Steagul Roşu, noiembrie 1953 (Anul 8, nr. 255-272)

1953-11-10 / nr. 255

Pag. 5-s f—r- STE Ä G ü C E 0 $ II (Continuare din pag. l-a) economice fundamentale a socialismu­lui și legii dezvoltării planice, propor­ționale, a întregii economii­ socialiste. Tovarăși . Partidul și Guvernul manifestă mare grijă pentru întărirea sub toate a aspectele și dezvoltarea continuă a a­­griculturii noastre socialiste. Plenara din Septembrie a C.C. al Partidului, consacrată în mod special problemei dezvoltării continue a agriculturii, dezbătut sub toate aspectele această­­ problemă și a adoptat hotărîri de im­portanță istorică. Subliniind marile succese obținute în dezvoltarea agricul­turii socialiste, Plenara C.C. a semna­lat totodată cu toată sinceritatea bol­șevică rămânerea în urmă a ritmului de dezvoltare a agriculturii față de rit­mul creșterii industriei și față de creș­terea nevoilor populației în ceea ce pri­vește bunurile de consum. In cuprinză­torul său raport prezentat în cadrul plenarei, tovarășul N. S. Hrușciov, pri­mul secretar al Comitetului Central al Partidului nostru, a subliniat că la noi s’a produs o discordanță vădită între ritmul de creștere a industriei noastre mari, a populației orășenești, a bunei­­stări materiale a maselor celor ce mun­cesc, pe de o parte, și nivelul actual al producției agricole, pe de altă parte. Rămânerea în urmă a unor asemenea ramuri importante ale agriculturii cum sunt creșterea animalelor, producția de cartofi, legume și zarzavaturi înce­tinesc dezvoltarea mai departe a in­dustriei ușoare și alimentare și frâ­nează cu putere creșterea veniturilor colhozurilor și colhoznicilor. Hotărîrea Plenarei din Septembrie a C.C. al P.C.U.S. și hotărârile ulteri­oare ale Partidului și Guvernului pre­văd măsuri importante având drept scop întărirea continuă a orânduirii colhoznice, dezvoltarea creșterii ani­malelor, sporirea producției de legu­me, zarzavaturi și cartofi, sporirea producției la hectar a culturilor cerea­liere, industriale și oleaginoase și ridi­carea obligatorie, pe această bază, a bunei stări a întregii mase a țărăni­mii colhoznice. Sunt prevăzute măsuri importante pentru îmbunătățirea radicală a mun­cii S.M.T.-urilor. Stațiunile de Mașini și Tractoare constitue baza tehnico-ma­­terială, industrială,­ a orânduirii col­hoznice. Este necesar ca ele să devină în deplină măsură forța hotărîtoare și organizatoare în dezvoltarea producției colhoznice. In vederea înfăptuirii măsurilor ela­borate și a asigurării unui avânt con­siderabil al agriculturii și zootehniei socialiste, încă în 1953 vor fi alocate pentru dezvoltarea agriculturii aproxi­mativ 70 de miliarde de ruble din bu­getul­­ de stat, pe seama altor fonduri de stat, precum și a fondurilor proprii ale colhozurilor. Anul acesta, agricul­tura primește 150.000 de tractoare (so­cotite în tractoare de 15 C.P.), 42.000 de combine și peste 2 milioane de di­ferite unelte și mașini agricole. Acea­sta constitue un mare ajutor. Dar cea mai importantă dintre toate formele de ajutor pe care le acordă orașul, gospodăriei noastre colhoznice este ajutorul în cadre. Cadrele hotărăsc totul. Acum, când partidul și întregul popor vor ca agricultura noastră să se ridice rapid la nivelul industriei socia­liste, la nivelul nevoilor crescânde ale oamenilor muncii, iar veniturile colho­zurilor și ale fiecărui colhoznic să crească considerabil, partidul a adresat tuturor specialiștilor și mecanizatori­lor din agricultură chemarea de a păși în primele rânduri în frontul de luptă pentru sporirea producției de pâine, carne, lapte, cartofi, legume și zarza­vaturi. Această chemare a partidului a avut un larg ecou și uni număr însem­nat de specialiști în agricultură, ingi­neri și tehnicieni au și pornit la muncă în S.M.T.