Steagul Roşu, iunie 1963 (Anul 18, nr. 3214-3239)
1963-06-01 / nr. 3214
Fag 2-a De ziua lor Fila calendarului ne amintește astăzi de sărbătoarea celor mai tinere vlăstare ale omenirii — copiii. Spre ei ne îndreptăm privirile în fiecare an în cea dintîi zi a verii, încercînd un sentiment de profundă dragoste și grijă fată de cei ce vor dezvolta pe mai departe realizările noastre de astăzi. E un sentiment plin de umanitate, împletit cu dragostea de viață , dorința de pace, căci nu există om cinstit, care iubindu-și copilul, să nu-și dea seama că viața acestuia depinde de menținerea și apărarea păcii în lume. Inspirat de gingășia lor, Maxim Gorki numea copiii „florile vieții“. Pentru creșterea și ocrotirea acestor prețioase flori, Partidul, iscusitul grădinar, veghează necontenit. Copiii din patria noastră își trăiesc din plin copilăria. Pentru ei au fost create numeroase instituții sanitare, culturale etc., pentru ei sunt alocate an de an importante fonduri bănești. Ocrotirea mamei și copilului a devenit în anii regimului de democrație populară o problemă de stat, consființită prin însăși Constituția tării. Statul apără interesele mamei și ale copilului, acordă ajutor mamelor cu mulți copii și mamelor singure, concedii plătite femeilor însărcinate. Maternități, creșe, cămine, staționare pentru copii stau la îndemîna oamenilor muncii și odraslelor acestora. Dacă pe timpul regimului burghezomoșieresc nu existau decît 280 de medici specialiști în boli de copii, iar la sate abia găseai un medic la distanțe de zeci de kilometri, astăzi numărul medicilor de copii se ridică la aproape 1.300 , 60 la sută din circumscripțiile rurale medicale dispun și de medici pediatri. Un sistem întreg de măsuri de prevenire a bolilor a făcut să scadă epidemiile, care pe vremuri secerau mii de vieți. în Romînia burghezo-moșierească mortalitatea infantilă generală atingea fantastica cifră de 17,9 la sută. Statul nostru, pe lingă că asigură asistenta medicală gratuită, distribuie astăzi gratuit tuturor copiilor pînă la 16 ani medicamente în valoare de milioane de lei. Preocuparea partidului și statului nostru pentru creșterea și educarea tinerei generații se oglindește puternic în hotărîrile celui de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn. S-a introdus obligativitatea învătămîntului de 7 ani și s-a trecut la învătămîntul de 8 ani, s-a introdus gratuitatea manualelor școlare pentru elevii din cursul elementar, se lărgește continuu rețeaua de școli profesionale și tehnice etc. în regiunea Bacău unde statisticile precizează în limbajul lor exact că nu era nici o casă de naștere în mediul rural, nici un staționar pentru copii, nici o creșă, existau la sfîrșitul anului 1962 peste 100 de case de naștere , creșe și grădinițe aflate atît la orașe cit și la sate, asigură creșterea și educarea în primii ani de viată ai copilului sub ochii grijulii ai unor cadre bine pregătite. Anul trecut s-a acordat unor familii din regiunea Bacău sub forma ajutorului familial de stat nu mai puțin decit 2.480.000 lei. O deosebită atenție se acordă în țara noastră educării tinerei generații. Incepind cu preșcolarii și pină la absolvenții școlilor elementare, pentru copii au fost create numeroase teatre, filme, case și palate ale pionierilor, radioul și televiziunea consacră copiilor de diferite vîrste emisiuni variate și instructive. Mulți dintre părinți își amintesc cu amărăciune de faptul că în copilărie nu știau ce înseamnă să mergi în timpul vacanțelor la munte sau la mare. A trece dincolo de granițele orașului ori satului natal necesita bani, cheltuieli și, care muncitor sau țăran își putea permite „luxul“ acesta ? Azi ni se pare firesc lucru ca fiii noștri să-și petreacă vacanta în tabere, recreîndu-se și reconfortîndu-se. Pe cheltuiala statului peste 127.000 de