Steagul Roşu, ianuarie 1966 (Anul 21, nr. 4017-4040)

1966-01-04 / nr. 4017

La sindicatul sanitar din Bacău Acțiuni culturale pentru anul 1966 Sindicatul sanitar din Bacău a des­fășurat o intensă activitate cultural­­artistică in anul 1965, organizînd di­­­ferite acțiuni cu scop instructiv-e­­ducativ care s-au bucurat de apre­cierea publicului. Pentru a afla ce manifestări se prevăd pentru anul 1966 ne-am a­­dresat tovarășei Rodica Pop, vice­președintă a comitetului sindicatu­lui: „în privința activităților cultural­­educative — ne-a spus interlocutoa­rea — intenționăm în primul rînd să continuăm „foile culturale“ cu care ocazie se vor expune confe­rințe pe teme de cultură generală : literatură, muzică, pictură etc. La bibliotecă se vor face prezentări de cărți, recenzii, simpozioane, meda­lioane literare. — Ce veți întreprinde pe linie artistică ? — Brigada de agitație (din care fac parte Pincas Grimberg, Tatiana, David, Nicolae Haidău, Georgeta Măciucă, Tatiana Buștean și alții) va prezenta noi spectacole pe baza unor texte inspirate îndeosebi din munca aparatului medico-sanitar al orașului. — Ați avut în urmă cu cîtva timp un foarte bun colectiv de teatru care a prezentat cu mult succes „Celebrul 702“ de Al. Mirodan... — Adevărat. Acest colectiv dra­matic va fi prezent pe scenă și în anul 1966. Se lucrează deja la pre­gătirea comediei lui Tudor Mușa­­tescu „Sosesc deseară". Interpreții piesei vor fi medicii: I. Scriitoru, medicul șef al orașului Bacău, M. Damian, C. Marțian, I. Tauber, N. Popa și alții. — Care va fi primul spectacol deosebit al anului 1966 ? — într-adevăr deosebit și... pri­mul, va fi „Dialogul pe aceeași sce­nă“ cu care ocazie, la finele lunii fe­bruarie ne vom întîlni cu Sindicatul învățămînt din Bacău. Pentru „dia­log“ facem pregătiri atente iar în prezent am și început selecționarea celor ce ne vor reprezenta. în ac­țiunile noastre sîntem ajutați de to­varășul dr. Ion Prodan, secretarul organizației de partid. Primim spri­jin permanent și din partea condu­cerii instituției (director dr. Stelian Popa, medic emerit, și dr. Ioan Su­san, medicul șef al Policlinicii). Dorim succes comitetului sindica­tului sanitar din Bacău în organiza­rea activități>r cultural-artistice ce se vor desfășura în anul 1966. C. MOSARI juriM STEAGUL ROȘU DORINȚE ÎMPLINITE Umblam pe străzile principale ale Capitalei. Forfotă. Mare forfotă. în­­tr-un continuu du-te-vino, oamenii cu brațele în­cărcate cu tot felul de bunătăți călcau veseli sub fulgii de zăpadă și peste ei, îndreptîndu-se care încotro. Vroiam să văd acest splendid spec­tacol de undeva de sus. Din elicopter, bunăoară. Ultimul tren cu sosire înainte de miezul nopții pleca spre Bacău peste cîteva ore. Adică după­­amiază la orele 4, Peroa­nele Porții nr. 1 a Capita­lei, aveau în această după-amiază ceva aparte. Brațele harnice ale oa­menilor, ale celor care din vorbe au făcut întot­deauna fapte erau pline de bucurii. Ochii lor de asemenea, în așteptarea trenului, un bărbat la 30 de ani se plimba de-a la­tul peronului fredonînd așa numai pentru el, o melodie. Era bine dispus și nu-i stătea deloc rău așa. într-o mînă avea o sticlă de șampanie româ­nească de culoarea auru­lui ca și a medaliilor pe care această licoare le-a cucerit de atîtea și atî­­tea ori, iar în cealaltă flori de liliac alb. Splen­didă întîlnire între bu­chete ! Buchetul șampa­niei și buchetul de flori. Omul le privea pe amîn­­două zîmbind o mul­țumire. L-am văzut urcînd în a­­celași tren cu care călă­toream și eu. Prin mega­­foanele Gării de Nord o voce cu timbru plăcut a­­nunța : „Trenul accelerat 503 care circulă în di­recția Ploiești, Buzău. Rm. Sărat... Bacău, pleacă peste 5 minute. Vă dorim călătorie plăcută și... La mulți ani!