Steagul Roşu, martie 1958 (Anul 13, nr. 1589-1614)

1958-03-01 / nr. 1589

«h Pag. STEAGUL1 ROSTT Cum se votează Alegătorul se legitimează în fața comisiei secției de votare cu buletinul de identitate sau cu altă dovadă prin care i se poate stabili identitatea. După ce se constată că este trecut pe lista de alegători el primește buletinele de vot. Alegătorul intră cu buletinele de vot intr-una din cabinele libere. Pentru a vota candidații F.D.P., alegătorul lasă neatins numele acestora, care se găsesc înscrise pe fiecare buletin de vot. Apoi împăturește în patru buletinele, unul cîte unul, cu ștampila de control în afară. » Pentru orașele de subordonare regională Alegătorii din orașele de subordonare regională (Bacău, Piatra Neamț, Roman), votează pentru alegerea de deputați în sfatul popular al orașului și al regiunii. In acest scop fiecare alegător primește două buletine de vot, unul cu dunga galbenă (pentru oraș) și unul cu dunga roșie (pentru regiune). Pentru toate celelalte orașe cît și pentru comune Alegătorii din comune și din orașe de subordonare ra­ională votează pentru alegerea de deputați în sfatul popu­lar al comunei (orașului), în sfatul popular raional și al regiunii. In acest scop fiecare alegător primește trei buletine de vot: unul cu dunga albastră (pentru comună sau oraș), unul cu dunga galbenă (pentru raion) și unul cu dunga roșie (pentru regiune). Alegătorul introduce în urnă buletinele de vot împăturite. r Nr.­­589 (3088) Constructorii Hidrocentralei de la Bicaz cinstesc alegerile de deputați M .intra PA Minerii șantierului llln­dio tunel-Intrare și-iau îndeplinit sarcinile planului lunar de excavare a radie­relor încă de la 17 februarie. Rezultate tot atît de fructuoase au fost înregis­trate și la betonarea puțului, de la casa vanelor și la betonarea radiere­lor, unde planul lunar a fost îndeplinit la 22 și respectiv 20 februarie. Cele mai bune rezultate le-au obținut mun­citorii: Gheorghe Dinescu — la priza de apă și Maghiar Isaia la excavații. Danul Și colectivul de munci- stu­di­tori, ingineri și tehnicieni al grupului de șantiere ba­raj întîmpină alegerile cu frumoase re­zultate. In ziua de 25 februarie cu o singură secție a fabricii de beton de la baraj s-au turnat mari cantități de beton în masivul barajului. In cele 3 schim­buri, secția de betonare a dat 734 m.c. beton. De la începutul lunii și pînă la 26 februarie s-au turnat la un număr de 3 blocuri 4355 m.c. beton. La lucrările de betonare la blocurile 8, 22 și 23 s-au evidențiat brigăzile conduse de Constantin Ionescu și Ștefan Cozac. Tit­lfu­ ÎAQÎIA In perioada 1—26 IUUCJ-IOȘI 10 februarie, s-a intro­dus prima tolă blindajelor din tunel și a început mon­a­tajul ei, iar la 27 februarie a început turnarea planșeului generatorilor. Con­tinuă în ritm susținut lucrările de zi­dărie la cele 5 blocuri din colonia defi­nitivă. In cinstea alegerilor de deputați în sfaturile populare, tineretul șantierului uzinei a obținut în ziua-record, organi­zată la 20 februarie, importante rea­lizări. Astfel, la lucrările de betonare, planul a fost depășit cu 160 m.c., la excavare în canalul de fugă 825 m.c., iar la zidăria coloniei definitive 43 m.c. S-au evidențiat în mod special brigăzile de sub conducerea tovarășilor Dumitru Toma, Ștefan Cosma, Ion Roh­­man, Sandu Ion, toți de la fundația uzinei, precu­m și muncitorii Dumitru Radinski, Gheorghe Vieru și alții. In sprijinul con­structorilor hidro­centralei, muncitorii secției de bază a atelierelor centrale au terminat montarea cadrului de blindaj, partea mecanică din tunel și 80 la sută din partea de mecanisme a acestei lucrări. De asemenea, construcția meta­­lică a cadrului de cofraje, ridicarea pe­ boghiuri a pompei de beton din tunel și terminarea