-uri și colhozuri. In îndeplinirea sarcinilor trasate a­­griculturii de partid și guvern, un rol important îl au organizațiile de partid, de comsomol, femeile colhoznice, lu­crătorii din S.M.T.-uri și sovhozuri, membrii de partid și cei fără partid. Numai entuziasmul în muncă, munca lor efectivă, pot asigura într-un termen scurt dezvoltarea multilaterală a agri­culturii și ridica rentabilitatea ei. Tovarăși , îndeplinirea cu succes a marii sar­cini — crearea unei abundențe de bu­nuri de consum în țară — depinde di­rect de îmbunătățirea continuă a acti­vității industriei noastre. Perfecționarea conducerii economice, ridicarea nivelu­lui muncii întreprinderilor industriale, creșterea continuă a productivității muncii, îmbunătățirea calității și redu­­­cerea prețului de cost al produselor in­dustriale trebue să se afle în centrul atenției noastre. Reducerea prețului de cost este o sursă foarte importantă a acumulării socialiste. Se știe că numai în cursul anului 1952 țara a obținut de pe urma reducerii prețului de cost al produse­lor industriale o economie de 46 mi­liarde de ruble. Or, aceasta nu este decât o parte din ceea ce se poate ob­ține dacă am lucra mai bine. Dar la noi există încă destule fabrici și u­­zine care nu îndeplinesc sarcinile de stat privitoare la creșterea producti­vității muncii, care au rebuturi în muncă, care luptă nesatisfăcător pen­tru o calitate superioară a producției, pentru reducerea prețului de cost. Obligația primordială a conducăto­rilor din economie, a directorilor de întreprinderi, a inginerilor și tehni­cienilor, a muncitorilor și a tuturor oamenilor muncii și, în primul rând, firește, a ministerelor corespunzătoare constă în a lichida lipsurile existente în muncă, în a asigura introducerea tehnicii noi și însușirea acesteia, în a îmbunătăți organizarea muncii și în a obține o creștere simțitoare a pro­ductivității în condițiile îmbunătăți­rii obligatorii a calității producției. Sarcina organizațiilor de partid, sovietice, sindicale și comsomoliste, constă în a dezvolta prin toate mij­loacele activitatea și­ inițiativa mase­lor, în a desfășura și mai larg între­cerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planurilor de producție, pentru ridicarea productivității mun­cii și reducerea prețului de cost al producției, pentru o înaltă calitate a acesteia. Forțele creatoare ale poporului sovietic sunt inepuizabile. O pildă de slujire patriotică a po­porului este munca glorioșilor noș­tri fruntași în producție. Acești oa­meni minunați, fii și fiice ale marelui nostru popor, sunt un exemplu pentru toți oamenii muncii sovietici. Expe­riența lor trebue larg popularizată, ea trebue să devină baza activității în muncă a tuturor oamenilor muncii. Genialil Lenin și continuatorul operei sale, marele Stalin, au arătat în repetate rânduri că baza forței și tăriei orânduirii sovietice o constitue alianța clasei muncitoare și țărănimii. In alianța de nezdruncinat a clasei muncitoare și țărănimii muncitoare ei au văzut principiul suprem al dic­taturii proletariatului. Sub conduce­rea Partidului Comunist, alianța cla­sei muncitoare și țărănimii a consti­tuit acea forță hotărîtoare care ne-a asigurat victoria în Octombrie 1917 și înaintarea victorioasă pe calea construirii socialismului în țara noa­stră. Trăinicia acestei alianțe este și chezășia mersului nostru mai departe pe calea spre comunism. Măsurile Partidului și Guvernului îndreptate spre dezvoltarea agriculturii și ridi­carea bunei stări a poporului vor con­tribui și mai mult la întărirea alian­ței clasei muncitoare și țărănimii, la întărirea imitații moral-politice a întregului nostru popor. Tovarăși . O cucerire din cele mai mari a Re­voluției din Octombrie este crearea Statului Sovietic multinațional, care a sudat pe veci prietenia popoarelor U.R.S.S. Țara noastră nu cunoaște desbinare națională. Revoluția din Octombrie a creat condițiile pentru dezvoltarea impetuoasă