Steagul Roşu, iulie 1961 (Anul 16, nr. 2620-2645)
1961-07-01 / nr. 2620
vm. 2-a Faza înterregională a celui de-al VI-lea Concurs al artiștilor amatori (centrul Bacău) De cînd oamenii muncii din patria noastră, scăpați de exploatare și nevoi, au pășit liberi și încrezători în forțele lor, sub flamura Partidului Muncitoresc Român, pe drumul construirii socialismului, de cînd fiecare sat, la îndemnul comuniștilor și-a ridicat edificii social-culturale, trezindu-și la viață demnitatea talentelor lui, a bogățiilor sale folclorice, întreaga oamenii au căpătat o cutezanță nouă — aceea de a păși și pe scene în fața spectatorilor. Faptul acesta se petrece și pe cuprinsul regiunilor Suceava, Iași, Bacău și Galați unde altădată numai doine și baladele triste se auzeau. Ca și întreaga noastră patrie, Moldova își cîntă astăzi cuceririle, edificiile noi, faptele oamenilor harnioîi care au făcut din munca lor poem al pîinii îndestulătoare, al minunii chimiei, al pămîntului larg, fără haruri, care produce după voia colectiviștilor. ’ 1 * ' ' Moldova cîntă triumful noii sale vieți. In aceste două zile și-a trimis la Bacău pentru o întrecere frățească o seamă de echipe corale, de dans și orchestrale. Salutând evenimentul și oaspeții Sucevei, Galațiului și Iașilor, ziarul prezintă în această pagină cîteva momente și însemnări din viața, bucuriile și faptele celor pe care-i reprezintă participanții la cel de-al VI-lea Concurs al artiștilor amatori. wC/am pe la mijlocul lui februarie a acestui an, alături de oaameni — stăpînii lor — 2060 de tractoare și 1820 de semănători cu tracțiune mecanică, așteptau, puse la punct, venirea primăverii. Iar factorii poștali duceau scrisori parcă mai multe ca de obicei redacției ziarului •„Flacăra Iașului". Scrisorile — in mare parte din sate, — povesteau cum, în fiecare seară la căminele culturale din satele bîrlădene, pășcănene și hușene, dinspre Hirlău, Negrești, Vaslui se adună oameni, talente și instrumente, ca de obicei obiceiul a început odată cu instaurarea puterii populare) și cîntă începuturile vieții noi, cuceririle prezente și năzuințele de viitor — toate împurpurate de flamura partidului. Știți!, un trimis al ziarului ieșean are —ce coincidență — numele de Cîntec. "Așa îl cheamă. Cîntec. Colindă întreaga regiune alături de alți și alți asemenea condeieri ai istoriei cotidiene. S-a oprit N. Cîntec și la Andrieșeni-Iași. Vroia omul acesta să comunice prin ziar tuturor, care-i leit motivul cîntecului care va răsuna și mane 2 iulie 1961 pe scena Teatrului de Stat din Bacău — în programul brigăzii artistice de agitație a căminului cultural din comuna Andrieșeni. Iată constatările tovarășului Cîntec: «Au dispărut multe din casele bătrînești acoperite cu stuf, cu geamurile cu pumnul, prin sticla cărora răzbătea o lumină gălbui-tulbure ca de amurg. Locul lor l-au luat casele noi, construite cu banii cîștigați în cadrul gospodăriei, deasupra cărora se înalță antenele aparatelor de radio, ca niște mesageri ai noului. Cine va merge în vizită la Mihai Căliman. Victor Țurcanu, sau la alți colectiviști, va avea posibilitatea să vadă că locul vechii sobe și al plitei „tradiționale", l-a luat aragazul" Mîine, pe scenă, pe voi artiștii amatori din brigada artistică de agitație din Andrieșeni, vă vom asculta. Și — aveți încredere — mesajul dumneavoastră ne va impresiona tot editoii l-au impresionat pe reporterul ieșean, N. Cîntec, cele văzute la fața locului, în