Sportul, octombrie 1977 (Anul 33, nr. 8670-8695)

1977-10-21 / nr. 8687

I la vîrsta marilor AMBIŢII unor ! JUNIORI LE LIPSESC TOCMAI AMBIŢIILE ! Mai este, desigur, mult timp pînă la încheierea bi­lanţului sportiv al acestui an, dar, de pe-acum, sezo­nul competiţional ne oferă o imagine aproape completă a reuşitelor şi — mai ales — a nereuşitelor din acti­vitatea de performanţă a JUNIORILOR, din munca de selecţie şi pregătire a SCHIMBULUI DE MÂINE, obiectiv a cărui importanţă este subliniată de ultimele documente de partid privind dezvoltarea continuă a miş­cării noastre sportive. La timpul cuvenit, după desfăşurarea diferitelor în­treceri de amploare, au fost analizate evoluţiile şi re­zultatele juniorilor români, multe dintre acestea îndrep­tăţind — după cum se ştie — aprecieri elogioase la a­­dresa tinerilor sportivi şi a celor care le-au asigurat o pregătire corespunzătoare actualelor cerinţe. Ceea ce ne îndeamnă la reluarea a­­cestei teme este însă tablo­ul general al insatisfacţiilor pe care, din păcate, il alcă­tuiesc insuccesele sau pre­zenţele extrem de modeste ale juniorilor din prea mul­te sporturi, chiar şi din a­­celea în care, de ani de zile, seniorii colecţionează titluri şi medalii olimpice, mondi­ale şi europene, în anul care a însemnat un adevărat triumf pentru prima reprezentativă de ca­­iac-canoe (cel mai valoros bilanţ din ultimul deceniu al participărilor la campiona­tele lumii), „schimbul de minie“ al acestei discipline n-a îndreptăţit cu nimic aş­teptările, continuind cobori­­şul început cu ciţiva ani in urmă. Nici la canotaj, juni­orii nu s-au prea văzut prin­tre participanţii de valoare la diferitele intîlniri inter­naţionale. Am putea adăuga multe alte exemple din at­letism, ciclism, înot, gim­nastică, handbal. Sunt, fără îndoială, multe cauzele care explică o ase­menea situaţie nefirească şi Îngrijorătoare. Ele vizează insuficienţa muncii de pre­gătire, lipsa de exigenţă şi concesiile făcute de antre­nori, preocupările destul de periferice ale unor cluburi şi federaţii care-şi concentrea­ză eforturile aproape in ex­clusivitate spre echipele şi loturile de seniori. Dar sportivii ? Mulţi din­tre ei nu se socotesc cituşi de puţin autori ai rezultate­lor slabe, ai insucceselor de care aminteam. De vină, după părerea lor, sunt nu­mai antrenorul, clubul, fe­deraţia. Adevărul este că mulţi dintre juniorii noştri alear­gă atît de bâtrîneşte pe dru­murile performanţei auten­tice din cauza lor. Este vor­ba şi de faptul că, parado­xal, tocmai la virsta marilor ambiţii unor juniori — din sporturile la care ne-am re­ferit, dar şi din altele — le lipsesc ambiţia, cutezanţa, dorinţa continuă de victorie, de autodepăşire. Lucrurile se intîmplă adesea cam aşa : după promovarea în lotul clubului sau al reprezenta­tivei, ambiţiile juniorului se destramă, se instalează auto­­mulţumirea, comoditatea şi certitudinea că locul cîştigat îi asigură dreptul de a-l păstra liniştit, fără muncă, fără eforturi. Dacă juniorul respectiv obţine şi titulari­zarea, atunci el consideră că, din nou, nu mai are de făcut altceva decit să aştepte pro­movarea in lotul de seniori. Ceea ce, uneori, se şi intim­­plă... Ceea ce, insă, n-ar trebui să se mai întîmple !... Dan GÂRLESTEANU ZIARUL ÎNTREABĂ FEDERAŢIILE RĂSPUND (Urmare din pag. 1) sportivii pentru loturile naţio­nale, procesul instructiv-educa­­tiv lasă foarte mult de dorit. Deşi federaţia organizează a­­nual cursuri de reciclare, deşi a introdus examene pentru con­firmarea calităţii de antrenor divizionar, nu se simte in jocul echipelor noastre aplicarea în practică a liniei metodice a fe­deraţiei. Aceasta pentru faptul că antrenorul nu este controlat şi tras la răspundere, pentru că nu se urmăreşte calitatea jocu­lui, ci doar rezultatul dintr-o întîlnire sau alta. Este evident că incep să se estompeze con­tururile vestitei şcoli româneşti de handbal. — împărtăşim părerea dum­neavoastră : profesorii şi antre­norii nu se află la înălţimea misiunii lor, nu-şi aduc contri­buţia la ridicarea nivelului va­loric al handbalului nostru. Pro­cesul instructiv-educativ poartă amprenta rutinei şi uneori a di­letantismului. In dubla dumnea­voastră calitate — de preşedin­te al F.R.H. şi de şef al secţiei de handbal din catedra de jocuri sportive a Institutului de edu­caţie fizică şi sport — care cre­deţi că este cauza nivelului profesional scăzut al profesori­­lor-antrenori ? — In secţia noastră de la I.E.F.S. avem cadre didactice cu nivel ridicat şi prestanţă profesională recunoscută, cum sunt şefii de lucrări Elena Jianu, maestră emerită a sportului, Valeriu Gogâltan, antrenor al echipei naţionale de senioare, Ion Bota, antrenor al echipei I.E.F.S. şi asistentul Mircea Leonte, maestru al sportului. Ei asigură viitorilor profesori pre­gătirea corespunzătoare. Defec­ţiunile intervin la aplicarea în practică a celor învăţate, cau­zele fiind condiţiile materiale uneori necorespunzătoare şi lipsa