a economiei și culturii tuturor popoarelor care trăesc în marea noastră Patrie. Suntem în ajunul unui mare eve­niment — în Ianuarie anul viitor se împlinesc 300 de ani de la reunirea Ucrainei cu Rusia. Aceasta este mare sărbătoare nu numai a rușilor o și ucrainienilor — este o mare sărbă­toare a tuturor popoarelor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Alianța și prietenia frățească și de nezdruncinat dintre popoarele rus și ucrainian și dintre toate celelalte nu­meroase popoare ale marii noastre Patrii, constitue izvorul forțelor de nebiruit ale Statului Sovietic multina­țional. Trăiască prietenia frățească de nezdruncinat a popoarelor marii Țări a Sovietelor ! Una din cele mai importante con­diții ale construirii victorioase a co­munismului în țara noastră este întă­rirea continuă a Statului Sovietic. So­vietele, ca o formă nouă, cea mai democratică, a conducerii de stat, au trecut examenul în lupta pentru fe­ricirea și libertatea poporului. Noi trebue să întărim prin toate mijloa­cele Statul Sovietic, să perfecționăm munca sovietelor, să întărim legăturile lor cu cele mai largi mase ale po­porului. In acelaș timp, sarcina noastră este de a întări prin toate mijloacele for­țele armate ale statului sovietic, care stau de strajă libertății și indepen­denței Patriei noastre, de strajă mun­cii pașnice constructive a poporului nostru iubitor de pace. Oamenii sovietici sunt însuflețiți de energie și de hotărîrea de a munci pentru noi realizări în construirea co­munismului, pentru înflorirea Patriei socialiste. Conducerea înțeleaptă a Partidului Comunist, a Comitetului său Central și a Guvernului Sovietic este­­ gchezășia înaintării continue, cu succes, a țării noastre, pe calea con­struirii societății comuniste. Tovarăși . Avântul uriaș al muncii pașnice constructive, măsurile fără precedent ca amploare și importanță ale Parti­dului Comunist și ale Guvernului, în­dreptate spre avântul continuu al eco­nomiei naționale, spre ridicarea neîn­cetată a bunei stări materiale a oame­nilor sovietici dovedesc în modul cel mai evident caracterul pașnic al poli­ticii Partidului nostru și Guvernului Uniunii Sovietice. Guvernul Sovietic cu energia și consecvența care îi sunt proprii, a dus întotdeauna și duce o politică de men­ținere și consolidare a păcii în lumea întreagă, de dezvoltare a relațiilor de bună vecinătate cu toate țările, de dezvoltare și întărire a legăturilor e­­conomice internaționale. Această linie generală a politicii noastre externe a fost și rămâne ne­clintită. Lagărul imperialiștilor, în frunte cu forțele reacționare ale S.U.A., urmează linia pregătirii unui nou război. Tu­turor le este cunoscut că datorită străduințelor pline de zel ale cercuri­lor agresive ale S.U.A., „războiul rece“ continuă și se întețește tot mai mult. Nu încetează, ci se intensifică campa­nia deșănțată și murdară de calomnii împotriva U.R.S.S. și a celorlalte țări iubitoare de pace. Guvernul Statelor Unite ale Americii alocă în mod de­monstrativ sute de milioane de dolari pentru activitate subversivă în ță­rile lagărului democratic, continuă politica cursei înarmărilor, înjghe­bează grupări militare și creează in­tens o rețea deasă de baze militare în apropierea imediată a frontierelor țărilor lagărului democratic. Toate a­­ceste fapte nu pot, firește, să nu pro­voace o serioasă neliniște tuturor po­poarelor iubitoare de pace. Semnarea armistițiului și încetarea vărsării de sânge în Coreea consti­tue o contribuție importantă la cauza destinderii încordării internaționale. Se știe că Uniunea Sovietică, mână în mână cu Republica Populară Chi­neză și țările de democrație popu­lară, a luptat neobosit pentru înceta­rea acestui război crunt, nejust, de co­tropire, impus poporului coreean. Acum, când planurile agresorilor în Coreea au eșuat, nu este inutil să se amintească încă