comuna din care veniți. „Drumul lui Lenin" se numește gospodăria dumneavoastră ? Minunat drum 1. ...Vreo 60 de oameni, colectiviști ai unei gospodării - denumită „1907" formează echipa de dansuri a căminului cultural din Flămînzi-Hîrlău. Dansul are în el tinerețe, dîrzenie, un simbol al vieții noi, Îmbelșugare pentru care numele comunei era potrivit acum două, trei decenii, dar care acum e o nepotrivire. Toți dansatorii par tineri. Să-l întrebăm pe moș Dumitru Crețu cîți ani are și-o să ne răspundă că 67. S-o întrebăm pe pioniera Ileana Siminiceanu? Are 9 ani. Intre extremele acestea se mai află generația lui Ion și Dumitru Alexa, a lui Mihai Lișman și a nevestei sale. Iar pe piepturile lor — în dreptul inimilor deopotrivă de tinere — strălucește distincția primită acum doi ani la faza finală a celui de-al V-lea concurs al formațiilor artistice de amatori— insignele de laureați. Dansatorii din Flămînzi își împrospătează în permanență repertoriul. Iată acum, spre deosebire de tema dansului avută cu doi ani în urmă, tema de-acum e mai sugestivă, mai plină de conținut. Așteptăm cu îndreptățită emoție și dansul cu subiect .Nunta cu iile". Fruntași ai muncii culturale de masă sunt și cei din echipa de dansuri a Casei raionale de cultură din Huși. O noutate , ei vor prezenta într-o formă nouă, redând atmosfera plină de nemărginită bucurie a recoltelor îmbelșugate într-o gospodărie agricolă colectivă, dansul cu temă intitulat „Primul teasc". Dar de ce să dezvăluim cititorilor surprizele zilei de 2 iulie ? Totuși destăinuim semnificațiile bucuriei din dansurile hușene mai mult de jumătate din numărul familiilor din comunele raionului muncesc în gospodăriile agricole colective. In numai un an — în cursul lui 1960 — fondul de bază al fiecărei gospodării agricole colective s-a dublat. Vrea să ne spună un cuvînt, două. Petru Gindac, cel care, împreună cu Vasile Bulancea, stirnesc "din fluiere fermecătoare sunete. Cică în satul lor, la Totoiești, colectiviștii au construit 3 iazuri, au irigat grădina de legume, se îngrijesc de dezvoltarea sectorului zootehnic aflat acum la rifra frumoasă de 28 de bovine la suta de hectare. — Sunt după cine se spune mulți de-alde Prepeliță în satul dumneavoastră la Totoiești? — Sunt, și toți trăiesc bine, afirmă Petru Giidac. "Atit brigada artistică a Casei raionale de cultură din Negrești, cit și formația de fluierași a căminului cultural din Hîrtoape, fanfara colțului roșu al gospodăriei agricole colective din Cozmești, raionul Huși ne vor oferi un argument în plus că și în regiunea Iași munca cultural-artistică atins asemenea performanțe, incitația dovedește încă o dată că sub grija părintească a partidului, tezaurul folclorului nostru e stimulat, înnoit, chemat să concerteze alături de bunăstarea materială și culturală a celor ce muncesc. Și-a trimis reîntineritul Iași vestitori ai bucuriei de pe meleagurile sale unde colectiviști ca Ion Cîmpeanu din Glodeni-Negrești spun tuturor spre ținere de minte că a primit 44 de lei la ziua-muncă în gospodăria agricolă colectivă. Pășește Iașul artiștilor amatori prin Bacău în frumoase costume populare. E același Iași al satelor unde la începutul acestui an cooperativizarea agriculturii a fost în linii generale terminată. Cel mad entuziast argument al bunăstării satelor ieșene cîntă mîine pe scena teatrului băcăuan, aducind cu el lîngă alte cifre și ținted; parfumul crud încă, al cireșelor de Cotnari, Dinspre