copii și-au petrecut vacanta anul trecut in tabere și colonii pe litoralul Mării Negre și în alte pitorești localități din țară. Din regiunea Bacău de aceste condiții au beneficiat 4.854 de copii. Alți 79.442 elevi au mers în excursii cu scopul de a cunoaște frumusețile patriei și obiectivele industriale, social culturale nou construite. Sub calda, părinteasca grijă a Partidului, copiilor noștri le sunt deschise drumurile spre realizarea celor mai îndrăznețe visuri. Să le explicăm aceasta — în familie, la școală, în organizația de pionieri și U.T.M. — copiii să înțeleagă rostul și prețuirea muncii, să știe cui datorează recunoștință pentru minunata copilărie pe care o trăiesc. De 1 Iunie, ziua cînd sărbătorim primăvara vieții, cînd milioane de oameni de pe toate meridianele globului se gîndesc la viitorul copiiilor lor, să ne unim forțele pentru a apăra cu toată puterea pacea. Copiii noștri, oamenii maturi de mîine, care vor trăi în comunism, nu trebuie să cunoască ororile războiului. Ei au nevoie de liniște, de pace. STEAGUL ROȘU L Partidului de TIBER IU UTAN Partidule, fți crești ca fiii ca un părinte iubitor, le dai ooată înțeleaptă, cutezătoare armă, dreaptă și aripi dornice de zbor. Sădești iii sufletele noastre dorința de mai bun, de-nalt, ne-ndemni să mergem mai departe, lumina să sorbim din carte și cerul să-l luăm cu asalt. Ne-ai scos părinții din robia întunecatului trecut, tu chemi în rînduri luptătorii, tu, care-ai smuls din noapte zorii și viitorului ești scut. Purtăm din steagul tău crîmpeiul cravatei roșii, din văpăi ce le-ai aprins, neînfricate. Partidule, tu ne socoate drept cei mai mici ostași ai tăi! Copilăria fericită își spune cuvîntul și pe scenă. Frumusețe, gingășie, pasiune — iată ce au remarcat spectatorii mari și mici în rîndul celor 11 artiști amatori care au prezentat recent în premieră cele două piese pentru copii scrise și regizate de tînăra Melania Ghica, desenatoare tehnică la Direcția regională a economiei forestiere. Cine nu-și amintește de sunetul argintiu al clopoțelului, vestitor al orelor de învățătură, sau de fermecătorul „iepuraș“ cu nostimul și antrenantul său comentariu sportiv. Micii interpreți au transmis cu multă naturalețe și vigoare mesajul fiecăreia dintre cele două piese adresate celor de vîrsta lor. Piesele au fost totodată și un nimerit prilej de afirmare a micilor talente care mai tîrziu — datorită condițiilor optime de care se bucură, vor deveni artiști în adevăratul înțeles al cuvîntului. Spunem aceasta pentru că fiecare dintre cei 11 interpreți — copii ai salariaților D.R.EF. — și-au exprimat dorința astfel: „vreau să ajung artist !“. Am surprins în imaginile alăturate două instantanee de la piesa „In pădurea fermecată“. Foto: V. BOGDANEI ____1 Daruri mari pentru cei mici Pentru cei mai tineri cetățeni ai orașului Roman, edilii orașului au pregătit ci leva daruri de seamă. Printre ele se numără... grădina zoologică (partal dată in folosință) și un muzeu de științe naturale cu mai multe secții, amenajat in incinta ei. Acestea vor ajuta școlarilor să cunoască mai bine fauna și Hora țării noastre. De asemenea, pe lingă Casa pionierilor din localitate a fost construită o frumoasă sală de spectacole având capacitatea de 400 de locuri. Cea mai mare bucurie pentru micii sărbătoriți o va constitui insă lansarea la apă a celui dinții vaporaș denumit: „Pionierul" construit din resurse locale de muncitori, ingineri și tehnicieni din orașul Roman. El va transporta într-o „călătorie de agrement" purtători ai cravatelor roșii. Inițiativa construirii acestui vaporaș cu o capacitate de 65 tetului orășenesc locuri a apărut in urma hotărîrii ComiRoman al P.M.R. de a amenaja partial riurile Moldova și Siretul, pe distanța Roman— Bacău, pentru acțiuni turistice. Alte vaporașe de diferite mărimi