Steagul Roşu, iulie 1961 (Anul 16, nr. 2620-2645)

1961-07-01 / nr. 2620

vm. 2-a Faza înterregională a celui de-al VI-lea Concurs al artiștilor amatori (centrul Bacău) De cînd oamenii muncii din patria noastră, scăpați de ex­ploatare și nevoi, au pășit liberi și încrezători în forțele lor, sub flamura Partidului Muncitoresc Român, pe drumul construirii so­cialismului, de cînd fiecare sat, la îndemnul comuniștilor și-a ridicat edificii social-culturale, trezindu-și la viață demnitate­a talentelor lui, a bogățiilor sale folclorice, întreaga oamenii au căpătat o cutezanță nouă — aceea de a păși și pe scene în fața spectatorilor. Faptul acesta se petrece și pe cuprinsul re­giunilor Suceava, Iași, Bacău și Galați unde altădată numai doine și baladele triste se auzeau. Ca și întreaga noastră patrie, Moldova își cîntă astăzi cu­ceririle, edificiile noi, faptele oa­menilor harnioîi care au făcut din munca lor poem al pîinii îndestulătoare, al minunii chimiei, al pămîntului larg, fără haruri, care produce după voia colecti­viștilor. ’ 1 * ' ' Moldova cîntă triumful noii sale vieți. In aceste două zile și-a trimis la Bacău pentru o întrecere frățească o seamă de echipe corale, de dans și orchestrale. Salutând evenimentul și oaspeții Sucevei, Galațiului și Iașilor, ziarul prezintă în această pagină cîteva momente și însemnări din viața, bucuriile și faptele celor pe care-i reprezintă partici­panții la cel de-al VI-lea Concurs al artiștilor amatori. wC/­am pe la mijlocul lui februarie a acestui an, alături de oa­­­a­meni — stăpînii lor — 2060 de tractoare și 1820 de semănători cu tracțiune mecanică, așteptau, puse la punct, venirea primăverii. Iar factorii poștali duceau scrisori parcă mai multe ca de obicei redacției ziarului •„Fla­căra Iașului". Scrisorile — in mare parte din sate, — povesteau cum, în fiecare seară la căminele culturale din satele bîrlădene, pășcănene și hușene, dinspre Hirlău, Negrești, Vaslui se ad­ună oameni, talente și instrumente, ca de obicei­­ obiceiul a început odată cu instaurarea puterii populare) și cîntă începuturile vieții noi, cuceririle prezente și năzuințele de viitor — toate împurpurate de flamura parti­dului. Știți!, un trimis al ziarului ieșean are —ce coincidență — numele de Cîntec. "Așa îl cheamă. Cîntec. Co­lindă întreaga regiune alături de alți și alți asemenea condeieri ai istoriei cotidiene. S-a oprit N. Cîntec și la Andrieșeni-Iași. Vroia omul acesta să comunice prin ziar tuturor, care-i leit­ motivul cîntecului care va ră­suna și mane 2 iulie 1961 pe scena Teatrului de Stat din Bacău — în programul brigăzii artistice de agita­ție a căminului cultural din comuna Andrieșeni. Iată constatările tovarășului Cîntec: «Au dispărut multe din casele bă­­trînești acoperite cu stuf, cu geamurile cu­ pumnul, prin sticla cărora răzbă­­tea o lumină gălbui-tulbure ca de a­­murg. Locul lor l-au luat casele noi, construite cu banii cîștigați în cadrul gospodăriei, deasupra cărora se înalță antenele aparatelor de radio, ca niște mesageri ai noului. Cine va merge în vizită la Mihai Căliman. Victor Țurcanu, sau la alți colectiviști, va avea posibilitatea să vadă că locul vechii sobe și al plitei „tradiționale", l-a luat aragazul"­ Mîine, pe scenă, pe voi artiștii a­­matori din brigada artistică de agita­ție din Andrieșeni, vă vom asculta. Și — aveți încredere — mesajul dum­neavoastră ne va impresiona tot edit­oii l-au impresionat pe reporterul ie­șean, N. Cîntec, cele văzute la fața locului, în comuna