Sportul, iulie 1978 (Anul 34, nr. 8900-8925)

1978-07-01 / nr. 8900

Tudor Vianu despre sport DIALOG PESTE UN SFERT DE VEAC Oferindu-ne .Scrierile de călătorie“ ale lui Tudor Vianu, intr-o îngrijită selecţie, şi sim­­ţindu-se obligat de titulatura e­­diturii (Sport-Turism), antolo­­gistul Gelu Ionescu ne face cadou, intr-o inspirată ,ad­dendă", două articole consa­crate exclusiv sportului de ma­rele eseist român la distanţă de un sfert de veac. Acest răs­timp, singur, este în măsură să explice optica diferită a auto­rului față de fenomenul sport. In 1931 apare în revista „Gin­­direa" articolul „Valoarea spor­tului", un aspru rechizitoriu al exceselor „sportismului". După ce recunoaşte că „sportul face In adevăr parte dintre marile realităţi constructive" ale socie­tăţii umane sau că „sportul dă replica unora din relele de care aceste societăţi (n.n. referin­­du-se la societatea capitalistă) ■uferă, incercind să le com­penseze şi să le amendeze", T. Vianu caută valenţele sportului în ordinea morală. Şi tocmai aici, el este dezamăgit, pe drept cuvint, într-o epocă de prolife­rare a sportului profesionist. Numai această realitate îl pu­tea duce la amarele concluzii, potrivit cărora sportul denu­meşte astfel „un exces, un cult exclusiv închinat pumnului care loveşte şi piciorului care a­­leargă bine". Peste exact 25 de ani, coinci­denţa face ca tocmai ziarul nos­tru­­,Sportul popular“ din 29 decembrie 1956) să publice arti­colul „Călătorie cu sportivi", in care Tudor Vianu — întors in acelaşi avion cu olimpicii noş­tri venind de la Melbourne — scrie nu numai o replică la propria sa opinie trecută („in­­tr-un rind am şi cîrtit puţin împotriva sportului"), ci o ade­vărată odă la adresa Jocurilor Olimpice. Iată cum sintetizează el concursurile olimpice: „Ener­giile naţionale in loc să se opună şi să se combată, se des­făşoară parad şi, in loc să se nimicească reciproc, doresc să se întreacă". Iar mai de­parte : „Emulaţia in locul opo­ziţiei este lozinca de care se anină toate speranţele lumii. Sportivii o realizează de pe a­­cum. In miinile lor arde una din făcliile păcii". Dar eseistul însuşi mai simte nevoia să plătească — peste vremuri — o reparaţie domeniului... cirtit ; şi atunci recunoaşte (in condi­ţiile sportului practicat pentru binele tuturor) : „Pe fapta fi­zică a antrenamentului sportiv se dezvoltă un mare număr de Însuşiri şi achiziţii morale". În­tregul text e pilduitor şi pen­tru faptul că se încheie cu un apel indirect, pe care cei vi­zaţi l-ar putea recepta : „Cum se face că scriitorii s-au oprit atit de rar in faţa vieţii spor­tive a ţării ?“■ Ionel Teodoreanu : „SCRIAM CU ASCUŢIŞUL PATINEI PE GHEAŢĂ Editura „Junimea" din Iaşi a trimis in librării un volum plin de interes pentru cei ce au iubit nu numai „Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, ci şi a­­taşamentul său la fenomenul sportiv. Culegerea întocmită de Nicolae Ciobanu rezervă dealt­fel un vast spaţiu operelor sportive ale scriitorului moldo­vean. Se regăsesc aici bucăţile .Moţi Spakov", „Un campion de altădată : C. Virtosu", „O fată din Norvegia : Sonia Henje", „Calul maiorului Chirculescu*, „Inițial stadion : maidanul", „Yo-yo şi Diabolo", ba chiar şi prefaţa la volumul „Costin Păun — 101 