“. Așadar, trenul acesta avea să treacă și prin Ba­cău pentru ultima oară în anul care peste cîteva ceasuri îl încheiam. Eram la hotarul dintre anii 1964—1965. Impiegatul urînd echi­pajului locomotivei călă­torie plăcută și tradițio­nalul La mulți ani, a ră­mas cu mîna la chipiu salutîndu-ne respectuos pe noi­ călătorii, pînă ce trenul a părăsit peronul. N-am stat locului pen­tru ca să mi se pară că voi ajunge mai repede la Bacău. Am luat la cerce­tat vagon cu vagon pen­tru că doream să-l cu­nosc pe tînărul cu flori de liliac alb. Și l-am cău­tat, și l-am găsit, și l-am cunoscut. „Sînt get-beget din o­­rașul lui Bacovia, mi-a satisfăcut el cea dintîi în­trebare. Primii pași, pri­mele vorbe, primele note la școală, primele... ure­cheli, primele bucurii și satisfacții sînt legate de orașul unde în urmă cu 30 de ani nu se întîmpla mai nimic și unde astăzi se întîmplă atîtea și atî­tea fapte demne de con­semnat. După ce am ab­solvit Facultatea de arhi­tectură din București am fost repartizat să lucrez în cadrul C.S.C.A.S. în fiecare an vin la Bacău să petrec revelionul îm­preună cu părinții mei. Este una dintre cele mai frumoase întîlniri. Sticla de șampanie este pentru tata, iar florile pentru mama". Trenul a poposit în gara Bacău. Echipajul lo­comotivei a avut grijă să nu aibă nici măcar un minut întîrziere. Am coborît împreună cu noua mea cunoștință. Pe peron, Ilie Avarvarei, tatăl ar­hitectului, muncitor cefe­rist, îl aștepta. Plăcută întîlnire. I-am fost pre­zentat tatălui. Și n-am a­­vut nici o reținere atunci cînd tovarășul Avarva­rei, seniorul, mi-a făcut invitația de a bea îm­preună, așa din fugă, un pahar cu vin. Și am băut pentru succesele și bucu­riile anului care peste două ceasuri îl încheiam, și-am mai închinat încă unul pentru cele viitoare, pentru împlinirea aspira­țiilor noastre. „Tată, află că la reve­lionul din 1965 voi veni cu soția mea. Vreau să mă căsătoresc, iată una dintre dorințele ce mi le-am propus spre reali­zare în anul 1965". A mai trecut din acea seară încă un an. Întîm­­plător m-am întîlnit zi­lele trecute cu ceferistul Ilie Avarvarei. Avea un brad în mînă. Ne-am sa­lutat și cu multă bucurie am aflat că Lulu, arhitec­tul, a scris că vine la Ba­cău cu soția sa Maria pentru a sărbători îm­preună cu părinții un an nou. Iată așadar, o dorință a anului 1965 împlinită. Și ca aceasta cîte n-or fi oare ? C. PIP.NOIU Deputatul în fruntea actiunilor cetățenești Treburi de buni gospodari In alegerile din martie 1965, ce­tățenii din circumscripția electorală nr. 3 Oraș Gheorghe Gheorghiu-Dej au încredințat tovarășului Vasile Babașa misiunea de cinste și răs­pundere de a-i reprezenta ca depu­tat în Sfatul popular al tînărului o­­raș de pe Trotuș. De atunci, tovară­șul Babașa depune o rodnică acti­vitate pentru rezolvarea sesizărilor și propunerilor făcute de cetățeni­, pentru înfrumusețarea circumscrip­ției, pentru întreținerea fondului de locuințe, intr-un cuvînt pentru a fi la înălțimea încrederii acordate de alegători. De la alegeri și pînă în prezent in fața deputatului Vasile Babașa s-au ivit o serie de probleme im­­­portante și pline de răspundere care trebuiau rezolvate de urgență. Ast­fel, locuitorii blocului 3 de pe bu­levardul Oituz au sesizat faptul că radiatoarele de încălzire nu dau randamentul scortat. Cetățenii s-au adresat deputatului lor. Rezultatul ? Radiatoarele au fost înlocuite cu altele corespunzătoare. Altă dată se punea problema