Sportul, august 1976 (Anul 32, nr. 8333-8353)

1976-08-02 / nr. 8333

in ultimele finale de caiac-canoe GHEORGHE DANILOV-GHEORGHE SIMIONOV, OMEDALIE DE ARGINT LA CANOE DUBLU VASILE DÎRA - MEDALIE DE BRONZ­­ DIN NOU PE PODIUM! Cea de a doua ,,manşă“ a finalelor de caiac-canoe a pro­gramat sîmbătă 5 întreceri pe distanţa de 1000 metri, înainte de a începe cronica acestor ul­time curse de la Bazinul din insula Notre Dame, să notăm că echipajele noastre reprezen­tative au avut, dimineaţa, o bună evoluţie in semifinale, calificindu-se fără emoţii pen­tru finale. Aşadar, era de aş­teptat ca excelentul succes re­purtat vineri de Vasile Diba — titlu olimpic şi medalie de aur — şi frumoasei comportări a echipajului de caiac dublu, format din Larion Serghei şi Policarp Malihin — medalie de bronz — să li se adauge noi afirmări olimpice ale caiacişti­­lor şi canoiştilor noştri. în bu­nă măsură, aceste aşteptări au fost împlinite. Concurînd la ni­velul real al posibilităţilor lor, dovedind multă ambiţie şi pu­tere de luptă, canoiştii Gheor­­ghe Danilov şi Gheorghe Si­­mionov au cucerit medalia de argint în finala de dublu, iar Vasile Diba a reuşit, în com­pania unor adversari redutabili, să mai obţină un „bronz“. In acest fel, lotul de caiac-canoe al ţării noastre realizează un bilanţ bun: O MEDALIE DE AUR, UNA DE ARGINT ŞI DOUA DE BRONZ. Fără în­doială, aşa cum subliniam şi în cronica primelor finale, nu în toate probele au fost înre­gistrate rezultatele aşteptate, aşa încît vom reveni asupra întregii evoluţii a celor 11 echi­paje, cu dorinţa de a analiza cît mai realist nu numai re­zultatele de ansamblu, ci şi contribuţiile fiecărui echipaj în parte. Dar, pînă atunci să trecem, în revistă ultimele­ fi­nale de la Notre Dame... Sîmbătă, în finala de caiac simplu nici unul dintre cei doi ...campioni mondiali de la Bel­grad nu și-a putut păstra ti­tlul. Italianul Perri, principa­lul favorit, a ocupat locul 4, iar polonezul Siedziewski a so­sit al 8-lea! învingător a fost Rudiger Helm (R.D.G.), clasat pe locul 3 la CM de la Bel­grad, urmat de Géza Gsapo (Ungaria). Am amintit aceste cîteva poziţii din clasamentul finalei pentru a aprecia mai bine valoarea locului III ocu­pat în această cursă a surprize­lor de către Vasile Diba. Deci, după „aurul“ de vineri, încă o medalie — de bronz — în palmaresul tînărului şi talenta­tului nostru caiacist. Din­­nou, felicitări! După ce echipajele de canoe simplu au trecut linia de sosi­re, în rîndul specialiştilor era viu comentată victoria iugosla­vului Mato Ljubek, cei mai mulţi considerind-o drept una din marile surprize ale între­cerilor de caiac-canoe. După evoluţia de la C.M. de la Bel­grad, ascensiunea valorică a lui Ljubek era, însă, mai mult decit previzibilă, aşa că poate este mai bine să reţinem că numai intr-un singur an se pot face progrese extraordinare. Pentru noi, de fapt o surpriză -—- din păcate neplăcută — a fost evoluţia lui Ivan Patzai­­chin care, în ciuda unor evi­dente eforturi, n-a reuşit să ocupe decit locul 5, de data aceasta fiind întrecut nu nu­mai de Ljubek şi Yurcenko (ultimul îl întrecuse şi la Bel­grad), dar şi de Csapó şi Ana­niev. A urmat finala de caiac du­blu în care, după ce s-au men­ţinut în prim-planul cursei, Larion Serghei şi Policarp Malihin n-au mai avut re­surse pentru finişul puternic impus de echipajele Uniunii Sovietice, R. D. Germane, în special, Ungariei şi — surprin­zător — Franţei, ocupînd lo­cul 7, un rezultat sub valoarea şi posibilităţile lor. în sfîrşit, o evoluţie recon­fortantă. Mai mult, o evoluţie care ne-a umplut inimile de bucurie şi ne-a făcut, pentru o clipă, să uităm rezultatele ce­lor două finale anterioare. Ca­noiştii Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov, prezenţi în startul finalei de dublu, au pornit bine şi foarte curînd, împreună cu echipajul U.R.S.S., şi-au creat un avantaj faţă de ceilalţi concurenţi. La 500 m ei se aflau la egalitate cu ca­noiştii sovietici, avînd o ju­mătate de ambarcaţiune înain­tea canoiştilor maghiari. La 800 m, Petrenko — Vinogradov măresc ritmul. Danilov şi Si­mionov răspund printr-un­ re­marcabil efort. Ei nu pot de­păşi, însă, echipajul