Sportul, iulie 1978 (Anul 34, nr. 8900-8925)
1978-07-01 / nr. 8900
Tudor Vianu despre sport DIALOG PESTE UN SFERT DE VEAC Oferindu-ne .Scrierile de călătorie“ ale lui Tudor Vianu, intr-o îngrijită selecţie, şi simţindu-se obligat de titulatura editurii (Sport-Turism), antologistul Gelu Ionescu ne face cadou, intr-o inspirată ,addendă", două articole consacrate exclusiv sportului de marele eseist român la distanţă de un sfert de veac. Acest răstimp, singur, este în măsură să explice optica diferită a autorului față de fenomenul sport. In 1931 apare în revista „Gindirea" articolul „Valoarea sportului", un aspru rechizitoriu al exceselor „sportismului". După ce recunoaşte că „sportul face In adevăr parte dintre marile realităţi constructive" ale societăţii umane sau că „sportul dă replica unora din relele de care aceste societăţi (n.n. referindu-se la societatea capitalistă) ■uferă, incercind să le compenseze şi să le amendeze", T. Vianu caută valenţele sportului în ordinea morală. Şi tocmai aici, el este dezamăgit, pe drept cuvint, într-o epocă de proliferare a sportului profesionist. Numai această realitate îl putea duce la amarele concluzii, potrivit cărora sportul denumeşte astfel „un exces, un cult exclusiv închinat pumnului care loveşte şi piciorului care aleargă bine". Peste exact 25 de ani, coincidenţa face ca tocmai ziarul nostru,Sportul popular“ din 29 decembrie 1956) să publice articolul „Călătorie cu sportivi", in care Tudor Vianu — întors in acelaşi avion cu olimpicii noştri venind de la Melbourne — scrie nu numai o replică la propria sa opinie trecută („intr-un rind am şi cîrtit puţin împotriva sportului"), ci o adevărată odă la adresa Jocurilor Olimpice. Iată cum sintetizează el concursurile olimpice: „Energiile naţionale in loc să se opună şi să se combată, se desfăşoară parad şi, in loc să se nimicească reciproc, doresc să se întreacă". Iar mai departe : „Emulaţia in locul opoziţiei este lozinca de care se anină toate speranţele lumii. Sportivii o realizează de pe acum. In miinile lor arde una din făcliile păcii". Dar eseistul însuşi mai simte nevoia să plătească — peste vremuri — o reparaţie domeniului... cirtit ; şi atunci recunoaşte (in condiţiile sportului practicat pentru binele tuturor) : „Pe fapta fizică a antrenamentului sportiv se dezvoltă un mare număr de Însuşiri şi achiziţii morale". Întregul text e pilduitor şi pentru faptul că se încheie cu un apel indirect, pe care cei vizaţi l-ar putea recepta : „Cum se face că scriitorii s-au oprit atit de rar in faţa vieţii sportive a ţării ?“■ Ionel Teodoreanu : „SCRIAM CU ASCUŢIŞUL PATINEI PE GHEAŢĂ Editura „Junimea" din Iaşi a trimis in librării un volum plin de interes pentru cei ce au iubit nu numai „Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, ci şi ataşamentul său la fenomenul sportiv. Culegerea întocmită de Nicolae Ciobanu rezervă dealtfel un vast spaţiu operelor sportive ale scriitorului moldovean. Se regăsesc aici bucăţile .Moţi Spakov", „Un campion de altădată : C. Virtosu", „O fată din Norvegia : Sonia Henje", „Calul maiorului Chirculescu*, „Inițial stadion : maidanul", „Yo-yo şi Diabolo", ba chiar şi prefaţa la volumul „Costin Păun — 101 portrete din boxul românesc". Antologistul însuşi socoteşte că „alături de Camil Petrescu sau de Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu este unul dintre importanţii cronicari sportivi din rîndul scriitorilor" şi „Pentru Ionel Teodoreanu — sportul este o formă de manifestare eminamente artistică a fiinţei umane". Cum să nu fie aşa, cind despre sine — in acest volum cuprinzind şi amintiri — Teodoreanu spune : „Pină la virsta de paisprezece ani am avut o viaţă ia care a dominat sportul : tenisul, călăria, patinajul, sketingul, foot-hallul“ şi în altă parte : „Eram pe atunci pasionat patinator. Manuscrisele mele Ie scriam eu ascuţişul palinei pe gheaţă“. Iată şi citeva mostre din „literatura sportivă" a lui Ionel Teodoreanu care ar putea incita la o lectură mai largă : „Dară scena operei din Paris pe care a dansat Nijinsky in fruntea bâlciului rusesc ar devenit sloi polar luminat de aceeaşi rampă şi privită de aceiaşi spectatori ; şi dacă Sonia Henie ar apărea singură pe nuditatea pură a gheţii, spectacolul acestei seri ar dezlănţui aceleaşi aclamaţii şi aplauze ca şi o nijinskyadă. Vreau să spun prin aceasta că Sonia Henje a depăşit hotarul supremelor performanţe sportive intrind adinean artă, pină acolo unde patria ei intîlneşte, tot aripă, călciiul de zbor al lui Nijinsky, veacul marmorei eline şi pe-al renaşterii italiene". „Mina maiorului Chirculescu pe dirogii calului este egală miinlc lui Enescu pe arcuşul viorii ; stau amindouă pe acelaşi hotar de la care gitul comat al calului e frate cu firul muzical al violinii". • Ionel Teodoreanu : Cum am scris „Medelenii", Editura Junimea, Iași, 1978. BASEBALL [ „MARILE CANIOANE" In impresiile sale de călătorie (care se constituie în jurnal, oricît ar protesta autorul), Dan Grigorescu rezervă nu mai puţin de 20 de pagini — aproape fireşti in condiţiile realităţii americane — fenomenului sportiv. „Marile canioane“ (colecţia Clepsidra, editura Eminescu) ne oferă astfel o imagine destul de cuprinzătoare asupra luminilor şi umbrelor sportului american, prea adesea comercializat şi supus rigorilor industriei spectacolului. Pentru că baseballul — atît de asemănător cu cină — nu putea lipsi din notele de călătorie ale autorului, am ales pentru astăzi un fragment semnificativ : „In primăvara lui 1973, nenumăraţi pasionaţi ai baseballului aşteptau cu sufletul la aură doborirea unuia dintre cele mai vechi recorduri din acest sport ale cărui reguli nu le-am inteles niciodată prea bine. Unul dintre jucătorii de odinioară, transformat in legendă de generaţiile ce au trecut, una după alta, pe porţile marilor stadioane, a fost Habe Ruth. Poate că despre nici un sportiv al America nu se vorbeşte cu atita respect, ca despre eroii poveştilor cu indieni si cu bizoni de acum o sută si ceva de ani. Buffalo Bill si Davy Crockett. Cind se află ..la bătaie“, jucătorul de baseball trebuie să lovească mina ca avea, învelită in piele, astfel incit să ajungă departe si să-i rămină destul timp să alerge si să ajungă, pe tind, la oazele păzite de adversar, înainte ca acestuia să i se arunce si să prindă mingea recuperată de coechipieri. Se înțelege, cea mai bună lovitură este aceea care trece dincolo de gardul de împrejmuire a terenului, pentru că jucătorul poate, in timpul întreruperii jocului, să colinde toate bazele adverse si să ajingă acasă, sub umbrarul unde-l așteaptă echipa lui, o asemenea lovitură plină de dibăcie nu se vede prea des (pentru că si adversarul i-o azvirle cu toată puterea si bila cu care trebuie s-o lovească este oata si nu se poate minții de oricine). Statisticile (nelipsitele statistici americane!) stabiliseră că Babe Ruth a realizat c"7" mai multe home runs, „ale mări pipă acasă“ , 714. Si, in acea primăvară a lui 1973, se aştepta ca un jucător din Atlanta, Hank Aaron, să ajungă din urmă recordul lui Babe. Ceea ce s-a fi intimplat. Ediţiile din acea zi ale ziarelor au anuntat evenimentul cu litere mari, pe prima pagină. Buletinele de stiri ale televiziunii l-au comentat pe larg si au prezentat, in reluare, de citeva ori, alergarea triumfală a lui Hank in jurul terenului ; adversarii, cu şepcuţele tinute tub brut, il aplaudau, coechipierii săreau de bucurie şi-l aşteptau să-l îmbrăţişeze. A doua zi, bineînţeles. Aaron a apărut la televiziune. Povestea, cu simpliate, că ştia că-l ca egala pe Babe, că in alte privinţe Babe era, insă, inegalabil. Si cind a fost întrebat dacă s-a temut de ziua aceasta. Hank Aaron a arătat un vraf imens de scrisori si a răspuns: „Totuşi, nu erau citeva sute de scrisori de ameninţare . Hank fusese sfătuit să nu încerce etatarea recordului. Nu neapărat din respect pentru amintirea lui Ruth , dar pentru că Babe fusese albi Hank era neam. Incredibilă intimplare intr-o țară ale cărei culori tint atit de des apărate de sportivi negri...