Steagul Roşu, august 1964 (Anul 19, nr. 3576-3601)
1964-08-01 / nr. 3576
Pag. 2-a Actuala hartă economică a Moldovei de nord Aureolată cîndva de gloria lui Ștefan cel Mare, partea de nord a Moldovei a rămas apoi o așezare despre care se vorbea prea puțin. Avînd o economie rudimentară, Țara de Sus s-a menținut ani de-a rîndul în anonimat. Referindu-se la „starea economică“ a vechii Suceve, enciclopedia României din anul 1938 menționa că industria, atît cit s-a putut înjgheba, e concentrată în trei centre: Suceava, Ițcani și Burdujeni. Cîteva mori la Suceava, fabrica de uleiuri vegetale și fabrica de zahăr din Ițcani, rezumă aproape întreaga activitate industrială din acele vremi, ilustrînd „industria“ suceveană, enciclopedia a enumerat și cele cîteva făbricuțe de cherestea, minele exploatate rudimentar și, ca s-o facă și mai bogată, n-a omis să precizeze că „industria casnică a sătencelor ocupă un capitol important în preocupările populației rurale". Iată cu ce moștenire a fost găsită Moldova de nord de ziua eliberării patriei. Sub conducerea înțeleaptă a partidului și ca expresie a înfăptuirii economiei socialiste unitare, în care toate regiunile țării se contopesc organic, transformări înnoitoare s-au petrecut în anii de după 23 August și în această regiune. Privind noua hartă economică a Sucevei socialiste, apare și mai izbitor contrastul dintre trecut și prezent. . Cei care vizitează astăzi orașul și regiunea Suceava, după o absență de două decenii, nu mai recunosc locurile unde au umblat cîndva. Și pe bună dreptate. In lunca Sucevei se înalță clădirile celor două combinate de industrializare a lemnului și de celuloză și hîrtie, o fabrică de oxigen, o întreprindere de reparații și întreținere. Printre unitățile nou construite în anii de după eliberare se numără și Uzinele textile „Atoldova" din Botoșani, Filatura de in și cinepă din Fălticeni, Fabrica de zahăr din Bucecea, cea de mobilă din Rădăuți, de conserve — lapte din Cîmpulung și altele. Valoarea investițiilor alocate regiunii Suceava în perioada 1959—1963 se ridică la suma de 1,9 miliarde lei. Paralel cu construirea de noi obiective industriale s-au dezvoltat întreprinderile existente prin mărirea capacităților de producție, înființarea de noi secții, utilarea cu mașini și agregate moderne. Toate acestea au făcut ca producția globală să fie în prezent de 3,6 ori mai mare decât în anul 1950, întreaga producție din anul 1948 a regiunii se realizează în prezent în numai 43 zile. Pădurile, care ocupă 37,8 la sută din suprafața regiunii, au determinat dezvoltarea unei puternice industrii de exploatare și prelucrare a lemnului, a cărei pondere, în economia regiunii, este astăzi de 32 la sută. Creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor a dus la o mai bună valorificare a masei lemnoase. Peste 86 la sută din masa lemnoasă exploatată în pădurile sucevene o constituie lemnul pentru industrie, din care, în fabricile moderne ale combinatului de industrializare a lemnului din Suceava, in fabrica de mobilă din Rădăuți etc., se produc diferite tipuri de mobilă, placaj, plăci fibrolemnoase dure și izolatoare și altele. Anual la fabrica de mobilă din Rădăuți și C.I.L. Suceava, se produc 25.000 garnituri de mobilă de diferite tipuri, 110.000 mp uși și ferestre, 18.000 mc placaj, 36.000 tone plăci fibrolemnoase. Pentru valorificarea deșeurilor de rușinoase, la Suceava s-a construit un combinat de celuloză și hîrtie care produce anual 55.000 tone celuloză, 60.000 tone hîrtie etc. S-a calculat că prin construirea celor