încălzirii la fabrica de­ beton de la baraj. Cele mai bune­ rezultate le-au obținut aci echipele: Ia­­­cob Pavel, Secară Pavel, Tiță Ioniț Maghiar Mihai și maiștrii Ion Conicei, Mircea Juncan și Laurențiu Artimescu. Și muncitorii secției producției auxil­iare au înregistrat frumoase succese. Ei au reușit să dea sectorului tunel pentru partea metalică a instalațiilor 52 stîlpi metalici de joasă tensiune, au­ terminat mecanismul pentru apărarea țevilor din tunel pentru pompele din beton, evidențiindu-se echipele condusei de Sebastian Spocek, Constantin Saimat­iov și Ion Dudaș, strungarii Gheorghe Vasile, Mihai Rotărescu și Vasile Va­­­siliu. Secția utilaje a predat pentru­ rodaj 3 autobasculante „Tatra“, o ma­­­șină Skoda­ 706, un turism, precum și alte 8 mașini Skoda — autobasculante. La aceste realizări au adus o pre­­­țioasă contribuție echipele conduse de­ Constantin Năstase, Gh. Caragete, Keid Ludovic. . Fabrica de ciment A­ la „Congresul al XlX-lea“ din Bicaz, întîmpină alegerile­ de la 2 martie cu frumoase succese. Toate secțiile acestei fabrici au înregis­­trat pînă in prezent importante depășiri pe plan. Pînă la 25 februarie secțiaț mori-pastă, fruntașă pe fabrică, a­u de­­pășit planul de producție la zi cu­ 12,5 la sută. Secția este condusă cu prin repere de tehnicianul Ion Timofte. Pla­­nul de producție la zi al secției conda* soare și clingher a fost depășit cu 9,8 și respectiv 10,5 la sută. Planul pro­­­ducției de ciment a fost realizat pînă pe ziua de 25 februarie în proporției de 107,8 la sută. .­ Il7:m Diesa!“ Tinerii mecanici Vi­llujji/lüoül și electricieni ai u­­­zinei „Diesel“ și-au­ îndeplinit pînă în ziua de 25 februariei planul de livrare a energiei electrice, in proporție de 107,5 la sută. In acea­­stă perioadă, s-au economisit 7071 kwj la consumul tehnologic, precum și 22.800 kg. motorină. Cele mai bunt­ rezultate au fost obținute de munci­­torii din echipele de sub conducerea to­­varășilor: Vasile Iliescu, Alador Bor­­hely, Dumitru Horga și Ion Pilc.­­ B. STOICESCU Atelierele centrale Cîtu-i Dunărea de mare și largă Cum o fi arătat Pavel sin Nicolae (adică Pavel fiul lui Nicolae) din Cîn­­deștii Buhușului? Zdravăn cu­ steja­rul, firav cu­ m­lădița de cătină, voios sau posac? Nu știm! Istoria (me­moria popoarelor) ii pomenește doar numele si locul de baștină. Atita tot! Știm insă că Pavel Iîn Nicolae era răzeș și la anul una mie opt sute cincizeci și șapte a drumeții spre Iași, ca trimis in divanul ad-hoc, al țăra­nilor din „țara de mijloc". La acel „sfat al Moldovei" ocupau scaune și alți siriați întru suferință, ca moș Ion Roată din Vrancea și Vasile al Pe­trei, din părțile Fălciului. Tare s-or miniat boierii la văzul sumanelor, dar mai cu osebire la auzul unor vorbe ca acestea: „...pînă In ziua de azi toate sarcinile cele mai grele asupra noastră au fost puse, și noi­mai de nici unele bunuri ale țării nu ne-am îndulcit, iar alții fără să fie supuși la nici o povară, pe toată mâna țării s-au bucurat, că noi biruri grele pe cap am plătit, oameni de oaste noi am dat, ispravnici, judecători, privighe­tori numai noi am ținut, de asemenea, poduri și șosele, numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi și pavalele numai noi am făcut­ boierescuri, zile de mo­rémet numai noi am îndeplinit, d­acă de voie și fără voie numai noi am dat. Cîtu-i Dunărea de mare și de largă, curge fiul sudorilor noastre, se duce peste mări și peste hotare, acolo se preface in rîuri de aur și de argint și curg iarăși înapoi de se revarsă în țara noastră, iar noi, nici rînduială, nici dreptate nu am avut. Cînd ne-am jefuit, cînd ne-am tînguit păsurile, cina ne-am spus nevoile, ispravnicul ne-a bătut, privighetorul ne-a bătut, jandar­mul­­ ne-a bătut, boierul