din care veniți. „Drumul lui Lenin" se numește gos­podăria dumneavoastră ? Minunat drum 1. ...Vreo 60 de oameni, colectiviști ai unei gospodării - denumită „1907" for­mează echipa de dansuri a căminu­lui cultural din Flămînzi-Hîrlău. Dan­sul are în el tinerețe, dîrzenie, un simbol al vieții noi, Îmbelșugare pen­tru care numele comunei era potrivit acum două, trei decenii, dar care a­­cum e o nepotrivire. Toți dansatorii par tineri. Să-l întrebăm pe moș Du­mitru Crețu cîți ani are și-o să ne răspundă că 67. S-o întrebăm pe pio­niera Ileana Siminiceanu? Are 9 ani. Intre extremele acestea se mai află generația lui Ion și Dumitru Alexa, a lui Mihai Lișman și­ a nevestei sale. Iar pe piepturile lor — în dreptul i­nimilor deopotrivă de tinere — strălu­cește distincția primită acum doi ani la faza finală a celui de-al V-lea con­curs al formațiilor artistice de ama­tori—­ insignele de laureați. Dansatorii din Flămînzi își împros­pătează în permanență repertoriul. Iată acum, spre deosebire de tema dan­sului avută cu doi ani în urmă, tema de-acum e mai sugestivă, mai plină de conținut. Așteptăm cu îndreptățită emoție și dansul cu subiect .Nunta cu iile". Fruntași ai muncii culturale de masă sunt și cei din echipa de dansuri a Casei raionale de cultură din Huși. O nou­tate , ei vor prezenta într-o formă nouă, redând atmosfera plină de nemărginită bucurie a recoltelor îm­belșugate într-o gospodărie agricolă colectivă, dansul cu temă intitulat „Primul teasc". Dar de ce să dezvă­luim cititorilor surprizele zilei de 2 iulie ? Totuși destăinuim semnifica­țiile bucuriei din dansurile hușene mai mult de jumătate din numărul fa­miliilor din comunele raionului mun­cesc în gospodăriile agricole colec­tive. In numai un an — în cursul lui 1960 — fondul de bază al fiecărei gospodării agricole colective s-a du­blat. Vrea să ne spună un cuvînt, două. Petru Gindac, cel care, împreu­nă cu Vasile Bulancea, stirnesc "din fluiere fermecătoare sunete. Cică în satul lor, la Totoiești, colec­tiviștii au construit 3 iazuri, au irigat grădina de legume, se îngrijesc de dezvoltarea sectorului zootehnic aflat­ acum la rifra frumoasă de 28 de bo­vine la suta de hectare. — Sunt după cine se spune mulți de-alde Prepeliță în satul dumnea­voastră la Totoiești? — Sunt, și toți trăiesc bine, afirmă Petru Giidac. "Atit brigada artistică a Casei ra­ionale de cultură din Negrești, cit­ și formația de fluierași a căminului cul­tural din Hîrtoape, fanfara colțului roșu al gospodăriei agricole colective din­ Cozmești, raionul Huși ne vor o­­feri un argument în plus că și în regiu­nea Iași munca cultural-artistică atins asemenea performanțe, incit­ați­a dovedește încă o dată că sub grija părintească a partidului, tezaurul fol­clorului nostru e stimulat, înnoit, che­mat să concerteze alături de bună­starea materială și culturală a celor ce muncesc. Și-a trimis reîntineritul Iași ves­titori ai bucuriei de pe meleagurile sale unde colectiviști ca Ion Cîmpeanu din Glodeni-Negrești spun tuturor spre ținere de minte că a primit 44 de lei la ziua-muncă în gospodăria agri­colă colectivă.