avind capacitate pină la 70 de persoane vor mai fi construite pe viitor. Ele vor oferi copiilor posibilitatea să petreacă minunate clipe de recreere. romantul anei manei creatoare Este o frumoasă tradiție ca la sfîrșitul unui an de activitate să se deschidă la Casa pionierilor din orașul Bacău o expoziție a obiectelor lucrate de pionierii tuturor cercurilor. Prilej de sărbătoare și mindrie pentru copii și cadre didactice, expoziția încununează succesele unui întreg an de bogată activitate. Sălile luminoase și primitor pavoazate, găzduiesc, pe cercuri, obiectele cele mai reușite lucrate de pionierii băcăuani. Iată exponatele cercului de artă plastică: desene după natură, natură statică, peisaje, desene redind momente din viața și activitatea oamenilor muncii din uzinele orașului Bacău, marele construcții etc. Gheorghe Breahnă, Mihaela Zatovețchi, Sergiu Carp, Michel Tutman, Viorica Văsoi sunt câteva din numele semnate pe colul frumoaselor desene expuse de cercul de artă plastică. Sala exponatelor cercului de croitorie. La acest cerc pionieri și pioniere au învățat să coasă pe pinză frumoase desene inspirate din arta populară, broderie colorată cu desene după natură, broderie plină, au învățat să tragă la mașină și cite altele . Cu aceste genuri de cusături, harnicii croitori au împodobit obiecte de interior : foje de masă, șervetele, mileuri, șorturi pentru mamele lor. Ei au imitat să-și confecționeze costume pionierești, cum să te calce pentru a avea o ținută îngrijită. Din cele in valute, micii croitori au lucrat obiecte faimoase și decorative pe care Ie intîlnești in sala de expoziție consacrată cercului lor: o sală de masă in punct romînesc cu șervetele, costume pionierești, șortulele, bonete pentru bucătărie, mileuri. Am pătruns oare intr-o grădină ? Ne-am rătăcit oare in lumea personajelor de basm? Nu, nicidecum. Este sala de expoziție a cercului de flori și păpuși. Intr-un colț cu multă iarbă, maci și margarete se află un măr inflorit ; o ciocănitoare stă prinsă de tulpina lui, cineva cuiburi de păsărele stau așezate pe crengi, iar alături de ele, păsărele. Sunt oare adevărate ? Nu. Fantezia micilor artiști a adus un colt înverzit de natură in sala lor de expoziție. Capra și cei trei iezișori, lupul hrăpăreț, vulpea cea șireată și Moș Martin cel greoi, cunoscutele personaje ale basmelor atât de îndrăgite de copii au fost imortalizate parcă de miinile micilor creatori de măști și păpuși și transformate de aceștia acum in frumoase exponate și mai tîrziu in recuzite de carnaval. Copiii, mari iubitori ai naturii, studiază cu multă pasiune tainele florei și faunei țării noastre la cercul micilor naturaliști de la Casa pionierilor din Bacău. Ierbare, albume cu desene zoologice, vederi din toate colțurile tării noastre, vitrine cu exponate zoologice și alte lucruri interesante pot văzute in sala de expoziție a celticului micilor naturaliști. Numeroși pionieri care activează la cercul micilor naturaliști, printre care și Constanța Munteanu,, Virgil Croitoru, Emilia Cărăușu, și-au adus o frumoasă contribuție la confecționarea interesantelor piese expuse. Mirosul Îmbietor de vanilie și nnt arată că am pătruns intr-o „împărăție a dulciurilor". N-am greșit. Este sala de expoziție a cercului micilor gospodine ale Casei pionierilor din orașul Bacău. Aici, printre numeroase borcane cu șerbeturi și dulcețuri tronează citeva torturi frumos ornamentale, realizări ale micilor gospodine și gospodari, neîntrecuți cofetari. Tot la acest cerc, copiii au învățat cum să așeze o masă, cum să-și întrețină uniforma, cum se spală și se calcă o rută albă, diferite alte „secrete“ ale artei gospodărești. Printre harnicii gospodari ai cercului sunt Elena Maleuță, Lăcrămioara Bontaș, Eugen Brumă, Cornelia Paiu și mulți alții. Acest cerc al micilor gospodari