Steagul Roşu, iunie 1963 (Anul 18, nr. 3214-3239)

1963-06-01 / nr. 3214

Fag 2-a De ziua lor Fila calendarului ne amintește as­tăzi de sărbătoarea celor mai tinere vlăstare ale omenirii — copiii. Spre ei ne îndreptăm privirile în fiecare an în cea dintîi zi a verii, încercînd un sentiment de profundă dragoste și grijă fată de cei ce vor dezvolta pe mai departe realizările noastre de as­tăzi. E un sentiment plin de umani­tate, împletit cu dragostea de viață , dorința de pace, căci nu există om cinstit, care iubindu-și copilul, să nu-și dea seama că viața acestuia depinde de menținerea și apărarea păcii în lume. Inspirat de gingășia lor, Maxim Gorki numea copiii „florile vieții“. Pentru creșterea și ocrotirea acestor prețioase flori, Partidul, iscusitul gră­dinar, veghează necontenit. Copiii din patria noastră își trăiesc din plin co­pilăria. Pentru ei au fost create nu­meroase instituții sanitare, culturale etc., pentru ei sunt alocate an de an importante fonduri bănești. Ocrotirea mamei și copilului a devenit în anii regimului de democrație populară o problemă de stat, consființită prin în­săși Constituția tării. Statul apără in­teresele mamei și ale copilului, acordă ajutor mamelor cu mulți copii și ma­melor singure, concedii plătite femei­lor însărcinate. Maternități, creșe, că­mine, staționare pentru copii stau la îndemîna oamenilor muncii și odras­lelor acestora. Dacă pe timpul regimului burghezo­­moșieresc nu existau decît 280 de me­dici specialiști în boli de copii, iar la sate abia găseai un medic la distanțe de zeci de kilometri, astăzi numărul medicilor de copii se ridică la aproape 1.300 , 60 la sută din circumscripțiile rurale medicale dispun și de medici pediatri. Un sistem întreg de măsuri de prevenire a bolilor a făcut să scadă epidemiile, care pe vremuri secerau mii de vieți. în Romînia burghezo-mo­­șierească mortalitatea infantilă gene­rală atingea fantastica cifră de 17,9 la sută. Statul nostru, pe lingă că a­­sigură asistenta medicală gratuită, dis­tribuie astăzi gratuit tuturor copiilor pînă la 16 ani medicamente în va­loare de milioane de lei. Preocuparea partidului și statului nostru pentru creșterea și educarea tinerei generații se oglindește pu­ternic în hotărîrile celui de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Ro­mîn. S-a introdus obligativitatea învă­­tămîntului de 7 ani și s-a trecut la învătămîntul de 8 ani, s-a introdus gratuitatea manualelor școlare pentru elevii din cursul elementar, se lăr­gește continuu rețeaua de școli pro­fesionale și tehnice etc.­­ în regiunea Bacău unde statisticile precizează în limbajul lor exact că nu era nici o casă de naștere în me­diul rural, nici un staționar pentru copii, nici o creșă, existau la sfîrșitul anului 1962 peste 100 de case de naș­tere , creșe și grădinițe aflate atît la orașe cit și la sate, asigură creșterea și educarea în primii ani de viată ai copilului sub ochii grijulii ai unor ca­dre bine pregătite. Anul trecut s-a a­­cordat unor familii din regiunea Ba­cău sub forma ajutorului familial de stat nu mai puțin decit 2.480.000 lei. O deosebită atenție se acordă în țara noastră educării tinerei generații. Incepind cu preșcolarii și pină la ab­solvenții școlilor elementare, pentru copii au fost create numeroase teatre, filme, case și palate ale pionierilor, radioul și televiziunea consacră co­piilor de diferite vîrste emisiuni va­riate și instructive. Mulți dintre părinți își amintesc cu amărăciune de faptul că în copilărie nu știau ce înseamnă să mergi în timpul vacanțelor la munte sau la mare. A trece dincolo de granițele o­­rașului ori satului natal necesita bani, cheltuieli și, care muncitor sau țăran își putea permite „luxul“ acesta ? Azi ni se pare firesc lucru ca fiii noștri să-și petreacă vacanta în tabere, re­­creîndu-se și reconfortîndu-se. Pe cheltuiala statului peste 127.000 de