mîndrul Iași fapte de fruntași rpune Eminescu, cîntînd vechea cetate de scaun a Moldovei și zidurile ei: „Dragoș vodă cel Bătrîn / Pe Moldova e stăpîn / Și domnind cu toată slava, / Șade-n scaun la Suceava, / La Suceava lăudată, la ea cu zid înconjurată, / Zid de piatră ’nalt și gros / Că pe el merg cinci pe jos / Și au loc cu de prisos, să merg trei călări alături ! Și mai au loc pe de lături, / ® au mîndri să și-i joace j, Gînd încolo cînd încoace“. Ultimul vers îl simți și în coregrafia echipei de dansuri de la căminul cultural din comuna i Vama-Cîmpulung. Cu dumneavoastră gălățeni, ieșeni și băcăuani vrem să străbatem prin slove Suceava — orașul și cîteva părți din întregul regiunii. Pentru că ea nu se mai caracterizează ca un ținut străvechii , o regiune în care cîntă marile prefaceri petrecute sub conducerea înțeleaptă a partidului în anii regimului nostru democrat popular. Pădurile bătrîne trăiesc, și sînt reîntinerite prin grija sucevenilor, fălticenenilor, rădăuțenilor... Trăiește în această regiune — în gospodăria agricolă de stat din Goțușca vestitul maistru îngrijitor de animale Constantin Adochiței — erou al muncii socialiste, care mai are o bucurie de mărturisit: „S-a construit nu de mult la Cîmpulung-Moldovenesc o minune de fabrică în care laptele devine pentru durată pulbere albă“ (e vorba de fabrica de conservarea laptelui, numită „Rarăul" și care are un proces de producție în întregime mecanizat și automatizat). Mai are această regiune a Sucevei parfum de fag și semeție de cerbi ce calcă pe altitudini de 600 m. Cerbi sînt și la Mălini-Fălticeni care trăiesc cu un an mai puțin decît bădia cel tînăr Niculae Labiș născut în satul acesta. Dar Labiș s-a stins lăsînd în versurile sale nemurire omenească iui și ciutelor din preajma codrilor Mălinilor. In locul foșnetului amar al codrilor de altădată, pădurile sucevene își întretaie șoapta voioasă cu vuietul marelui complex de industrializare superioară a lemnului înălțat lîngă apa Sucevei, întrecîndu-se în cîntec cu acel „bun venit în casă nouă“ al locatarilor sutelor de apartamente înălțate între 1955-1060 pe 55.000 m.p. Răsună în orchestrația suceveană a realizărilor acestor ani. imnul celor 2116 tractoare, 1872 semănători: salte! celor 586 cămine culturale și a celor 360 biblioteci, 136 cinematografe pe ecranul cărora se pot proiecta următoarele cifre: 1485 echipe artistice de amatori cuprinzînd peste 30.000 membri, apoi 15 stații de radioficare cu 36.800 abonați, cifra miilor de aparate de radio, cifra celor 1.268 de școli și celor 4 milione de lei pe an ca burse acordate studenților și elevilor. Se mai poate proiecta pe ecran un textilist din Botoșani împreună cu famila sa la teatrul din „Botșănii dumisale“ (pentru că în Botoșani n-a fost cîndva nici fabrică textilă, nici teatru). Sînt realități noi pline de prospețime iar „Măreț pămînt al patriei iubitei se cîntă cu același simțămînt și vigoare atît de corul din Putna cit și de corul căminului cultural din Roznovul nostru bacăuan. Apoi Bistrița care la dumnevoastră, sucevenii, are, în dreptul Pojorîtei, neastîmpăr de argint cu lostrițe și păstrăvi, la noi, oamenii pledînd pentru lumină au supus Bistrița rostuindu-i ditamai hidrocentrala sus, la Bicaz. Acum, dragi gălățeni, ieșeni și băcăuani să vă mai vorbim încă ceva de pe cuprinsul Sucevei. A înflorit și înflorește continuu o asemenea industrie în această regiune, încît dulce zahărul Bucecei a