portrete din bo­xul românesc". Antologistul în­suşi socoteşte că „alături de Camil Petrescu sau de Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu este unul dintre importanţii cronicari sportivi din rîndul scriitorilor" şi „Pentru Ionel Teodoreanu — sportul este o formă de manifestare emina­mente artistică a fiinţei umane". Cum să nu fie aşa, cind despre sine — in acest volum cuprin­­zind şi amintiri — Teodoreanu spune : „Pină la virsta de paisprezece ani am avut o viaţă ia care a dominat spor­tul : tenisul, călăria, patinajul, sketingul, foot-hallul“ şi în altă parte : „Eram pe atunci pasio­nat patinator. Manuscrisele mele Ie scriam eu ascuţişul pa­linei pe gheaţă“. Iată şi citeva mostre din „li­teratura sportivă" a lui Ionel Teodoreanu care ar putea in­cita la o lectură mai largă : „Dară scena operei din Pa­ris pe care a dansat Nijinsky in fruntea bâlciului rusesc ar devenit sloi polar luminat de aceeaşi rampă şi privită de a­­ceiaşi spectatori ; şi dacă Sonia Henie ar apărea singură pe nu­ditatea pură a gheţii, spectaco­lul acestei seri ar dezlănţui a­­celeaşi aclamaţii şi aplauze ca şi o nijinskyadă. Vreau să spun prin aceasta că Sonia Henje a depăşit hotarul supremelor per­formanţe sportive intrind adine­an artă, pină acolo unde patria ei intîlneşte, tot aripă, călciiul de zbor al lui Nijinsky, veacul marmorei eline şi pe-al renaş­terii italiene". „Mina maiorului Chirculescu pe dir­ogii calului este egală miinlc lui Enescu pe arcuşul viorii ; stau amindouă pe ace­laşi hotar de la care gitul co­mat al calului e frate cu firul muzical al violinii". •­ Ionel Teodoreanu : Cum am scris „Medelenii", Editura Junimea, Iași, 1978. BASEBALL [­ „MARILE CANIOANE" In impresiile sale de călăto­rie (care se constituie în jur­nal, oricît ar protesta autorul), Dan Grigorescu rezervă nu mai puţin de 20 de pagini — a­­proape fireşti in condiţiile rea­lităţii americane — fenomenu­lui sportiv. „Marile canioane“ (colecţia Clepsidra, editura E­­minescu) ne oferă astfel o imagine destul de cuprinză­toare asupra luminilor şi um­brelor sportului american, prea adesea comercializat şi supus rigorilor industriei spectacolului. Pentru că baseballul — atît de asemănător cu cină — nu putea lipsi din notele de că­lătorie ale autorului, am ales pentru astăzi un fragment sem­nificativ : „In primăvara lui 1973, nenu­­m­ăraţi pasionaţi ai baseballu­­lui aşteptau cu sufletul la aură doborirea unuia dintre cele mai vechi recorduri din acest sport ale cărui reguli nu le-am in­teles niciodată prea bine. Unul dintre jucătorii de odinioară, transformat in legendă de ge­neraţiile ce au trecut, una după alta, pe porţile marilor sta­dioane, a fost Habe Ruth. Poate că despre nici un sportiv al America nu se vorbeşte cu a­­tita respect, ca despre eroii po­veştilor cu indieni si cu bizoni de acum o sută si ceva de ani. Buffalo Bill si Davy Crockett. Cind se află ..la bătaie“, jucă­torul de baseball trebuie să lo­vească mina ca avea, învelită in piele, astfel incit să ajungă de­parte si să-i rămină destul timp să alerge si să ajungă, pe tind, la oazele păzite de adversar, înainte ca acestuia să i se arunce si să prindă mingea recuperată de coechi­pieri. Se înțelege, cea mai bună lovitură este aceea care trece