­­ Pășește Iașul artiștilor amatori prin Bacău în frumoase costume populare. E același Iași al satelor unde la începutul acestui an cooperativizarea agriculturii a fost în linii generale terminată. Cel mad entuziast argu­ment al bunăstării satelor ieșene cîn­tă mîine pe scena teatrului băcăuan, aducind cu el lîngă alte cifre și țin­ted; parfumul crud încă, al cireșelor de Cotnari, Dinspre mîndrul Iași fapte de fruntași r­­pune Eminescu, cîntînd ve­­chea cetate de scaun a Mol­­dovei și zidurile ei: „Dragoș vodă cel Bătrîn / Pe Moldova e stă­­pîn / Și domnind cu toată slava, / Șade-n scaun la Suceava, / La Su­ceava lăudată, l­a ea cu zid înconju­rată, / Zid de piatră ’nalt și gros / Că pe el merg cinci pe jos / Și au loc cu de prisos, s­­ă merg trei călări alături ! Și mai au loc pe de lături, / ® au­ mîndri să și-i joace j, Gînd încolo cînd încoace“. Ultimul vers îl simți și în coregra­fia echipei de dansuri de la căminul cultural din comuna i Vama-Cîmpulung. Cu dumneavoastră gălățeni, ieșeni și băcăuani vrem să străbatem prin slove Suceava — orașul și cîteva părți din întregul regiunii. Pentru că ea nu se mai caracterizează ca un ținut stră­vechii , o regiune în care cîntă marile prefaceri petrecute sub conducerea înțe­leaptă a partidului în anii regimului nostru democrat popular. Pădurile bă­­trîne trăiesc, și sînt reîntinerite prin grija sucevenilor,­ fălticenenilor, rădău­­țenilor... Trăiește în această regiune — în gospodăria agricolă de stat din Goțușca vestitul maistru îngrijitor de animale Constantin Adochiței — erou al muncii socialiste, care mai are o bucurie de mărturisit: „S-a construit nu de mult la Cîmpulung-Moldovenesc o minune de fabrică în care laptele devine pentru durată pulbere albă“ (e vorba de fa­brica de conservarea laptelui, numită „Rarăul" și care are un proces de producție în întregime mecanizat și au­tomatizat). Mai are această regiune a Sucevei parfum de fag și semeție de cerbi ce calcă pe altitudini de 600 m. Cerbi sînt și la Mălini-Fălticeni care trăiesc cu un an mai puțin decît bădia cel tînăr Niculae Labiș născut în satul acesta. Dar Labiș s-a stins lăsînd în versurile sale nemurire omenească iui și ciutelor din preajma codrilor Mălinilor. In locul foșnetului amar al codrilor de altădată, pădurile sucevene își în­tretaie șoapta voioasă cu vuietul mare­­lui complex de industrializare superi­oară a lemnului înălțat lîngă apa Su­cevei, întrecîndu-se în cîntec cu acel „bun venit în casă nouă“ al locatarilor sutelor de apartamente înălțate între 1955-1060 pe 55.000 m.p. Răsună în orchestrația suceveană a realizărilor acestor ani. imnul celor 2116 tractoare, 1872 semănători: sal­te! celor 586 cămine culturale și­ a celor 360 biblioteci, 136 cinematografe pe ecranul cărora se pot proiecta urm­ătoa­rele cifre: 1485 echipe artistice de amatori cuprinzînd peste 30.000 mem­bri, apoi 15 stații de radioficare cu 36.­800 abonați, cifra miilor de aparate de radio, cifra celor 1.268 de școli și celor 4 milione de lei pe an ca burse acordate studenților și elevilor. Se mai poate proiecta pe ecran un textilist din Botoșani împreună cu famila sa la tea­trul din „Botșănii dumisale“ (pentru că în Botoșani n-a fost cîndva nici fa­brică textilă, nici teatru). Sînt realități noi pline de prospe­țime iar „Măreț pămînt al patriei iubite­i se cîntă cu același simțămînt și vi­goare atît de corul din Putna cit și de corul căminului cultural din Roznovul nostru bacăuan. Apoi Bistrița care la dumnevoastră, sucevenii, are, în drep­tul Pojorîtei, neastîmpăr de argint cu lostrițe și păstrăvi, la noi, oamenii ple­­dînd­­ pentru lumină au supus Bistrița rostuindu-i dita­mai hidrocentrala sus, la Bicaz. Acum, dragi gălățeni, ieșeni și băcă­uani să vă mai vorbim încă ceva de pe cuprinsul Sucevei. A înflorit și înflorește continuu o asemenea industrie în această regiune, încît dulce zahărul Bucecei a