Steagul Roşu, august 1964 (Anul 19, nr. 3576-3601)

1964-08-01 / nr. 3576

Pag. 2-a Actuala hartă economică a Moldovei de nord Aureolată cîndva de gloria lui Ștefan cel Mare, partea de nord a Moldovei a rămas apoi o așezare despre care se vorbea prea puțin. Avînd o economie rudimentară, Țara de Sus s-a menținut ani de-a rîndul în anonimat. Referin­­du-se la „starea economică“ a vechii Suceve, enciclopedia României din anul 1938 menționa că industria, atît cit s-a putut înjgheba, e concentrată în trei centre: Suceava, Ițcani și Burdujeni. Cîteva mori la Suceava, fabrica de u­­leiuri vegetale și fabrica de zahăr din Ițcani, rezumă aproape întreaga activi­tate industrială din acele vremi, ilus­­trînd „industria“ suceveană, enciclope­dia a enumerat și cele cîteva făbricuțe de cherestea, minele exploatate rudi­mentar și, ca s-o facă și mai bogată, n-a omis să precizeze că „industria casnică a sătencelor ocupă un capitol important în preocupările populației ru­rale". Iată cu ce moștenire a fost gă­sită Moldova de nord de ziua elibe­rării patriei. Sub conducerea înțeleaptă a parti­dului și ca expresie a înfăptuirii eco­nomiei socialiste unitare, în care toa­te regiunile țării se contopesc organic, transformări înnoitoare s-au petrecut în anii de după 23 August și în această re­giune. Privind noua hartă economică a Sucevei socialiste, apare și mai izbitor contrastul dintre trecut și prezent. . Cei care vizitează astăzi orașul și regiunea Suceava, după o absență de două decenii, nu mai recunosc locu­rile unde au umblat cîndva. Și pe bună dreptate. In lunca Sucevei se înalță clă­dirile celor două combinate de indus­trializare a lemnului și de celuloză și hîrtie, o fabrică de oxigen, o întreprin­dere de reparații și întreținere. Printre unitățile nou construite în anii de după eliberare se numără și Uzinele textile „Atoldova" din Botoșani, Filatura de in și cinepă din Fălticeni, Fabrica de zahăr din Bucecea, cea de mobilă din Rădăuți, de conserve — lapte din Cîmpulung și altele. Valoarea investi­țiilor alocate regiunii Suceava în pe­rioada 1959—1963 se ridică la suma de 1,9 miliarde lei. Paralel cu construirea de noi obiective industriale s-au dez­voltat întreprinderile existente prin mărirea capacităților de producție, în­ființarea de noi secții, utilarea cu ma­șini și agregate moderne. Toate aces­tea au făcut ca producția globală să fie în prezent de 3,6 ori mai mare de­cât în anul 1950, întreaga producție din anul 1948 a regiunii se realizează în prezent în numai 43 zile. Pădurile, care ocupă 37,8 la sută din suprafața regiunii, au determinat dez­voltarea unei puternice industrii de ex­ploatare și prelucrare a lemnului, a cărei pondere, în economia regiunii, este astăzi de 32 la sută. Creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor a dus la o mai bună valorificare a masei lemnoase. Peste 86 la sută din masa lemnoasă exploatată în pădurile suce­vene o constituie lemnul pentru indus­trie, din care, în fabricile moderne ale combinatului de industrializare a lem­nului din Suceava, in fabrica de mobilă din Rădăuți etc., se produc diferite tipuri de mobilă, placaj, plăci fibrolem­­noase dure și izolatoare și altele. A­­nual la fabrica de mobilă din Rădăuți și C.I.L. Suceava, se produc 25.000 gar­nituri de mobilă de diferite tipuri, 110.000 mp uși și ferestre, 18.000 mc placaj, 36.000 tone plăci fibrolemnoase. Pentru valorificarea deșeurilor de ru­șinoase, la Suceava s-a construit un combinat de celuloză și hîrtie care produce anual 55.000 tone celuloză, 60.000 tone hîrtie etc. S-a calculat că prin construirea celor două