două combinate, valoarea lemnului din pădurile Sucevei s-a dublat. In anii puterii populare, în regiune s-au efectuat numeroase lucrări de prospecțiuni geologice pentru punerea în valoare a bogățiilor din subsol. Ca urmare, la Leșul Ursului se desfășoară lucrări de punere în valoare a minereurilor neferoase. Pentru prelucarea acestor minereuri se construiește o stație de flotare la Tarnița. De asemenea, au fost dezvoltate minele de minereu de mangan din bazinul Dornelor. „Industriei casnice a sătencelor" i-au luat locul puternice întreprinderi textile cum sunt: Uzinele textile din Botoșani, care produc anual 3800 tone fire și 5 milioane metri țesături, Filatura de in și cinepă din Fălticeni, topitoriile de in și cânepă din Dornești, Cornul Luncii și altele. Dezvoltarea capacităților de producție și modernizarea utilajului existent în celelalte unități au făcut ca producția întreprinderilor de industrie ușoară din regiune să fie în prezent de 13 ori mai mare decît în 1950. La dezvoltarea economică a regiunii o contribuție prețioasă o aduc întreprinderile de industrie locală și cooperativele meșteșugărești. Realizările obținute în cei 20 de ani de viață liberă sunt o expresie a înfăptuirii consecvente a politicii partidului de industrializare socialistă a țării. Ele însuflețesc pe oamenii muncii din regiunea noastră și îi mobilizează la obținerea de noi succese în întîmpinarea glorioasei aniversări — douăzeci de ani de viață liberă. PETRE BFRICA secretar al Comitetului regional Suceava al Partidului Muncitoresc Romîn Combinatul de celuloză și hîrtie din Suceava. STEAGUL ROȘU @1 <fit ți ii arde- In fiecare localitate din regiunea Suceava funcționează cel puțin un magazin. Numărul unităților cooperației de consum a ajuns in prezent la 1.800. In 150 comune și sate s-au construit magazine universale, înzestrate cu utilaj comercial modern, înainte de eliberare în regiune erau modernizate doar 300 metri șosea și aceea în orașul Suceava în fața primăriei. In prezent în „Țara de Sus" șoselele asfaltate se întind pe 263 km. Drumurile care duc la 5 din cele 8 raioane sunt modernizate. în prezent, constructorii lucrează la modernizarea șoselei Suceava—Botoșani. ★ în documentele vremii stă scris că în nordul Moldovei existau în 1944, 120.000 de analfabeți. Din șapte locuitori, unul nu știa să scrie și să citească, în prezent, în regiune pătrund zilnic 262.000 de ziare și reviste, care sunt așteptate cu nerăbdare de cititori. După 20 de ani, fiecare al 5-lea locuitor este abonat la un ziar sau o revistă. Peste 65.000 case noi s-au construit în satele regiunii în cei 20 de ani de la eliberare, în comunele Roma, Vlăsinești, Știubieni și altele fiecare a treia casă este nouă. în regiune funcționează în prezent 944 școli de cultură generală, un grup școlar care pregătește cadre pentru industria chimică și de prelucrare a lemnului și 24 școli tehnice și profesionale. Numărul elevilor în școlile de cultură generală în comparație cu anul 1938 s-a dublat, iar al școlilor tehnice și profesionale a crescut de trei ori. Numărul medicilor față de 1938 a crescut la 361, iar numărul cadrelor medii sanitare de peste trei ori ’pentru ocrotirea sănătății populației, la Suceava, Dorohoi, Go Humorului au fost construite policlinici noi, la Botoșani un spital de copii cu 200 locuri, iar în orașul Suceava se află în construcție un spital modern cu 600 de paturi. ★ ★ ★ ★ Cintece noi „Cît în lume am trăit Loc mai falnic n-am găsit, Cîtă lume am umblat Plaiuri mindre n-am aflat. . .Munți, bătrini și îmbrăcați Cu