transportului de pămîn­t necesar a­­menajării unor ronduri de flori din fața blocurilor. Cetățenii aveau multă bunăvoință pentru a ieși la muncă patriotică dar nu aveau u­­nelte de lucru și nici cu ce trans­porta pămîntul. Și aici, inițiativa deputatului și-a spus cuvîntul: în­tr-o adunare cetățenească el a pro­pus ca asemenea unelte să fie cum­părate cu bani strînși de către ce­tățeni Inițiativa a fost aprobată. Adresîndu-se apoi întreprinderii de gospodărie orășenească a obținut un camion pentru aducerea pămîn­­tului. In alt timp, cetățenii au propus re­­amenajarea parcului de joacă pen­tru copii. Parcul fusese lăsat în pă­răsire. Deputatul și cetățenii au tre­cut la acțiune. Prin muncă patriotică acest părculeț a fost reamenajat. Dorința de a contribui din­ plin la înfrumusețarea orașului i-a îndem­nat pe cetățenii din această circum­scripție electorală să muncească cu dragoste la amenajarea rondurilor de flori. De aceea, zeci de cetățeni tineri și vîrstnici, muncitori și gos­podine, au ieșit la muncă patriotică ori de cite ori au fost solicitați. Ei au executat pînă în prezent peste 20.000 d­e muncă patriotică. Hărnicia cetățenilor din această Circumscripție electorală este oglin­dită și din faptul că ei amenajează și întrețin în condiții optime cei 13.000 m­p de spațiu verde, ceea ce desigur le face cinste. Mai trebuie să amintim că deputa­tul Vasile Babașa se achită conști­incios și de sarcinile profesionale, în calitate de maistru la atelierul mecanic central al Combinatului chimic din Borzești, el depune mult interes în muncă. De altfel, comu­niștii de aici l-au ales secretarul organizației de partid. Ei cunosc și apreciază totodată și activitatea de deputat al lui Vasile Babașa. GH. GORUN Membrele brigăzii de la atelierul urzit, secția textil a U.F.S. Săvi­­nești. Foto : P. ȘIMON Mărfi 4 ianuarie 1966 Concurs de admitere în învățămîntul superior fără frecvență Ministerul învățămîntului anunță : între 28 ianuarie — 5 februarie 1966 se va ține un concurs de admitere pentru anul universitar 1965/1966 în învățămîntul superior fără frecvență, înscrierea candidaților se va face, la secretariatele facultăților, între 10 și 26 ianuarie inclusiv. Probele de con­curs și programele disciplinelor sînt cele publicate în broșura „Admiterea în învățămîntul superior“, ediția 1965. Concursul se organizează la urmă­toarele instituții de învățămînt supe­rior : Universitatea București: Facultatea de matematică-mecanică; Facultatea de drept; Facultatea de filozofie, sec­ția filozofie ; Facultatea de istorie­­, Fa­cultatea de limba și literatura română. Universitatea „Babeș-Bolyai" Cluj : Fa­cultatea de matematică-mecanică ;­ Fa­cultatea de drept; Facultatea de ști­ințe economice, secțiile : economia in­dustriei, economia agriculturii, finanțe și credit, evidență contabilă ; Faculta­tea de istorie filozofie, secțiile : isto­ria României, filozofie, defectologie ; Facultatea de filologie, secția limba și literatura română. Universitatea „Al I. Cuza" Iași: Facultatea de matematică­­mecanică ; Facultatea de drept; Facul­tatea de filologie, secția limba și lite­ratura română ; Facultatea de istorie­­filozofie, secțiile : istoria României, fi­lozofie ; Facultatea de științe econo­mice, secțiile : economia industriei, e­­conomia agriculturii, finanțe și credit, evidență contabilă. Universitatea din Timișoara : Facultatea de matematică­­mecanică i Facultatea de filologie, sec­ția limba și literatura română. Insti­tutul de cultură fizică București, sec­țiile : pedagogică și sportivă. Institu­tul pedagogic de 3 ani Bacău : Facul­tatea