“ ANDI PROCA, BRAILA. Numai pentru executarea unui penalty se prelungeşte timpul regulamentar de Joc. Altfel, în orice situaţie, dacă n-au fost anunţate prelungiri determinate de anumite pierderi ale timpului de Joc, arbitrul va fluiera sfîrşitul partidei exact In clipa cind cronometrul său arată sftrșitul celor 15 de minute ale celei de a doua reprize. ALEXANDRU PIEDEMONTE, TÎRGOVIȘTE. Ultimul „Anuar al fotbalului romfinesc“ este cel ce se referă la perioada 1913—1974. Evident, Uralul a fost epuizat. Următorul anuar este un curs de alcătuire. MARIAN BIREA, COMUNA MAGURA. Din cele arătate de dv. reiese că areunele calităţi de mărşăluitor. Dacă ambiţia vă îndeamnă spre performanţă şi sînteţi convins că aţi putea reuşi, Încercaţi să luaţi legătura cu clubul Olimpia din Bucureşti unde există un mănunchi de buni mărşăluitori. Cine ştie, poate că intr-o zi vă alăturaţi şi dv. Deci : clubul Olimpia, str. Labirint nr. 75, sectorul 4, telefon 22 00 5. Ing. ION ANDREESCU, ARAD. „Maracana" din Rio de Janeiro, cu cele 180 ooo de locuri ale sale, este cel mai mare stadion de fotbal din lume. In Europa, primarul este deţinut de ,,Hampden Park" din Glasgow, cu cei 140—150 000 de spectatori pe care li poate cuprinde. Cum jumătate din acest stadion are locuri de stat in... picioare, cifra spectatorilor este in funcţie, fireşte, şi de... dimensiunile lor corporale ! LTVTU VLAD, CONSTANTA: „Sînt un vechi suporter al Rapidului şi urmăresc de multă vreme evoluţiile acestei echipe". Şi nu v-aţi... îmbolnăvit ! Vă felicit ! Dar, să vă răspund şi la intrebarea pe care mi-aţi pus-o , echipa dv. favorită a ciştigat de 1 ori „Cupa României". De 7 ori (de 6 ori consecutiv I) Înainte de 11M4 şi o dată In 1972, cind a Învins In finală pe Universitatea Craiova. Dar nu se poate trăi numai din amintiri ! Să sperăm că şi fotbaliştii din Giuleşti gîndesc la fel... VLAD ŞERBANESCU, BUCUREŞTI. întrebarea v-a fost inspirata, probabil, de lovitura de 11 metri acordată Argentinei, In meciul cu Franţa, din cadrul turneului final al C.M. Arbitrul de centru este — ca să spunem aşa — „stâpînul" careului de 16 metri, ca atare, tuştenui nu trebuie ii Intervină In această zonă „fierbinte", lăatndu-1 să decidă pe centrai care, In mod normal, trebuie să se afle aproape de fază. Mai ales, la infracţiunile care ar trebui pedepsite cu lovituri de la li metri, arbitrul de centru este singurul care are cuvintul. Numai in cazuri excepţionale, cind tuşierul Îşi dă seama că centralul n-a fost în măsură să vadă rana respectivă — de pildă, era căzut la primbt in momentul acela — el poate semnaliza şi o asemenea infracţiune. Nu este tuşierul ajutorul arbitrului de centru AUREL POPESCU, BUCUREŞTI. Este firesc ca exigenţele — fie că e vorba de tehnica de joc, fie de climatul disciplinar — să crească in raport cu eşalonul din care face parte echipa respectivă, Divizia A fiind pe primul loc. Deci, exemplul dat de dv. nu ni se pare nimerit. Oricum Insă aveţi dreptate cind vă exprimaţi părerea că Petrolistul Dărmăneşti ar fi meritat o sancţiune şi mai aspră pentru cele intimplate la meciul cu DEMAR Mărăşeşti. Dar, cum echipa din Dărmăneşti tot n-a mai putut scăpa de retrogradare... DORU BOSTAN, AGURIŞ. Credeam că nu mai există vreun iubitor al fotbalului care are nedumeriri în această privinţă . Intr-un meci oficial de fotbal — deci şi in campionatul mondial — nu pot fi schimbaţi decit 2 jucători, indiferent de postul pe care joacă ei : un cîmp sau în poartă. Uustpotii , N. CLAUDIU ^\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\ I SPORTUL LA SALONUL I DE ARTE I g Sala Dalles găzduieşte g Expoziţia anuală republicană g de pictură şi sculptură. Am g parcurs din nou sălile cu g neschimbata curiozitate de a g întilni lucrările inspirate din g viaţa sportivă. Da, şi de astă dată, artiştii n-au rămas ing sensibili la fenomenul sport, g zugrăvind mişcarea in aer g liber cu mijloacele proprii j: lor. Corneliu Vasilescu picg tează