odată unele învăță­minte instructive ale războiului co­reean. Prin intervenția armată din­reea, agîresorii imperialiști visau Ca­să înrobească poporul­ coreean și tot­odată să înece în sânge și mișcarea de eliberare națională a popoarelor din Asia și bazinul Oceanului Pacific, care s-au ridicat la luptă pentru inde­pendența lor și pentru libertăți de­mocratice. Dar agresorii își propun, iar po­poarele care-și apără libertatea și independența, dispun. Evenimentele din Coreea au arătat că popoarele din Asia sunt ferm hotă­­rîte să-și apere libertatea și indepen­dența națională, să nu îngădue ca în Extremul Orient să se creeze focarul unui nou război mondial. Imperialiștii ar trebui să înțeleagă acel adevăr că au apus demult vre­murile când puteau să poruncească, nestânjenit popoarelor înrobite din țările coloniale și dependente. In des­tinele istorice ale acestor popoare s’a produs o cotitură radicală. Popoarele Asiei vor să fie stăpâni deplini ai pământului lor, ai soartei lor. In Asia a luat naștere o mare pu­tere democrat-populară — Republica Populară Chineză, care acționează ca un factor de stabilizare a păcii progresului atât în Asia cât și în în­­i­treaga lume. Această mare țară îm­piedică pe imperialiști să ducă ne­pedepsit o politică de transformare a Asiei, într-un focar al unui nou război mondial. Ea este un puternic bastion al popoarelor asuprite din Orient în lupta lor pentru libertate, democrație și adevărată independență. In legătură cu aceasta nu putem să nu ne referim la poziția puterilor imperialiste care se opun restabilirii drepturilor legitime ale Republicii Populare Chineze în Organizația Na­țiunilor Unite. Această poziție contri­­bue fără doar și poate la menținerea mai departe a încordării internaționale. Marele popor chinez nu poate fi igno­rat în rezolvarea celor mai impor­tante probleme internaționale în spe­cial a celor referitoare la Extremul Orient. Fără participarea activă a Re­publicii Populare Chineze nu se poate vorbi serios de posibilitatea destin­derii încordării în relațiile interna­ționale și a reglementării problemelor Asiei. Realizarea armistițiului în Coreea a creat un teren prielnic atenuării încordării în situația internațională. Acest lucru însă nu convine puterilor imperialiste în ale căror planuri nu intră normalizarea relațiilor interna­ționale. Acest lucru este dovedit, de pildă, de faptul că puterile occiden­tale trec sub tăcere propunerea sovie­tică de a se examina în cadrul unei conferințe a reprezentanților S.U.A., Angliei, Franței, Uniunii Sovietice și Republicii Populare Chineze, măsurile comune pentru reducerea încordării în relațiile internaționale. Acelaș lu­cru este dovedit și de poziția pe care s-au situat cercurile guvernante ale S.U.A. în problema conferinței poli­tice pentru Coreea. Această poziție nu poate să nu inspire îngrijorare tuturor acelora care năzuesc spre cât mai grabnică și definitivă regle­­­mentare a problemei coreene și spre soluționarea pașnică a celorlalte pro­bleme nerezolvate privind Extremul Orient. Reprezentanții americani nu vor să transform­e conferința politică într’o conferință a „mesei rotunde“, la care să se întâlnească nu numai fostele părți beligerante, ci și statele neutre interesate. In acelaș timp tre­bue subliniat că un stat asiatic atât de mare ca India are nu puține me­rite în acțiunea întreprinsă pentru a se pune capăt războiului din Co­reea. Totuși S.U.A. preferă să lase de o parte India, refuzând să invite această țară, precum și o serie de alte țări neutre să ia parte la conferința politică pentru Coreea. După cum se vede, agresorii imperialiști nu au aban­donat planurile lor nebunești de subjuga popoarele Asiei prin extinde­a­rea agresiunii. Este de asemenea greu de subapreciat însemnătatea pe care o are pentru ate­nuarea actualei încordări internaționale soluționarea