ne-a bătut, cine s-a sculat mai de dimineață, cine a fost mai tare, acela a fost mai mare Așa sunau slovele plingerii, acum o sută de ani, în divanul ad-hoc din tîrgul Iașului. Sunau amarnic. Țăranii cereau dreptul de a-și lucra pămintul trebuitor hranei lor, vitelor lor, des­ființarea bătăii, doborirea tuturor bi­rurilor, cereau înscăunarea omeniei «nj­­locul netrebniciei și întunericului. Asap au sunat slovele plingerilor țărăneși pînă in vremea noastră, cind pe fi­lele istoriei se aștern slove plinej viguroase... Deschid un document elec­­toral. Privirea îmi zăbovește pe citevei rinduri. Spicuiesc la intimplare... „Ai trecut in regiunea Bacău, unealtda principală a țăranului era plugul unei lemn“... L-am văzut oriunde­­ în țară, dar in muzee. Lumea satelor primești astăzi ajutor material și tehnic de 14 slat, factor ce generează recolte boi gate. ...„Țărănimea muncitoare din re­i­giunea Bacău alege calea belșugului, își unește păminturile in colective, vii tovărășiri și cooperative agricole cu­ rentă". ...50.000 de țărani muncitori, din regiune au alcătuit 700 de unități, socialiste.­­ Deschid un alt document electoral:­ „Deputații sfaturilor populare". Ii răsi foiesc. O seamă de articole umplu­, paginile. Pe una din ele o iscălitură.! Ștefan Mihăilă, deputat in satul Chir­cera, comuna Ursa, raionul Z­elet­in. /?< povestește bogata-i experiență. Sub iscă­­litură o adnotare pe care am făcut-o­­in pripă. Din cei aproape 8000 de­ candidați la alegerile de la 2 martie, o mare parte sunt țărani muncitori. La conducerea treburilor regiunii sunt chemați să ia parte alături Bar­ăii de, ceilalți oameni ai muncii Mafiei Gheor­ghe, președintele colectivei din Țibur­cani, Antohi Gheorghe, țăran cu gosi­podărie individuală din­­ Ghindăoanu­ Munteanu Aurica, colectivistă din Tai­mași, Avasiloaie Nicolae, din­ Dobreni și alți țărani, obidiți odinioară, azi stăpîni ai muncii lor, huliți odinioară, azi cintați in stihuri și in­cantatei. Și pentru că lucrurile și-au pus ase­­menea temeiuri țăranii muncitori, cd, încredere vor depune în urnă votul lor candidaților Frontului Democrației. Populare. Oare, Pavel sin Nicolaei de prin părțile noastre, ale Buhușului, gindea că peste o sută de ani, per. Dunăre, cîtu-i ea de mare și largă vorț curge apele bucuriei? ION SAV,4 ••• 99 Morala‘* electorală Sîntem în anul de grație 1938. Alegerile parlamentare din acel an au însemnat pentru guvernul liberal aflat atunci la putere un examen di­ficil. Uzura celor patru ani de guver­nare constituia pentru guvernanți stare de alarmă mai mult sau mai­­ puțin justificată, în raport cu măsu­rile luate pentru asigurarea succesu­lui. Propaganda electorală era pe sfîr­­șite și ministrul de interne liberal, Richard Franasovici făcuse totul pen­tru a preîntîmpina un eșec în alegeri. Ba, poate că ar fi putut face și mai mult, dar nimeni din rîndurile majo­rității nu s-a gîndit măcar o clipă, că liberalii nu vor continua să con­ducă pe încă patru ani destinele po­litice ale Romîniei. Partidul țărănist pe de altă parte, deși epuizase toată gama efortului e­­lectoral, avea destule îndoieli asupra rezultatului scrutinului general. Dacă nu ar fi existat acea „zestre electo­rală“ care sălta în mod fictiv rezul­tatele partidului care întrunea ceva mai multe voturi decit alt partid ad­versar, mai treacă-meargă.. Dar așa... de sistemul electoral, al „zestrei“ pro­fitau și țărăniștii cînd se aflau la cîr­­ma țării. Lupta electorală a celor 17 partide și partidulețe consumase pe rînd valuri d­e cerneală, torente de cuvinte goale și mai cu seamă grămezi de bani. Unele „incidente" la capitolul capete sparte și schimbări forțate de domi­ciliu de acasă la spital, erau cu totul­­ de GEORGE DIN MOLDOVA ★ obișnuite, în