sovietic, dar — în schimb — resping clar atacul susţinut al canoişti­lor maghiari, care sperau la medalia de argint. Aceasta re­vine sportivilor români, care confirmă astfel valoarea şi buna lor pregătire. în ultima probă a finalelor de sîmbătă, cea de caiac 4, or­dinea primilor trei a fost in mare măsură cea scontată: U.R.S.S., Spania, R. D. Germa­nă. Echipajul nostru reprezen­tativ (Nicușor Eu Geanu, Mihai Zafiu, Vasile Simiocenco, Ni­­culae Simionenco) a făcut o cursă bună, aproape de poten­ţialul pe care-l cunoaştem, şi a ocupat locul 4. GHEORGHE DANILOV GHEORGHE SIMIONOV VASILE DIBA CEREMONIA DE ÎNCHIDERE A J. O. LA MONTREAL S-A lĂSAT CORTINA... A sosit şi ziua închiderii ce­lei de-a XXI-a Olimpiade a erei moderne desfăşurată, la Montreal, în atenţia întregii lumi. Din cele 613 medalii, pen­tru a căror cucerire au fost ne­cesari ani şi ani de pregătire, au curs lacrimi de bucurie sau de durere, ultimele trei s-au decernat în ,,Marele premiu al naţiunilor“ la călărie, singura probă care se desfăşoară în ziua ceremoniei de închidere a celor 16 zile olimpice. Aci e seară, iar la Bucureşti 3 dimi­neaţa. Acasă e întuneric, ca şi la Montreal, la ora 9 seara. Stadionul olimpic, din nou plin, strălucește luminat feeric, cu ovalul deschis spre cer. Miercurea trecută a fost sărbă­torit spectatorul la Jocurile O­­limpice cu „nr. 1 milion“. Era o femeie, a cărei fotografie a fost publicată in ziare și căreia organizatorii i-au oferit, ca premiu, un bilet de intrare la solemnitatea din această seară de pe Stadionul olimpic. Este ora 21. Stadionul frea­mătă, trăieşte cu emoţie clipa despărţirii de elita sportului mondial. Trompetele olimpice răsună sub imensa cupolă des­chisă spre cer. In sunetele unui marş, o formaţie de 75 de ti­neri indieni-canadieni des­chide defilarea sportivilor. A­­ceştia, cite 6 din fiecare dele­gaţie, intră in stadion, ameste­caţi unii cu alţii, intr-o simbo­lică şi prietenească înfrăţire, precedaţi de purtătorii de dra­pele. Prin cele patru porţi ale stadionului intră 500 de tinere fete îmbrăcate în alb. Ele exe­cută o mişcare coregrafică de ansamblu şi, în final, formea­ză cele cinci cercuri olimpice in alb. Schimbindu-şi mantiile pe care le poartă, cercurile de­­v­in colorate. Cei 75 000 de spec­tatori aplaudă frenetic. Spor­tivii intră în cele cinci cercuri olimpice formate pe stadion, simbolizind prin aceasta uni­versalitatea şi perenitatea miş­cării olimpice. Preşedintele C.I.O., lordul Killanin coboară din tribună pe stadion. Pe pistă este intimpi­­nat de trei grupuri de tineri îmbrăcaţi in costume folclorice. Sunt tineri din Grecia, Canada şi Uniunea Sovietică. In acor­durile imnurilor acestor ţări sint ridicate pe rind drapelele lor de stat, pe cele trei catarge. Lordul Killanin pronunţă so­lemn cuvintele de închidere a Jocurilor Olimpice de la Mont­real. Este o linişte deplină, ca­re subliniază acest moment e­moţionant. Se intonează imnul olimpic şi patru sportive coboa­ră steagul C.I.O. Răspună salve de tun. Steagul este purtat pe umeri prin faţa lojei centrale. Corul şi orchestra olimpică in­tonează cintecul de adio, o me­lodie devenită familiară acum, și compusă după poemul simfo­nic al lui André Matineu. Drapelul părăsește stadionul. Se aude un sunet de trompetă. Luminile încep să se reducă treptat, pînă se sting. Arde numai flacăra olimpică, iar pe teren se disting în obscuritate cercurile olimpice, din nou al­be, formate de cele 500 de fete. Flacăra olimpică începe să se stingă și pe marile panouri a­­par imagini transmise direct de la Moscova, gazda viitoarelor Jocuri Olimpice. Mai întâi sunt înscrise cuvintele : „Moskva“, „Moscova, „Mosk­o­y ’80“. Pe u­­riașele ecrane electronice se văd imagini din Moscova : co­lina şi stadionul Lenin, marele bulevard Kalinin, Balşoi Teatr, turnul Spaski şi se aud prime­­le acorduri ale cunoscutului cintec ,,Kalinka. Pe "stadion, in sunetele unei melodii indiene, cele 500 de fete aprind tob­e. La fel si dan­satorii indieni, care inmineaza torţe sportivilor aflaţi pe te­ren. In acelaşi timp, mii şi mii de spectatori din tribune a­­prind la rândul lor mini-torţe la care s-au vindut special pentru această