problemei germane. Uniunea Sovietică, preocupată de menținerea și consolidarea păcii în Europa, sprijinind interesele naționale ale poporului german, a adresat în re­petate rânduri puterilor occidentale propuneri cu privire la soluționarea justă a problemei germane. Guvernul Sovietic este convins că problema ger­mană poate și trebue să fie soluționată în interesul păcii, ținându-se seama de năzuințele naționale ale poporului german, prin convocarea unei confe­rințe de pace pentru examinarea pro­blemei tratatului de pace cu Germania, prin constituirea unui guvern provizo­riu al întregii Germanii și prin ținerea unor alegeri pe întreaga Germanie și, în sfârșit, prin ușurarea obligațiilor financiar-economice ale Germaniei le­gate de consecințele războiului. Atitudinea puterilor occidentale față de propunerile sovietice nu dovedește dorința lor de a reglementa just pro­­problema germană. Ea nu dovedește nici intenția acestor puteri de a ține seama de interesele naționale ale po­porului german și cu atât mai puțin de a le respecta. In toate răspunsurile lor la propu­­nerile Uniunii Sovietice, ele ocolesc toate aspectele importante ale proble­mei germane cum ar fi problema tra­tatului de pace, a constituirii unui gu­vern al obligațiilor întregii Germanii, a ușurării financiar-economice ale Germaniei. Ele situează cu ipocrizie pe primul plan problema așa ziselor alegeri pe întreaga Germanie, deși rămâne de neînțeles cum se poate vorbi despre a­­legeri pe întreaga Germanie când există o Germanie scindată în două, cum se poate vorbi despre alegeri când în Ger­mania nu există un guvern al întregii Germanii. Pe lângă aceasta, politica de zi cu zi a șoterilor occidentale față de Germa­nia demască adevăratele lor intenții îndreptate nu spre consolidarea păcii în Europa ci spre transformarea Ger­maniei occidentale într-un focar al unui nou război în Europa. Cercurile guver­nante ale S. U. A. și Angliei duc fățiș o politică de remilitarizare a Ger­maniei occidentale, forțează acolo refa­cerea forțelor armate, care, potrivit planurilor lor, trebue să constitue nu­cleul „armatei europene“ agresive pe care o înjghebează. Politica reînvierii militarismului german a devenit deo­sebit de fățișă în ultimul timp, după a­­legerile pentru Bundestagul de la Bonn. Cercurile militariste războinice din Germania occidentală fac deschis de­clarații revanșarde îndreptate împo­triva republicilor populare Polonia și Cehoslovacia, împotriva Uniunii So­vietice. Ele proferează amenințări împotriva Franței și, mai ales, împotriva Repu­blicii Democrate Germane. Aceste ac­țiuni sunt aprobate întrutotul de per­sonalități conducătoare din S.U.A. și Anglia, care declară că dacă Franța va refuza să ratifice tratatul de la Paris cu privire la crearea așa numitei „co­munități defensive europene“, Germa­nia occidentală împreună­ cu forțele ei armate reînviate va fi integrată nemij­locit în Uniunea agresivă nord-atlan­­tică, peste capul Franței. Siliți să țină seama de năzuința po­poarelor spre pace, reprezentanții "pu­terilor occidentale dau deseori asigu­rări că doresc să ajungă la o înțelegere cu Uniunea Sovietică în problemele nerezolvate, în interesul atenuării în­cordării. După felul în care privesc ei rezolvarea problemei germane putem aprecia cât de mult diferă aceste asi­gurări de politica dusă de puterile occidentale. In vorbe, puterile occi­dentale se pronunță pentru discutarea problemei germane cu participarea U­­niunii Sovietice. In fapt însă, ele for­țează prin toate mijloacele ratificarea tratatelor militariste de la Paris și Bonn, care consfințesc integrarea Germaniei occidentale în Uniunea atlantică agre­sivă. Este limpede că ratificarea ace­stor tratate face cu neputință unifi­carea Germaniei intr-un stat unit, de­mocrat și iubitor de pace. Puterile occidentale susțin că sunt pentru discutarea