are ca scop, pe lângă obișnuirea copiilor cu anumite treburi gospodărești și educarea gustului pentru curățenie și ordine, a grijii pentru o ținută îngrijită și corectă. Copiii și-au însușit aceste calități; dovadă: curățenia desăvirșită ce domnește în bucătăria lor, o adevărată „bucătărie-laborator". Intr-o ordine desăvirșită sunt expuse piesele cercurilor de radiofonie și electrotehnică, iată aici aparate de radio, motoare electrice, o sonerie, un spectru magnetic, rezistențe in serie și in paralel și alte piese lucrate cu migală și interes de micii tehnicieni. Printre numele de pe etichetele exponatelor am remarcat: Ion Onat, Constantin Gologan, Eugen Andreescu și altele. Cercul de aeromodele a expus inimoase micromodele și planoare. Cel de telecomunicații — două panouri cu telefoane și alte piese interesante. Dar cile lucruri nu poți vedea vizitind expoziția Casei pionierilor din orașul Bacău, cile gloduri și impresii frumoase nu-ți rămân adânc Întipărite in minte mult timp după plecare ! O expoziție cu obiecte lucrate de copii, unele gingașe, altele îndrăznețe, altele pline de fantezie, dar toate la un loc arată un bilanț bogat al unei activități instructiv-educative rodnice și prețioase, muncă plină de satisfacții. CECILIA PLOIEȘTEANU Spectacole pentru copii cu prilejul Zilei internaționale a copilului întreprinderea regională cinematografică Bacău a organizat cicluri de filme și spectacole speciale de desene animate pentru micii spectatori. Cicluri de filme rulează zilele acestea la cinematografele „Tineretului“" din Bacău și „Victoria“ din Roman. In celelalte orașe din regiune au loc spectacole speciale cu filme de desene animate. Spre bucuria multor fii de colectiviști teatrul „Licurici“ prezintă și el mai multe spectacole la sate. Azi, mîine și poimîine pe scenele căminelor culturale de la Berești-Bistrița, Itești, Parava și Orbeni se prezintă piesa „Ursulică turist“. Micii artiști amatori — în fața colectiviștilor Micii artiști amatori din cadrul școlii de 8 ani din comuna Lozinca, raionul Bacău, sunt bine cunoscuți colectiviștilor din localitate. Numai de la 15 septembrie 1962 și până în prezent ei au prezentat în fața colectiviștilor din satele Lozinca, Onceștii Vechi și altele 15 programe artistice care s-au bucurat de un mare succes in fața spectatorilor. Au fost mult apreciați cu această ocazie micii interpreți Catalina Teletin, Neculai Huștiu, Mihai Bertea și alții care au interpretat cu mult talent rolurile din textul brigăzii „Mîndră ești gospodărie“. De multă apreciere s-au bucurat și soliștii vocali Viorel Baban, Rodica Carp, Viorica Rebegea și Maria Țarălungă, care au închinat frumoase melodii colectiviștilor fruntași Gherasim Tabacaru, Gheorghe Tofănescu și alții. TOIAN V. DUMITRU profesor Simbătă 1 Iunie 1963 — nr 3-214 (4.693) RECUNOȘTINȚA „Copiii subt florile vieții !... Cu farmec nu aduce într-un interior un vas cu cîteva flori ! Cu optimism nu-ți imploră primii ghiocei ca niște cîrlionți ai zăpezii ce se topește ! Cită discreție nu-ți impune parfumul dulce și subtil al primelor violete și ce orale ale primăverii, nu izbucnesc în pomii de liliac îmbălsămînd aerul, transformîndu-l din cristalul iernii într-un vitraliu al anotimpului frumos “? Am închis caietul și i l-am întins autoarei acestor rînduri. E o femeie înaltă, sprintenă, cu o neobișnuită vigoare în mișcări. Pe fruntea frumoasă, pe fața arsă de soare urmăresc cum se îmbină blîndețea și duioșia, cu energia și hotărîrea. Timpul i-a săpat între sprîncene două liniuțe și a sprijinit alte multe pe tîmple. Părul blond-cenușiu i-a încărunțit dar ochii și-au păstrat vioiciunea și neastîmpărul tinereții. — Gîndurile le-ați închinat desigur copiilor, tovarășă învățătoare, dar ce v-a inspirat ? — Se apropie ziua de 1 Iunie și în școala noastră se fac