dincolo de gardul de împrej­muire a terenului, pentru că jucătorul poate, in timpul în­treruperii jocului, să colinde toate bazele adverse si să a­­ji­ngă acasă, sub umbrarul unde-l așteaptă echipa lui, o asemenea lovitură plină de di­băcie nu se vede prea des (pentru că si adversarul i-o azvirle cu toată puterea si bila cu care trebuie s-o lovească este oata si nu se poate minții de oricine). Statisticile (nelip­sitele statistici americane!) sta­biliseră că Babe Ruth a reali­zat c"7" mai multe home runs, „ale mări pipă acasă“ , 714. Si, in acea primăvară a lui 1973, se aştepta ca un jucător din Atlanta, Hank Aaron, să a­jungă din urmă recordul lui Babe. Ceea ce s-a fi intimplat. Ediţiile din acea zi ale zia­relor au anuntat evenimentul cu litere mari, pe prima pagină. Buletinele de stiri ale televi­ziunii l-au comentat pe larg si au prezentat, in reluare, de citeva ori, alergarea triumfală a lui Hank in jurul terenului ; adversarii, cu şepcuţele tinute tub brut, il aplaudau, coechi­pierii săreau de bucurie şi-l aş­teptau să-l îmbrăţişeze. A doua zi, bineînţeles. Aaron a apărut la televiziune. Poves­tea, cu simpliate, că ştia că-l ca egala pe Babe, că in alte privinţe Babe era, insă, inega­labil. Si cind a fost întrebat dacă s-a temut de ziua aceasta. Hank Aaron a arătat un vraf imens de scrisori si a răspuns: „Totuşi, nu erau citeva sute de scrisori de ameninţare . Hank fusese sfătuit să nu în­cerce etatarea recordului. Nu neapărat din respect pentru a­­mintirea lui Ruth , dar pentru că Babe fusese alb­­i Hank era neam. Incredibilă intimplare intr-o țară ale cărei culori tint atit de des apărate de sportivi ne­gri...“ ANDI PROCA, BRAILA. Numai pentru executarea unui penalty se prelungeşte timpul regula­mentar de Joc. Altfel, în orice situaţie, dacă n-au fost anun­ţate prelungiri determinate de anumite pierderi ale timpului de Joc, arbitrul va fluiera sfîrşitul partidei exact In clipa cind cro­nometrul său arată sftrșitul celor 15 de minute ale celei de a doua reprize. ALEXANDRU PIEDEMONTE, TÎRGOVIȘTE. Ultimul „Anuar al fotbalului romfinesc“ este cel ce se referă la perioada 1913—1974. Evident, Uralul a fost epuizat. Următorul anuar este un curs de alcătuire. MARIAN BIREA, COMUNA MAGURA. Din cele arătate de dv. reiese că are­­unele cali­tăţi de mărşăluitor. Dacă ambi­ţia vă îndeamnă spre perfor­manţă şi sînteţi convins că aţi putea reuşi, Încercaţi să luaţi le­gătura cu clubul Olimpia din Bucureşti unde există un mă­nunchi de buni mărşăluitori. Cine ştie, poate că intr-o zi vă alăturaţi şi dv. Deci : clubul O­­limpia, str. Labirint nr. 75, sec­torul 4, telefon 22 00 5­. Ing. ION ANDREESCU, ARAD. „Maracana" din Rio de Janeiro, cu cele 180 ooo de locuri ale sale, este cel mai mare stadion de fotbal din lume. In Europa, pri­marul este deţinut de ,,Hampden Park" din Glasgow, cu cei 140—150 000 de spectatori pe care li poate cuprinde. Cum jumătate din acest stadion are locuri de stat in... picioare, cifra spectato­rilor este in funcţie, fireşte, şi de... dimensiunile lor corporale ! LTVTU VLAD, CONSTANTA: „Sînt un vechi suporter al Rapidului şi urmăresc de multă vreme evoluţiile acestei echipe". Şi nu v-aţi... îmbolnăvit ! Vă fe­licit ! Dar, să vă răspund şi la intre­barea pe care