păduri de brazi înalți, Cu poiene înflorite, Cu ape nestăvilite...". Versurile, cuprinse într-un cîntec din nordul regiunii, aparțin poetei populare Saveta Timpău din Cîmpulung. Optimismul desprins din ele înregistrează, pe temeiurile fructuoasei tradiții, raporturile între frumusețile locurilor și existența nouă a oamenilor. Poeta, cu o activitate desfășurată pe șapte decenii, cîntăreață altădată a jalei și sărăciei, și-a împrospătat versul popular cu sentimente de bucurie și încredere. Departe de a fi singular, fenomenul creației populare actuale îmbracă o varietate de manifestări, toate străbătute de aceeași senzație a împlinirii și voioșiei. De aceea, o incursiune în arta populară, în viața cultural-artistică actuală a regiunii capătă proporțiile întîlnirii cu noua conștiință a oamenilor, cu noul lor cîntec izvorît din realitățile socialiste. Preluat și dus mai departe de ampla revoluție culturală, ce are loc și în regiunea Suceava, folclorul și-a îmbogățit manifestările, și-a lărgit orizontul. Este o artă populară care cîntă dragostea față de partid, față de patria socialistă, față de frumusețile naturii și cele făurite de oamenii societății socialiste, o artă pătrunsă de dragostea pentru întreprinderea socialistă și gospodăria colectivă, pentru orașele noi și cîmpurile nemărginite. Pe fundamentul tradițiilor minunate o largă mișcare artistică de amatori răspîndește cîntecul, jocul, bogăția țesăturilor și cusăturilor populare. In acest fel, folclorul spontan a devenit o creație înnoită în semnificații și se întoarce creatorilor ca mijloc de satisfacție artistică și îmbogățire a cunoștințelor. Atrasă de mari manifestări republicane, arta populară și-a putut amplifica bilanțul în mod considerabil. Al șaptelea concurs republican al formațiilor artistice de amatori (etapa a doua) a numărat în regiunea Suceava peste 33.000 de cîntăreți, dansatori, instrumentiști populari, ale căror manifestări s-au bucurat de participarea a aproximativ 1.300.000 spectatori. Sunt colective muzical-coregrafice amatoare al căror talent creator și interpretativ a atins adevărate culmi. Este de menționat în sensul acesta, activitatea corurilor căminelor culturale din Putna și Ipotești — Suceava, a echipelor de jocuri din Ciocănești, Molid, Tudora sau Valea Seacă, a vestiților fluierași din Botuș — Cîmpulung, a altor mulți și talentați artiști amatori. "Avînd un pronunțat caracter popular, prin atragerea ca interpreți a colectiviștilor și muncitorilor, prin promovarea talentelor, mișcarea teatrală de amatori și-a dobîndit și ea un loc de prestigiu în viața culturală a regiunii. Formația de teatru din comuna Dolhasca, prin talentul său, a reușit să obțină de două ori consecutiv la festivalele bienale de teatru „I. L. Caragiale" înaltul titlu de laureat. Socialismul a răspuns talentului prin sprijinirea creației, i-a dat noi posibilități de dezvoltare. De-a lungul și de-a latul regiunii, scena s-a răspîndit în sute de exemplare, căminul cultural a devenit un centru de cultură cu realizări importante în promovarea artei poporului. Aproape 600 de asemenea unități, în bună parte nou construite, și-au deschis sălile spectacolelor și artei în ultimele două decenii, baza materială a activității culturale lărgindu-se mereu. De la înălțimea scenei căminului cultural, alături de satisfacțiile artistice, spectatorul a primit și alte satisfacții, cele ale îmbogățirii necontenite a cunoștințelor despre viață, despre lume și societate, despre fenomenele naturii, despre pămînt și recolte. Căminul cultural a devenit