vom şti să ne mobilizăm şi să ocupăm unul din locurile de onoare ale competiţiilor mondiale. — Pentru *76 ce pronosticaţi ? — Aurul olimpic pentru handbalul masculin, care ne lipseşte din „panoplie“. Ştiu că nu va fi uşor. Azi in lume sunt cel puţin 5 selecţionate care-şi propun, justificat, să cucerească laurii olimpici. Dar tot atît de bine ştiu că stă în puterile handbaliştilor români să cîştige medaliile de aur. — Ce vă doriţi pentru realizarea acestui frumos obiectiv ? — Să putem munci din răsputeri, să punem total in practică cerinţele antrenorilor şi, mai ales, să fim noi înşine. OBLIGAŢII DE PE POZIŢIA TITLULUI MONDIAL — Alo, Băile Felix, hotelul „Nufărul“ ? Fiţi amabilă, am vrea să vorbim cu scrimera Ecaterina Stahl... — Cu plăcere, vă dau legătura cu surata noastră, „Nufărul“ mic. Campioana mondială locuieşte în camera nr. 5. — Katy Stahl la telefon, cu cine vorbesc ? Ah, bună ziua şi la mulţi ani ! Mă bucură că nu m-aţi uitat, mai ales că tare mi-e dor de casă. Dar această perioadă de refacere şi tratament, beneficiind de excelentele proprietăţi curative ale apelor de la Felix, este absolut necesară. Mai ales că anul 1976 înseamnă pentru mine obligaţia reprezentării la Jocurile Olimpice de pe poziţia titlului mondial. Ceea ce nu-i deloc uşor. Iată de ce îmi doresc pentru noul an, în primul rind o sănătate perfectă. Ca să mă pot gîndi numai la podiumul Montrealului, pentru mine şi echipa României. Şi mai doresc ca fetiţa mea, Gabriela, să... păşească cu dreptul ca şcolăriţă. PENTRU SUCCESELE ANULUI OLIMPIC Anul 1975 a fost un an rodnicpentru oamenii muncii din patria noastră. Bilanţul său pe toate tărîmurile constituie un motiv de mindrie şi satisfacţie pentru cetăţenii României socialiste. Asemenea tuturor sportivilor fruntaşi, luptătorii Gheorghe Berceanu, Nicu Gingă şi Cornel Virtosu au sărbătorit sosirea Anului Nou împreună cu familiile, cu avidul la noi succese la locul de muncă și la Jocurile Olimpice de la Montreal Foto : Dragoş NEAGU