de control sistematic. — Cunoscind cauzele şi efec­tele practice pe care le au, ce întreprinde federaţia pentru ca handbalul nostru să se menţină prin valoare — în fruntea ierarhiei internaţionale ? — Obiectivele noastre fiind clasarea echipei feminine pe unul din primele trei locuri la C.M. grupa B şi apărarea titlu­lui mondial la C.M. de seniori grupa A. am luat următoarele măsuri : am impus un sistem unic de cerinţe de tip somatic şi calităţi motrice la toate cate­goriile competiţionale de juniori, vom organiza trialuri pe zone geografice pentru depistarea ta­lentelor, pregătirea tinerilor handbalişti in tabere organizate pe categorii de virstă, asigura­rea unui calendar internaţional bogat pentru echipele reprezen­tative, modificarea sistemului competiţional al juniorilor, al­cătuirea unor loturi lărgite de seniori şi senioare şi alinierea lor la startul competiţiilor in­ternaţionale ale sezonului. NOTA REDACŢIEI. Fără în­doială, mai ales în domeniul cauzelor, preşedintele F.R.H. surprinde cu exactitate situaţia actuală a handbalului românesc. Dar reputatul tehnician stăpî­­neşte bine doar arma criticii, evitind autocritica — deşi a­­ceasta reprezintă un mijloc con­firmat de creare a premiselor pentru elucidarea corectă a cau­zelor şi luarea măsurilor care să asigure progresul. Vina nu poate fi numai a condiţiilor în care se lucrează (suntem­ gata să dăm numeroase exemple de secţii care au condiţii excelente, dar rezultatele sunt nemulţumi­­toare), ci — îndeosebi — a mo­dului cum se lucrează. Şi in a­­ceastă privinţă secţia de hand­bal din cadrul catedrei de jocuri sportive a I.E.F.S. şi — mai ales — şeful ei nu se pot situa în afara problemei, aşa cum încearcă interlocutorul nos­tru să acrediteze ideea. Dacă la succese se acceptă firesc ono­rurile, la insuccese este tot aiit de firesc să se asume partea de vină. Altfel, criticindu-i pe alţii şi nerecunoscînd lipsurile pro­­prii — care nu sînt nici puţine, nici lipsite de importanţă — nu se va putea asigura progresul handbalului nostru, ieşirea lui din impasul actual. Doar la cursurile organizate o dată pe an, doar prin adrese şi circu­lare nu se poate contribui efi­cient şi decisiv la creşterea ni­velului profesorilor, nu se poa­te exercita un control real. Cind se găseşte timp pentru nume­roase vizite în străinătate, cind nu se drămuieşte vremea petre­cută la cursuri şi prelegeri peste hotare, de ce se manifes­tă oare atita zglicenie cu orele de sprijin şi consultaţie acor­date tehnicienilor noştri ? Biroul federal şi îndeosebi preşedintele F.R.H. au datoria să examineze autocritic situaţia de astăzi a handbalului nostru, să abandoneze împăunarea cu succesele trecutului şi să priveas­că cu atenţie, grijă şi răspun­dere viitorul, să asigure hand­balului nostru o evoluţie pe măsura condiţiilor excelente ce-i sunt create de statul nostru, a tradiţiei sale şi a talentului tineretului care activează în a­­ceastă ramură sportivă. NOU! REŢINEŢI! • Se efectuează 5 extrageri în 3 faze ^ Se atribuie cîştîguri pe 15 categorii­­ cu 9 în plus faţă de tragerile obişnuite Loto­ 2 . Se poa­te cîştiga şi cu 2 numere din cele 4 ale uneia din cele 5 extrageri şi cu 3 numere din cele 8 ale extra­gerilor a IV-a şi a V-a luate la un loc. • CIŞTIGURILE SUPLIMENTARE SE SUPORTA DIN FOND SPECIAL . Se participă pe bilete de 10 și 15 lei varianta simplă achitată integral (100%) sau sfert (25%). MAI MULTE BILETE JUCATE - MAI MULTE SANSE­­ LA 23 OCTOMBRIE 1977 PRIMA TRAGERE SPECIALĂ RUGBY RĂSPUNSURI ŞI ÎNTREBĂRI Pentru actuala campioană eu­ropeană la rugby, reprezentativa României, sezonul internaţional bate la uşă (primul meci , cu Polonia, acasă, la 5 noiembrie). Este şi motivul pentru care săp­­tâmîna viitoare va fi consemnat momentul startului preparativelor lotului naţional, marcat de me­ciul de selecţie care va opune două inedite selecţionate : Bucu­reşti — Provincie. Jocul are loc miercuri, de la ora 15, pe sta­dionul Parcul copilului. Printre cei convocaţi se află Nica, Mu­­rariu (care mîine evoluează în Selecţionata mondială, la Paris, contra XV-lui Franţei), Ortelecan, Bucos, Motrescu, Ianusevici, Mu­­şat, Pintea, Munteanu, Alexan­dru, Paraschiv, E. Stoica, Dumi­tru, C. Dinu, Codoi. RAPID ISI MERITA LOCUL INTRE PRIMELE 8 ECHIPE ! După ce în precedenta ediţie de campionat a cules meritate apre­cieri pentru jocul său deschis, care i-a adus o bună clasare, primul loc în turneul 9—16, echipa bucureşteană Rapid a con­firmat duminică, la Constanţa, în faţa uneia dintre cele mai pu­ternice formaţii din rugbyul nos­tru, că se află pe un drum as­cendent, doar un singur minut despărţind-o de o mare surpri­ză : egalitate cu Farul ! Dacă vor continua astfel, feroviarii vor fa­ce evident mai mult decit un simplu act de prezenţă în în­trecerea celor mai bune echipe ale ţării. BAIA MARE BATE LA PORŢILE DIVIZIEI A 10-0, 106—0, 46—0, 52—0, 31—0. Iată rezultate impresionante pen­tru orice formaţie. Palmaresul