și în regiunea Suceava o adevărată universitate a cunoștințelor multiple, transmise pe atîtea căi, de la spectacol la conferință, de la brigadă științifică la prezentarea cărții ori filmului. Mii de intelectuali de la orașe, într-un efort patriotic, sprijină entuziast ridicarea culturală a satului. A devenit prieten apropiat al oamenilor cartea, prezentă prin existența bibliotecii în fiecare comună, în sute și sute de mii de exemplare. Cinematograful s-a împămîntenit în fiecare comună a regiunii, întrunind anual milioane de spectatori. A devenit un fapt obișnuit în viața satului spectacolul teatrului profesionist, concertul, aparatul de radio, existent în regiune în aproximativ 41.000 de exemplare. Prin toate aceste căi, ducîndu-și înainte, îmbogățită arta seculară, satul învață, își dezvoltă cunoștințele, învață să muncească și să trăiască în chip socialist. In configurația actuală a vieții culturale a regiunii, rolul orașului a crescut necontenit. Uitatele tîrguri moldovenești, puternic animate de prezența fabricii, a întreprinderii, a industriei în general, devin, pe zi ce trece, centre ale unei vii activități culturale. Și aici este vorba despre noțiuni inexistente în trecut : club, casă de cultură, teatru, filarmonică, bibliotecă, cinemascop... în prezent, în fiecare reședință de raion sunt înființate case de cultură, unde se desfășoară o complexă activitate artistică și culturală, de la pictura amatoare și cercul literar, întrunind viitorii artiști ai paletei și condeiului, la spectacol și simpozion. Roadele acestei activități sunt completate de prezența pe scenele caselor de cultură a echipelor artistice profesioniste, ale căror turnee străbat mereu, dintr-o parte în alta regiunea. Iar printre ele, des aplaudate de spectatori, sunt și instituțiile de artă ale regiunii Suceava — Teatrul de stat „Mihai Eminescu", Filarmonica de Stat și Teatrul de păpuși din Botoșani, Ansamblul „Ciprian Porumbescu" din Suceava —, ale căror spectacole sînt vizionate anual de sute de mii de oameni ai muncii, atît din orașe cit și din sate. Este deci un mare volum de mijloace de culturalizare (și am adăuga aici și casele memoriale înființate în regiune, omagiu adus unor înaintași ai culturii și artei romînești — Mihai Eminescu, George Enescu și Ciprian Porumbescu), care se răsfrînge în intensificarea permanentă a activității cultural-educative. Se întregește, astfel, și capătă amploare tot mai mare, un cîntec nou, optimist, bogat în frumuseți, care, răsunînd și în orașele și satele regiunii Suceava, se integrează marelui cîntec al patriei socialiste. PLATON PARDAU președintele Comitetului regional pentru cultură și artă De pe terasa blocului turn, îți apare în față noua panoramă a Sucevii. Orașul, care acum cîțiva ani doar se întrezărea în macheta expusă la muzeul regional și în schițele arhitecților și proiectanților, își întîmpină acum oaspeții cu străzi și bulevarde asfaltate și luminate cu neon, cu parcuri și spații verzi. Noua magistrală, care leagă zona industriala a orașului cu centrul, este străjuită de clădiri zvelte cu trei și patru etaje. în noile cartiere Mihai Viteazu, Ana Ipătescu și altele s-au înălțat blocuri, cuprinzînd circa 3.000 apartamente. Dar, Suceava continuă să fie un vast șantier. Constructorii ridică în continuare noi blocuri, asfaltează alei și străzi, lucrează la tel- CONSTRUCȚII moficarea orașului, în cartierul Ana Ipătescu sunt în construcție peste 800 apartamente. Multe din ele își vor primi în curînd locatarii. în Suceava au fost construite și 4 școli noi, iar