devenit apreciat și de noi și de alți oameni din toate părțile țării. Se mai cunoaște bunăoară că tot în anii regimului democrat-popular, indus­tria suceveana cuprinde noi obiective înfăptuite intr-un „recent“ de 10 ani (din 1955 pînă anul trecut industria textilă și-a dublat capacitatea). La Verești, Dornești, Ițcani, Gornul Lun­cii etc., întîlnim topitoriile de in și cînepă, la Fălticeni o filatură pe ace­lași profil, inclusiv fabricile de brînze­­turi și lactoză din Vatra Dornei, pre­cum și alte fabrici forestiere. Se prea poate că atunci cînd au pornit spre raion pentru a pleca după aceea către Bacău, la această fază in­terregională, colectivistele nemăritate din corul de 130 de persoane al Pu­tnei să-și fi spus privind Rădăuțul: „De la fabrica aceasta de mobilă care va in­tra în funcțiune la începutul anului viitor, ne-om cumpăra noi, colectivis­tele de măritat din Putna, primele gar­nituri de mobilă tip „Miorița“. —_ Așa-i tovarășe Mihai Andrieș ? Vă întrebăm deoarece cunoașteți, ca instructor, și gîndurile de viitor apro­piat ale coristelor Putn­ei. Și — cum știți — la Rădăuți se vor produce cite 10.000 de garnituri de mobilă pe an. Ne-a venit în ospeție și Dumitru Gapră din Dorna — Candreni, raio­nul Vatra Dornei. Am aflat că omul acesta nu cîntă din nici un instru­ment și nici cu glasul. Are el un meșteșug de fluierat artistic în tri­luri de ciocîrlie. In comuna lui Dumi­tru Gapră, comună aflată între munți și două cămine culturale noi, două școli de 4 ani, trotuare cu plăci de beton și frumuseți noi, dăruite de viața noastră nouă. Facem azi cunoștință și cu dansa­torii căminului cultural din Vama. Aveau flăcări atunci, în începutul a­­cestui an, cînd au prezentat în satul lor o suită de dansuri la un spec­tacol consacrat alegerilor, niște căciuli frumoase înzestrate la jumătatea ro­tunjimii lor cu cîte-o șuviță albă drept podoabă înconjurătoare. Frumos port ! Pe coriștii căminului cultural Putna nu-i știți. O să-i ascultați din cu admirație și-o să-i răsplătiți cu înde­lungi aplauze. Are corul jumătate de veac de activitate. Dacă ați asculta ce povestesc veteranii corului ca Va­sile Stoler ori Vasile Aga, veți înțe­lege și mai bine de ce azi cîntecul lor e mai sprinten, mai tineresc. Cu cîntecul ei de slavă închinat partidului nostru, Suceava aduce prin brigada artistică de agitație a col­țului roșu al colectivei din raionul Cîmpulung­ Moldovenesc, Pojorîta, prin formuia de fluierași condusă de vesti­tul moș Ilie Cazacu­, prin ,­nnul cărui­­țiului cultural din Ipotești-S’m­­ișani — bucuria unor împliniri de felul acesta: peste 1S6.000 familii în plină muncă unită în sectorul socialist al agvicultu­­rii, 50 de sate au agricultură colec­­tivizată... Regiunea cu Ipotești- In­ Eminescu, cu prima vioară a lui Enescu, cu ba­lada lui Ciprian Porumbescu, regiu­nea cu ciulele lui Nicolae F­abiș, re­­giunea care a cunoscut înfloriri uimi­toare numai în acești ani datorită par­tidului, și-a trimis la Bacău soliile folclorice. Le ascultăm! / CÎNTECUL ȘI SLAVA DE PE LA SUCEAVA JS T'EWG­ITE TIE SV ISI. 2.6?S ’(4.099)' Ani îmbujorați și dinspre Galați­ n regiunea unde Milcovul salută Siretul, s-au petrecut asemenea schimbări sociale, în­cît cu greu ne pu­tem hotărî din care bolț al regiunii să începem. Știți tocmai unde-i Paltinul ? E o comună așezată înspre mijlocul munților Vrancei. Toc­mai de la Paltin e for­mația de fluierași. Vran­­cea a fost ani de-a rîn­­dul un fel de țară mică, dată uitării, dar jefuită de