intense pregătiri în vederea acestei zile. Un nou articol la gazeta de perete, recitări, dansuri și noi coruri. In caietul acesta — adaugă ea — sunt însemnările mele în legătură cu tot ce mă impresionează și-mi mișcă sufletul. Le fac încă din primul meu an de dăscălie și n-am părăsit acest obicei nici acum cînd sunt pensionară. Nepoata mea este elevă în clasa a VlI-a și se pregătește pentru examenul de admitere. Toate porțile vieții Îi sunt deschise. Uitați-vă la copiii care se joacă în grădina școlii. Acum sînt mici. Privesc deseori, în clasă peste capetele lor, aplecate deasupra caietelor. Ii urmăresc cum se încruntă în fața literelor care nu se rotunjesc frumos. Zîmbesc gîndindu-mă cu duioșie că băiețașul din banca întîia, cu nasul pistruiat, va fi mîine poate fața unei uzine, iar fetița cu codiție subțirele va deveni doctoriță și mai tîrziu, desigur, va veni în sat să se ocupe de sănătatea oamenilor din mijlocul cărora a plecat. Mîine, omuleții aceștia care se zbenguie în curte, vor deveni oameni în toată puterea cuvîntului, vor fi intuitori, cazangii, ingineri, biologi, arhitecți. Uite-i că m-au zărit. Intr-adevăr, copiii se îndreaptă spre noi înconjurînd-o pe învățătoarea lor dragă. Toți au brațele pline de flori. Pe poarta școlii intră un grup de părinți care se apropie cu sfială de tovarășa învățătoare. Sînt foștii ei elevi acum colectiviști fruntași, în gospodăria colectivă din Urechești. Cu altă plăcere îi primește ea și cum s-a îmbujorat de plăcere. O privesc cu admirație. Are această învățătoare un fel al ei de a le cîștiga dragostea. Să fie datorită blîndeței care se degajă din întreaga ei făptură ? Să fie datorită acelei tării pe care i-o bănui de cum o vezi ? Fără îndoială, dar, mai presus de orice, cred că aceasta se datorează pasiunii cu care-și îngrijește „florile“ sale — iubiții ei copiii I C. MOCANU, profesor Preocupare de sezon: Pedale, spițe, far, ghidon Sunt toate-n ordine, ...de-acum Vacanță dragă, hai la drum 1 4 Cosmonauții“ — Alo ! Pămîntul ? Cuvintele vin de undeva din vîrful nucului și se adresează grupului de copii care mișună în jurul tulpinei lui îngemănate. Vreo trei stau lingă o lădiță plină cu tot felul de siine. Unul dintre ei, oacheș, cu ochi vioi, are la urechi niște căști găsite cine știe unde și răspunde cu atîta seriozitate de parcă lucrurile s-ar petrece aevea . — Alo ! Da ! Aici Pămîntul! Grupul de copii se strînge în jurul lădiței care în mintea lor e cu siguranță un aparat de emisie-recepție. Cînd mă uit mai bine printre crengile încărcate de frunze, zăresc doi copii, sus, în vîrful celor două tulpine alăturate. Fără să mă vadă, după ce au luat legătura cu „Pămîntul“ comunică între ei: — Alo, Nelu, cum te simți ? — Bine, Sorin ! Toate aparatele funcționează normal. Unul din grupul de sub nuc, blond, cu părul răvășit, simpatic de-mi vine să-l sărut, fără ca eu să întreb ce fac ei acolo, izbucnește : — Nene, ne jucăm de-a cosmonauții. — Și cine v-a învățat jocul acesta ? —- Nu-i așa, nene, că-i frumos? — Frumos, foarte frumos, dar de la cine l-ați învățat? — Noi, din capul nostru, răspunde el mîndru. Privirile celorlalți se îndreaptă spre mine. Se tem, pesciune, să nu le stric jocul. Unul dintre „cosmonauții“ din vîrful micului, îmi poartă numele. Se ferește, pitindu-se după o creangă mai frumoasă. L-am cunoscut însă din prima clipă, după voce. In altă împrejurare i-aș fi făcut observație, dar acum, pentru curajul lui de „cosmonaut“ mă fac pur și simplu că nu-l văd. — Țineți-vă bine, să nu cădeți! Dar unul mai măricel din grupul de sub nuc, îmi răspunde : — Da’ ce, sîntem la Cape Canaveral ? Nu mi-am putut stăpîni rîsul. Din ziua aceea nucul din curtea blocului de locuințe, îmi pare mai frumos. Deși înălțimea lui abia întrece patru etaje, îmi dă impresia că atinge cerul. RADU FILECAN -A Y Y