alta se află în construcție, două noi cinematografe, un teatru de vară, hotel modern, sală de sport etc. Pentru alimentarea cu apă s-a construit o nouă sursă, care a făcut ca debitul să crească de opt ori. în cei 20 de ani care au trecut de la eliberare, in Suceava s-au construit mai multe locuințe decît s-a construit pe timpul burgheziei într-un secol. Paralel cu construcția de locuințe se desfășoară o largă acțiune de înfrumusețare a orașului. Specialiștii lucrează în centru la mozaic, care va constitui atracția orașului, el va înfățișa stilizat, fauna pădurilor sucevene și dezvoltarea economică a regiunii. In noile cartiere, de-a lungul străzilor și aleilor în parcuri au fost plantați arbori și arbuști ornamentali, flori. Peste cîțiva ani, Suceava va fi cu totul nouă. Din vechile case vor fi păstrate doar cîteva clădiri mai importante și monumentele istorice, încolo, totul va fi nou, totul va purta pecetea epocii noastre — epoca socialismului victorios. Drumul lemnului Șerpuind printre copaci, poteca străbate pădurea, urcînd agale, mereu mai sus, spre înălțimi, pînă la geana aceea de lumină care vestește creasta dealului. Adierea vîntului dă copacilor prilej să evite domol din frunză. De undeva, de mai sus, intra în melodie și timbrul grav al ferăstraielor mecanice; uneori, codrul sucevean vibrează la căderea de pe verticală a unui arbore, ca de izbitura unui mare timpan. Ritmul mecanic al unuia din acele puternice tractoare forestiere punctează egal și cadențat întreaga armonie. Doar funicularele, purtînd cu ele bușteni uriași, străbat pădurea în tăcere, schițînd în aer linia unei poteci ce fcace la vale. Pe oameni nu-i vezi, dar îi auzi, îi auzi prin acest freamăt sonor al muncii cu unelte perfecționate. Altădată codrii suceveni vibrau de loviturile topoarelor, boii își înfundau adînc gleznele în nămolul cărărilor, tîrînd buștenii. Arborii unor păduri care-și pierdeau semeția luau drumuri lungi, spre alte țări. Pentru cîțiva falnici brazi — importam o vioară, în schimbul unei păduri întregi — își mobila un bogătaș vila. Și oamenii pădurilor continuau să izbească în carnea copacilor, cu topoarele, oprindu-se uneori pentru o mîncare umilă, învelită într-un petec de ziar. Ce-a mai rămas din toate acestea ? Nimic. In simfonia codrilor suceveni își cîntă partitura 330 de ferăstraie mecanice, 103 tractoare vin și se duc, pe drumuri forestiere nou croite, 55 de funiculari își poartă povara pînă jos, de unde puternicele trolii încarcă lemnul în vagoanele de cale ferată. Iar de aici, buștenii scoși din păduri cu chibzuială, pentru ca măreția codrilor suceveni să dăinuie mereu, ajung la porțile marilor combinate și fabrici din regiune, unde sînt astfel prelucrați încît nu se mai pierde nici o așchie. De pe deal, din vecinătatea ruinelor vechii cetăți a Sucevii se văd în vale clădirile zvelte ale celor două combinate construite aici în anii sesenalului. Lemnul, marea bogăție a Moldovei, poposește aici pentru scurt timp, plecînd mai departe în forme noi: mobilă, plăci fibrolemnoase, placaj, celuloză etc. Zilnic, fabricile Combinatului de industrializare,,a terorii,doi prelucrează în produse, superioare aproape 500 mc material lemnos.. Și astfel valoarea acestei mari bogății naturale a regiunii Suceava crește mereu. Combinatul are patru fabrici. Clădirile înălțate din beton sticlă adăpostesc mașini moderșine la nivelul celei mai perfecționate tehnici. In jur — asfaltate străjuite de lămpi alei de neon, bănci, iarbă, flori. Mobila se fabrică aici pe bandă — 10.000 de garnituri anual. In