podoaba codrilor săi de fel de fel de aren­dași. Gnd a apărut prima oară cinemato­graful la Paltin și Nă­ruja — în anii aceștia — era o nedumerire ge­nerală. Oamenii nici nu auziseră de cinemato­graf. Cînd s-a prezen­tat primul spectacol venit în turneu, vrînce­­nii au început să cugete asupra talentelor lor lo­cale. Sub conducerea partidului Vrancea s-a deșteptat la o viață nouă, adevărată. Sînt comune In stilul Vrancei cu asemenea care —1 Iri Vidra, oameni de pildă, — au dărîmat cocioabele și-au con­struit blocuri de locu­ințe. Cit de firesc și sem­nificativ răsună cînte­­cele fluierașilor din Paltin și dansurile ce­lor de la căminul cul­tural din Năruja! De două ori promo­vați și la faza finală, dansatorii Nărujei (îl recunoaștem și pe moș Mircea Dănilă de trei feciori și alături numără peste 50 săi­ de inimi însuflețite de via­ță luminoasă, bogată, liberă. Jocul de azi e argument al bucuriei. Și pe odobeșteni ar fi bine să-l cunoașteți. Trăiește la Odobești, raionul Focșani, un bri­gadier viticol pe care-l cheamă Gheorghe Sa­vin. E și decorat pen­tru felul cum muncește. Cînd au plecat odobeș­­tenii încoace spre Bacău cu taraful căminului cultural, Savin le-a spus zîmbind: — Chiar dacă nu vă situați pe locul pe care-l nădăjduiți, eu cu briga­da mea tot o să scot anul ăsta cite 17—18 mii kg de struguri la hectar. Sînt în întrecere cu ceilalți îmi place cum brigadieri, cîntați, ați cuprins în cîntecul vostru ceva din jocul mărgelelor vinului odo­­beștean, dar, întrecerea pe scenă e tot întrecere. Și unde-i întrecere ci­neva trebuie să fie mai fruntaș decît fruntașii.­­Vă urez succes! Iată-i pe odobeșteni: s-a ridicat cortina. Știți cine sînt cei din taraf? Foști argați cîndva, la Haină roșie, la Vasilache, la Gaicu. Și ce transmit prin cîntecele lor ? Mîndria cu care odobeștenii de azi, colectiviștii, stăpî­­nesc viile, transmit voioșia cu care muncesc (de cînd sînt Odobeștii nu s-a pomenit ca oa­menii să plece la mun­că pe motorete, pe mo­tociclete. Acum se po­menește)". ...O să vă impresio­neze la cei din brigada artistică a­­ căminului cultural din comuna Suțești-Făurei simță­­mîntul cu care cîntă. Mai impresionează adine imbujorarea de acum a oamenilor­ de pe scenă, îmbu­­jorarea anilor aceștia ai deplinei demnități a o­­mului liber. Tecucenii de la Casa raională de cultură au venit cu o voioasă fan­fară și cu o comunica­tivă brigadă artistică de­ agitație. Galațiul a tri­mis prin formația de es­tradă a Căminului cul­tural orășenesc, salutul său de pe malul Dunării albastre unde în curînd un fluviu de oțel de 4 milioane tone anual va face să fie rostit peste tot numele Galațiului. Corul căminului cultu­ral din Nămoloasa, ra­ionul Galați numără în rîndurile sale harnici colectiviștii care au su­pus Șiretul spre i­­rigație ca și său­­ceșternii Bacăului. Și tot îndemnul comuniști­lor și munca lor în pri­mele rînduri, determină cutezanța noastră că­tre supunerea Șiretului. Și se cîntă pe undeva pe la Cornenii regiunii Galați: „Siretul e în apa ta, nu-mi mai pică sudoarea,­ că astăzi pe malul tău crește grîu­ fețul meu!...