Sportul, august 1976 (Anul 32, nr. 8333-8353)
1976-08-02 / nr. 8333
in ultimele finale de caiac-canoe GHEORGHE DANILOV-GHEORGHE SIMIONOV, OMEDALIE DE ARGINT LA CANOE DUBLU VASILE DÎRA - MEDALIE DE BRONZ DIN NOU PE PODIUM! Cea de a doua ,,manşă“ a finalelor de caiac-canoe a programat sîmbătă 5 întreceri pe distanţa de 1000 metri, înainte de a începe cronica acestor ultime curse de la Bazinul din insula Notre Dame, să notăm că echipajele noastre reprezentative au avut, dimineaţa, o bună evoluţie in semifinale, calificindu-se fără emoţii pentru finale. Aşadar, era de aşteptat ca excelentul succes repurtat vineri de Vasile Diba — titlu olimpic şi medalie de aur — şi frumoasei comportări a echipajului de caiac dublu, format din Larion Serghei şi Policarp Malihin — medalie de bronz — să li se adauge noi afirmări olimpice ale caiaciştilor şi canoiştilor noştri. în bună măsură, aceste aşteptări au fost împlinite. Concurînd la nivelul real al posibilităţilor lor, dovedind multă ambiţie şi putere de luptă, canoiştii Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov au cucerit medalia de argint în finala de dublu, iar Vasile Diba a reuşit, în compania unor adversari redutabili, să mai obţină un „bronz“. In acest fel, lotul de caiac-canoe al ţării noastre realizează un bilanţ bun: O MEDALIE DE AUR, UNA DE ARGINT ŞI DOUA DE BRONZ. Fără îndoială, aşa cum subliniam şi în cronica primelor finale, nu în toate probele au fost înregistrate rezultatele aşteptate, aşa încît vom reveni asupra întregii evoluţii a celor 11 echipaje, cu dorinţa de a analiza cît mai realist nu numai rezultatele de ansamblu, ci şi contribuţiile fiecărui echipaj în parte. Dar, pînă atunci să trecem, în revistă ultimele finale de la Notre Dame... Sîmbătă, în finala de caiac simplu nici unul dintre cei doi ...campioni mondiali de la Belgrad nu și-a putut păstra titlul. Italianul Perri, principalul favorit, a ocupat locul 4, iar polonezul Siedziewski a sosit al 8-lea! învingător a fost Rudiger Helm (R.D.G.), clasat pe locul 3 la CM de la Belgrad, urmat de Géza Gsapo (Ungaria). Am amintit aceste cîteva poziţii din clasamentul finalei pentru a aprecia mai bine valoarea locului III ocupat în această cursă a surprizelor de către Vasile Diba. Deci, după „aurul“ de vineri, încă o medalie — de bronz — în palmaresul tînărului şi talentatului nostru caiacist. Dinnou, felicitări! După ce echipajele de canoe simplu au trecut linia de sosire, în rîndul specialiştilor era viu comentată victoria iugoslavului Mato Ljubek, cei mai mulţi considerind-o drept una din marile surprize ale întrecerilor de caiac-canoe. După evoluţia de la C.M. de la Belgrad, ascensiunea valorică a lui Ljubek era, însă, mai mult decit previzibilă, aşa că poate este mai bine să reţinem că numai intr-un singur an se pot face progrese extraordinare. Pentru noi, de fapt o surpriză -—- din păcate neplăcută — a fost evoluţia lui Ivan Patzaichin care, în ciuda unor evidente eforturi, n-a reuşit să ocupe decit locul 5, de data aceasta fiind întrecut nu numai de Ljubek şi Yurcenko (ultimul îl întrecuse şi la Belgrad), dar şi de Csapó şi Ananiev. A urmat finala de caiac dublu în care, după ce s-au menţinut în prim-planul cursei, Larion Serghei şi Policarp Malihin n-au mai avut resurse pentru finişul puternic impus de echipajele Uniunii Sovietice, R. D. Germane, în special, Ungariei şi — surprinzător — Franţei, ocupînd locul 7, un rezultat sub valoarea şi posibilităţile lor. în sfîrşit, o evoluţie reconfortantă. Mai mult, o evoluţie care ne-a umplut inimile de bucurie şi ne-a făcut, pentru o clipă, să uităm rezultatele celor două finale anterioare. Canoiştii Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov, prezenţi în startul finalei de dublu, au pornit bine şi foarte curînd, împreună cu echipajul U.R.S.S., şi-au creat un avantaj faţă de ceilalţi concurenţi. La 500 m ei se aflau la egalitate cu canoiştii sovietici, avînd o jumătate de ambarcaţiune înaintea canoiştilor maghiari. La 800 m, Petrenko — Vinogradov măresc ritmul. Danilov şi Simionov răspund printr-un remarcabil efort. Ei nu pot depăşi, însă, echipajul