copii și-au petrecut vacanta anul tre­cut in tabere și colonii pe litoralul Mării Negre și în alte pitorești loca­lități din țară. Din regiunea Bacău de aceste condiții au beneficiat 4.854 de copii. Alți 79.442 elevi au mers în excursii cu scopul de a cunoaște fru­musețile patriei și obiectivele indus­triale, social culturale nou construite. Sub calda, părinteasca grijă a Parti­dului, copiilor noștri le sunt deschise drumurile spre realizarea celor mai îndrăznețe visuri. Să le explicăm a­­ceasta — în familie, la școală, în or­ganizația de pionieri și U.T.M. — copiii să înțeleagă rostul și prețuirea muncii, să știe cui datorează recunoș­tință pentru minunata copilărie pe care o trăiesc. De 1 Iunie, ziua cînd sărbăto­rim primăvara vieții, cînd milioane de oameni de pe toate meridianele globului se gîndesc la viitorul copiii­lor lor, să ne unim forțele pentru a apăra cu toată puterea pacea. Copiii noștri, oamenii maturi de mîine, care vor trăi în comunism, nu trebuie să cunoască ororile războiului. Ei au ne­voie de liniște, de pace. STEAGUL ROȘU L Partidului de TIBER IU UT­AN Partidule, fți crești ca­ fiii ca un părinte iubitor, le dai oo­ată înțeleaptă, cutezătoare armă, dreaptă și aripi dornice de zbor. Sădești iii sufletele noastre dorința de mai bun, de-nalt, ne-ndemni să mergem mai departe, lumina să sorbim din carte și cerul să-l luăm cu­ asalt. Ne-ai scos părinții din robia întunecatului trecut, tu chemi în rînduri luptătorii, tu, care-ai smuls din noapte zorii și viitorului­ ești scut. Purtăm din steagul tău crîmpeiul cravatei roșii, din văpăi ce le-ai aprins, neînfricate. Partidule, tu ne socoate drept cei mai mici ostași ai tăi! Copilăria fericită își spune cuvîn­­tul și pe scenă. Frumusețe, gingă­șie, pasiune — iată ce au remarcat spectatorii mari și mici în rîndul celor 1­1 artiști amatori care au pre­zentat recent în premieră cele două piese pentru copii scrise și regizate de tînăra Melania Ghica, desena­toare tehnică la Direcția regională a economiei forestiere. Cine nu-și amintește de sunetul argintiu al clopoțelului, vestitor al orelor de învățătură, sau de ferme­cătorul „iepuraș“ cu nostimul și an­trenantul său comentariu sportiv. Micii interpreți au transmis cu multă naturalețe și vigoare mesajul fiecăreia dintre cele două piese adre­sate celor de vîrsta lor. Piesele au fost totodată și un ni­merit prilej de afirmare a micilor talente care mai tîrziu — datorită condițiilor optime de care se bucură, vor deveni artiști în adevăratul în­țeles al cuvîntului. Spunem aceasta pentru că fiecare dintre cei 11 in­terpreți — copii ai salariaților D.R.EF. — și-au exprimat­ dorința astfel: „vreau să ajung artist !“. Am surprins în imaginile alăturate două instantanee de la piesa „In pădurea fermecată“. Foto: V. BOGDANEI ____1 Daruri mari pentru cei mici Pentru cei mai tineri cetățeni ai orașului Roman, edilii orașului au pregătit ci leva daruri de seamă. Printre ele se numără... grădina zoologică (par­tal dată in fo­losință) și un muzeu de științe na­turale cu mai multe secții, amenajat in incinta ei. A­­cestea vor ajuta școlarilor să cunoască mai bine fauna și Hora țării n­oastre. De asemenea, pe lingă Casa pio­nierilor din localitate a fost construită o frumoasă sală de spectacole având capacitatea de 400 de locuri. Cea mai mare bucurie pentru micii sărbătoriți o va constitui insă lansa­rea la apă a celui dinții vaporaș denu­mit: „Pionierul" construit din resurse locale de muncitori, ingineri și tehnicieni din orașul Roman. El va trans­porta într-o „călătorie de agrement" purtători ai crava­telor roșii. Inițiativa construirii acestui vaporaș cu o capaci­tate de 65 tetului orășenesc locuri a apărut in urma hotărîrii Comi­Roman al P.M.R. de a amenaja par­tial riurile Moldova și Siretul, pe distanța Roman— Bacău, pentru acțiuni turistice. Alte vaporașe de diferite mărimi avind