devenit apreciat și de noi și de alți oameni din toate părțile țării. Se mai cunoaște bunăoară că tot în anii regimului democrat-popular, industria suceveana cuprinde noi obiective înfăptuite intr-un „recent“ de 10 ani (din 1955 pînă anul trecut industria textilă și-a dublat capacitatea). La Verești, Dornești, Ițcani, Gornul Luncii etc., întîlnim topitoriile de in și cînepă, la Fălticeni o filatură pe același profil, inclusiv fabricile de brînzeturi și lactoză din Vatra Dornei, precum și alte fabrici forestiere. Se prea poate că atunci cînd au pornit spre raion pentru a pleca după aceea către Bacău, la această fază interregională, colectivistele nemăritate din corul de 130 de persoane al Putnei să-și fi spus privind Rădăuțul: „De la fabrica aceasta de mobilă care va intra în funcțiune la începutul anului viitor, ne-om cumpăra noi, colectivistele de măritat din Putna, primele garnituri de mobilă tip „Miorița“. —_ Așa-i tovarășe Mihai Andrieș ? Vă întrebăm deoarece cunoașteți, ca instructor, și gîndurile de viitor apropiat ale coristelor Putnei. Și — cum știți — la Rădăuți se vor produce cite 10.000 de garnituri de mobilă pe an. Ne-a venit în ospeție și Dumitru Gapră din Dorna — Candreni, raionul Vatra Dornei. Am aflat că omul acesta nu cîntă din nici un instrument și nici cu glasul. Are el un meșteșug de fluierat artistic în triluri de ciocîrlie. In comuna lui Dumitru Gapră, comună aflată între munți și două cămine culturale noi, două școli de 4 ani, trotuare cu plăci de beton și frumuseți noi, dăruite de viața noastră nouă. Facem azi cunoștință și cu dansatorii căminului cultural din Vama. Aveau flăcări atunci, în începutul acestui an, cînd au prezentat în satul lor o suită de dansuri la un spectacol consacrat alegerilor, niște căciuli frumoase înzestrate la jumătatea rotunjimii lor cu cîte-o șuviță albă drept podoabă înconjurătoare. Frumos port ! Pe coriștii căminului cultural Putna nu-i știți. O să-i ascultați din cu admirație și-o să-i răsplătiți cu îndelungi aplauze. Are corul jumătate de veac de activitate. Dacă ați asculta ce povestesc veteranii corului ca Vasile Stoler ori Vasile Aga, veți înțelege și mai bine de ce azi cîntecul lor e mai sprinten, mai tineresc. Cu cîntecul ei de slavă închinat partidului nostru, Suceava aduce prin brigada artistică de agitație a colțului roșu al colectivei din raionul Cîmpulung Moldovenesc, Pojorîta, prin formuia de fluierași condusă de vestitul moș Ilie Cazacu, prin ,nnul căruițiului cultural din Ipotești-S’mișani — bucuria unor împliniri de felul acesta: peste 1S6.000 familii în plină muncă unită în sectorul socialist al agviculturii, 50 de sate au agricultură colectivizată... Regiunea cu Ipotești- In Eminescu, cu prima vioară a lui Enescu, cu balada lui Ciprian Porumbescu, regiunea cu ciulele lui Nicolae Fabiș, regiunea care a cunoscut înfloriri uimitoare numai în acești ani datorită partidului, și-a trimis la Bacău soliile folclorice. Le ascultăm! / CÎNTECUL ȘI SLAVA DE PE LA SUCEAVA JS T'EWGITE TIE SV ISI. 2.6?S ’(4.099)' Ani îmbujorați și dinspre Galați n regiunea unde Milcovul salută Siretul, s-au petrecut asemenea schimbări sociale, încît cu greu ne putem hotărî din care bolț al regiunii să începem. Știți tocmai unde-i Paltinul ? E o comună așezată înspre mijlocul munților Vrancei. Tocmai de la Paltin e formația de fluierași. Vrancea a fost ani de-a rîndul un fel de țară mică, dată uitării, dar jefuită de podoaba codrilor