problemei germane cu Uniunea Sovietică. In acelaș timp, ele adoptă la Conferința de la Londra un acord separat cu privire la atragerea Germaniei occidentale în sistemul at­lantic agresiv al cărui ascuțiș este în­dreptat împotriva Uniunii Sovietice. Oare o asemenea poziție a puterilor occidentale nu face dinainte să fie lip­sită de obiectiv discutarea problemei ger­mane la conferința celor patru puteri ? Nu avem de a face aoi cu o încercare a puterilor occidentale de a impune Uni­unii Sovietice poziția lor în problema germană, iar — în caz de insucces — de a înșela opinia publică mondială, acuzând Uniunea Sovietică de „lipsă de dorință“ de a reglementa pașnic pro­blema germană ? Adversarii rezolvării pașnice a pro­blemei germane ar trebui să țină minte că popoarele iubitoare de pace urmă­resc cu vigilență toate uneltirile lor îndreptate spre pregătirea războiului. Popoarele văd bine că politicieni nu tocmai rezonabili de la Washington, aju­tați de unii fruntași politici englezi și francezi care le cântă în strună, se joacă cu focul, reînviind în Germania occidentală un focar de agresiune. Oamenii politici lucizi din Germa­nia nu pot să nu-și dea seama că dru­mul pe care revanșarzii de la Bonn în­cearcă să le atragă țara implică conse­cințe nefaste pentru întreaga națiune germană. Politica de remilitarizare și de inclu­dere a Germaniei occidentale în Uni­unea agresivă a Atlanticului este indi­solubil legată de politica de creare în­tr-o serie de state europene a unei rețele de baze militare situate în imediata apropiere a frontierelor Uniunii So­vietice și a țărilor de democrație popu­lară. Fără îndoială că acestea nu sunt decât diferite aspecte ale uneia și a­­celeiași politici de pregătire a războiu­lui împotriva statelor lagărului demo­cratic. Dar din aceasta urmează să tragem și concluziile corespunzătoare. Cine tinde cu adevărat spre atenua­rea încordării internaționale, acela nu poate să ocolească problema lichidării bazelor militare de pe teritorii stăine. Uniunea Sovietică a pus în repetate rânduri și continuă să pună și astăzi stăruitor această problemă în fața pu­terilor occidentale. Dar, de fiecare dată acestea o ocolesc Mai mult, în ultimul timp, Statele Unite ale Americii au sporit presiunile exercitate asupra Norvegiei și Dane­marcei în problema acordării de baze de către acestea, au încheiat acorduri privitoare la baze militare cu Grecia și Spania franchistă și încearcă dea­­semeni prin toate mijloacele să deter­mine Iranul și alte țări din Orientul Apropiat și Mijlociu să facă acelaș lucru. Puterile occidentale se împotrivesc cu îndârjire adoptării de hotărîri privind interzicerea armei atomice, a celei cu hidrogen și a celorlalte ti­puri de arme de exterminare în masă, reducerii înarmărilor marilor puteri. In legătură cu aceasta ele invocă fap­tul că aceste probleme sunt dezbătute în Organizația Națiunilor Unite. Se știe însă că aceste probleme sunt dezbă­tute în O.N.U. chiar de la începutul e­­xistenței acestei organizații și nu se întrevede sfârșitul discuțiilor sterile. Astăzi popoarele nu dau crezare cu­vintelor care nu sunt întărite prin fapte. Iar acțiunile cercurilor guver­nante ale puterilor imperialiste se de­mască complet ca adversari ai păcii, ca promotori ai politicii vrajbei între popoare în interesul pregătirii unui nou război. Uniunea Sovietică duce cu fermitate și consecvență o politică de pace și prietenie între toate popoarele. Ace­stei cauze îi slujește printre altele și politica ei de lărgire a legăturilor economice cu țările străine. Relațiile noastre economice cu țările de demo­crație populară se dezvoltă și se întă­resc din an în an. De asemenea, în a­­cest an Uniunea Sovietică a semnat acorduri comerciale și cu Franța, Ita­lia, Argentina, Finlanda, Suedia și multe alte țări. Noi acordăm o mare importanță întăririi legăturilor