de filologie ,­ Facultatea de isto­­rie-geografie. Institutul pedagogic de 3 ani Baia Mare : Facultatea de mate­matică ; Facultatea de filologie; Fa­cultatea de științe naturale. Institutul pedagogic de 3 ani Brașov : Facultatea de matematică ; Facultatea de științe naturale. Institutul pedagogic de 3 ani București: Facultatea de științe na­turale : Facultatea de istorie-geogra­­fie : Facultatea de educație fizică. In­stitutul pedagogic de 3 ani Cluj : Fa­cultatea de științe naturale ■: Faculta­tea de educație fizică. Institutul peda­gogic de 3 ani Constanța : Facultatea de filologie, secția limba și literatura română; Facultatea de științe natu­rale. Institutul pedagogic de 3 ani Cra­iova : Facultatea de filologie : Facul­tatea de istorie-geografie. Institutul pedagogic de 3 ani Galați: Facultatea de filologie ;• Facultatea de matema­tică. Institutul pedagogic de 3 ani Iași : Facultatea de științe naturale * Facul­tatea de educație fizică. Institutul pe­dagogic de 3 ani Oradea ; Facultatea de istorie-geografie. Institutul pedago­gic de 3 ani Timișoara,­ Facultatea de științe naturale ; Facultatea de istorie­­geografie ! Facultatea de educație fi­zică. Institutul pedagogic de 3 ani Tg. Mureș : Facultatea de filologie, secția limba și literatura română — limba și literatura maghiară ,­ Facultatea de ma­tematică. Institutul de științe econo­mice „V. I. Lenin" București: Faculta­tea de economie generală, secțiile : e­­conomia industriei, economia agricul­turii, statistică ! Facultatea de finanțe, credit și evidență contabilă, secțiile­­ finanțe și credit, evidența contabilă , Facultatea de comerț, secția economia comerțului socialist. Pentru orice alte informații candi­dații se vor adresa la secretariatele facultăților la care se ține concursul de admitere. (Agerpres) h­ingin EH BOp șantierul noii polii Noul poliamid — o­­biectiv principal din cadrul Relonului II, cu care Uzina de fibre sin­tetice Săvinești își va mări mult producția în viitorul apropiat — este opera unora din forma­țiile care au construit orașele Gheorghe Gheorghiu-Dej și Piatra Neamț și au ridicat ce­tățile chimiei românești din aceste două locali­tăți. — Bineînțeles lucrăm acum la un alt nivel, ne spune inginerul E­­mil Groza, șef adjunct la șantierul de aici și care se ocupă în special de lotul poliamid. Să facem o comparație, ceea ce s-a construit acum, din primăvară pînă în toamnă, s-a lucrat la vechiul poliamid circa 2 ani, cu două loturi. E o diferență. Construim însă nu numai mai re­pede ci și mai bine. Mentorii, în vizitele fă­cute, au rămas încîntați de calitatea lucrărilor. Căror cauze se datoresc aceste realizări ? In pri­mul rînd oamenilor, din care mulți au acumulat în acești ani o vastă ex­periență, plus o înaltă calificare Șefii de e­­chipe și brigăzi, maiștri, inginerii, au devenit mai buni organizatori conducători, aprovizio­și­zarea merge mai bine, folosim numai utilaje moderne. L-am găsit într-o ba­racă, ca o cutie vopsită în albastru, în care s-a instalat „statul major“ al șantierului. ,A lucrat pînă nu de mult în mi­nister dar și-a cerut transferul aici unde se naște un nou palat al firelor de teton. Și n-a venit singur, ci și-a a­­dus și familia, înăuntru — un grafic de pe care inginerul a­­cesta tînăr, energic, plă­cut la înfățișare, des­prinde principalele suc­cese ale formațiilor pe care le conduce : de­pășiri la părțile recu­perare, polimerizare etc., grăbirea tuturor lucră­rilor astfel ca, la cere­rea expresă a beneficia­rului, totul să fie gata pentru montaj. Iar afară — obișnui­tul aspect de șantier: autocamioane care