nota timpului. Nu mai mira pe nimeni. Dar să nu ne ocupăm de lucruri prea mari. (j . Să revenim în urbea noastră, în Ba­căul de acum 20 de ani, în Bacăul conului Mișu Văgăunescu, Mircea Cancicov, I. Nicolau și alții. Alegeri de altădată Era Bacăul oare mai prejos ? Fă­cea Bacăul opinie separată de la ma­rea horă electorală? Stăteau oare li­derii partidelor politice cu mîinile în sîn, să le pice pară măiăiață vreo ofrandă din cer? Nu! La război, ca la război. Deci lupta se ducea și pe meleagurile noastre cu aceeași cerbicie și tîrg ca și la București, Craiova ori Timișoara. Conu Mircică se trezi mai devreme ca de obicei. La ora 7 fix­au în pi­cioare, își pregăti cafeluța — n-avea încredere în nimeni în ce privește prepararea acestei băuturi învioră­toare. Trecu în birou și apăsă pe bu­tonul soneriei. O slujnică răsări ca din pămînt. — Irina, azi nu primesc pe ni­meni, decît pe... — Știu, coane Mircică, mi-ați po­runcit de aseară. — Chiar dacă nu vine singur, poate să intre. Pentru alții nu sunt acasă, ori­cine ar fi. Ai înțeles? — Să n-aveți nici o grijă, îl li­niști femeia și plecă. Conu Mircică era omul programului fix. La Prefectură, dacă anunța că va sosi la ora 8, la 8 fix deschidea ușa instituției. Dacă convoca pe cineva la dumnealui pentru ora 10 și la ora 10 și­ 5 minute nu se prezenta, nu-i mai primea deloc. Disciplină politică, spunea el. Pentru ora 8 dimineața convocase în biroul său un personaj bizar, neobișnuit, deși era destul de cunoscut în oraș. Această vizită nu-l prea încînta dar n-avea încotro. Trebuia. Interesele partidului o cereau. Altfel, s-ar fi lăsat păgubaș bucuros. In așteptarea „ilustrului“ oaspe, bo­ierul frunzărea niște documente apoi rămase gînditor cu ochii fixați în­­tr-un punct nevăzut al camerei. Fă­cea planuri de viitor sau trecea min­tal în revistă trecutul, nimeni nu putea cunoaște. Se uită la marele ceas — pendulă,­ opt fără cinci minute. — Trebuie să pice, gîndi domnul deputat. Curînd, limba mare a pendulei arăta ora 8 apoi 8 și 5 minute. Boierul era impacientat. Nu era în obiceiul său să aștepte. La ora opt și un sfert puse m­îna pe receptor și după ce ceru centrala, avu următoarea convorbire sumară cu un alt personaj rămas neidentificat. — Ți-am ordonat să mi-l trimiți la 8 fixi — Daca în 10 minute nu-i aici, fă-ți bagajele. Mă lipsesc de serviciile d-tale. Trînti nervos receptorul în furcă. — Lua-v-ar dracul pe toți. Vă țin în spate ca pe niște trîntori! Măsura cu pași mari ,biroul în lung și în lat. Era iritat peste măsură. Nu-i treabă ușoară să conduci desti­nele unui județ întreg, iar acum în preajma alegerilor situația era și mai încordată. Auzi o ciocănitură violentă în tișă. Cetățeanul nu nimerise butonul sone­riei. Imediat o matahală de om se strecură de-a latul în biroul domnului deputat. Ș­i — Acum vii, mișelule? Acum e­u? — D-apoi eu am ceas, coane? icm­ cel interpelat. Ați dat orden, am ve­nit. Porunciți ! Pentru înregistrarea fidelă a situa­ției trebuie să mai adăugăm că |i­­safirul era cherchelit într-un proc­l­it de 80 la sută. Boierul sezisă situația într-o cl. p. își cunoștea „mușteriul“. — Ai băut ca un porc, Crăciune ] — Băut, coane, ce să zic... — Acum ți-ai găsit, cînd avem a­­h treabă? — Păi dă... beau și eu cînd î­­­i cade chilipirul. Parcă mai aleg? Seai­a, dimineața, holercă să fie. Burta n-a 1, sticlă. —. Să se ia dracu’ de bețivan ! Știi pentru ce te-am chemat? Crăciun, căci el era „personajul“ își examina cu o părintească satis­facție cu geamite bîtă pe care se re­zema, apoi privi îndelung în ochii stăpînului său și șopti confidențial după ce mai întîi își aruncă o pri­vire și asupra ciomagului: — Cred că pentru asta, coanei Intre timp, alți doi vlăjgani se strecurară în birou încadrîndu-l