eco­nomice internaționale, care trebue să contribue la slăbirea încordării inter­naționale. Intenționăm să contribuim și de acum înainte prin toate mij­loacele la lărgirea comerțului între state pe bază de avantaje reciproce. Sudat prin ideea internaționalismu­lui proletar, puternicul lagăr al țări­lor democrației și socialismului pă­șește cu încredere pe calea avântu­lui continuu în toate domeniile vieții economice, politice și culturale, exer­cită o influență tot mai mare și mai binefăcătoare asupra situației interna­ționale în interesul progresului, păcii și democrației. Forțele care luptă pentru pace cresc și se întăresc continuu și reprezintă un factor important de consolidare a păcii în întreaga lume. Este demn de remarcat că congresele mondiale ale femeilor, tineretului și sindicate­lor, care s’au întrunit anul acesta, s’au desfășurat sub semnul năzuinței fierbinte a milioanelor de oameni spre unitate în lupta pentru pace, împotriva cursei înarmărilor și a ofen­sivei monopolurilor capitaliste asupra drepturilor și libertăților oamenilor muncii. In unitate constă forța oame­nilor muncii, forța tuturor oamenilor care sunt însuflețiți de dorința de a preîntâmpina războiul și de a apăra cauza păcii. Tovarăși . Orânduirea sovietică care a luat ființă în țara noastră acum 35 de ani, ca urmare a victoriei lui Octom­brie, exercită an de an o influență tot mai mare asupra desfășurării is­toriei mondiale. Principiile proclamate de Revoluția din Octombrie au deve­nit astăzi o forță gigantică care une­ște strâns puternicul lagăr al socialis­mului și democrației, care mobilizează noi și noi milioane de oameni ai muncii la lupta plină de abnegație pentru libertate și progres. Sărbătorind cea de a 38-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Oc­tombrie, ne mândrim pe bună drep­tate cu succesele obținute de po­poarele Uniunii Sovietice. In fața noastră stau sarcini mari. Rezolvarea lor cere o nouă încordare a forțelor, cere să fim gata și hotărîți să învingem orice greutăți care ne stau în cale. Oamenii sovietici nu s’au temut însă niciodată de greutăți. Pu­tem spune cu deplină convingere că poporul sovietic, condus de gloriosul nostru Partid Comunist, însuflețit, de învățătura atotbiruitoare a lui Marx- Engels-Lenin-Stalin, va merge ferm înainte, spre noi victorii în constru­irea comunismului. Trăiască cea de a 36-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Octom­brie ! Trăiască pacea între popoare ! Trăiască marele popor sovietic ! Sub steagul lui Lenin-Stalin, sub conducerea Partidului Comunist, îna­inte spre victoria comunismului­ ■. Raportul lui C. E. Voroșilov a fost subliniat în repetate rânduri prin apla­uze. Ultimele cuvinte ale raportului au fost întâmpinate cu aplauze furtunoase și prelungite. In sală au răsunat acla­mații de salut în cinstea Partidului Comunist, a Comitetului său Central, în cinstea Guvernului Sovietic. MÉ L s ÉÉ j nr. 255 (1754) Măreața demonstrație a oamenilor m­uriori din orașul Baciu (Continuare din pag. l-a) necontenit din experiența bogată a cei­lor mai înaintați pedagogi sovietici. După coloana muncitorilor de la or­­ganizația economică „23 August“ ur­mează salariații din sindicatul sani­tar. Medici, surori, în lupta lor pentru apărarea sănătății oamenilor muncii, obțin zi de zi noi realizări. învățând din experiența înaintată a medicilor so­vietici, oamenii muncii din unitățile sanitare ale orașului, ridică asistența medicală pe o treaptă tot mai înaltă. In munca de însănătoșire a oamenilor muncii numele medicilor Popovici Gheorghe, Rusu Maria, Popa Stelian, Wolf Isac și ale surorilor Buzilă Victo­ria, Mihai Ortansa și Zălnog Marița, stau la loc de cinste. Trec salariații din cadrul sindicatului Poligrafie, Presă și Instituții de Cul­tură. In rânduri compacte pășesc cot la cot activiști, muncitori și tehnicieni tipografi, ziariști