capacitate pină la 70 de persoane vor mai fi construite pe vii­tor. Ele vor oferi copiilor posibilitatea să petreacă mi­nunate clipe de recreere. romantul anei manei cr­ea­t­oare Este o frumoasă tradiție ca la sfîrșitul unui an de activitate să se deschidă la Casa pionierilor din orașul Bacău o expoziție a obiecte­lor lucrate de pionierii tuturor cercurilor. Prilej de sărbătoare și mindrie pentru copii și cadre didactice, ex­poziția încununează succesele unui întreg an de bogată activitate. Să­lile luminoase și primitor pavoa­zate, găzduiesc, pe cercuri, obiec­tele cele mai reușite lucrate de pionierii băcăuani. Iată exponatele cercului de artă plastică: desene după natură, natură statică, pei­saje, desene redind momente din viața și activitatea oamenilor mun­cii din uzinele orașului Bacău, ma­rele construcții etc. Gheorghe Breahnă, Mihaela Zatovețchi, Ser­giu Carp, Michel Tut­man, Viorica Văsoi sunt câteva din numele sem­nate pe col­ul frumoaselor desene expuse de cercul de artă plastică. Sala exponatelor cercului de croitorie. La acest cerc pionieri și pioniere au învățat să coasă pe pinză frumoase desene inspirate din arta populară, broderie colorată cu desene după natură, broderie plină, au învăț­at să tragă la mașină și cite­­ altele . Cu aceste genuri de cusături, harnicii croitori au îm­podobit obiecte de interior : foje de masă, șervetele, mileuri, șorturi pentru mamele lor. Ei au im­itat să-și confecționeze costume pionie­rești, cum să te calce pentru a a­­vea o ținută îngrijită. Din cele in valute, micii croitori au lucrat o­­biecte faimoase și decorative pe care Ie intîlnești in sala de expo­ziție consacrată cercului lor: o sală de masă in punct romînesc cu șer­vetele, costume pionierești, șortu­­lele, bonete pentru bucătărie, mi­­leuri. Am pătruns oare intr-o grădină ? Ne-am rătăcit oare in lumea per­sonajelor de basm? Nu, nicidecum. Este sala de expoziție a cercului de flori și păpuși. Intr-un colț cu multă iarbă, maci și margarete se află un măr inflorit ; o ciocănitoa­­re stă prinsă de tulpina lui, ci­neva cuiburi de păsărele stau așezate pe crengi, iar alături de ele, pă­sărele. Sunt oare adevărate ? Nu. Fantezia micilor artiști a adus un colt înverzit de natură in sala lor de expoziție. Capra și cei trei iezișori, lupul hrăpăreț, vulpea cea șireată și Moș Martin cel greoi, cunoscutele per­sonaje ale basmelor at­ât de îndră­gite de copii au fost imortalizate parcă de miinile micilor creatori de măști și păpuși și transformate de aceștia acum in frumoase expo­nate și mai tîrziu in recuzite de carnaval. Copiii, mari iubitori ai natu­rii, studiază cu multă pasiune tai­nele florei și faunei țării noastre la cercul micilor naturaliști de la Casa pionierilor din Bacău. Ierbare, albume cu desene zoologice, ve­deri din toate colțurile tării noas­tre, vitrine cu exponate zoologice și alte lucruri interesante pot văzute in sala de expoziție a cel­ti­cului micilor naturaliști. Numeroși pionieri care activează la cercul micilor naturaliști, printre care și Constanța Munteanu,, Virgil Croito­­ru, Emilia Cărăușu, și-au adus o frumoasă contribuție la confecțio­narea interesantelor piese expuse. Mirosul Îmbietor de vanilie și nnt arată că am pătruns intr-o „împă­răție a dulciurilor". N-am greșit. Este sala de expoziție a cercului micilor gospodine al­e Casei pionie­rilor din orașul Bacău. Aici, prin­tre numeroase borcane cu șerbe­turi și dulcețuri tronează citeva torturi frumos ornamentale, reali­zări ale micilor gospodine și gos­podari, neîntrecuți cofetari. Tot la acest cerc, copiii au învățat cum să așeze o masă, cum să-și în­­trețină uniforma, cum se spală și se calcă o rută albă, diferite alte „secrete“ ale artei gospodărești. Prin­tre harnicii gospodari ai cercului sunt Elena Maleuță, Lăcrămioara Bontaș, Eugen Brumă, Cornelia Paiu și mulți alții. Acest cerc al micilor gospodari