este cu atît mai frumos cu cit el aparţine unei echipe nou în­fiinţate. RACEMIN (Rugby Aso­ciaţie Centrala Minieră) din Ba­ia Mare, oraş în care rugbyul abia a fost implantat. Diviziona­ra B şi-a şi pus candidatura pentru un loc în „A". Să amin­tim că la cîrma sa se află an­trenorul Mitică Antonescu (acelaşi tehnician care a contribuit, la Timişoara, la cîştigarea primului titlu de către o echipă provincia­lă) şi că ea cuprinde o serie de jucători consacraţi : Varga, Po­­povici, Ştefiuc, Cantea, Ciobanu. UN TEREN ÎŞI AŞTEAPTĂ GOSPODARII... Primul club de rugby din ţara noastră, Griviţa Roşie, are pla­nuri mari cu stadionul său. Par­cul copilului. Deocamdată însă impresionează neplăcut aspectul neîngrijit al unui teren — e ade­vărat — foarte solicitat. Se sim­te lipsa unei mîini pricepute, de gospodar care să readucă gazo­nul la înfățişarea sa de acum cîtva timp... II i nupI?rRUl 'MINAT IL LOVESTE PE 1B|Tru (!) ^arbitral Au­tTM?âmrVe1®' * vAmVrbi­a' ( emt Constructorul Și Portul din se constănţeană ■v, â zJ;1 ,B- lnVrma repriză, am dietat, la un m„ment dat, o lovitură de pedeafi pentru Con­structorul. Jucător state, de la Portul, m-a lo­t drept care, fireşte, l-am eh­iflit de pe te­ren. Menţionez facesta — şi nu numai el — ,Rost folosit de antrenorul G. StL„ prin sub­­f.ti tul,re. “tera PeTre l-am men­ţionat în foaia d&bitraj. După meci, ieşind pe lidăr am fost intimpinat de Stî­­ei s-a re­pezit asupra mea,|jla aplicat un pumn Sn bârble£re m-a în­­genunchiat. Antăntul Stanciu s-a dat jos din £na sa _ în care se afla implic ă cu jucă­torul Istudor şi £orul Gavrilă — şi m-a lovit ş|j (eu fiind la pămînt) cu picior ! Priviţi o­­chiul meu învinS Noroc că a apărut o femijfl’ Elena Ilie, care a ţipat, altf. 1,, „tiu ce aş mai fi păţit... şi o adine îndu­rerat de gestul ui.­, oameni care se pretind sportifi. Aşteptăm anchtei forului de specialitate (fiind vorba şi des­pre abateri gravi de la regu­lament) şi măsurii,care — ne-a asigurat secretary f.I.R., Ovi­­diu Marcu — voi fi dintre cele mai drastice. H­u!::mr, nu au ce căuta pe terenul([ de sport 1 Rubrică repetată de : GI»­RAEȚCHI iN TOATE SECTOARELE, MUNCA ÎNSUFLEŢITĂ (Urmare din pag. 1) abateri de la normele eticii şi echităţii socialiste, ale vieţii cu adevărat sportive. Mai există sportivi — şi chiar cadre tehni­ce, investite cu înalte misiuni educative — care pun mai pre­sus interesele personale, adu­­cind astfel reale prejudicii spor­tului şi societăţii prin tolerarea unor manifestări străine con­cepţiilor noastre : egoism, ca­rierism, tendinţe de căpătuială. „Păsările călătoare“ care încear­că încă să mai zboare din club un club în căutare de avantaje materiale sunt exemple şi efecte ale acestor tare. Dacă este adevărat că in multe discipline se face perma­nent simţit spiritul de respon­sabilitate în pregătire, nu este mai puţin adevărat că o serie de sportivi după ce au atins o performanţă deosebită prin muncă şi modestie, se complac apoi intr-o situaţie de autom­ul­­ţumire, se infatuează, socotesc că au făcut totul. Asemenea vi­ziuni greşite, care nu de puţine ori au adus daune mari spor­tului nostru, s-au manifestat chiar şi in cadrul unor discipli­ne solid afirmate pe plan in­ternaţional. Şi stagnarea rezul­tatelor nu a întîrziat, iar reve­nirea sportivilor la valoarea co­respunzătoare a cerut importan­te eforturi. Folosirea criticii şi autocriti­cii, ca mijloace eficiente de îndreptare a neajunsurilor din munca antrenorilor, profesorilor de educaţie fizică, activiştilor şi sportivilor, a contribuit în bună măsură, in ultima vreme, la îm­bunătăţirea muncii de instruire şi educaţie în unităţile de per­formanţă la nivelul loturilor reprezentative. Mai sunt însă locuri unde greşelile, automul­­ţumirea, abaterile de la condui­tă sunt trecute cu vederea sau muşamalizate, ceea ce contravi­ne flagrant principiilor noastre comuniste de muncă şi viaţă. Din păcate, astfel de atitudini se intilnesc şi la unele federa­ţii sportive. De asemenea, dacă ne referim tot la aceste foruri de răspundere în sportul de performanţă, nu în puţine ca­zuri ele îşi desfăşoară activita­tea mai mult in birouri şi mai puţin pe teren, în procesul de instruire, in mijlocul unităţilor sportive. Unele birouri federale au in compoziţia lor activişti rupţi de realitatea practică, dar care sunt chemaţi — şi nu se sfiesc — să decidă in probleme importante cum sunt selecţia, concepţia de pregătire, alcătui­rea loturilor etc. Ca şi în alte domenii, spiri­tul revoluţionar în sport trebuie să se manifeste cu deosebire în promovarea noului, in stimula­rea gindirii originale, in căuta­rea unor soluţii viabile pentru creşterea performanţelor, în răspindirea experienţei înainta­te. Sub acest aspect se vorbeşte adesea de o şcoală românească, ce se bucură de unanime apre­cieri pe plan internaţional. Dar strădaniile de permanentă cău­tare, de promovare rapidă a noului nu se manifestă în toate sporturile, nn