combinate, valoarea lemnului din pădurile Suce­vei s-a dublat. In anii puterii populare, în regiune s-au efectuat numeroase lucrări de prospecțiuni geologice pentru punerea în valoare a bogățiilor din subsol. Ca urmare, la Leșul Ursului se desfășoară lucrări de punere în valoare a minereu­rilor neferoase. Pentru prelucarea aces­tor minereuri se construiește o stație de flotare la Tarnița. De asemenea, au fost dezvoltate minele de minereu de m­angan din bazinul Dornelor. „Industriei casnice a sătencelor" i-au luat locul puternice întreprinderi textile cum sunt: Uzinele textile din Botoșani, care produc anual 3800 tone fire și 5 milioane metri țesături, Filatura de in și cinepă din Fălticeni, topitoriile de in și cânepă din Dornești, Cornul Luncii și altele. Dezvoltarea capacităților de produc­ție și modernizarea utilajului existent în celelalte unități au făcut ca producția întreprinderilor de industrie ușoară din regiune să fie în prezent de 13 ori mai mare decît în 1950. La dezvoltarea economică a regiunii o contribuție prețioasă o aduc întreprin­derile de industrie locală și cooperati­vele meșteșugărești. Realizările obținute în cei 20 de ani de viață liberă sunt o expresie a în­făptuirii consecvente a politicii parti­dului de industrializare socialistă a țării. Ele însuflețesc pe oamenii muncii din regiunea noastră și îi mobilizează la obținerea de noi succese în întîmpina­­rea glorioasei aniversări — douăzeci de ani de viață liberă. PETRE BFRICA secretar al Comitetului regional Suceava al Partidului Muncitoresc Romîn Combinatul de celuloză și hîrtie din Suceava. STEAGUL ROȘU @1 <f­i­t ți ii arde- In fiecare localitate din regiunea Suceava funcționează cel puțin un magazin. Numărul unităților cooperației de consum­ a ajuns in prezent la 1.800. In 150 comune și sate s-au construit magazine universale, înzestrate cu utilaj comercial modern, înainte de eliberare în regiune erau modernizate doar 300 metri șosea și aceea în orașul Suceava în fața primăriei. In prezent în „Țara de Sus" șoselele asfaltate se întind pe 263 km. Drumurile care duc la 5 din cele 8 raioane sunt modernizate. în prezent, constructorii lucrează la modernizarea șoselei Su­ceava—Botoșani. ★ în documentele vremii stă scris că în nordul Moldovei e­­xistau în 1944, 120.000 de analfabeți. Din șapte locuitori, unul nu știa să scrie și să citească, în prezent, în regiune pătrund zilnic 262.000 de ziare și reviste, care sunt așteptate cu nerăbdare de cititori. După 20 de ani, fiecare al 5-lea locuitor este abonat la un ziar sau o re­vistă. Peste 65.000 case noi s-au construit în satele regiunii în cei 20 de ani de la eliberare, în comunele Roma, Vlăsinești, Știubieni și altele fiecare a treia casă este nouă. în regiune funcționează în prezent 944 școli de cultură ge­nerală, un grup școlar care pregătește cadre pentru industria chimică și de prelucrare a lemnului și 24 școli tehnice și profe­sionale. Numărul elevilor în școlile de cultură generală în com­parație cu anul 1938 s-a dublat, iar al școlilor tehnice și profe­sionale a crescut de trei ori. Numărul medicilor față de 1938 a crescut la 361, iar nu­mărul cadrelor medii sanitare de peste trei ori ’pe­ntru ocro­tirea sănătății populației, la Suceava, Dorohoi, Go Humorului au fost construite policlinici noi, la Botoșani un spital de copii cu 200 locuri, iar în orașul Suceava se află în construcție un spital modern cu 600 de paturi. ★ ★ ★ ★ Cintece noi „Cît în lume am trăit Loc mai falnic n-am găsit, Cîtă lume am umblat Plaiuri mindre n-am­ aflat. . .Munți, bătrini și îmbrăcați Cu păduri de brazi