un grup de suliţase g („Sportive“); Vasile Celmare g face un studiu anatomic, ca ^ un mozaic, intitulindu-1 „Ti- i neri sportivi" ; Dorian Szász ,pe prezent — cu o consec- t venţă care riscă să devină g monotonie ! — cu obişnuitele g sale siluete de fotbalişti g („Echipa ciştigătoare") sau g de membri ai unei nedefinig te echipe („Sport 3“) . Marian Gruici ne înfăţişează o ta- Sg bără de corturi la malul măg rii, cu vele la orizont (,,Magrină") ; Gabriela Patuleag Drăguţ se lasă impresionată g de jocul zmeielor („Zbor de g copii") , iar Amelia Gheraghim-Diamandescu atacă ing distinctele contururi ale „Eug ritmici" (subiect atit de drag g dascălului braşovean de eduaţie fizică Radu Frunteş). g In domeniul sculpturii, flagrilegiul e ceva mai sărac. g Vasilica Marinescu prezintă g bustul de gimnastă puberă g „Nadia" . Gheorghe Coman g (Buzău) cioplește In piatră o „Sportivă" purtînd flamura victoriei , de trei ori „Tinereţe" in operele lui Barbu Bocu (Cluj-Napoca) — un tors de fată in lemn, Victor Postelnicu — o Nike in piatră avîntată spre un tel neştiut, sau Cristian Breazu — o poză statică în piatră. Ni se pare ciudat să constatăm cit de puţin ii inspiră astăzi pe sculptori trupul în mişcare, dinamic, cu adevărat „sculptural" al sportivului, trupul care a dat, prin operele antichităţii, modele admirate peste veacuri ! Poate că noi înşine nu mai facem de la o vreme destul pentru a-i chema mai aproape de actul sportiv pe artişti. Poate că sectoarele de propagandă sportivă ar trebui să găsească cu oarecare imaginaţie mijloacele de a stimula pe artişti, de a-i capta din aşa fel incit să nu mai existe baze sportive sau sedii de organizaţii sportive neimpodobite cu operele cu subiect sportiv ale artiştilor noştri. Astfel, artiştii plastici se vor simţi ei inşişi mai îmboldiţi la conlucrarea cu noi. De multă vreme e aşteptată o expoziţie naţională de pictură, sculptură şi grafică dedicată sportului ! Iată o iniţiativă care s-ar potrivi de minune in programul Comitetului olimpic român. SlPTAMlNA OLIMPICĂ, LA BRASOV li . Ca in fiecare an, Săptămina olimpică a fost cele- i brată la Brașov cu diverse manifestări cultural-sportive. Cabinetul metodic al clubului Tractorul a dezbătut tema măiestriei sportive, prezentată de antrenorul emerit Dumitru Popescu-Colibași, iar la clubul Steagul roşu Gheorghe Cefan (atletism) şi Gheorghe Bîrcu (lupte libere) au împărtăşit celorlalţi colegi din experienţa lor. O intilnire asemănătoare — cu sportivii laureaţi ai Braşovului: Emilian Cristian şi Marian Vasilache — a avut loc şi la clubul Dinamo. Frumoasa iniţiativă a prof. Radu Frunteş s-a soldat cu o expoziţie de carte olimpică, un concurs pentru insigna olimpică, o prezentare a simbolurilor olimpice făcută de prof. Virgil Luciu şi un reuşit spectacol de euritmie. De un succes deosebit s-a bucurat expoziţia filatelică internaţională din holul Teatrului dramatic (coordonator: prof. Petre Istrate) pe următoarele teme: campionatul mondial de fotbal, Jocurile Olimpice, şah, sporturi de iarnă. Nu au lipsit nici Intîlniri sportive internaţionale la ş tir, baschet, volei. expoziţie : \ DEDICATĂ [ TURISMULUI | j CONTEMPORAN ! ■ In cadrul „Daciadei", cu: •prilejul aniversării a trei do-‘ genii de turism de masă în" Itara noastră, Comisia muni-cipală București de turism," ^alpinism si orientare a orga-, •nizat. in sala A.A.F. din strg •Brezoianu, o expoziţie pre-" zentind caracterul muttilate-" ral al turismului românesc-* 1 , contemporan, ca activitate" recreativă și sportivă. In- tr-un ansamblu destul de.' heteroclit sunt expuse afişe, „ caricaturi, cupe, medalii," plachete, desene, machete," '.ecusoane, fotografii, panouri" ,filatelice, cărţi, pliante, al- ,bume, obiecte turistice şi de" folclor etc. In limitele expo-Jo ziţiei se reintilnesc pasiona-3 ţii drumeţiei de ieri şi de 1 azi, intr-un meritat omagiul adresat activităţii turistice 3 atît de plină de virtuţi utili- 3 tare şi de agrement. 5 Pagină realizată de Victor BAJACULESCU