sovietic, dar — în schimb — resping clar atacul susţinut al canoiştilor maghiari, care sperau la medalia de argint. Aceasta revine sportivilor români, care confirmă astfel valoarea şi buna lor pregătire. în ultima probă a finalelor de sîmbătă, cea de caiac 4, ordinea primilor trei a fost in mare măsură cea scontată: U.R.S.S., Spania, R. D. Germană. Echipajul nostru reprezentativ (Nicușor Eu Geanu, Mihai Zafiu, Vasile Simiocenco, Niculae Simionenco) a făcut o cursă bună, aproape de potenţialul pe care-l cunoaştem, şi a ocupat locul 4. GHEORGHE DANILOV GHEORGHE SIMIONOV VASILE DIBA CEREMONIA DE ÎNCHIDERE A J. O. LA MONTREAL S-A lĂSAT CORTINA... A sosit şi ziua închiderii celei de-a XXI-a Olimpiade a erei moderne desfăşurată, la Montreal, în atenţia întregii lumi. Din cele 613 medalii, pentru a căror cucerire au fost necesari ani şi ani de pregătire, au curs lacrimi de bucurie sau de durere, ultimele trei s-au decernat în ,,Marele premiu al naţiunilor“ la călărie, singura probă care se desfăşoară în ziua ceremoniei de închidere a celor 16 zile olimpice. Aci e seară, iar la Bucureşti 3 dimineaţa. Acasă e întuneric, ca şi la Montreal, la ora 9 seara. Stadionul olimpic, din nou plin, strălucește luminat feeric, cu ovalul deschis spre cer. Miercurea trecută a fost sărbătorit spectatorul la Jocurile Olimpice cu „nr. 1 milion“. Era o femeie, a cărei fotografie a fost publicată in ziare și căreia organizatorii i-au oferit, ca premiu, un bilet de intrare la solemnitatea din această seară de pe Stadionul olimpic. Este ora 21. Stadionul freamătă, trăieşte cu emoţie clipa despărţirii de elita sportului mondial. Trompetele olimpice răsună sub imensa cupolă deschisă spre cer. In sunetele unui marş, o formaţie de 75 de tineri indieni-canadieni deschide defilarea sportivilor. Aceştia, cite 6 din fiecare delegaţie, intră in stadion, amestecaţi unii cu alţii, intr-o simbolică şi prietenească înfrăţire, precedaţi de purtătorii de drapele. Prin cele patru porţi ale stadionului intră 500 de tinere fete îmbrăcate în alb. Ele execută o mişcare coregrafică de ansamblu şi, în final, formează cele cinci cercuri olimpice in alb. Schimbindu-şi mantiile pe care le poartă, cercurile devin colorate. Cei 75 000 de spectatori aplaudă frenetic. Sportivii intră în cele cinci cercuri olimpice formate pe stadion, simbolizind prin aceasta universalitatea şi perenitatea mişcării olimpice. Preşedintele C.I.O., lordul Killanin coboară din tribună pe stadion. Pe pistă este intimpinat de trei grupuri de tineri îmbrăcaţi in costume folclorice. Sunt tineri din Grecia, Canada şi Uniunea Sovietică. In acordurile imnurilor acestor ţări sint ridicate pe rind drapelele lor de stat, pe cele trei catarge. Lordul Killanin pronunţă solemn cuvintele de închidere a Jocurilor Olimpice de la Montreal. Este o linişte deplină, care subliniază acest moment emoţionant. Se intonează imnul olimpic şi patru sportive coboară steagul C.I.O. Răspună salve de tun. Steagul este purtat pe umeri prin faţa lojei centrale. Corul şi orchestra olimpică intonează cintecul de adio, o melodie devenită familiară acum, și compusă după poemul simfonic al lui André Matineu. Drapelul părăsește stadionul. Se aude un sunet de trompetă. Luminile încep să se reducă treptat, pînă se sting. Arde numai flacăra olimpică, iar pe teren se disting în obscuritate cercurile olimpice, din nou albe, formate de cele 500 de fete. Flacăra olimpică începe să se stingă și pe marile panouri apar imagini transmise direct de la Moscova, gazda viitoarelor Jocuri Olimpice. Mai întâi sunt înscrise cuvintele : „Moskva“, „Moscova, „Moskoy ’80“. Pe uriașele ecrane electronice se văd imagini din Moscova : colina şi stadionul Lenin, marele bulevard Kalinin, Balşoi Teatr, turnul Spaski şi se aud primele acorduri ale cunoscutului cintec ,,Kalinka. Pe "stadion, in sunetele unei melodii indiene, cele 500 de fete aprind tobe. La fel si dansatorii indieni, care inmineaza torţe sportivilor aflaţi pe teren. In acelaşi timp, mii şi mii de spectatori din tribune aprind la rândul lor mini-torţe la care s-au vindut special pentru această