toate cluburile şi asociaţiile. In unele discipline domnesc practicile rutiniere, formalismul, munca sub nivelul cerinţelor internaţionale, atît în ceea ce priveşte volumul cit şi intensitatea pregătirii. Şi nu în­tâmplător aceste ramuri sporti­ve sunt rămase in urmă sau pierd teren in arena mondială. Dezvoltarea continuă a acti­vităţii sportive de masă şi de performanţă, realizarea obiecti­velor puse de partid în faţa mişcării noastre sportive cer cu necesitate şi în acest domeniu instaurarea fermă a spiritului revoluţionar de gindire şi ac­ţiune, lichidarea neajunsurilor care mai dăinuie, astfel ca miş­carea sportivă, în ansamblul ei, să se înscrie pe coordonatele exigenţelor conducerii partidu­lui. PE MICUL ECRAN SIMBATA 22 OCTOMBRIE; ora 15 : „Daciada" — Festi­valul sportului ilfovean (re­portaj filmat) ; ora 15,10 : Campionatele mondiale de haltere (secvenţe înregistrate de la Stuttgart) ; ora 15,30 : Box — selecţiuni din finalele turneului internaţional de la Berlin ; ora 16 : Fotbal — re­zumatele unor meciuri dispu­tate în turul I al cupelor europene inter-cluburi. DUMINICA 23 OCTOMBRIE, ora 15 : „Baladă pentru voi­­nicie" — reportaj filmat după campionatele mondiale de lupte greco-romane ; ora 15,15 : Rugby, Franţa — Se­lecţionata mondială (transmi­siune de la Paris). MIERCURI 26 OCTOMBRIE, ora 22 : Meciul de fotbal Spania — România, din pre­liminariile C.M. (transmisiune directă de la Madrid). JOI 27 OCTOMBRIE, ora 17.45 : Baschet masculin, Di­namo Bucuresti — Mobilgirgi Varese in „Cupa campionilor europeni" (transmisiune direc­tă de la sala Floreasca). GRUPA SECUNDĂ A DIVIZIEI A LA HOCHEI Penultima etapă a grupei se­cunde din Divizia A la hochei a programat la Miercurea Ciuc jocurile decisive. Iată rezultate­le : Unirea Sf. Gheorghe — Tîr­­nava Odorhei 7—7 (1—5, 3—0,3—2), unul dintre cele mai frumoase și echilibrate jocuri ; Tîrnava a condus cu 5—1, Unirea a egalat la 5—5 (min. 44), a luat condu­cerea : 6—5 (min. 51), Tirnava a revenit, a egalat (min. 55) şi a preluat conducerea 7—6 (min. 53­­), pentru ca în ultimul minut Unirea să obţină egalarea . Spor­tul studenţesc A.S.E. — Avîntul Gheorghieni 7—2 (2—0, 1—1, 4—1), Dunărea Galaţi — Cr. sp. Şcolar M. Ciuc 9—2 (4—0, 3—1, 2—1). In clasament conduce Sportul stu­denţesc A.S.E. cu 8 p, urmată de Tîrnava — 7 p, Avîntul — 6 p şi Dunărea — 6 p. (V. Paşcanu­­coresc.) LOTO-PRONOSPORT INFORMEAZĂ REZULTATELE CONCURSULUI PRONO­SPORT DIN 19 OCTOMBRIE I. Dinamo Moscova — Univ. Craiova 1 II. Levski Sofia — Ajax Amsterdam 2 ®t. r- Belgrad — Borussia Mön. 2 IV. Glentoran Belfast — Juventus 2 V. P.c. Liverpool — Dynamo Dresda 1 VI. F.c. Bruges — Panathinaikos 1 VII. Nantes — Atletico Madrid x VIII. s. V. Hamburg — Anderlecln 2 IX. Lokomotive Leipzig — Betis x X. F. C. Magdeburg - Schalke 04 1 XI. Lazio — Racing Lens i XII. A.E.K. Atena - Standard Liege x XIII. Widzew Lodz — Eindhoven 2 FOND DE CISTIGURI : 219.566 LEI Tragerea Loto de astăzi va f televi­zată la ora 18 50. Rezultatele vor fi transmise și la radio în cursul serii. CIȘTIGURILE TRAGERII FO­­TO DIN 14 OCTOMBRIE 1977. Coleg. 1 : 1 variantă 25%, autoturism „Dacia 1300“ ; Cat. 2 : 6,25 variante a 12.073 lei ; Cat. 3 : 25,25 a 2.988 lei ; Cal. 4 : 25,25 a 2.988 lei ; Cal. 5 : 141 a 535 lei ; Cat. 6 : 238 a 317 lei ; Cat. X : 1.513,75 a 100 lei. RE­PORT CATEGORIA 1 : 255.060 lei. Autoturismul „Dacia 1300" a fost cîștigat de ION CRĂCIUN, din Moreni — Dîm­bovița. LA ANTRENAMENTE - CiŢIVA, LA MASĂ - TOŢI! Intr-una din zilele trecute am făcut un sondaj pentru a vedea cum se desfăşoară pre­gătirile patinatorilor din lotul reprezentativ, reuniţi pentru o scurtă perioadă la Miercu­rea Ciuc. La ora 11.45 am ur­cat la etajul 3 al hotelului „Bradul". L-am găsit în camera sa pe Gheorghe Pîrv, o autentică speranţă în probele de sprint. „Antrenorii noştri, ne-a spus acesta, puţin derutat, Maria Taş­­nadi, Dan Lăzărescu şi Mihai Timiş sunt de cîteva zile la Bucu­reşti, la consfătuirea anuală a cadrelor tehnice. Ni s-au lăsat fie­căruia programe individuale de pregătire. Zilnic efectuăm cîte trei antrenamente". — După grafic, ar fi trebuit să fii la antrenament. — Azi mi-am terminat mai devreme programul şi, împreună cu alţi colegi, am venit să facem duş şi să ne pregătim de masă. Intr-o altă cameră, Ion Opincaru, Dezideriu Jenei şi Nicolae Jenei stăteau la taclale. Cine lucrează ? Pe platforma de lîngă calea ferată, rezervată exerciţiilor fizice speciale, nici picior de patinator ! Ni se spune că Vasile Coroş şi László Lazar, uşor accidentaţi, au rulat cu bicicleta pe şosea, ia­r Laura Daradics, Eva Molnár şi Maria Pardi sunt la şcoală. Dar ceilalţi ? Mergem să-i căutăm pe alte terenuri. Peste linia ferată, îl zărim pe Andrei Erdély, un sportiv conştiincios, care ne-a obişnuit cu rezultate mai bune de la un sezon La altul, pregătindu-se sub controlul... cronometrului. Intr-un moment de răgaz, spune că i-a întîlnit mai devreme pe Cornel