săi de fel de fel de arendași. Gnd a apărut prima oară cinematograful la Paltin și Năruja — în anii aceștia — era o nedumerire generală. Oamenii nici nu auziseră de cinematograf. Cînd s-a prezentat primul spectacol venit în turneu, vrîncenii au început să cugete asupra talentelor lor locale. Sub conducerea partidului Vrancea s-a deșteptat la o viață nouă, adevărată. Sînt comune In stilul Vrancei cu asemenea care —1 Iri Vidra, oameni de pildă, — au dărîmat cocioabele și-au construit blocuri de locuințe. Cit de firesc și semnificativ răsună cîntecele fluierașilor din Paltin și dansurile celor de la căminul cultural din Năruja! De două ori promovați și la faza finală, dansatorii Nărujei (îl recunoaștem și pe moș Mircea Dănilă de trei feciori și alături numără peste 50 săi de inimi însuflețite de viață luminoasă, bogată, liberă. Jocul de azi e argument al bucuriei. Și pe odobeșteni ar fi bine să-l cunoașteți. Trăiește la Odobești, raionul Focșani, un brigadier viticol pe care-l cheamă Gheorghe Savin. E și decorat pentru felul cum muncește. Cînd au plecat odobeștenii încoace spre Bacău cu taraful căminului cultural, Savin le-a spus zîmbind: — Chiar dacă nu vă situați pe locul pe care-l nădăjduiți, eu cu brigada mea tot o să scot anul ăsta cite 17—18 mii kg de struguri la hectar. Sînt în întrecere cu ceilalți îmi place cum brigadieri, cîntați, ați cuprins în cîntecul vostru ceva din jocul mărgelelor vinului odobeștean, dar, întrecerea pe scenă e tot întrecere. Și unde-i întrecere cineva trebuie să fie mai fruntaș decît fruntașii.Vă urez succes! Iată-i pe odobeșteni: s-a ridicat cortina. Știți cine sînt cei din taraf? Foști argați cîndva, la Haină roșie, la Vasilache, la Gaicu. Și ce transmit prin cîntecele lor ? Mîndria cu care odobeștenii de azi, colectiviștii, stăpînesc viile, transmit voioșia cu care muncesc (de cînd sînt Odobeștii nu s-a pomenit ca oamenii să plece la muncă pe motorete, pe motociclete. Acum se pomenește)". ...O să vă impresioneze la cei din brigada artistică a căminului cultural din comuna Suțești-Făurei simțămîntul cu care cîntă. Mai impresionează adine imbujorarea de acum a oamenilor de pe scenă, îmbujorarea anilor aceștia ai deplinei demnități a omului liber. Tecucenii de la Casa raională de cultură au venit cu o voioasă fanfară și cu o comunicativă brigadă artistică de agitație. Galațiul a trimis prin formația de estradă a Căminului cultural orășenesc, salutul său de pe malul Dunării albastre unde în curînd un fluviu de oțel de 4 milioane tone anual va face să fie rostit peste tot numele Galațiului. Corul căminului cultural din Nămoloasa, raionul Galați numără în rîndurile sale harnici colectiviștii care au supus Șiretul spre irigație ca și săuceșternii Bacăului. Și tot îndemnul comuniștilor și munca lor în primele rînduri, determină cutezanța noastră către supunerea Șiretului. Și se cîntă pe undeva pe la Cornenii regiunii Galați: „Siretul e în apa ta, nu-mi mai pică sudoarea, că astăzi pe malul tău crește grîu fețul meu!...