înalți, Cu poiene înflorite, Cu­ ape nestăvilite...". Versurile, cuprinse într-un cîntec din nordul regiunii, aparțin poetei populare Saveta Timpău din Cîmpulung. Optimis­mul desprins din ele înregistrează, pe te­meiurile fructuoasei tradiții, raporturile între frumusețile locurilor și existența nouă a oamenilor. Poeta, cu o activitate desfășurată pe șapte decenii, cîntăreață altădată a jalei și sărăciei, și-a împrospă­tat versul popular cu sentimente de bucu­rie și încredere. Departe de a fi singular, fenomenul creației populare actuale îmbracă o va­rietate de manifestări, toate străbătute de aceeași senzație a împlinirii și voio­șiei. De aceea, o incursiune în arta popu­lară, în viața cultural-artistică actuală a regiunii capătă proporțiile întîlnirii cu noua conștiință a oamenilor, cu noul lor cîntec izvorît din realitățile socialiste. Preluat și dus mai departe de ampla revoluție culturală, ce are loc și în re­giunea Suceava, folclorul și-a îmbogățit manifestările, și-a lărgit orizontul. Este o artă populară care cîntă dragostea față de partid, față de patria socialistă, față de frumusețile naturii și cele făurite de oa­menii societății socialiste, o artă pătrunsă de dragostea pentru întreprinderea socia­listă și gospodăria colectivă, pentru ora­șele noi și cîmpurile nemărginite. Pe fundamentul tradițiilor minunate o largă mișcare artistică de amatori răs­­pîndește cîntecul, jocul, bogăția țesături­lor și cusăturilor populare. In acest fel, folclorul spontan a devenit o creație în­noită în semnificații și se întoarce crea­torilor ca mijloc de satisfacție artistică și îmbogățire a cunoștințelor. Atrasă de mari manifestări republicane, arta popu­lară și-a putut amplifica bilanțul în mod considerabil. Al șaptelea concurs repu­blican al formațiilor artistice de ama­tori (etapa a doua) a numărat în regiu­nea Suceava peste 33.000 de cîntăreți, dansatori, instrumentiști populari, ale că­ror manifestări s-au bucurat de partici­parea a aproximativ 1.300.000 spectatori. Sunt colective muzical-coregrafice ama­toare al căror talent creator și interpreta­tiv a atins adevărate culmi. Este de men­ționat­ în sensul acesta, activitatea coru­rilor căminelor culturale din Putna și Ipotești — Suceava, a echipelor de jocuri din Ciocănești, Molid, Tudora sau Valea Seacă, a vestiților fluierași din Botuș — Cîmpulung, a altor mulți și talentați ar­tiști amatori. "Avînd un pronunțat carac­ter popular, prin atragerea ca interpreți a colectiviștilor și muncitorilor, prin promo­varea talentelor, mișcarea teatrală de a­­­matori și-a dobîndit și ea un loc de prestigiu în viața culturală a regiunii. Formația de teatru din comuna Dolhasca, prin talentul său, a reușit să obțină de două ori consecutiv la festivalele bienale de teatru „I. L. Caragiale" înaltul titlu de laureat. Socialismul a răspuns talentului prin sprijinirea creației, i-a dat noi posibili­tăți de dezvoltare. De-a lungul și de-a la­tul regiunii, scena s-a răspîndit în sute de exemplare, căminul cultural a deve­nit un centru de cultură cu realizări im­portante în promovarea artei poporului. Aproape 600 de asemenea unități, în bună parte nou construite, și-au deschis sălile spectacolelor și artei în ultimele două de­cenii, baza materială a activității cultu­rale lărgindu-se mereu. De la înălțimea scenei căminului cultural, alături de sa­tisfacțiile artistice, spectatorul a primit și alte satisfacții, cele ale îmbogățirii necon­tenite a cunoștințelor despre viață, despre lume și societate, despre fenomenele na­turii, despre pămînt și recolte. Căminul cultural a devenit și în regiunea