“. toți Au adus artiștii anua­ai regiunii Galați o impresionantă cronică a anilor îmbujorați de fluturarea steagului roșu al partidului. Au venit să cînte despre bună­starea vieții lor, cifrele au căpătat respirație poetică. Azi concretul devine concert al tuturor Îm­plinirilor de pînă acum­] cîntă regiunea Galați. P­ROGRAMUL DESFĂȘURĂRII FAZEI INTERREGIONALE A CELUI DE-AL VI-LEA CONCURS AL FORMAȚIILOR ARTISTICE DE AMATORI (CENTRUL BACĂU) Sîmbătă 1 iulie a c. REGIUNEA GALAȚI de la orele 14 la 18 Gorul căminului cultural din comuna Nămoloasă, raionul Galați, corul bărbătesc al casei raionale de cultură din Brăila: corul casei raionale de cultură din Bujoru; echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Năruja, raionul Focșani; echipa de dansuri a casei raionale de cultură din Liești-Galați; brigada artistică de­­ agitație a casei raionale de cultură din Tecuci; brigada artistică de agitație a colțului roșu al G.A.C. Suțești, raionul Făurei; formația de estradă a căminului cultural orășenesc din Galați; for­mația de fluerași a căminului cultural din comuna Paltin, raionul Focșani; taraful căminului cultural orășenesc din Odobești, raionul Focșani; fanfara­ casei raionale de cultură din Tecuci; soliști vocali, instrumentiști și dansatori. REGIUNEA SUCEAVA de la orele 19 la 23 Corul căminului cultural din comuna Ipotești, raionul Botoșani; corul căminului cultural din comuna Putna, raionul Rădăuți; corul casei raionale de cultură din Cîmpulung; echipa de dansuri a căminului cultural din co­muna Vama, raionul Cîmpulung ; echipa de dansuri a casei raionale de cul­tură din Vatra Dornei; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Pojorîta, raionul Cîmpulung; brigada artistică de avtație a casei raionale de cultură din Dorohoi; formația de fiuerași a căminului cultural din comuna Botuș, raionul Cîmpulung; taraful casei raionale de cultură din Do­rohoi ; soliști vocali și instrumentiști.­i Duminică 2 iulie a.c. REGIUNEA IAȘI de la orele 10 la 14 corul căminului cultural din comuna Tatăruși-Pașcani; corul casei raio­­nale de cultură din Huși; echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Flămînzi, raionul Hîrlău; echipa de dansuri a casei raionale de cultură din­­ Huși; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Andri­­­­eșeni, raionul Iași; brigada artistică de agitație a casei raionale de cultură­­ din Negrești; formația de estradă a casei raionale de cultură din Vaslui­ , formația de fluerași a căminului cultural din comuna Hîrtoape, raionul Paș­cani; formația de cimpoieri a Căminului cultural din comuna Perieni, raionul Bîrlad; fanfara colțului roșu al G.A.G. din comuna Gozmești, raionul Huși; taraful căminului cultural „Ilie Pintilie“ din Iași - soliști vocali și instru­mentiști. REGIUNEA BAGAU de la orele 17 la 22 Gorul căminului cultural din comuna Roznov, raionul Buhuși; corul casei raionale de cultură din Tg. Ocna; echipa de dansuri a căminului cultural din Asău, raionul Moinești; echipa de dansuri a căminului cultural comuna Golenești raionul Bacău; echipa de dansuri a casei raionale din de cultură din Adjud; brigada artistică de agitație a căminului cultural din comuna Săucești, raionul Bacău; brigada artistică de agitație a cămi­nului cultural din comuna Negrești, raionul Piatra Neamț; brigada ar­tistică de agitație a casei raionale de cultură din P. Neamț; taraful cămi­nului cultural din comuna Băcioi, raionul Adjud; fanfara căminului cul­tural din comuna Băcioi, raionul Adjud; taraful casei raionale de cultură din Buhuși; soliști vocali și instrumentiști. După spectacolele de selecționare care vor avea loc în sala Teatrului de Stat, formațiile artistice de amatori din cele patru regiuni vor mai prezenta spectacole in aer liber, pe estrada din parcul „Libertății“, după cum urmează: sîmbătă 1 iulie a.c. orele 17—21 regiunea Galați, duminică 2 iulie a.c., orele 10—13 