Munteanu şi Agnes Rusz, dar aceştia au plecat să se antreneze în altă parte. Unde ? Nimeni nu ştia ! După ora 13, toată lumea a fost însă prezentă la hotel, pen­tru a lua masa. stăm de vorbă cu Vasile coroş, „veteranul" lotului şi proaspăt profesor de educaţie fizică, delegat de co­lectivul de antrenori să-şi supravegheze colegii. Dar, oricîtă voinţă ar avea, el nu poate să-l urmărească pe fiecare, deoa­rece trebuie să se pregătească şi el. Cele constatate ne îndreptăţesc să tragem un semnal de a­­larmă, subliniind necesitatea ca în cadrul acestui lot să se acţioneze cu fermitate şi exigenţă pentru pregătirea corespun­zătoare a patinatorilor. Traian IOANIŢESCU ÎN ATELIERUL PERFORMANŢEI" (Urmare ,din pag. 1) pe­ prof. Iulian Câliman. Nu sunt nici ei maii mari de-o şchioapă, „fiţi ! !­ii Eşti obosit? Puţin. — Cum te cheamă ? — Leonard Preda, silt elev la Şc. gen. 19 şi am 10 ani — Ce-ţi place mai mult ? la mare go­luri“. Şi intră, din­­ nou, în te­ren... „Repliază, Adisof1, „Hai Do­re­le, hai Dorele !" — dinspre terenul de rugby il sună vocea antrenoarei Mariana Lucescu. Ne spune telegrafi : „Cei mai mici, Dorel Cojocari Petre loan, Razvan Manolache — 10 ani , cel mai mare, Ghe­rghe Hustiu — 15 ani, face ri­­by de trei săptămîni și este ăl cu Cris­tian Capmare din cl­­pa întîi ; cel mai vechi pitic George Sa­va — 11 ani şi el vr cu Tudose de la Ştiinţa Petru ani. Şi mai scrieţi : Ion Moca­u — mare talent". „Gata, copi ! încă două şarje şi acasă, că sa apropie ora de şcoală !“. Pornin­d munca de la această virstă, Mariana Lu­cescu a reuşit, ac de an, să crească tineri rugi)­­şti talentaţi care s-au afirmat­ în diverse echipe divizionare şi în repre­zentativele naţionale. Facem socoteala: două grupe de handbal, una de rugby, ciţiva atleţi. In rest, terenurile de vo­lei, baschet („Aici am văzut mai mult pe... atleţi“ — ne spune prof. Gabriela Alexandra), ce­lelalte terenuri de rugby sunt goale. Prof. Irina Climovschi, ca­re terminase antrenamentul ce­va mai devreme, încearcă să ne spună că mai mult nu se poa­te (!), că sunt motive obiective, dar recunoaşte totuşi că doar cel mult 5 ore pe zi (3 de diminea­ţa şi două după-amiaza) există aici activitate şi atunci nu pe toate terenurile, ceea ce este prea puţin. Opinie cu care sun­tem­ de acord. A fost o frumoasă zi de toam­nă. Dar, cam puţin sportivi... N-O VENI EA, IARNA !... Om de duh paznicul de noap­te de la Complexul sportiv Floreasca. Și are o vorbă : „N-o veni ea, iarna !...“ Intri, bunăoară, la bazinul de înot. E ora 19, e întuneric și întrebi : — Închis ? — Păi, nu se vede ? ! — Nu prea se... vede. — Aia-i, că am mai stins din lumini. Dar... N-o veni ea, iar­na !... — Și dacă vine iarna ? — Atunci, lumini ! — Acum, nu ? — Acum, nu, că se repară bazinul. Se repară de astă-vară. Dar... N-o veni ea, iarna ! — Și dacă vine iarna ? — Termină poate cu repara­tul și intră sportivii in bazin. Atunci să vedeți activitate la Floreasca ! — Acum, nu ? — Acum, nu, că am închis adineauri ţi sala mare. Dar... N-o veni ea, iarna ! — Şi dacă vine iarna ? — Atunci să vedeţi activitate in sală ! — Acum, nu ? — Acum, nu, că nu se prea planifică lumea. Dar... N-o veni ea, iarna ! — Şi, dacă vine iarna ? — Atunci să vedeţi planifi­care ! Bătaie pe fiecare oră de antrenament ! — Acum, nu ? — Acum, nu, că nu sunt gata planurile alea de pregătire in sală. Dar... N-o veni ea, iarna ! — Şi dacă vine iarna ? — Se termină cu planurile. Atunci să vedeţi performanţă ! — Ei... N-o veni ea, iarna !... Vasile TOFAN ERA ÎN BLUGI, FUMA, FLUIERA ŞI... CONDUCEA ANTRENAMENTUL I­ neva, din conducerea unităţii să asiste la vreun antrenament ?“ „Da. Directorul plin”. „Şi tot aşa eraţi... îmbrăcat ?“ „Da!" Conducătorul acestui „antre­nament“, care este profesor, absolvent al I.E.F.S., nu şi-a scos, de-a lungul a aproape două ore, mîinile din buzunare. Exceptînd, bineînţeles, căzu­ cînd îşi aprindea vreo ţigară, luată din pachetul purtat în bu­zunarele blue-jeans-ilor. Cînd pe teren puştii de 12—13 ani se faultau, a fluierat chiar de­ cî­­teva ori din buze aşa, ca să se audă totuşi bine că nu avea flu­ier... In fine, o metodică cu totul originală a antrenamentului. Originală, dar cit se poate de simplă şi uşor de notat. Este cel de-al 6-lea antrenament cu o nouă garnitură de echipă. Sportivii sunt elevi care vor să devină urmaşi ai lui Kicsid, Gaţu, Birtalan. Primele două minute au fost rezervate celor două ture tradiţionale de aler­gare în jurul terenului (antre­norul a rămas rezemat de gard). Au urmat 20 de minute de fot­bal pentru încălzire (antrenorul a rămas tot rezemat de gard). In fine, a început meciul de handbal, la două porţi, după re­gulile fiecărui elev, în funcţie de cartierul în care locuieşte (antrenorul s-a deplasat in cen­trul terenului, să poată fi auzit cînd fluieră din buze). Şi gata. Ba nu, încă un amănunt : 5 dintre elevii handbalişti au sus­ţinut antrenamentul după mo­delul profesorului, în costumele de elevi. Ultimul amănunt : profesorul de handbal se nu­meşte Tiberiu Milea şi este re­tribuit de Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 Bucureşti Radu TIMOFTE Când m-am mirat privindu-i ţinuta de stradă, el s-a mirat şi mai tare : „Dar ce, sunt cumva murdar ?