Suceava o adevărată universitate a cunoștințelor multiple, transmise pe atîtea căi, de la spectacol la conferință, de la brigadă ști­ințifică la prezentarea cărții ori filmului. Mii de intelectuali de la orașe, într-un efort patriotic, sprijină entuziast ridicarea culturală a satului. A devenit prieten apropiat al oamenilor cartea, prezentă prin existența bibliotecii în fiecare comună, în sute și sute de mii de exemplare. Cinematograful s-a împă­­mîntenit în fiecare comună a regiunii, în­trunind anual milioane de spectatori. A devenit un fapt obișnuit în viața satului spectacolul teatrului profesionist, concer­tul, aparatul de radio, existent în regiune în aproximativ 41.000 de exemplare. Prin toate aceste căi, ducîndu-și înainte, îm­bogățită arta seculară, satul învață, își dezvoltă cunoștințele, învață să mun­cească și să trăiască în chip socialist. In configurația actuală a vieții cultu­rale a regiunii, rolul orașului a crescut necontenit. Uitatele tîrguri moldovenești, puternic animate de prezența fabricii, a întreprinderii, a industriei în general, de­vin, pe zi ce trece, centre ale unei vii activități culturale. Și aici este vorba des­pre noțiuni inexistente în trecut : club, casă de cultură, teatru, filarmonică, bi­bliotecă, cinemascop... în prezent, în fie­care reședință de raion sunt înființate case de cultură, unde se desfășoară o com­plexă activitate artistică și culturală, de la pictura amatoare și cercul literar, în­trunind viitorii artiști ai paletei și con­deiului, la spectacol și simpozion. Roa­dele acestei activități sunt completate de prezența pe scenele caselor de cultură a echipelor artistice profesioniste, ale că­ror turnee străbat mereu, dintr-o parte în alta regiunea. Iar printre ele, des aplau­date de spectatori, sunt și instituțiile de artă ale regiunii Suceava — Teatrul de stat „Mihai Eminescu", Filarmonica de Stat și Teatrul de păpuși din Botoșani, Ansamblul „Ciprian Porumbescu" din Su­ceava —, ale căror spectacole sînt vizio­nate anual de sute de mii de oameni ai muncii, atît din orașe cit și din sate. Este deci un mare volum de mijloace de culturalizare (și am adăuga aici și ca­sele memoriale înființate în regiune, oma­giu adus unor înaintași ai culturii și artei romînești — Mihai Eminescu, George E­­nescu și Ciprian Porumbescu), care se răs­­frînge în intensificarea permanentă a ac­tivității cultural-educative. Se întregește, astfel, și capătă amploare tot mai mare, un cîntec nou, optimist, bogat în frumu­seți, care, răsunînd și în orașele și satele regiunii Suceava, se integrează marelui cîntec al patriei socialiste. PLATON PARDAU președintele Comitetului regional pentru cultură și artă De pe terasa blocului turn, îți a­­pare în față noua panoramă a Suce­vii. Orașul, care acum cîțiva ani doar se întrezărea în macheta expusă la muzeul regional și în schițele arhi­tecților și proiectanților, își întîm­­pină acum oaspeții cu străzi și bule­varde asfaltate și luminate cu neon, cu parcuri și spații verzi. Noua ma­gistrală, care leagă zona industriala a orașului cu centrul, este străjuită de clădiri zvelte cu trei și patru e­­taje. în noile cartiere Mihai Viteazu, Ana Ipătescu și altele s-au înălțat blocuri, cuprinzînd circa 3.000 apar­tamente. Dar, Suceava continuă să fie un vast șantier. Constructorii ri­dică în continuare noi blocuri, asfal­tează alei și străzi, lucrează la tel- CONSTRUCȚII moficarea­ orașului, în cartierul Ana Ipătescu sunt în construcție peste 800 apartamente. Multe din ele își vor primi în curînd locatarii. în Suceava au fost construite și 4 școli noi, iar alta se află în