regiunea Suceava­­ de la orele 16—19 regiunea Iași, iar de la orele 19—23 regiunea Bacău. ­­t­­­eplin convins că-l admirați, Bacăul surîde. Și-n ținuta lui semeață încearcă simțăminte ca flăcăul pe care­ un sat de fete îl răsfață. Și după cum observați orașul și-a aliniat străzile, și-a îndreptat cu ajutorul schelelor umerii cartierelor că­tre demnitatea stelelor. Chiar și cei care l-au­ mai cunoscut altădată, aproape că nu-1 mai recunoașteți. Convingîndu-se că fenomenul firesc al construcției socialiste, entuziaste, surpă vechile firave edificii trasînd în locul lar altele noi, pînă și băcăuanii au, în răstimp de 24 de ore, ocazia să se rătăcească în propriul lor oraș. Dacă ați ști prin cîte emoții trec și factorii poștali, deoarece trebuie să fie la zi cu schimbările de adrese ! Adeseori auzi poștașii. — In locul terenului acela din spatele cinemato­grafului „Muncitorul" s-a mai ridicat un bloc. Ce număr are ? — Se mai încurc și eu, zice unul dintre factorii poștali. Parcă în preajma cinematografului „Munci­torul“ mai știi care-i în spate și care în față. Pentru că într-o zi cinematograful era cu fața spre strada I. C. Frimu, apoi și-a mutat fața către Calea Mără­­șești unde sînt niște blocuri! Așa că... descurcă-le cum știi. Să nu uit. Mîine mă mut și eu într-un bloc din centru... Noi i-am dat orașului acesta mai mult asfalt, mai multe flori, mai multe curcubee de lumini, încît Gheorghe Maftei, președintele colectivei multimilio­nare de la Țibucani-Tg. Neamț, a zis într-o zi, venit cu treburi la regiune, că băcăuanii au făcut din cen­trul orașului pe fratele geamăn al Căii laptelui da­torită înstelărilor cu neon. Orașul nostru dă țării țesături și confecții, casele pentru elevi și studenți (să știți că din toamna a­­nului trecut avem studenți), apoi mai produce a­­cest oraș unelte petrolifere, încălțăminte, șuruburi, mezeluri, lichioruri, mobilă și clte toate. ca inimă a regiunii, Bacăul se mîndrește cu o industrie nouă, puternică și de profiluri diferite. In geografia Iin­chimia are întîiatate. Oneștiul a fost promovat cu calificativul de „foarte bine“ în rîndul orașelor noi și chimiste ale patriei, l­a Borzești există oameni care au certitudinea să spună satelor că și ei, borzeștenii, își aduc contribuția la sporul recoltelor prin faptul că produc în combinatul chimic, prafuri combatante în lupta împotriva dăunătorilor din lanuri. In ritmul marșului spre tot mai bine, spre tot mai mult și mai modern, se aude și respirația termocen­tralei comăneștene, iar la Bicaz, lîngă pieptul de beton armat al hidrocentralei, apele Bistriței string în plinul lor lumini; la Săvinești minuțiozitatea teh­nicii firelor și fibrelor sintetice a ajuns să pună-n straiul țării diademă albă de relon. Numai cu un gram de relon se poate înconjura de sute de ori sala teatrului în care ne întîlnim în aceste două zile. Zi și noapte Romanul siderurgic frământă și sculp­tează automat metalul însorit, calibrîndu-l în țevi și prăjini petroliste. Tot la Roman un vers din plu­­gușor, acela ca „să vă fie casa-casă" a devenit­ o problemă tehnică și de calitate. Oasele pleacă din întreprinderea de prefabricate, aproape în întregime turnate. Iar Roznovul cu azotoase se pregătește să dea ogoarelor noi vigori. Intre aceste imnuri-fapte, se cuprind și bucuriile ce vor fi rostite mîine de către formațiile artistice de amatori. Pentru că în viața regiunii noastre peste 1.300 de tractoare străbat ogoarele fără haturi aie Azi, în pragul tân, tinere Bacău