pe Crăciun. Cele două huidume aruncau priviri piezișe, adulmecînd o pradă. — Cine-s indivizii ăștia, Crăciune? — Pardon, coane, că-s de-ai noștri, se indignă Crăciun. Mîna mea dreap­tă. Garantez pentru ei. Pe cuvînt de onoare... Elegantul birou al conului Mircică fu parfumat în cîteva clipe de un miros pătrunzător de drojdie dospită și balamac. Boierul răbda ca un adevărat mar­tir ofensa pe care o prezentau cei trei iluștri agenți electorali, în frunte cu căpetenia lor, Crăciun. Se adresă în consecință șefului: „ Crăciune, joi avem alegeri. Cred că ești informat? — La centimetru, coane Mircică. — Oamenii lui Nicolau își fac de cap! — De cap și de ciolane, să trăiți! — Nu că ne temem de ei, dar tre­buie să-i mai selecționăm. Ce-i prea mult strică. — Selecți... hîc... Cum ați spus, coane Mircică? — Țara n-are nevoie de toate vo­turile țărăniștilor. Ii mai ținem în carantina. — La carantină cu cil răcin vlăj­ganul am dreapta lui Crăciun. — Tu să taci din gură, îl apos­­tofă Crăciun autoritar. Eu vorbesc ici. — In ziua alegerilor îșî continuă loierul gîndul. Nicolau și Calmuschi ,ă nu se miște din bîrlogurile lor. A­­tinge cîtă propagandă au făcut. — Berechet! i­ni cel de-al doilea Tărgan. — Dar conu Gică Urziceanu? film­­otă Crăciun competent. — De el nu ne îngrijim noi. Lă­­ați-1 să se plimbe în voie. Nu-i vo­­ează nici naiba. _ Ordenul se va executa coane Aiicică. [ ■ ■!•*» — Dar ascultă, Crăciune, să lucrați u tact. Eu n-am nevoie de tămbălău, se scandal. Dacă reușim și de data sta, vă servesc la fiecare cîte un volan să aveți ce roade din el pînă »eți da ortul popii! Ați priceput? — Executarea I­răcni Crăciun adre­­îndu-se celor doi acoliți și apoi cu ații părăsiră cu demnitate biroul dom­­nului deputat In ziua alegerilor domnea un calm­esăvîrșit. Poate prea desăvîrșit. Lu­lea nu se prea îngrămădea la loca­­­rile de vot și totul decurgea, cel uțin aparent, în perfectă ordine. Mă­­urile luate de autorități se dovedeau fi bine inspirate. Opoziția țărănistă lera de mai sufla. Succesul guvernu­­ji era iminent. Realegerea partidului iberal se reducea doar la o simplă jumărătoare a scrutinului. Crăciun, fidel promisiunilor făcute, uase toate măsurile dictate de împre­urări , respectiv, de domnul de­rutat. Liderii opoziției țărăniste, fuseseră avertizați. — Coane, e imposibil sa ieșiți. Sîntem puși aici să vă păzind viața. Bande înarmate de liberali mi-o­șună prin oraș, făcîndu-și de cap și sînt gata să vă asasineze din dragostei pentru partidul lor. Acum se cheamă­ că sînteți în carantină. Cînd s-or mai liniști lucrurile, sînteți liber și in­de­­pendent. Acesta e consemnul, așa că văi rog să nu vă supărați. E orden . Atît­a „demnitate“ din partea lui Crăciun, putea impresiona și pietrele. . Rezemat în magnifica lui bîtă, Crâ*­ciun părea un veritabil cerber — gar* dian al onoarei electorale liberale. Nici o putere omenească nu ar fi fost în stare să-l clintească în acele­ momente „istorice“ de la sacra lui misiune.­­ La orele 12 noaptea, fix, buletinele de vot erau numărate. Liberalii căzu­­seră cu succes și nu numai la Bacău, ci în toată țara. „Zestrea “guverna­­mentală nu ajutase la întregirea pro­­centului de 40 la sută și orice rectifi* care era acum tardivă pentru a mai putea îndrepta ceva. Regele și camarila lui dimpreună cu emisarii celor două state fasciste­ ale axei Roma-Berlin, făcuseră alta­ aranjamente.­­ Dictatura regală începea să-și aratei colții. . .­J Fascismul înainta cu pași repezi. Dar Crăciun ? 1 A doua zi făcea anticameră la li* derul țărănist. i — Coane Ionică, sunt omul dv. Li* beralii sînt niște păcătoși, niște po* tăi. De ceilalți nici nu vă mai vor*­besc... Nădejdea țării e în mîinile dv.­­ Morala ? Nu există nici o morală: i < < >

Next