con­strucție, două noi cinematografe, un teatru de vară, hotel modern, sală de sport etc. Pentru alimentarea cu apă s-a construit o nouă sursă, care a făcut ca debitul să crească de opt ori. în cei 20 de ani care au trecut de la eliberare, in Suceava s-au con­struit mai multe locuințe decît s-a construit pe timpul burgheziei în­tr-un secol. Paralel cu construcția de locuințe se desfășoară o largă ac­țiune de înfrumusețare a orașului. Specialiștii lucrează în centru la mozaic, care va constitui atracția o­­rașului, el va înfățișa stilizat, fauna pădurilor sucevene și dezvoltarea e­­conomică a regiunii. In noile cartiere, de-a lungul stră­zilor și aleilor în parcuri au fost plantați arbori și arbuști ornamen­tali, flori. Peste cîțiva ani, Suceava va fi cu totul nouă. Din vechile case vor fi păstrate doar cîteva clădiri mai im­portante și monumentele istorice, încolo, totul va fi nou, totul va purta pecetea epocii noastre — epoca so­cialismului victorios. Drumul lemnului Șerpuind printre copaci, po­teca străbate pădurea, urcînd a­­gale, mereu mai sus, spre înăl­țimi, pînă la geana aceea de lumină care vestește creasta dealului. Adierea vîntului dă co­pacilor prilej să evite domol din frunză. De undeva, de mai sus, intra în melodie și timbrul grav al ferăstraielor m­­ecanice; uneori, codrul sucevean vibrează la că­derea de pe verticală a unui ar­bore, ca de izbitura unui mare timpan. Ritmul mecanic al unuia­­ din acele puternice tractoare fo­restiere punctează egal și caden­țat întreaga armonie. Doar fu­­­nicularele, purtînd cu ele bușteni uriași, străbat pădurea în tăcere, schițînd în aer linia unei poteci ce­­ fcace la vale. Pe oameni nu-i vezi, dar îi auzi, îi auzi prin a­­cest freamăt sonor al muncii cu unelte perfecționate. Altădată codrii suceveni vibrau de lovitu­rile topoarelor, boii își înfun­dau adînc gleznele în nămolul cărărilor, tîrînd buștenii. Arborii unor păduri care-și pierdeau se­­meția luau drumuri lungi, spre alte țări. Pentru cîțiva falnici brazi — importam o vioară, în schimbul unei păduri întregi —­ își mobila un bogătaș vila. Și oamenii­ pădurilor continuau­ să izbească în carnea copacilor, cu topoarele, oprindu-se uneori pentru o mîncare umilă, înveli­tă într-un petec de ziar. Ce-a mai rămas din toate acestea ? Nimic. In simfonia codrilor su­ceveni își cîntă partitura 330 de ferăstraie mecanice, 103 tractoare vin și se duc, pe dru­muri forestiere nou croite, 55 de funiculari își poartă povara pînă jos, de unde puternicele trolii încarcă lemnul în vagoanele de cale ferată. Iar de aici, buștenii scoși din­ păduri cu chibzuială, pentru ca măreția codrilor suce­veni să dăinuie mereu, ajung la porțile marilor combinate și fa­brici din regiune, unde sînt ast­fel prelucrați încît nu se mai pierde nici o așchie. De pe deal, din vecinătatea ruinelor vechii cetăți a Sucevii se văd în vale clădirile zvelte ale celor două combinate construite aici în anii sesenalului. Lemnul, marea bogăție a Moldovei, po­posește aici pentru scurt timp, plecînd mai departe în forme noi: mobilă, plăci fibrolemnoa­se, placaj, celuloză etc. Zilnic, fabricile Combinatului de indus­trializare,,a terorii,doi prelucrează­ în produse, superioare aproape 500 mc material lemnos.. Și ast­fel valoarea acestei mari bogății naturale a regiunii Suceava crește mereu. Combinatul are patru fabrici. Clădirile înălțate din beton sticlă adăpostesc mașini moder­și­ne la nivelul celei mai perfec­ționate tehnici. In jur — asfaltate străjuite de lămpi alei de neon, bănci, iarbă, flori. Mobila se fabrică aici pe ban­dă — 10.000 de garnituri anual. In