cea mai mare parte procesul tehnologic este mecanizat și automatizat. Pentru a se asigura o calitate superioară mobilei, lemnul parcurge de la intrarea sa în fabrică și pînă a fi ambalat și expediat magazinelor de specialitate, un drum lung cu desc opriri, care durează circa 3 luni. Halele sînt populate de oameni puțini dar cu o înaltă calificare, care mînuiesc cu rapiditate și precizie mașinile, dînd lemnului forma dorită. Ea fabrica de plăci fibrolemnoase vizitatorul întîlnește numai operatori așezați în fața pupitrelor de comandă, transformînd deșeurile și lemnul de foc în acele plăci cărora li se dau diverse întrebuințări. Această fabrică dispune de două linii tehnologice identice: una pentru plăci fibrolemnoase dure, care folosește deșeuri de tag, și alta pentru plăci poroase, utilizînd ca materie primă deșeurile de brad. Acestea din urmă sînt vestite pentru bunele proprietăți zonoizolatoare. 36.000 tone de plăci ies anual pe poarta fabricii, o parte dintre ele ajungînd, prin intermediul comerțului exterior, în alte țări. Combinatul are și o fabcă de placaj. Aici buștenii de fag sunt cei care intră în circuitul tehnologic. Se realizează anual circa 18.000 de mc de placaj. Celălalt nou combinat sucevean realizează celuloză și hîrtie. El prelucrează anual circa 475.000 mc de material lemnos. Aproape jumătate din această cantitate o constituie rezidurile fabricilor de cherestea, resturile provenite din prelucrările făcute de întreprinderile forestiere. Din aceste rămășițe, care înainte se foloseau doar pentru foc, se produc anual 50.000 tone de celuloză, 60.000 tone hîrtie, 150 milioane saci de hîrtie, 5000 tone de pungi... Și astfel, lemnul pădurilor sucevene devine din ce în ce mai valoros, iar afirmația că nu se pierde nici o așchie este pe deplin adevărată. Un calcul recent a arătat că valoarea pădurilor sucevene, în raport cu prelucrarea lor, este astăzi dublă față de acum 20 de ani. Muncitorii de la Combinatul de industrializarea lemnului din Suceava, s-au angajat ca în cinstea celei XX-a aniversări de-a eliberării patriei să a dea peste plan produse în valoare de aproape 1.000.000 lei. In foto : Aspect de ansamblu al unei linii de fabricație a plăcilor fibrolemnoase la Combinatul de industrializare a lemnului Suceava. Pagină realizată de ziarul „ZORI NOI “-Suceava în colaborare cu corespondentul din regiunea Suceava al Agenției române de presă AGERPRES Sîmbătă 1 august 1964, nr. 3.75 ® 15 ® 53Î Comoara colectivei La început, oamenii, pumnul acela de colectiviști din Sîrbii Săvenilor, nu bănuiau că la îndemîna lor stă o comoară cum este aceea pe care o stăpinesc în prezent. Și nu-i vorba cumva de vreo comoară din străfunduri, greu de găsit, ci de una de la... suprafață. Cei mai mulți dintre dînșii, însă, n-o vedeau. Abia dacă o intuiau vreo cîțiva. Așa au început căutările celor din Sîrbi. Pornind de la mai nimic, sîrbenii au ajuns, în cîțiva ani, să fie stăpîni pe o avere de sute de mii de lei, din care izvorăsc în fiecare an alte sute de mii. Vacile, tineretul taurin, porcii, oile, păsările, producțiile mari și veniturile obținute de la acestea — iată comoara colectiviștilor din Sîrbi, 110 oi, 8 purcei, o pereche de cai și... o vițică — acesta era tot avutul lor zootehnic, atunci, în mai 1955, la înființarea gospodăriei. Așa a fost începutul. A trebuit să desfășoare o serioasă muncă de lămurire organizația de partid pentru a-i convinge pe toți. Așa s-a biruit neîncrederea și au fost cumpărate primele vaci și scrofite. — Am obținut și primele rezultate bune. Ziceam