tran­sportă materiale, maca­raua în plină acțiune, acel vuiet, acea atmos­feră a muncii intense cu care ne-am deprins în anii socialismului. Și noul poliamid, care se înalță pe locul unde a­­bia în primăvara lui '65 era cîmp gol. Adevărat că geamurile sînt provi­zorii — închideri pentru iarnă, că scările interi­oare sînt încă din lemn, că înăuntru muncesc zi­darii, dulgherii, vopsito­rii. Dar parcă și vedem covoarele de mozaic, lu­minile fluorescente, ma­șinile în plin mers, ope­ratorii supraveghindu-le. E adevărat că alături, pe o suprafață de vreo 10.000 m­p, la hala tex­til abia s-a ridicat din elemente prefabricate partea de rezistență. Dar parcă și vedem rînduri­­le lungi de mașini, fe­tele în salopete lingă ele, firele strălucitoare înfă­­șurîndu-se pe bobine. Deocamdată urcăm cu inginerul Groza pe scă­rile improvizate. Ajun­gem la partea de climă, acolo unde oamenii hăr­nicesc cu albinele vara în celulele stupului. Sunt aici lucrări deosebit de pretențioase, care nu permit o cit de mică a­­batere, o cit de mică greșeală. Reîntîlnim aici brigada de zidari a lui D. Hremniuc, Cea care nu de mult a terminat con­strucția Grupului școlar chimic din Piatra Neamț. E prezent aici și maistrul Viorel Gheor­­ghiu, care ani de-a rîn­­dul a muncit la con­struirea Combinatului de cauciuc sintetic și a multor clădiri din ora­șul Gheorghe Gheor­ghiu-Dej. Și nu departe, în aceeași clădire a po­­liamidului, muncește formația de dulgheri a lui­­ Magdalena, un om de înaltă calificare, bun organizator și totodată elev foarte silitor in cla­sa a X-a de liceu. E u­­nul din muncitorii de bază ai șantierului, cu­mul pe care se poate conta oricînd. Dulgherii de sub conducerea lui au executat lucrări gre­le, au întins tot ei sche­lăria cînd a fost nevoie, au rezolvat treburile fă­ră să facă apel la con­ducerea șantierului. Dar și alte formații pot fi date exemplu : de zidari a lui Filaret Crețu, de betoniști a lui Gh. Lă­­cătușu, de mozaicuri a lui St. Ungureanu. La un moment dat îl întîlnim și pe vestitul șef de brigadă Gh. Bu­­celea. Il întreb, ca pe un vechi constructor, cum apreciază rezulta­tele de pînă acum aici, la corpul poliamid. Dar nu v-a spus to­varășul Groza, pionul pe care s-au sprijinit e­­forturile noastre ? Da, inginerul Groza îmi povestise și-mi ară­tase totul cu entuzias­mul omului îndrăgostit de munca sa, de oame­nii cu care înalță polia­­midul. — Lor li se datorează totul mi-a spus. Fieca­re clipă trăită pe șan­tier ne leagă mai strîns. Firește, în condițiile în care lucrăm acum, cînd un poliamid totul — în­­cepînd cu încălzitul și iluminatul — e pregătit pentru munca pe timp de iarnă, actele de ero­ism par excluse. Dar în preocupările tuturora e­­xistă totuși acel eroism, pe care l-am numi coti­dian, de pe urma că­ruia, adunînd succese lingă succese, vezi că ai realizat, înainte de termen și fără cusururi, o nouă construcție a so­cialismului victorios. N. B. Operatorul Nicolae Florea de la Fabrica de șuruburi din Bacău lucrează la o mașină mo­dernă de presat piulițe la rece. In foto , comunistul Nicola­e Florea supraveghind bunul mers al agregatului. Foto. C. BURSUC MBS BIOGRAFII Pentru membrii Cooperativei agri­cole din Măgirești, raion­ul Moinești, creșterea animalelor constituie o ra­mură importantă de producție. Dez­voltarea ei are la bază atît tradiția — măgireștenii sînt cunoscuți ca pricepuți crescători de animale — cit și posibilitățile largi de care dispun. Cele 630 hectare de pășune și finețe naturale pe care le posedă asigură condiții bune în special pentru creș­terea bovinelor și ovinelor. Curățenia și