“. toți Au adus artiștii anuaai regiunii Galați o impresionantă cronică a anilor îmbujorați de fluturarea steagului roșu al partidului. Au venit să cînte despre bunăstarea vieții lor, cifrele au căpătat respirație poetică. Azi concretul devine concert al tuturor Împlinirilor de pînă acum] cîntă regiunea Galați. PROGRAMUL DESFĂȘURĂRII FAZEI INTERREGIONALE A CELUI DE-AL VI-LEA CONCURS AL FORMAȚIILOR ARTISTICE DE AMATORI (CENTRUL BACĂU) Sîmbătă 1 iulie a c. REGIUNEA GALAȚI de la orele 14 la 18 Gorul căminului cultural din comuna Nămoloasă, raionul Galați, corul bărbătesc al casei raionale de cultură din Brăila: corul casei raionale de cultură din Bujoru; echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Năruja, raionul Focșani; echipa de dansuri a casei raionale de cultură din Liești-Galați; brigada artistică de agitație a casei raionale de cultură din Tecuci; brigada artistică de agitație a colțului roșu al G.A.C. Suțești, raionul Făurei; formația de estradă a căminului cultural orășenesc din Galați; formația de fluerași a căminului cultural din comuna Paltin, raionul Focșani; taraful căminului cultural orășenesc din Odobești, raionul Focșani; fanfara casei raionale de cultură din Tecuci; soliști vocali, instrumentiști și dansatori. REGIUNEA SUCEAVA de la orele 19 la 23 Corul căminului cultural din comuna Ipotești, raionul Botoșani; corul căminului cultural din comuna Putna, raionul Rădăuți; corul casei raionale de cultură din Cîmpulung; echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Vama, raionul Cîmpulung ; echipa de dansuri a casei raionale de cultură din Vatra Dornei; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Pojorîta, raionul Cîmpulung; brigada artistică de avtație a casei raionale de cultură din Dorohoi; formația de fiuerași a căminului cultural din comuna Botuș, raionul Cîmpulung; taraful casei raionale de cultură din Dorohoi ; soliști vocali și instrumentiști.i Duminică 2 iulie a.c. REGIUNEA IAȘI de la orele 10 la 14 corul căminului cultural din comuna Tatăruși-Pașcani; corul casei raionale de cultură din Huși; echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Flămînzi, raionul Hîrlău; echipa de dansuri a casei raionale de cultură din Huși; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Andrieșeni, raionul Iași; brigada artistică de agitație a casei raionale de cultură din Negrești; formația de estradă a casei raionale de cultură din Vaslui , formația de fluerași a căminului cultural din comuna Hîrtoape, raionul Pașcani; formația de cimpoieri a Căminului cultural din comuna Perieni, raionul Bîrlad; fanfara colțului roșu al G.A.G. din comuna Gozmești, raionul Huși; taraful căminului cultural „Ilie Pintilie“ din Iași - soliști vocali și instrumentiști. REGIUNEA BAGAU de la orele 17 la 22 Gorul căminului cultural din comuna Roznov, raionul Buhuși; corul casei raionale de cultură din Tg. Ocna; echipa de dansuri a căminului cultural din Asău, raionul Moinești; echipa de dansuri a căminului cultural comuna Golenești raionul Bacău; echipa de dansuri a casei raionale din de cultură din Adjud; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Săucești, raionul Bacău; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Negrești, raionul Piatra Neamț; brigada artistică de agitație a casei raionale de cultură din P. Neamț; taraful căminului cultural din comuna Băcioi, raionul Adjud; fanfara căminului cultural din comuna Băcioi, raionul Adjud; taraful casei raionale de cultură din Buhuși; soliști vocali și instrumentiști. După spectacolele de selecționare care vor avea loc în sala Teatrului de Stat, formațiile artistice de amatori din cele patru regiuni vor mai prezenta spectacole in aer liber, pe estrada din parcul „Libertății“, după cum urmează: sîmbătă 1 iulie a.c. orele 17—21 regiunea Galați, duminică 2 iulie a.c., orele 10—13 regiunea Suceava de la orele 