că, gata am pus mina pe comoară. Dar, ca un făcut, nu după mult timp, de la vaci și porci se obțineau rezultate slabe, mărturisește președintele colectivei, Petru Cărămidaru. — Cel mai rău ne-am poticnit în 1960, se tînguie Toader Gh. Biciușcă, actualul vicepreședinte cu problemele zootehnice. Atunci s-au schimbat trei brigadieri și mai toți îngrijitorii, dar degeaba. Ba chiar lipsa aceasta de permanentizare a oamenilor, ducea la perpetuarea aceleași situații dificile. Oamenii nu erau cointeresați. Dacă dădea vaca 8 litri de lapte era bună. Sau dacă dădea 2 litri era tot bună. Sau dacă scroafa făra 9 purcei, era bine, după cum la fel era bine dacă făta doar patru. „Asta-i situația“ ziceau îngrijitorii și dădeau din umeri. Se făcea risipă de furaje, animalele erau prost îngrijite, se multe înregistrau mortalități. In 1961, a devenit brigadier zootehnic Toader Gh. Biciușcă, un om calculat, așezat, pornit pe fapte mari. Președintele, Petru Cărămidaru, s-a ocupat și el cu grijă de sectorul zootehnic, organizația de partid a recomandat pe cei mai harnici și pricepuți colectiviști să lucreze în zootehnie și a indicat să se ia măsuri pentru neutizarea permaacestora. S-a apucat brigadierul să selecționeze oamenii, să-i pună la încercare un timp, apoi a trecut la încheierea de contracte cu ei pe câte 3 ani. Așa că anul 1961 a fost încheiat cu o producție de 1800 litri lapte pe cap de vacă furajată, mai mult cu 400 litri decât în anul anterior, și cu 7 purcei pe cap de scroafă la o tătare. Veniturile erau și ele concludente. — Devenisem de-acum stăpîni pe comoară. Aceasta se afla pe mîini bune, și aduce aminte Biciușcă. După alți doi ani, colectiva din Sîrbi a atras atenția în întreaga regiune prin rezultatele obținute în zootehnie; 583 taurine, din care 263 vaci și juninci montate, 1540 ovine, 335 porcine, din care 175 porci grași vînduți statului pe bază de contract, precum și 15 bovine, 100 ovine, 1220 păsări, sute de lei de lapte, apoi brînză, lînă, de asemenea, vîndute statului; venituri de peste 2.360.000 lei, din care 657.000 lei din zootehnie; producții mari, cu 2542 litri lapte pe cap de vacă furajată, 73 litri lapte și aproape 2 kg lînă pe cap de oaie. Făcînd pășunatul rațional și dîndu-le vacilor la miezul nopții un tain de masă verde cosită, hrănindu-le în timpul stabulației cu siloz din belșug, cu fîn, paie și coceni numai sub formă tocată și saramurată, dîndu-le concentratele în mod diferențiat, în funcție de productivitate, acestea și-au săltat simțitor producția. După numai 3 ani de la „poticneala" amintită de Biciușcă, s-a reușit să se obțină cu U42 litri lapte mai mult pe cap de vacă furajată. Dar și îngrijitorii cîștigă bine. Ei sînt cointeresați și prin aceea că, lunar, primesc un avans de 7 lei la ziuamuncă. Principalii „descoperitori ai comorii" sînt Dumitru Muraru, Constantin Ungureanu, Petru Prisăcaru și Toader Juncanaru, îngrijitori de vaci, Ilie D. Boicu, îngrijitor de tineret taurin, Nicolae Cantemir și Mihai Răstoacă, îngrijitori de scroafe, Grigore D. Boick, îngrijitor la păsări. Dar sunt prea mulți ca să-i putem înșira pe toți. Nu-i de omis însă candidatul de partid Toader Gh. Biciușcă, devenit, începînd de anul trecut, vicepreședinte cu problemele zootehnice, Gheorghe Juncanaru, șeful brigăzii mixte zootehnice și secretar al organizației de partid din gospodărie, candidatul de partid Petru Găină, șeful brigăzii de taurine. Cîte nu s-ar putea spune despre toți acești oameni minunați îl prezentăm însă numai pe unul dintre dînșii, comunistul Dumitru