“ Am îndrăznit în con­tinuare : „A venit cumva, ci- DINAMO - VOINŢA CLUJ-NAPOCA 4-7, LA POLO! Bazinul Dinamo din Capitală a găzduit ieri jocurile din cadrul etapei a XVI-a a campionatului naţional de polo Divizia A, seria I. In primul joc s-au întîlnit echipele Rapid Bucureşti şi Crişul Oradea. Scor final : 8—1 (1—0, 2—0, 2—1, 3—0) in favoarea cam­pionilor, prin golurile înscrise de I. Slăvei — 3 (1 din 4 m), C. Rusu — 3, Ţăranu și Bartolomeu, respectiv, Arabagiu, într-un joc în care feroviarii au fost supe­riori tinerilor lor adversari la toate capitolele. Si au remarcat portarul rapidist M. Simion, com­ponent al reprezentativei de ju­niori şi orădeanul D. Costreş, un foarte bun înotători Au arbitrat, corect , N. Nicolaescu şi M. Şte­fan, ambii din Bucureşti. In al doilea joc s-a înregistrat o surpriză : Dinamo Bucureşti — Voinţa Cluj-Napoca­ 4—7 (0—1, 1—1, 1—3, 2—2) ! Am asistat la un joc în care ambiţioasa echipă antrenată de A. Sarkadi nu s-a lăsat impresionată de cartea de vizită a dinamoviştilor (6 jucă­tori în lotul reprezentativ) şi mai ales de faptul că aceştia doreau ♦_____________ (aşa credea toată lumea) să nu piardă totuşi „plasa" rapidiştilor în lupta pentru titlul de campi­oni. In timp ce poloiştii de la Voinţa au manifestat o dorinţă evidentă pentru un joc bun, mo­­bilizîndu-se exemplar pentru a­­ceasta, dinamoviştii au practicat şi ieri un joc static, fără nerv, arătînd, o dată în plus, că nu­mai cu numele nu se poate cîş­tiga. Au marcat : Rus — 2, Nas­­tasiu şi Răducanu, respectiv, CI. Rusu — 4 (1 din 4 m), Pop, Szűcs şi Szilaghi. Arbitri : Fr. Simon — Tg. Mureş şi N. Nico­laescu — Bucureşti. în ultimul meci, decisiv se pare pentru participarea la tur­neul final pentru locurile I—IV, Progresul Bucureşti — C.N.U. 7—5 (1—2, 4—1, 1—0, 1—2) prin golurile realizate de M. Popescu — 3, Te­­odorescu — 2, Ionescu şi Gh. Ion, respectiv Păun — 3 şi Frîn­­cu — 2 (1 din 4 m). Partida a fost condusă de arbitrii A. Stă­­nescu — Timişoara şi Fr. Simon — Tg. Mureş. Mihail VESA DIVIZIA A, SERIA A ll-A în prima etapă a turului IV din cadrul campionatului naţional Di­vizia A, seria a ll-a, care se des­făşoară la Cluj-Napoca, s-au în­registrat următoarele rezultate : Progresul Oradea — Rapid Arad 2—9 (1—1, 1—3, 0—1, 0—4) , au marcat : Băjenaru şi Ungureanu, respectiv Sclagian — 5, Marc — 3 şi Capotescu ; Politehnica Cluj- Napoca — Mureşul Tg. Mureş 7-4 (2—0, 1—2, 1—2, 3—0) ; golurile au fost realizate de Chioreanu — 3, Kovács — 2, Marioti şi Pop, res­pectiv Kiss, Burger, Magyary şi Lukacs ; Industria Unit Timişoa­ra — C. S. Şcolar Bucureşti 1—7 (1—1, 0—3, 0—1, 0—2), au înscris : Kőműves, respectiv lonescu — 2, Chiorean, Ciomortan, Boga, Banc și Colan. (Mircea RADU-coresp.). După meciul Dinamo Moscova­—Universitatea Craiova NEJUSTIFICATA TEAMĂ A JUCĂTORILOR CRAIOVENI A FOST LĂSATĂ LA CABINĂ ABIA LA PAUZĂ Sîmbătă, la Kiev, Dinamo Mos­cova a făcut o partidă bună în compania virtualei campioane a Uniunii Sovietice. Așa ne-a de­clarat K. Blinkov, directorul teh­nic al formaţiei moscovite. Iată de ce, după meci, pentru o mai reală apreciere a evoluţiei ad­versarei Universităţii Craiova, l-am rugat pe K. Blinkov să facă o comparaţie şi o apreciere, în acelaşi timp, a prestaţiei elevilor săi. „Greu de făcut o asemenea paralelă. La Kiev au fost alte condiţii, campionatul nu e Cupa cupelor, cu două meciuri de cali­ficare. Echipa noastră şi-a în­deplinit misiunea, dar la Craiova va fi mai greu, pentru că Uni­versitatea joacă foarte bine acasă. Ne vom strădui să evoluăm şi noi la fel". Adevărul este că pe noi, cei ce am urmărit meciul la faţa locului, evoluţia echipei Dinamo Moscova nu ne-a impre­sionat prea mult. In rindurile jucă­torilor săi predomină forţa fizică, cu care apărătorii încearcă să realizeze deposedările atacanţilor adverşi, iar in ofensivă se ba­zează pe pătrunderea „buldozer" (îndeosebi Kazacenok). Fundaşul Mahovikov şi, parţial, atacanţii Minaev şi Petruşin ni s-au părut a fi cei mai compleţi. A mai lăsat impresie bună la Dinamo Moscova permanenta mişcare şi schimburile de locuri în atac, care au creat probleme apărăto­rilor de la Universitatea. De ace­ea s-au şi ivit erori la marcaj, în prima repriză (Tilihoi şi Ne­­grilă), de aceea s-au greşit des­tule pase, pentru că fundaşii noş­tri simţeau ,,în coastă" jucătorii adverşi. Dealtfel, în primele 45 de minute echipa noastră a evo­luat sub posibilităţi. A contribuit la aceasta şi starea morală, o exagerată supraapreciere a posi­bilităţilor jucătorilor de la Di­namo Moscova. A trebuit ca la pauză antrenorul Constantin De­liu să le ceară jucătorilor săi — mai ales că scorul era de 0-2 — să nu