16—19 regiunea Iași, iar de la orele 19—23 regiunea Bacău. teplin convins că-l admirați, Bacăul surîde. Și-n ținuta lui semeață încearcă simțăminte ca flăcăul pe care un sat de fete îl răsfață. Și după cum observați orașul și-a aliniat străzile, și-a îndreptat cu ajutorul schelelor umerii cartierelor către demnitatea stelelor. Chiar și cei care l-au mai cunoscut altădată, aproape că nu-1 mai recunoașteți. Convingîndu-se că fenomenul firesc al construcției socialiste, entuziaste, surpă vechile firave edificii trasînd în locul lar altele noi, pînă și băcăuanii au, în răstimp de 24 de ore, ocazia să se rătăcească în propriul lor oraș. Dacă ați ști prin cîte emoții trec și factorii poștali, deoarece trebuie să fie la zi cu schimbările de adrese ! Adeseori auzi poștașii. — In locul terenului acela din spatele cinematografului „Muncitorul" s-a mai ridicat un bloc. Ce număr are ? — Se mai încurc și eu, zice unul dintre factorii poștali. Parcă în preajma cinematografului „Muncitorul“ mai știi care-i în spate și care în față. Pentru că într-o zi cinematograful era cu fața spre strada I. C. Frimu, apoi și-a mutat fața către Calea Mărășești unde sînt niște blocuri! Așa că... descurcă-le cum știi. Să nu uit. Mîine mă mut și eu într-un bloc din centru... Noi i-am dat orașului acesta mai mult asfalt, mai multe flori, mai multe curcubee de lumini, încît Gheorghe Maftei, președintele colectivei multimilionare de la Țibucani-Tg. Neamț, a zis într-o zi, venit cu treburi la regiune, că băcăuanii au făcut din centrul orașului pe fratele geamăn al Căii laptelui datorită înstelărilor cu neon. Orașul nostru dă țării țesături și confecții, casele pentru elevi și studenți (să știți că din toamna anului trecut avem studenți), apoi mai produce acest oraș unelte petrolifere, încălțăminte, șuruburi, mezeluri, lichioruri, mobilă și clte toate. ca inimă a regiunii, Bacăul se mîndrește cu o industrie nouă, puternică și de profiluri diferite. In geografia Iinchimia are întîiatate. Oneștiul a fost promovat cu calificativul de „foarte bine“ în rîndul orașelor noi și chimiste ale patriei, la Borzești există oameni care au certitudinea să spună satelor că și ei, borzeștenii, își aduc contribuția la sporul recoltelor prin faptul că produc în combinatul chimic, prafuri combatante în lupta împotriva dăunătorilor din lanuri. In ritmul marșului spre tot mai bine, spre tot mai mult și mai modern, se aude și respirația termocentralei comăneștene, iar la Bicaz, lîngă pieptul de beton armat al hidrocentralei, apele Bistriței string în plinul lor lumini; la Săvinești minuțiozitatea tehnicii firelor și fibrelor sintetice a ajuns să pună-n straiul țării diademă albă de relon. Numai cu un gram de relon se poate înconjura de sute de ori sala teatrului în care ne întîlnim în aceste două zile. Zi și noapte Romanul siderurgic frământă și sculptează automat metalul însorit, calibrîndu-l în țevi și prăjini petroliste. Tot la Roman un vers din plugușor, acela ca „să vă fie casa-casă" a devenit o problemă tehnică și de calitate. Oasele pleacă din întreprinderea de prefabricate, aproape în întregime turnate. Iar Roznovul cu azotoase se pregătește să dea ogoarelor noi vigori. Intre aceste imnuri-fapte, se cuprind și bucuriile ce vor fi rostite mîine de către formațiile artistice de amatori. Pentru că în viața regiunii noastre peste 1.300 de tractoare străbat ogoarele fără haturi aie Azi, în pragul tân, tinere Bacău celor aproape 