Muraru. Muntele de om, precum îi zic tovarășii săi de muncă, este mulgătorul fruntaș de anul trecut pe toate G.A.C. din regiunea Suceava. El a obținut de la grupa sa de vaci în medie aproape 3500 litri lapte. Comunicativ, se învăluie cu privirea caldă a ochilor săi albaștri, își netezește părul blond și-i gata să-ți spună orice din „secretele" muncii sale. ★ De la data de 14 mai, animalele au fost scoase la pășune, în tabere de vară. Producția a crescut. Se obțin zilnic cîte aproape 11 litri lapte pe cap de vacă furajată, îngrijitorii de porcine au și ei cu ce se lăuda, de la cele 30 scroafe s-au obținut în medie cîte 11 purcei la o tătare și toți au fost înțărcați: statului i-au fost vînduți deja, pe bază de contract, zeci de porci grași. Valorificîndu-se și lapte de vacă, smîntînă, apoi brînză, miei, ouă etc., gospodăria colectivă din Sîrbi și-a propus ca, pînă la sfîrșitul anului, să realizeze un venit total de peste 2.900.000 lei, din care aproape un milion din zootehnie. Colectiviștii sînt convinși că aceste cifre vor fi depășite. D. T. Frumuseți ale naturii sucevene „Pietrele Doamnei" este unul din monumentele cele mai frumoase și interesante pe care natura le-a creat în „Țara de Sus". Situate pe masivul Rarău, la o altitudine de 1.690 m, ele spintecă văzduhul cu crestele lor semețe. Albe ca zăpada, sfîrtecate în blocuri și turnuri, în forme și dimensiuni diferite, rostogolite haotic sau tronînd semeț în bătaia vîntului și ploii, Pietrele Doamnei, atrag numeroși turiști îndrăgostiți de frumusețile naturii. întregul masiv Rarău este format din blocuri de calcar denumite „clipe", dînd o notă peisagistică, unică în această cunună de munți. Nicăieri însă ca în Pietrele Doamnei forțele naturii n-au dăltuit stînca cu atîta măiestrie. Sînt aici peșteri pline cu lilieci, crăpături adînci, unde zăpada întîrzie către mijlocul verii, fragmente din stînci mobile, cățărate pe crestele ascuțite, care se clatină la cea mai mică adiere de vînt. Despre Pietrele Doamnei circulă una din cele mai frumoase legende : se spune că Elena Doamna, soția voievodului moldovean Petru Rareș, plecînd în pribegie, s-ar fi ascuns în grotele dintre aceste pietre de urgia turcilor. Și de atunci semețele pietre din masivul Rarău, poartă numele de Pietrele Doamnei. De sus, de pe Rarău, se deschide o minunată perspectivă spre valea Bistriței și Ceahlău sau spre Căliman și Rodna. Cărări ce pleacă de sus, duc spre codrul secular de la Slătioara și Poiana Ițcani, unde pe 690 ha se întind rămășițe ale pădurilor virgine de molid, ce au existat cu multe mii de ani înainte. In cadrul de la Slătioara, sunt multe exemplare de molid care ating respectabila vîrstă de 900—600 de ani. Studiile monografice arată că în această pădure se găsesc 108 specii de mușchi hepatici (fără frunze) și 343 specii de mușchi frumoși. Peisajul Rarăului este renumit și prin bogăția florei sale. Pe stînci găsești minunata floare de colț „albumina", eleganta floare „Papucul doamnei", „ochii șarpelui" cu minunate flori albastre, vioreaua alpină și altele. Îmbrăcat în păduri de brad și molid, masivul Rarău cunoaște și vara și iarna o deosebită animație. Poposesc aici turiști, veniți să viziteze frumusețile naturii, muncitori forestieri, care doboară pădurea cu ferăstraiele mecanice, ciobani, păscînd turmele colectivelor, geologii, care cercetează măruntele pămîntului etc. La cabana, ce oferă condiții optime de odihnă, funcționează de cîțiva ani o stațiune meteorologică de mare înălțime, care dă frumuseților vești despre mersul vremii. ELENA ȚUIGU./