cea mai mare parte procesul tehnologic este mecanizat și au­tomatizat. Pentru a se asigura o calitate superioară mobilei, lem­nul parcurge de la intrarea sa în fabrică și pînă a fi ambalat și expediat magazinelor de spe­cialitate, un drum lung cu desc opriri, care durează circa 3 luni. Halele sînt populate de oa­meni puțini dar cu o înaltă ca­lificare, care mînuiesc cu rapi­ditate și precizie mașinile, dînd lemnului forma dorită. Ea fabrica de plăci fibrolem­­noase vizitatorul întîlnește nu­mai operatori așezați în fața pu­­pitrelor de comandă, transfor­­mînd deșeurile și lemnul de foc în acele plăci cărora li se dau diverse întrebuințări. Această fabrică dispune de două linii tehnologice identice: una pentru plăci fibrolemnoase dure, care folosește deșeuri de tag, și alta pentru plăci poroase, utilizînd ca materie primă deșeu­rile de brad. Acestea din urmă sînt vestite pentru bunele pro­prietăți zono­izolatoare. 36.000 tone de plăci ies a­­nual pe poarta fabricii, o parte dintre ele ajungînd, prin inter­mediul comerțului exterior, în alte țări. Combinatul are și o fab­că de placaj. Aici buștenii de fag sunt cei care intră în circuitul tehno­logic. Se realizează anual circa 18.000 de m­c de placaj.­­ Celălalt nou combinat suce­vean realizează celuloză și hîr­tie. El prelucrează anual circa 475.000 m­c de material lemnos. Aproape jumătate din această cantitate o constituie rezidurile fabricilor de cherestea, resturile provenite din prelucrările făcute de întreprinderile forestiere. Din aceste rămășițe, care îna­inte se foloseau doar pentru foc, se produc anual 50.000 tone de celuloză, 60.000 tone hîrtie, 150 milioane saci de hîrtie, 5000 tone de pungi... Și astfel, lemnul pădurilor su­cevene devine din ce în ce mai valoros, iar afirmația că nu se pierde nici o așchie este pe de­plin adevărată. Un calcul recent a arătat că valoarea pădurilor sucevene, în raport cu prelucra­rea lor, este astăzi dublă față de acum 20 de ani. Muncitorii de la Combinatul de in­dustrializarea lem­nului din Suceava, s-au angajat ca în cinstea celei XX-a aniversări de-a eliberării patriei să a dea peste plan pro­duse în valoare de aproape 1.000.000 lei. In foto : Aspect de ansamblu al unei linii de fabricație a plăcilor fibrolemnoa­se la Combinatul de industrializare a lemnului­ Suceava. Pagină realizată de ziarul „ZORI NOI “-Suceava în colaborare cu corespondentul din regiunea Suceava al Agenției române de presă AGERPRES Sîmbătă 1 august 1964, nr. 3.75 ® 15­ ® 53Î Comoara colectivei La început, oamenii, pumnul acela de colectiviști din Sîrbii Săvenilor, nu bă­nuiau că la îndemîna lor stă o comoa­ră cum este aceea pe care o stăpi­­nesc în prezent. Și nu-i vorba cumva de vreo comoară din străfunduri, greu de găsit, ci de una de la... suprafață. Cei mai mulți dintre dînșii, însă, n-o vedeau. Abia dacă o intuiau vreo cîțiva. Așa au început căutările celor din Sîrbi. Pornind de la mai nimic, sîrbe­­nii au ajuns, în cîțiva ani, să fie stă­­pîni pe o avere de sute de mii de lei, din care izvorăsc în fiecare an alte sute de mii. Vacile, tineretul taurin, por­cii, oile, păsările, producțiile mari și veniturile obținute de la acestea — iată comoara colectiviștilor din Sîrbi, 110 oi, 8 purcei, o pereche de cai și... o vițică — acesta era tot avutul lor zootehnic, atunci, în mai 1955, la în­ființarea gospodăriei. Așa a fost începutul. A trebuit să desfășoare o serioasă muncă de lămurire organizația de partid pentru a-i convinge pe toți. Așa s-a biruit neîncrederea și au fost cumpărate primele vaci și scrofite. — Am obținut și primele rezultate bune. Ziceam