900 de gospodării colective și întovărășiri agricole. Aceste unități ale agriculturii noastre socialiste, se mîndresc cu 67 la sută din suprafața arabilă a regiunii. Țibucanii au devenit cunoscuți în întreaga țară: Davideni-Tg. Neamț, Săucești-Bacău, Homocea-Adjud, Păstrăveni-Neamț, Romîni-Buhuși, sînt etaloane ale tuturor gospodăriilor colective din regiunea băcăuană, învățăm agrotehnică, zootehnie, cîntece noi în cele 926 cămine culturale; fiecare carte din cele 500.000 volume ale bibliotecilor sătești sînt ferestre spre cunoaștere. Toate acestea să ne justifice emoția cu care pășim pe scena interregionalei a VI-a. Să vă facem cunoștință cu cîțiva din cei pe care îi veți vedea, alături de dumneavoastră, pe scenă. Să-l cunoașteți pe Ungureanu Alexandru, dirijorul fanfarei și tarafului de la Băcioi-Adjud. E învățător, dar pe lîngă că împarte de la catedră, cunoștințe generației tinere, el și-a consacrat ceasurile libere încurajînd talentele din sat. Sensul profund al muzicii amatoare e prezent la toți oamenii noi, participanți și martori la marile prefaceri sociale. Ei au o nemărginită dorință de a cîntă mult, neistovit de mult. La proverbiala primire cu pîine și sare, Ungureanu Alexandru a adăugat: „și cu cîntec“. Pentru că s-a convins ca și noi toți, că în fiecare fracțiune de timp socialismul aduce prin vrednicia demnă de imn a comuniștilor, fapte care trebuie cîntate, intîmpinate cu cîntec. Mîine Ungureanu se va înfățișa cu un tarat și cu o fanfară. Gu gest fără umbră de stîngăcie și cu certitudine de harnic folclorist muzical, Ungureanu Alexandru va dirija, colectivitatea aceea de inimi și alămuri. Cu cine să vă mai facem cunoștință ? Cu brigada artistică de la Săucești-Bacău. Satul brigăzii nu se află prea departe de oraș. Cineva din rîndul romancierilor făcînd o incursiune prin istoria descălecatului Moldovei a aflat — poate mai mult din propria lui imaginație — că vestitul Toma Alimoș, cel din cîntece și balade, atunci cînd a fost voevod al Bîrladului l-a susținut pe Bogdan Vodă de la Cuhnia. Și că într-o bătălie din așezarea Bacăului, Toma Alimoș, căzînd eroic, a fost înmormîntat de-al lui în pămîntul Săuceștilor. Dar nu în această legendă presupunere constă reputația săuceștenilor. Satul se mîndrește în zilele noastre cu o gospodărie colectivă unde belșugul are vitejie măsurată în tone de păpușoi la hectar, lanurile de grîu poartă în boccelele spicelor spor asigurat de tratament agrotehnic, iar sectorul zootehnic își dovedește prezența adăugind an de an mari procente bănești în cîștigul la zile-hărnicie ale colectiviștilor. Despre aceste fapte vă vor cîntă mîine cei din brigada artistică de agitație de la Săucești-Bacău. Iar brigada artistică de agitație a colectiviștilor din Negrești-P. Neamț, coriștii Casei raionale de cultură din Tg. Ocna și soliștii vocali și instrumentiști vor adăuga noi și noi cîntece despre fapte ce le înfloresc viața. Ne bucurăm, dragi oaspeți suceveni, gălățeni și ieșeni că și pentru cîntec am hotărît să ne strîngem mîinile, să ne întrecem. Pentru că dăm glas acelorași simțăminte de recunoștință către partid. Alături de toate celelalte fapte noi, fiecare dans — oglindă a ritmicii muncii, fiecare brigadă artistică de agitație — monografie cintată a drumului belșugului, fiecare cor — omogenitate masivă a inimilor care cîntă, — toate acestea transpun un singur gînd: „Slavă partidului nostru !“. i Pagină redactată de AUREL STANGIU • «|