mi-aţi pus-o , echipa dv. favorită a ciştigat de 1 ori „Cupa României". De 7 ori (de 6 ori consecutiv I) Înainte de 11M4 şi o dată In 1972, cind a În­vins In finală pe Universitatea Craiova. Dar nu se poate trăi numai din amintiri ! Să sperăm că şi fotbaliştii din Giuleşti gîn­­desc la fel... VLAD ŞERBANESCU, BUCU­REŞTI. întrebarea v-a fost ins­pira­ta, probabil, de lovitura de­­ 11 metri acordată Argentinei, In meciul cu Franţa, din cadrul turneului final al C.M. Arbitrul de centru este — ca să spunem aşa — „stâpînul" careului de 16 metri, ca atare, tuştenui nu tre­buie ii Intervină In această zo­nă „fierbinte", lăatndu-1 să deci­dă pe centrai care, In mod nor­mal, trebuie să se afle aproape de fază. Mai ales, la infracţiunile care ar trebui pedepsite cu lovi­turi de la li metri, arbitrul de centru este singurul care are cu­vin­tul. Numai in cazuri excepţio­nale, cind tuşierul Îşi dă seama că centralul n-a fost în măsură să vadă rana respectivă — de pildă, era căzut la primb­t in mo­mentul acela — el poate semna­liza şi o asemenea infracţiune. Nu este tuşierul ajutorul arbitru­lui de centru­­ AUREL POPESCU, BUCUREŞTI. Este firesc ca exigenţele — fie că e vorba de tehnica de joc, fie de climatul disciplinar — să crească in raport cu eşalonul din care face parte echipa respecti­vă, Divizia A fiind pe primul loc. Deci, exemplul dat de dv. nu ni se pare nimerit. Oricum Insă aveţi dreptate cind vă exprimaţi părerea că Petrolistul Dărmă­­neşti ar fi meritat o sancţiune şi mai aspră pentru cele intim­­plate la meciul cu DEMAR Mă­­răşeşti. Dar, cum echipa din Dăr­­măneşti tot n-a mai putut scăpa de retrogradare... DORU BOSTAN, AGURIŞ. Cre­deam că nu mai există vreun iubitor al fotbalului care are nedumeriri în această privinţă . Intr-un meci oficial de fotbal — deci şi in campionatul mondial — nu pot fi schimbaţi decit 2 ju­cători, indiferent de postul pe care joacă ei : un cîmp sau în poartă. Uustpotii , N. CLAUDIU ^\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\­ I SPORTUL LA SALONUL­­ I DE ARTE I g Sala Dalles găzduieşte g Expoziţia anuală republicană g de pictură şi sculptură. Am g parcurs din nou sălile cu g neschimbata curiozitate de a g întilni lucrările inspirate din g viaţa sportivă. Da, şi de astă­­ dată, artiştii n-au rămas in­­g sensibili la fenomenul sport, g zugrăvind mişcarea in aer g liber cu mijloacele proprii j: lor. Corneliu Vasilescu pic­g tează un grup de suliţase g („Sportive“); Vasile Celmare g face un studiu anatomic, ca ^ un mozaic, intitulindu-1 „Ti- i neri sportivi" ; Dorian Szász ,p­e prezent — cu o consec- t venţă care riscă să devină g monotonie ! — cu obişnuitele g sale siluete de fotbalişti g („Echipa ciştigătoare") sau g de membri ai unei nedefini­­g te echipe („Sport 3“) . Maria­n Gruici ne înfăţişează o ta- Sg bără de corturi la malul mă­­g rii, cu vele la orizont (,,Ma­­g­rină") ; Gabriela Patulea­­g Drăguţ se lasă impresionată g de jocul zm­eielor („Zbor de g copii") , iar Amelia Ghera­­g­him-Diamandescu atacă in­­g distinctele contururi ale „Eu­­g ritmici" (subiect atit de drag g dascălului braşovean de edu­­­­­aţie fizică Radu Frunteş). g In domeniul sculpturii, fla­­g­rilegiul e ceva mai sărac. g Vasilica Marinescu prezintă g bustul