că, gata am pus mina pe comoară. Dar, ca un făcut, nu după mult timp, de la vaci și porci se obți­neau rezultate slabe, mărturisește pre­ședintele colectivei, Petru Cărămidaru­. — Cel mai rău ne-am poticnit în 1960, se tînguie Toader Gh. Biciușcă, actualul vicepreședinte cu problemele zootehnice. Atunci s-au schimbat trei brigadieri și mai toți îngrijitorii, dar degeaba. Ba chiar lipsa acea­sta de perma­nentizare a oa­menilor, ducea la perpetuarea aceleași situații dificile. Oamenii nu erau cointe­resați. Dacă dă­dea vaca 8 litri de lapte era bună. Sau dacă dădea 2 litri era tot bună. Sau dacă scroafa fă­ra 9 purcei, era bine, după cum la fel era bine dacă făta doar patru. „Asta-i situa­ția“ ziceau în­grijitorii și dă­deau din umeri. Se făcea risipă de furaje, ani­malele erau prost îngrijite, se multe înregistrau mortali­tăți. In 1961, a devenit briga­dier zootehnic Toader Gh. Bi­ciușcă, un om calculat, așezat, pornit pe fapte mari. Președin­tele, Petru Că­­rămidaru, s-a o­­cupat și el cu grijă de sectorul zootehnic, orga­nizația de partid a recomandat pe cei mai harnici și pricepuți co­lectiviști să lu­creze în zooteh­nie și a indicat să se ia măsuri pentru neutizarea perma­a­­cestora. S-a apucat brigadierul să selecțio­neze oamenii, să-i pună la încercare un timp, apoi a trecut la încheierea de contracte cu ei pe câte 3 ani. Așa că anul 1961 a fost încheiat cu o produc­ție de 1800 litri lapte pe cap de vacă furajată, mai mult cu 400 litri decât în anul anterior, și cu 7 purcei pe cap de scroafă la o tătare. Veniturile erau și ele concludente. — Devenisem de-acum stăpîni pe co­moară. Aceasta se afla pe m­îini bune, și­ aduce aminte Biciușcă. După alți doi ani, colectiva din Sîrbi a atras atenția în întreaga regiune prin rezultatele obținute în zootehnie; 583 taurine, din care 263 vaci și ju­­ninci montate, 1540 ovine, 335 porcine, din care 175 porci grași vînduți statu­lui pe bază de contract, precum și 15 bovine, 100 ovine, 1220 păsări, sute de lei de lapte, apoi brînză, lînă, de ase­menea, vîndute statului; venituri de peste 2.360.000 lei, din care 657.000 lei din zootehnie; producții mari, cu 2542 litri lapte pe cap de vacă furajată, 73 litri lapte și aproape 2 kg lînă pe cap de oaie. Făcînd pășunatul rațional și dîndu-le vacilor la miezul nopții un tain de masă verde cosită, hrănindu-le în timpul stabulației cu siloz din belșug, cu fîn, paie și coceni numai sub formă toca­tă și saramurată, dîndu-le concentra­tele în mod diferențiat, în funcție de productivitate, acestea și-au săltat sim­țitor producția. După numai 3 ani de la „poticneala" amintită de Biciușcă, s-a reușit să se obțină cu U42 litri lapte mai mult pe cap de vacă furajată. Dar și îngrijitorii cîștigă bine. Ei sînt cointeresați și prin aceea că, lunar, primesc un avans de 7 lei la ziua­­muncă. Principalii „descoperitori ai comorii" sînt Dumitru Muraru, Constantin Un­­gureanu, Petru Prisăcaru și Toader Juncanaru, îngrijitori de vaci, Ilie D. Boicu, îngrijitor de tineret taurin, Ni­­colae Cantemir și Mihai Răstoacă, în­grijitori de scroafe, Grigore D. Boick, îngrijitor la păsări. Dar sunt prea mulți ca să-i putem înșira pe toți. Nu-i de omis însă candidatul de partid Toader Gh. Biciușcă, devenit, începînd de a­­nul trecut, vicepreședinte cu problemele zootehnice, Gheorghe Juncanaru, șeful brigăzii mixte zootehnice și secretar al organizației de partid din gospodărie, candidatul de partid Petru Găină, șeful brigăzii de taurine. Cîte nu s-ar putea spune despre toți acești oameni minu­nați­­ îl prezentăm însă numai pe unul dintre dînșii, comunistul