seară. Spectacolul este unic. Cercurile olimpice de pe teren încep să se rotească, lu­minile stadionului se reaprind treptat. Sportivii primesc, drept amintire, cite o ..pană indiana“. Publicul bate din palme, in timp ce grupul fetelor, al spor­tivilor si al indienilor se re­trag de pe teren. Crainicul stadionului şi tabelele luminoa­se anunţă . ..Adio Montreal, la revedere, la Moscova“. Totuşi spectatorii nu pără­sesc încă stadionul. Rămân incă minute întregi magnetizaţi de marele spectacol sportiv de pe gazon. Apoi, încet, încet, gru­puri masive de spectatori se deplasează pe magistralele de beton ale stadionului spre sta­ţia de metro „Vian“. Staţia sta­dionului olimpic a devenit atit de familiară tuturor de aici. Ne luăm la revedere cu nos­talgie de la monumentul fara­onic. Stadionul olimpic al arhi­tectului Taillibert, de la aceas­tă Olimpiadă, care a înscris cea mai bună performanţă olimpi­că românească. LUPTĂTORII ROMÂNI ST­LIAN MORCOV SI LADISLAU SIMON AU OBTINUT MTDATII DT BRONZ IA „LIBERE“ Vineri noaptea, după ultima noastră convorbire cu Bucureş­­tiul, au intrat pe saltelele de concurs de la centrul sportiv Maisonneuve cei patru luptă­tori români care rămăseseră in competiţie după primele trei zile de întreceri : Marin Pir­­călabu (74 kg), Vasile Iorga (82 kg), Stelian Morcov (80 kg) şi Ladislau Simon (+100 kg). Marin Pîrcălabu, care ajun­sese în această etapă a compe­tiţiei fără nici o înfrîngere, a fost învins prin tuş — în urma unei greşeli tactice — de că­tre japonezul J. Date, care a cucerit titlul de campion olim­pic. In turul următor (cinci), în aceeaşi noapte, reprezentan­tul ţării noastre a fost depăşit la puncte de sovieticul R. Aşu­­raliev, ieşind din lupta pentru obţinerea unei medalii. Totuşi, datorită bunei sale comportări din primele trei zile, campionul român s-a clasat pe locul V. Vasile Iorga (82 kg) a fost învins prin tus de bulgarul X. Abilov, părăsind întrecerea înaintea etapelor decisive. O plăcută surpriză a consti­tuit-o pentru noi evoluţia tînă­rului luptător român Stelian Morcov (90 kg). Deşi învins la puncte în primul tur de că­tre B. Peterson (S.U.A.), re­prezentantul ţării noastre nu s-a descurajat, şi-a mobilizat forţele, obţinind în continuare trei victorii clare, care i-au permis să urce pe cea de a treia treaptă a podiumului de premiere. Vineri noaptea, în turul patru, sportivul român l-a întîlnit pe japonezul Y. Yatsu, pe care l-a dominat cu autoritate, impunînd luptei un ritm căruia Yatsu nu i-a putut face faţă şi, în ultima repriză, a primit avertismen­tul descalificării. In turul cinci, cinci în concurs rămăse­seră cei mai valoroşi adver­sari ai campionului român, „sorţii“ au decis ca sportivul nostru să fie liber şi astfel el s-a calificat în finală, obţinind o preţioasă medalie de bronz, performanţă puţin scontată de cei mai mulţi şi pentru care îi adresăm calde felicitări. Campionul continental La­­dislau Simon a luptat foarte bine în primele patru zile de concurs, ajungînd în turul cinci fără nici un punct pe­nalizare. Dar, în meciul cu campionul mondial Sofian Andrev (U.R.S.S.), cu toate e­­forturile depuse, campionul român a trebuit să se recu­noască învins de cel pe care-1 depăşise cu doi ani în urmă, la Istanbul. Descurajat de a­­ceastă înfrîngere, care-l scotea din lupta pentru titlul olim­pic, reprezentantul ţării noas­tre a luptat sub posibilităţi în­ meciul cu Josef Balla (Ungă-­­ria) şi, pierzînd la puncte, l­-a clasat pe locul III, în condiţiile unui concurs foarte greu şi cu o tragere la sorţi dezavantajoasă, cele două medalii de bronz obţinute de sportivii noştri în turneul o­­limpic de lupte libere repre­zintă o performanţă notabilă, pentru care merită felicitări atît ei, cît şi tehnicienii care i-au pregătit : Ion Crîsnic, Vascal Popovici, Ion Bătrin și dr. Nicolae Lazăr. STELIAN MORCOV LADISLAU SIMON Peentru‘Strâinâtate‘Sta^0nam^ntertDr!n Sl^EXIM0nm;n^in!pn».,Cientrala M'10 05 , sccUa coresp. 11.51.09 , Interurban 437 , telex: 10 330 romsp­r. Tiparul : L P. „Informația“ 10 361Pentru străinătate, aponamente prin iLhXIVl. Departamentul export-import presă. Calea Griviţei 64—66, P.O.B. 2001, telex 11,226 R, # 4­4.

Next