are ca scop, pe lângă obișnuirea copiilor cu anu­mite treburi gospodărești și edu­carea gustului pentru curățenie și ordine, a grijii pentru o ținută îngri­jită și corectă. Copiii și-au însu­șit aceste calități; dovadă: cură­țenia desăvirșită ce domnește în bucătăria lor, o adevărată „bucă­­tărie-laborator". Intr-o ordine desăvirșită sunt ex­puse piesele cercurilor de radiofo­nie și electrotehnică, iată aici a­­parate de radio, motoare electrice, o sonerie, un spectru magnetic, rezistențe in serie și in paralel și alte piese lucrate cu migală și in­teres de micii tehnicieni. Printre numele de pe etichetele exponate­lor am remarcat: Ion Onat, Con­stantin Gologan, Eugen Andreescu și altele. Cercul de aeromodele a expus inimoase micromodele și pla­noare. Cel de telecomunicații — două panouri cu telefoane și alte piese interesante. Dar cile lucruri nu poți vedea vizitind expoziția Casei pionierilor din orașul Bacău, cile gloduri și impresii frumoase nu-ți rămân a­­dânc Întipărite in minte mult timp după plecare ! O expoziție cu o­­biecte lucrate de copii, unele gin­gașe, altele îndrăznețe, altele pli­ne de fantezie, dar toate la un loc arată un bilanț bogat al unei acti­vități instructiv-educative rodnice și prețioase, muncă plină de satis­facții. CECILIA PLOIEȘTEANU Spectacole pentru copii cu prilejul Zilei internaționale a co­pilului întreprinderea regională cine­matografică Bacău a organizat cicluri de filme și spectacole speciale de de­sene animate pentru micii spectatori. Cicluri de­­ filme rulează zilele aces­tea la cinematografele „Tineretului“" din Bacău și „Victoria“ din Roman. In celelalte orașe din regiune au loc spectacole speciale cu filme de de­sene animate. Spre bucuria multor fii de colec­tiviști teatrul „Licurici“ prezintă și el mai multe sp­ectacole la sate. Azi, mîine și poimîine pe scenele căminelor cul­turale de la Berești-Bistrița, Itești, Parava și Orbeni se prezintă piesa „Ursulică turist“. Micii artiști amatori — în fața colectiviștilor Micii artiști amatori din cadrul șco­lii de 8 ani din comuna Lozinca, raio­nul Bacău, sunt bine cunoscuți colecti­viștilor din localitate. Numai de la 15 septembrie 1962 și până în prezent ei au prezentat în fața colectiviștilor din satele Lozinca, Onceștii Vechi și al­tele 15 programe artistice care s-au bucurat de un mare succes in fața spectatorilor. Au fost mult apre­ciați cu această ocazie micii interpreți Catalina Teletin, Neculai Huștiu, Mi­­hai Bertea și alții care au interpretat cu mult talent rolurile din textul bri­găzii „Mîndră ești gospodărie“. De multă apreciere s-au bucurat și soliștii vocali Viorel Baban, Rodica Carp, Viorica Rebegea și Maria Țară­­lungă, care au închinat frumoase me­lodii colectiviștilor fruntași Gherasim Tabacaru, Gheorghe Tofănescu și alții. TOI­AN V. DUMITRU profesor Simbătă 1 Iunie 1963 — nr 3-214 (4.693) RECUNOȘTINȚA „Copiii su­bt florile vieții !... Cu­ farmec nu aduce într-un inte­rior un vas cu cîteva flori ! Cu­ op­timism nu-ți imploră primii ghiocei ca niște cîrlionți ai zăpezii ce se topește ! Cită discreție nu-ți impune parfumul dulce și subtil al primelor violete și ce orale ale primăverii, nu izbucnesc în pomii de liliac îmbălsămînd aerul, transformîndu-l din cristalul iernii în­tr-un vitraliu al anotimpului frumos “? Am închis caietul și i l-am întins autoarei acestor rînduri. E o femeie înaltă, sprintenă, cu o neobișnuită vi­goare în mișcări. Pe fruntea frumoa­să, pe fața arsă de soare urmăresc cum se îmbină blînd­ețea și duioșia, cu energia și hotărîrea. Timpul i-a să­pat între sprîncene două liniuțe și a sprijinit alte multe pe tîmple. Părul blond-cenușiu i-a încărunțit dar ochii și-au păstrat vioiciunea și neastîmpă­­rul tinereții. — Gîndurile le-ați închinat desigur copiilor, tovarășă învățătoare, dar ce v-a inspirat ? — Se apropie ziua de 1 Iunie și în școala noastră se