mai abuzeze de pasele laterale sau înapoi, uneori date cu... încetinitorul, să se facă presing, să se atace cînd adver­sarul este în propria sa jumă­tate de teren. După pauză as­pectul meciului s-a schimbat ra­dical. Universitatea nu a marcat gol în acest joc pentru ca o­­dată Gontar a apărat excelent, însă de alte ori s-a ratat. Mar­cu, Câmătaru și Crişan au­ iro­sit ocazii excelente. Un gol in deplasare, care ştim cit contează în meciurile din cupele europe­ne, Universitatea l-ar fi meri­tat cu prisosinţă. Noi spunem că ar fi putut face chiar un egal, dar momentele de neatenţie (care se manifestă la mai toate echi­pele noastre) au favorizat des­chiderea scorului de către Di­namo Moscova. După cele văzute miercuri pe stadionul din capitala Uniunii Sovietice, mai ales după repriza secundă, ne-am dat seama că echipa craioveană păstrează şan­se să refacă handicapul, să ob­ţină calificarea. Totul va fi bine cu condiţia să se lase tracul in vestiare, nu la pauză cum s-a intîmplat la Moscova, ci înain­tea partidei, ca aportul liniei, de mijlocaşi (in care va reintra şi Donose) să fie mai consistent şi pe tot parcursul meciului, ca a­­tacanţii să nu mai irosească mari ocazii, cum s-a intîmplat miercuri. După meci, antrenorul C. De­liu ne făcea următoarea d­ecla­­raţie : „Pentru că golul doi s-a marcat dintr-un ofsaid atît de clar, pot spune că la 0—1 posi­bilităţile noastre de calificare erau mari. Dar ne vom juca şansa pînă la capăt. Dacă ata­canţii vor înţelege să şuteze cum trebuie, să fructifice o par­te dintre ocaziile pe care şi le creează, ne vom califica mai de­parte". Da, Universitatea are po­sibilităţi să-şi joace şansa cu succes. Trebuie ca jucătorii săi să se pregătească cu toată aten­ţia, iar unii dintre ei să dea dovadă de mai multă disciplină (nu ne-au plăcut, în pauză, de pildă, argumentele cu care Tili­hoi şi Negrilă încercau să nu-şi recunoască greşelile, sau supă­rarea lui Crişan) şi o dorinţa evidentă de autodepăşire. La ca­lităţile tehnice, fotbaliştii de la Universitatea Craiova trebuie să adauge şi o dăruire totală. Şi atunci, succesul te va suride. Constantin ALEXE SURPRIZE... AMARE Cupa României a fost şi rămî­­ne o competiţie a surprizelor. Cum s-au petrecut lucrurile şi în etapa desfăşurată miercuri cinci nu mai puţin de 11 di­vizionare B (Celuloza Călăraşi, I.C.I.M. Braşov, Gloria Buzău, Rapid Bucureşti, Victoria Călan, Şoimii Sibiu, C.F.R. Paşcani, Dinamo Slatina, C.F.R. Cluj-Na­­poca, „la Cluj-Napoca şi Auto­buzul Bucureşti) au părăsit în­trecerea fiind depăşite de adver­sare care activează în eşaloane inferioare (Divizia C şi campio­natul judeţean). Dar oricît ar gusta iubitorul de fotbal surpriza, cu greu ar pu­tea admite că absolut toate în­vinsele şi-au apărat şansa co­rect, cu întreg potenţialul de care dispun. Ne gîndim, vrînd­­nevrînd, la fruntaşele seriilor I şi III din Divizia B, Gloria Bu­zău şi, respectiv, Victoria Că­lan (ultima eliminată de Aurul Certez din campionatul judeţu­lui Hunedoara), ca şi la alte formaţii ale eşalonului secund cu pretenţii de revenire în Divizia A, ca Rapid Bucureşti şi C.F.R. Cluj-Napoca. Atitudinea de „non-combat", manifestată în jocul unora din­tre echipele citate mai sus, pro­vine desigur dintr-un dezinteres reprobabil faţă de o întrecere importantă, cum este Cupa Ro­mâniei. Iar fenomenul se repetă de foarte mulţi ani... ACTUALITĂŢI : „CUPA ROMÂNIEI" — Ieri : Poiana Cîmpina — Autobuzul Bucureşti 2—0 (0—0) , C.F.R. Si­­meria — Şoimii Sibiu 1—0 (1—0). Alte rezultate din etapa de miercuri : Metalul Rădăuţi — C.S.M. Suceava 0—1 (0—0), Mi­nerul Rovinari — Chimia Rm. Vîlcea 1—2 (1—0), Minerul Baia Sprie - „U" Cluj-Napoca 2—1 (1—0), Recolta Diosig — Voinţă Cărei 2—0 (1—0). • MECIURI AMICALE : Glo­ria Bistriţa — Minerul Rodna 1—0 (0—0). A marcat Georgescu. F. C. Brăila - C. S. Tirgovişte 3—1 (1—0). Au marcat : Traian (2), Alecu, respectiv, Moroianu (auto­gol). F. C. Baia Mare — Dinamo Bucureşti 3—1 (2—0). Au înscris : Dragomirescu, Mureşan (2), res­pectiv, Vrînceanu. Vulturii Tex­tila Lugoj — Politehnica Timi­şoara 0—1 (0—0). Autorul golu­lui : Nucă. STIRI * DUMINICA IN CAPITALA, în programul etapei a 9-a a Di­viziei B figurează şi două parti­de care vor avea loc la Bucu­reşti : Progresul — Autobuzul, pe stadionul Progresul (str. dr. Stai­­covici) de la 11, iar Metalul —■ Rapid, pe terenul Metalul, de la aceeași oră. • F. c. bihor învingătoa­re IN POLONIA. Divizionara „A" F. C. Bihor, care întreprin­de un turneu în Polonia, a sus­ţinut miercuri un joc amical cu selecţionata oraşului Mielec. O­­rădenii au obţinut victoria cu scoul de 1—0 —0­. BlIDURU PE URMELE LUI DURU CEI) .CESC:1... CINE SE MAI ÎNSCRIE? Se ştie, constănţeanul Bu­­dutu este acum- -in... presa „Ghetei de aur", in clasa­mentul golgeterilor (in 9 e-. tape 8 goluri !), la un pun'.i diferenţă. Să recunoaştem câ echipa de pe litoral ne ofe­ră o surpriză plăcută prin a­­tacantul ei, care eclipsează, pentru