Dumitru Mu­raru. Muntele de om, precum îi zic to­varășii săi de muncă, este mulgătorul fruntaș de anul trecut pe toate G.A.C. din regiunea Suceava. El a obținut de la grupa sa de vaci în medie aproape 3500 litri lapte. Comunicativ, se învă­luie cu privirea caldă a ochilor săi al­baștri, își netezește păru­l blond și-i gata să-ți spună orice din „secretele" muncii sale. ★ De la data de 14 mai, animalele au fost scoase la pășune, în tabere de vară. Producția a crescut. Se obțin zil­nic cîte aproape 11 litri lapte pe cap de vacă furajată, îngrijitorii de por­cine au și ei cu ce se lăuda, de la cele 30 scroafe s-au obținut în medie cîte 11 purcei la o tătare și toți au fost înțărcați: statului i-au fost vînduți deja, pe bază de contract, zeci de porci grași. Valorificîndu-se și lapte de vacă, smîntînă, apoi brînză, miei, ouă etc., gospodăria colectivă din Sîrbi și-a pro­pus ca, pînă la sfîrșitul anului, să rea­lizeze un venit total de peste 2.900.000 lei, din care aproape un milion din zo­otehnie. Colectiviștii sînt convinși că aceste cifre vor fi depășite. D. T. Frumuseți­­ ale naturii sucevene „Pietrele Doamnei" este unul din monumentele cele mai frumoase și interesante pe care natura le-a creat în „Țara de Sus". Situate pe masivul Rarău, la o altitudine de 1.690 m, ele spintecă văzduhul cu crestele lor semețe. Albe ca zăpada, sfîrtecate în blocuri și turnuri, în forme și dimensiuni dife­rite, rostogolite haotic sau tronînd semeț în bătaia vîntului și ploii, Pietrele Doamnei, atrag numeroși turiști îndrăgostiți de frumusețile naturii. întregul masiv Rarău este format din blocuri de calcar denumite „clipe", dînd o notă peisagistică, unică în această cunună de munți. Nicăieri însă ca în Pietrele Doamnei forțele naturii n-au dăltuit stînca cu atîta măiestrie. Sînt aici peșteri pline cu lilieci, crăpături adînci, unde zăpada întîrzie către mijlocul verii, fragmente din stînci mobile, căță­rate pe crestele ascuțite, care se clatină la cea mai mică a­­diere de vînt. Despre Pietrele Doamnei­­ circulă una din cele mai frumoase legende : se spune că Elena Doamna, soția voievodului moldovean Petru Rareș, plecînd în pribegie, s-ar fi ascuns în grotele dintre aceste pietre de urgia turcilor. Și de atunci semețele pietre din masivul Rarău, poartă numele de Pietrele Doamnei. De sus, de pe Rarău, se deschide o minunată perspectivă spre valea Bistriței și Ceahlău sau spre Căliman și Rodna. Cărări ce pleacă de sus, duc spre codrul secular de la Slătioara și Poiana Ițcani, unde pe 690 ha se întind rămășițe ale pădu­rilor virgine de molid, ce au existat cu multe mii de ani îna­inte. In cadrul de la Slătioara, sunt multe exemplare de molid care ating respectabila vîrstă de 900—600 de ani. Studiile mo­nografice arată că în această pădure se găsesc 108 specii de mușchi hepatici (fără frunze) și 343 specii de mușchi frumoși. Peisajul Rarăului este renumit și prin bogăția florei sale. Pe stînci găsești minunata floare de colț „albumina", eleganta floare „Papucul doamnei", „ochii șarpelui" cu minunate flori albastre, vioreaua alpină și altele. Îmbrăcat în păduri de brad și molid, masivul Rarău cu­noaște și vara și iarna o deosebită animație. Poposesc aici tu­riști, veniți să viziteze frumusețile naturii, muncitori fores­tieri, care doboară pădurea cu ferăstraiele mecanice, ciobani, păscînd turmele colectivelor, geologii, care cercetează mărun­­t­ele pămîntului etc. La cabana, ce oferă condiții optime de odihnă, funcționează de cîțiva ani o stațiune meteorologică de mare înălțime, care dă frumuseților vești despre mersul vremii. ELENA ȚUIGU./

Next