celor aproape 900 de gospodării colective și înto­vărășiri agricole. Aceste unități ale agriculturii noas­tre socialiste, se mîndresc cu 67 la sută din supra­fața arabilă a regiunii. Țibucanii au devenit cu­noscuți în întreaga țară: Davideni-Tg. Neamț, Său­­cești-Bacău, Homocea-Adjud, Păstrăveni-Neamț, Ro­­mîni-Buhuși, sînt etaloane ale tuturor gospodării­lor colective din regiunea băcăuană, învățăm agrotehnică, zootehnie, cîntece noi în cele 926 cămine culturale; fiecare carte din cele 500.000 volume ale bibliotecilor sătești sînt ferestre spre cunoaștere. Toate acestea să ne justifice emoția cu care pășim pe scena interregionalei a VI-a. Să vă facem cunoștință cu cîțiva din cei pe care îi veți vedea, alături de dumneavoastră, pe scenă. Să-l cunoașteți pe Ungureanu Alexandru, dirijorul fanfarei și tarafului de la Băcioi-Adjud. E învățător, dar pe lîngă că împarte de la catedră, cunoștințe ge­nerației tinere, el și-a consacrat ceasurile libere în­­curajînd talentele din sat. Sensul profund al muzicii amatoare e prezent la toți oamenii noi, participanți și martori la marile prefaceri sociale. Ei au o nemăr­ginită dorință de a cîntă mult, neistovit de mult. La proverbiala primire cu pîine și sare, Ungureanu Alexandru a adăugat: „și cu cîntec“. Pentru că s-a convins ca și noi toți, că în fiecare fracțiune de timp socialismul aduce prin vrednicia demnă de imn a comuniștilor, fapte care trebuie cîntate, in­­tîmpinate cu cîntec. Mîine Ungureanu se va înfățișa cu un tarat și cu o fanfară. Gu gest fără umbră de stîngăcie și cu certitudine de harnic folclorist muzical, Ungureanu Alexandru va dirija, colectivitatea aceea de inimi și alămuri. Cu cine să vă mai facem cunoștință ? Cu bri­gada artistică de la Săucești-Bacău. Satul brigăzii nu se află prea departe de oraș. Cineva din rîndul romancierilor făcînd o incursiune prin istoria descă­lecatului Moldovei a aflat — poate mai mult din propria lui imaginație — că vestitul Toma Alimoș, cel din cîntece și balade, atunci cînd a fost voevod al Bîrladului l-a susținut pe Bogdan Vodă de la Cuhnia. Și că într-o bătălie din așezarea Bacăului, Toma Alimoș, căzînd eroic, a fost înmormîntat de-al lui în pămîntul Săuceștilor. Dar nu în această legendă­ presupunere constă reputația săuceștenilor. Satul se mîndrește în zilele noastre cu o gospodărie colectivă unde belșugul are vitejie măsurată în tone de păpușoi la hectar, lanurile de grîu poartă în boccelele spicelor spor asigurat de tratament agrotehnic, iar sectorul zootehnic își do­vedește prezența adăugind an de an mari procente bănești în cîștigul la zile-hărnicie ale colectiviștilor. Despre aceste fapte vă vor cîntă mîine cei din bri­gada artistică de agitație de la Săucești-Bacău. Iar brigada artistică de agitație a colectiviștilor din Ne­­grești-P. Neamț, coriștii Casei raionale de cultură din Tg. Ocna și soliștii vocali și instrumentiști vor adăuga noi și noi cîntece despre fapte ce le înfloresc viața. Ne bucurăm, dragi oaspeți suceveni, gălățeni și ieșeni că și pentru cîntec am hotărît să ne strîngem mîinile, să ne întrecem. Pentru că dăm glas acelorași simțăminte de recunoștință către partid. Alături de toate celelalte fapte noi, fiecare dans — oglindă a ritmicii muncii, fiecare brigadă artistică de agitație — monografie cin­tată a drumului belșugului, fiecare cor — omogenitate masivă a inimilor care cîntă, — toate acestea transpun un singur gînd: „Slavă parti­dului nostru !“. i Pagină redactată­­ de AUREL STANGIU • «|

Next