și actori ai Teatrului de Stat din Bacău. Succesele obținute de colectivul în­treprinderii Poligrafice, au făcut posi­bil ca această întreprindere să lucreze acum în contul anului viitor. Continuă să demonstreze prin fața tribunelor, muncitorii, tehnicienii și funcționarii din întreprinderile de construcții, cooperative de consum, cooperative meșteșugărești și sindi­catul alimentar. Colectivele acestor întreprinderi s’au prezentat și ele în cinstea măreței sărbători, cu succese importante. De la întreprinderea de panificație se evidențiază tovarășii Bivol Alexandru și Tăna­se Gheorghe de la secția pâine albă, care au dat produse numai de calitate superioară și care și-au depășit planul cu 11 la sută, precum și cocătoarea Alexe Eca­­terina de la secția l­a care cu toate ca este calificată de puțin timp, reușește să depășească regulat normele. Prin fața tribunelor trec acum mun­citorii de la întreprinderea regionala de industrializare a cărnii. Iată-i pa fruntașii în producție Paul Paraschiv, Goriuc Nicolae, Ivan Lucreția și Rotaru Casandra. Acești harnici muncitori și-au depășit angajamentele în cins­tea lui 7 Noembrie cu 45—50 la sută. Manifestează acum­, lucrătorii de la O.C.L. Alimentara. In cinstea zilei de 7 Noembrie, în toate unitățile O.C.L.­­ului Alimentar planul la desfacere a fost depășit cu 1,9 la sută. In piața sfatului popular regional se revarsă coloanele manifestanților oamenilor muncii din agricultură. Sunt țărani muncitori cu gospodării individuale, întovărășiți și colectiviști, precum și muncitori și tehnicieni gospodăriilor agricole de stat din r­­­i­­onul Bacău. Ei raportează acum în fața partidului succesele pe care le-ai­ obținut în campania agricolă în lupta pentru sporirea producției agricole. Iată-i, trec prin fața tribunelor ță­ranii muncitori din Luizi Călugăra, Mărgineni, Sarata, Letea Veche, mun­citori și tehnicieni din gospodăriile a­­gricole de stat Răcăciuni, Dămienești, Șerbești, colectiviștii din Tamași, etc., din raionul Bacău. Țăranii muncitori din Răcăciuni, Săucești, etc., au ter­minat în cinstea zilei de 7 Noem­brie, însămânțările de toamnă. In­ cinstea acestei zile au terminat însă­­mânțările de toamnă și țăranii înto­vărășiți din Itești. Ultimele coloane de demonstranți au ieșit din piața sfatului popular regional. Urmează apoi un moment de tăcere. Fanfara intonează marșul spor­tivilor. Trec acum tinere și tineri voinici, dârzi, în pas cadențat. Ase­menea unor valuri albastre se re­varsă coloane de sportivi. In această minunată desfășurare de forțe, voioșie și tinerețe trec pe rând, sportivii asociațiilor Construc­torul, Spartac, Metalul, Voința, Fla­mura Roșie, etc. Pe piepturile multora dintre tineri strălucește mândră insigna G.M.A., rod al îndelungatelor pregătiri sportive. In întreaga regiune peste 14.000 ti­neri au cucerit pe stadioane insigna G.M.A. Coloana sportivilor este urmată de o mare de steaguri. Trec stegarii. Zeci de steaguri fâlfâie majestuos în bătaia vântului. Stegarii încheie, în ropote de aplauze, demonstrația. •IV Marea sărbătoare de 7 Noembrie a continuat, după amiaza, până seara târziu. In cluburile întreprinderilor orașului, au avut loc frumoase festi­valuri artistice: întreaga demonstrație din această zi a constituit un nou prilej de mani­festare a puternicului sentiment de dragoste al oamenilor muncii din orașul nostru față de Marea Țară a lui Octombrie Roșu — Uniunea So­vietică. Demonstrația de 7 Noembrie s-a desfășurat, în orașul nostru, ca și în întreaga regiune, sub semnul pregă­tirilor pentru marele eveniment al alegerilor de deputați în populare. Miile de manifestanți sfaturile și-au exprimat hotărîrea de a întâmpina ziua alegerilor cu noi realizări în muncă, de a transforma alegerile de deputați în sfaturile populare într-o strălucită victorie a Frontului Demo­crației Populare. 4

Next