seară. Spectacolul este unic. Cercurile olimpice de pe teren încep să se rotească, luminile stadionului se reaprind treptat. Sportivii primesc, drept amintire, cite o ..pană indiana“. Publicul bate din palme, in timp ce grupul fetelor, al sportivilor si al indienilor se retrag de pe teren. Crainicul stadionului şi tabelele luminoase anunţă . ..Adio Montreal, la revedere, la Moscova“. Totuşi spectatorii nu părăsesc încă stadionul. Rămân incă minute întregi magnetizaţi de marele spectacol sportiv de pe gazon. Apoi, încet, încet, grupuri masive de spectatori se deplasează pe magistralele de beton ale stadionului spre staţia de metro „Vian“. Staţia stadionului olimpic a devenit atit de familiară tuturor de aici. Ne luăm la revedere cu nostalgie de la monumentul faraonic. Stadionul olimpic al arhitectului Taillibert, de la această Olimpiadă, care a înscris cea mai bună performanţă olimpică românească. LUPTĂTORII ROMÂNI STLIAN MORCOV SI LADISLAU SIMON AU OBTINUT MTDATII DT BRONZ IA „LIBERE“ Vineri noaptea, după ultima noastră convorbire cu Bucureştiul, au intrat pe saltelele de concurs de la centrul sportiv Maisonneuve cei patru luptători români care rămăseseră in competiţie după primele trei zile de întreceri : Marin Pircălabu (74 kg), Vasile Iorga (82 kg), Stelian Morcov (80 kg) şi Ladislau Simon (+100 kg). Marin Pîrcălabu, care ajunsese în această etapă a competiţiei fără nici o înfrîngere, a fost învins prin tuş — în urma unei greşeli tactice — de către japonezul J. Date, care a cucerit titlul de campion olimpic. In turul următor (cinci), în aceeaşi noapte, reprezentantul ţării noastre a fost depăşit la puncte de sovieticul R. Aşuraliev, ieşind din lupta pentru obţinerea unei medalii. Totuşi, datorită bunei sale comportări din primele trei zile, campionul român s-a clasat pe locul V. Vasile Iorga (82 kg) a fost învins prin tus de bulgarul X. Abilov, părăsind întrecerea înaintea etapelor decisive. O plăcută surpriză a constituit-o pentru noi evoluţia tînărului luptător român Stelian Morcov (90 kg). Deşi învins la puncte în primul tur de către B. Peterson (S.U.A.), reprezentantul ţării noastre nu s-a descurajat, şi-a mobilizat forţele, obţinind în continuare trei victorii clare, care i-au permis să urce pe cea de a treia treaptă a podiumului de premiere. Vineri noaptea, în turul patru, sportivul român l-a întîlnit pe japonezul Y. Yatsu, pe care l-a dominat cu autoritate, impunînd luptei un ritm căruia Yatsu nu i-a putut face faţă şi, în ultima repriză, a primit avertismentul descalificării. In turul cinci, cinci în concurs rămăseseră cei mai valoroşi adversari ai campionului român, „sorţii“ au decis ca sportivul nostru să fie liber şi astfel el s-a calificat în finală, obţinind o preţioasă medalie de bronz, performanţă puţin scontată de cei mai mulţi şi pentru care îi adresăm calde felicitări. Campionul continental Ladislau Simon a luptat foarte bine în primele patru zile de concurs, ajungînd în turul cinci fără nici un punct penalizare. Dar, în meciul cu campionul mondial Sofian Andrev (U.R.S.S.), cu toate eforturile depuse, campionul român a trebuit să se recunoască învins de cel pe care-1 depăşise cu doi ani în urmă, la Istanbul. Descurajat de această înfrîngere, care-l scotea din lupta pentru titlul olimpic, reprezentantul ţării noastre a luptat sub posibilităţi în meciul cu Josef Balla (Ungă-ria) şi, pierzînd la puncte, l-a clasat pe locul III, în condiţiile unui concurs foarte greu şi cu o tragere la sorţi dezavantajoasă, cele două medalii de bronz obţinute de sportivii noştri în turneul olimpic de lupte libere reprezintă o performanţă notabilă, pentru care merită felicitări atît ei, cît şi tehnicienii care i-au pregătit : Ion Crîsnic, Vascal Popovici, Ion Bătrin și dr. Nicolae Lazăr. STELIAN MORCOV LADISLAU SIMON Peentru‘Strâinâtate‘Sta^0nam^ntertDr!n Sl^EXIM0nm;n^in!pn».,Cientrala M'10 05 , sccUa coresp. 11.51.09 , Interurban 437 , telex: 10 330 romspr. Tiparul : L P. „Informația“ 10 361Pentru străinătate, aponamente prin iLhXIVl. Departamentul export-import presă. Calea Griviţei 64—66, P.O.B. 2001, telex 11,226 R, # 44.