moment, „golgeteri­­vulpoi" de talia lui Dumit­a­­che, Iordănescu sau M. San­­du. De fapt, cu ce se recoman­dă Buduru ? Cartea sa de vizită este destul de simpla : are 23 de ani, provine de la Giurgiu, oraşul care, in decursul anilor, a mai lansat fotbalişti de valoare (Năstu­rescu, Mureş, Coman), are un fizic recomandabil pentru un atacant (1,80 înălţime), o rezistenţă foarte mare (ţine ,,la tăvăleală", cum se zice) şi ştie să manevreze balonul şi să-l şuteze cu ambele pi­­cioare. La început a fost mij­locaş, a jucat apoi fundaş dreapta, chiar şi „libero“ - cu bune rezultate, in vară, cînd Peniu a fost indisponi­bil, antrenorul Gheorghe O­o i-a încredinţat postul de „viri-central". Acum joacă pe postul de extrem stingă, cu o anumită circulaţie în teren care li permite să-şi valori­fice calităţile de şuter. A­­ceasta rapidă adaptabilitate („Este cel mai receptiv ju­cător“, afirmă antrenorul său) la rigorile diferitelor posturi lasă să se întrevadă disponibilităţile jucătorului constănţean, asemănătoare cu ceea ce intîlnim adesea în fotbalul modern — „jucătorul universal". Atrage atenţia faptul că trucă din startul campionatu­lui Buduru s-a lansat pe ur­mele lui Dudu Georgescu, realizind în etapa a 3-a a­­cel „hat-trick" (trei goluri consecutive) in poarta F.C.M.­­ului din Reşiţa. „Imi place golul, duritatea apărătorilor nu mă dezarmează“ se con­fesează Buduru. Antrenorul Gheorghe Ola îl completea­ză : „Are talent şi caracter, e foarte muncitor. Lucrez cu el pentru îmbunătăţirea vite­zei şi mai ales pe probleme specifice de finalizare. Apro­ximativ 40-50 de minute din antrenamentul său sunt dedi­cate acestui din urmă as­pect". Buduru nu este încă un stilist, o ştie şi el. Important este insă că e conştient de ceea ce are de făcut. Con­­stănţeanul a ajuns aici prin muncă şi am vrea sâ cre­dem câ, dovedind aceeaşi a­­titudine serioasa şi responsa­bila, va obţine acele acu­mulări pe toate planurile ne­cesare pentru un salt valo­ric în timp. Cursa lui Budu­ru pe urmele lui Dudu Geor­gescu este un semn bun şi o aplaudăm. Cine se mai înscrie la acest „raliu* ? Stelian TRANDAFIRESCU CIT VA MAI DURA PROCESUL „REVELAŢIE AZI—DECEPŢIE MllNE" ? Ne-am gîndit la un interviu cu Ţălnar, una din revelaţiile actualei stagiuni fotbalistice. Cineva din redacţie a cintărit un timp ideea şi a replicat : „Să-l mai aşteptăm un timp!" Apare (mai bine zis reapare) problema acelui «timp al a­­devărului" care a topit incre­dibil de repede atîtea talente lansate spectaculos în lumea cea mare a fotbalului nostru. Cornel Tălnar s-a impus în această primă „tură" de cam­pionat prin tehnică, viteză şi ambiţie. N-a fost dealtfel singurul nu­me nou, pentru că şi Volaru II a impresionat, pentru că „gru­pul constănţean" (D. Zam­fir, Ignat, şt. Petcu) a devenit titular, iar Toporan a debutat la 25 de ani în pri­ma scenă cu apetitul de gol al „puncherilor" veritabili. S-ar mai putea aminti, desi­gur, despre titularizarea lui Fanici, sau despre frumoasa apariţie într-un meci întreg a lui A. Ionescu, în cadrul unei ofensive pretenţioase cum es­te cea stelistă. Fiecare dintre aceşti jucători s-a impus prin calităţi incontestabile. Şi, to­tuşi, îndoiala planează, parcă, asupra fiecăruia. Pentru că, nu putem omite un lucru de fond : apariţia lor spectacu­loasă nu s-a realizat în ca­drul unei concurenţe puterni­ce, ci pe golul valoric creat de... alte atîtea „revelaţii". Să ne gîndim, numai, cite spe­ranţe ne-am legat de apari­ţia unui Dănilă, Radu II, Ga­bel, Cămătaru, Chitaru. Eco­­nomu. Lupău, Bucu sau atîţia alţii. Cîte aprecieri favorabi­le nu atrăseseră, curind du­pă debut. Cura, D. Ionescu, Roşea, Doru Nicolae, Tisa, A­­gud, Roşu şi alţii ? !... Astăzi, însă, toţi aceşti „jucători-spe­­ranţă" nu fac decit să îngroa­şe grupul „celor care ne-au decepţionat". Cauzele sunt, şi în acest caz, multiple. Cauze obiective (accidentări, sesiuni de examene, efectua­rea stagiului militar etc.). Dar, mai ales, cauze subiective, care au reprezentat pirghia ce a catapultat rapid în medio­critate atîtea talen­te. La drept vor­bind există în acest lanţ al de­cepţiilor o diferenţiere spe­cifică, dar toate „cauzele personale" au şi câţiva numi­tori comuni : renunţarea la o viaţă sportivă adecvată, ab­senţa forţei psihice, superfi­cialitatea în pregătire şi me­najarea în jocuri. Tâlhar, Volaru II, Toporan şi ceilalţi reprezintă, de fapt, o necesitate a momentului. Au existat, în fiecare sezon, atîtea alte „revelaţii". Foarte puţini însă, au rezistat înălţimilor şi extrem de rari au fost cei care au continuat escaladarea. Tălnar, Volaru N­. Toporan şi ceilalţi pot alunga îndoiala care planează asupra talentu­lui şi în special asupra evo­luţiei lor viitoare. Cum tot atît de bine Dănilă, Radu N­. Ga­bel, Bucu, Lupău, Cămătaru Si ceilalţi pot spulbera plafo­narea in care au ajuns foarte rapid după ce mai toată lu­mea îi vedea în „linia întîi" a fobtalului nostru. Mircea M. IONESCU

Next