de gimnastă puberă g „Nadia" . Gheorghe Coman g (Buzău) cioplește In piatră o „Sportivă" purtînd flamu­ra victoriei , de trei ori „Ti­nereţe" in operele lui Barbu Bocu (Cluj-Napoca) — un tors de fată in lemn, Victor Postelnicu — o Nike in pia­tră avîntată spre un tel ne­ştiut, sau Cristian Breazu — o poză statică în piatră. Ni se pare ciudat să constatăm cit de puţin ii inspiră astăzi pe sculptori trupul în mişca­re, dinamic, cu adevărat „sculptural" al sportivului, trupul care a dat, prin ope­rele antichităţii, modele ad­mirate peste veacuri ! Poate că noi înşine nu mai facem de la o vreme destul pentru a-i chema mai aproape de actul sportiv pe artişti. Poa­te că sectoarele de propa­gandă sportivă ar trebui să găsească cu oarecare imagi­naţie mijloacele de a stimu­la pe artişti, de a-i capta d­in aşa fel incit să nu mai existe baze sportive sau sedii de organizaţii sportive neim­­podobite cu operele cu su­biect sportiv ale artiştilor noştri. Astfel, artiştii plastici se vor simţi ei inşişi mai îmboldiţi la conlucrarea cu noi. De multă vreme e aş­teptată o expoziţie naţiona­lă de pictură, sculptură şi grafică dedicată sportului ! Iată o iniţiativă care s-ar potrivi de minune in pro­gramul Comitetului olimpic român. SlPTAMlNA OLIMPICĂ, LA BRASOV li . Ca in fiecare an, Săptă­­­­mina olimpică a fost cele- i brată la Brașov cu diverse manifestări cultural-sportive. Cabinetul metodic al clu­bului Tractorul a dezbătut tema măiestriei sportive, prezentată de antrenorul e­­merit Dumitru Popescu-Co­­libași, iar la clubul Steagul roşu Gheorghe Cefan (atle­tism) şi Gheorghe Bîrcu (lupte libere) au împărtăşit celorlalţi colegi din expe­rienţa lor. O intilnire ase­mănătoare — cu sportivii laureaţi ai Braşovului: Emi­lian Cristian şi Marian Va­­silache — a avut loc şi la clubul Dinamo. Frumoasa iniţiativă a prof. Radu Frunteş s-a soldat cu o expoziţie de carte olimpi­că, un concurs pentru insig­na olimpică, o prezentare a simbolurilor olimpice făcută de prof. Virgil Luciu şi un reuşit spectacol de euritmie. D­e un succes deosebit s-a bucurat expoziţia filatelică internaţională din holul Tea­trului dramatic (coordona­tor: prof. Petre Istrate) pe următoarele teme: campiona­tul mondial de fotbal, Jocu­rile Olimpice, şah, sporturi de iarnă. Nu au lipsit nici Intîlniri sportive internaţionale la ş tir, baschet, volei. expoziţie : \ DEDICATĂ [ TURISMULUI | j CONTEMPORAN ! ■ In cadrul „Daciadei", cu: •prilejul aniversării a trei do-‘ genii de turism de masă în" Itara noastră, Comisia muni-­­­cipală București de turism," ^alpinism si orientare a orga-, •nizat. in sala A.A.F. din strg •Brezoianu, o expoziţie pre-" zentind caracterul muttilate-" ral al turismului românesc-* 1 , contemporan, ca activitate" recreativă și sportivă. In-­ tr-un ansamblu destul de.' heteroclit sunt expuse afişe, „ caricaturi, cupe, medalii," plachete, desene, machete," '.ecusoane, fotografii, panouri" ,filatelice, cărţi, pliante, al-­ ,bume, obiecte turistice şi de" folclor etc. In limitele expo-J­o ziţiei se reintilnesc pasiona-3 ţii drumeţiei de ieri şi de 1 azi, intr-un meritat omagiul adresat activităţii turistice 3 atît de plină de virtuţi utili- 3 tare şi de agrement. 5 Pagină realizată de Victor BAJACULESCU

Next