fac intense pregă­tiri în vederea acestei zile. Un nou articol la gazeta de perete, recitări, dansuri și noi coruri. In caietul aces­ta — adaugă ea — sunt însemnările mele în legătură cu tot ce mă impre­sionează și-mi mișcă sufletul. L­e fac încă din primul meu an de dăscălie și n-am părăsit acest obicei nici acum cînd sunt pensionară. Nepoata mea este elevă în clasa a Vl­I-a și se pregătește pentru exa­menul de admitere. Toate porțile vie­ții Îi sunt deschise. Uitați-vă la copiii care se joacă în grădina școlii. Acum sînt mici. Privesc deseori, în clasă peste ca­petele lor, aplecate deasupra caietelor. Ii urmăresc cum se încruntă în fața literelor care nu se rotun­jesc frumos. Zîmbesc gîndindu-mă cu duioșie că băiețașul din ban­ca întîia, cu nasul pistruiat, va fi mîine poate fața unei uzine, iar fetița cu codiție subțirele va deveni doctori­ță și mai tîrziu, desigur, va veni în sat să se ocupe de sănătatea oameni­lor din mijlocul cărora a plecat. Mîine, omuleții aceștia care se zbenguie în curte, vor deveni oameni în toată pu­terea cuvîntului, vor fi intuitori, ca­zangii, ingineri, biologi, arhitecți. Ui­­te-i că m-au zărit. Intr-adevăr, copiii se îndreaptă spre noi înconjurînd-o pe învățătoarea lor dragă. Toți au brațele pline de flori. Pe poarta școlii intră un grup de părinți care se apropie cu sfială de tovarășa învățătoare. Sînt foștii ei elevi acum colectiviști fruntași, în gospodăria colectivă din Urechești. Cu altă plăcere îi primește ea și cum s-a îmbujorat de plăcere. O privesc cu admirație. Are această învățătoare un fel al ei de a le cîștiga dragostea. Să fie datorită blîndeței care se degajă din întreaga ei făptură ? Să fie dato­rită acelei tării pe care i-o bănui de cum o vezi ? Fără îndoială, dar, mai presus de orice, cred că aceasta se datorează pasiunii cu care-și îngrijeș­te „florile“ sale — iubiții ei copiii I C. MOCANU, profesor Preocupare de sezon: Pedale, spițe, far, ghidon Sunt toate-n ordine, ...de-acum Vacanță dragă, hai la drum 1 4 Cosmonauții“ — Alo ! Pămîntul ? Cuvintele vin de undeva din vîr­­ful nucului și se adresează grupului de copii care mișună în jurul tulpi­­nei lui îngemănate. Vreo trei stau lingă o lădiță plină cu tot felul de siine. Unul dintre ei, oacheș, cu ochi vioi, are la urechi niște căști găsite cine știe unde și răspunde cu atîta seriozitate de parcă lucrurile s-ar petrece aevea . — Alo ! Da ! Aici Pămîntul! Grupul de copii se strînge în jurul lădiței care în mintea lor e cu si­guranță un aparat d­e emisie-recepție. Cînd mă uit mai bine printre crengile încărcate de frunze, zăresc doi copii, sus, în vîrful celor două tulpine alăturate. Fără să mă vadă, după ce au luat legătura cu „Pă­mîntul“ comunică între ei: — Alo, Nelu, cum te simți ? — Bine, Sorin ! Toate aparatele funcționează normal. Unul din grupul de sub nuc, blond, cu părul răvășit, simpatic de-mi vine să-l sărut, fără ca eu să întreb ce fac ei acolo, iz­bucnește : — Nene, ne jucăm de-a cosmo­nauții. — Și cine v-a învățat jocul aces­ta ? —- Nu-i așa, nene, că-i frumos? — Frumos, foarte frumos, dar de la cine l-ați învățat? — Noi, din capul nostru, răspun­de el m­îndru. Privirile celorlalți se îndreaptă spre mine. Se tem, pesciu­­ne, să nu le stric jocul. Unul dintre „cosmonauții“ din vîr­ful micului, îmi poartă numele. Se ferește, pitindu-se după o creangă mai frum­oasă. L-am cunoscut însă din prima clipă, după voce. In al­tă împrejurare i-aș fi făcut obser­vație, dar acum, pentru curajul lui de „cosmonaut“ mă fac pur și sim­plu că nu-l văd. — Țineți-vă bine, să nu cădeți! Dar unul mai măricel din grupul de sub nuc, îmi răspunde : — Da’ ce, sîntem la Cape Cana­veral ? Nu mi-am­ putut stăpîni rîsul. Din ziua aceea nucul din curtea blocului de locuințe, îmi pare mai frumos. Deși înălțimea lui abia în­trece patru etaje, îmi dă impresia că atinge cerul. RADU FILECAN -A Y Y

Next