ordinea care domnesc pretutindeni în sectorul zootehnic vă­desc Ochiul d­ri]f­liu $1 mina harnică a unui bun gospodar. Am făcut cu­noștinței cu CONSTANTIN ALEA, bri­gadier zootehnic al cooperativei a­­gricole. L-am întîlnit chiar la intra­rea ce duce spre grajduri. Este un om robust, cu chipul radiind de sănătate și tinerețe. Conduce brigada zooteh­nică chiar de la înființarea coopera­tivei agricole. Cu ospitalitatea carac­teristica moldovenilor ne-a invitat Sa vizităm grajdurile de animale. Recordmenele fermei Ne-am oprit la grajdurile de vaci. Chiar la intrare ne-a întîmpînat bîzîi­­tul monoton al unui motor electric care action­a o tocătoare. — E pentru zădărtH băse, tie explică brigadierul. Avem in fiecare grajd cite una. Tocătoarea pentru grosiere, moara cu ciocănele sunt montate din­colo, în complexul de preparare a furajelor. Și ele sunt acționate tot cu motoare electrice. Prin unitare, chiar de la început, o remarcă îmbucurătoare: la Măgirești energia electrică a devenit un spri­jin de nădejde pentru crescătorii de animale. — Asta-i „Frumușica" i ne spune brigadierul, bătind ușor crupa plină, cu păr strălucitor a unei vaci care ru­mega. O avem din­ vara lui 1963. Am cumpărat-o o dată cu „Burdujica" de la Ghimeș. Cînd le-am adus la noi nu dădeau mai mult de 6—7 litri pe zi. Nu că erau exemplare nevaloroase, dar fuseseră prost întreținute. Le-am dat în grija lui GHEORGHICA BEJAN. E unul din­ îngrijitorii noștri fruntași. Asigu­rîndu­le o îngrijire și o fura­jare corespunzătoare, în scurtă vreme vacile și-au dublat produ­cția. în anul următor „Frumușica" ne-a dat o pro­ducție de 3 800 litri de lapte. Producții asemănătoare obținem și de la alte vaci. Asta de aici, bunăoară — și brigadierul se îndreaptă spre o vacă de pe rîndul opus, nu tocmai trupeșă, dar cu ugerul dolofan — e „Mărun­țica“ Ne dă intr-o perioadă de lac­tație pînă la 4.500 litri de lapte. E re­cordiuicra fermei. Decîtd­uh, noi ur­mărim ca de la fiecare din animalele pe care le avem să obținem producți cu­ mai mari în anul 1965 ne-am în­deplinit sarcina prevăzută in plan pri­vind produ­cția de lapte pe cap de vacă furajată încă de la sfirșitul lunii octombrie. Asta, cu toate că cele mai multe din vacile pe care le avem sunt la prima sau la a doua sătare. Nu trebuie uitată selecția Rezultatele obținute se datoresc pe de o parte îngrijirii și furajării rațio­nale, iar pe de altă parte îmbunătăți­rii continuue a rasei Membrii brigăzii desfășoară, sub îndrumarea perma­nentă a specialiștilor, o susținută ac­tivitate de selecție a animalelor. în a­­ceastă privință un rol destul de impor­tant i-a revenit brigadierului zoo­tehnic. — încă din anul 1963, o dată cu in­trarea animalelor în perioada de sta­­bulație, povestește în continuare CONSTANTIN UIÉA, la ferma de vaci am introdus o strictă evidență a pro­ducției și produșilor pe cap de animal. Aceasta ne-a permis să stabilim capa­citatea de producție a fiecărui animal, să alegem exemplarele cele mai va­loroase pentru reproducție și să cla­săm vacile necorespunzătoare, mai puțin productive. Pe baza concluziilor trase de spe­cialiștii care îndrumă Unitatea noas­tră, în anul următor noi am scos din efectiv un mare număr de animale a­dulte necorespunzătoare­, pe care le-am înlocuit cu juninci valoroase prove­nite din prășită proprie. Acum, mimia­rul vacilor reprezintă 42 la sută din totalul bovinelor. O dată cu înființarea punctului de însămințări artificiale, la ferma de vaci a fost introdusă o strictă evidență a montei și fătărilor. Aceasta i-a aju­tat pe îngrijitorii­ mulgători să lupte împotrivă sterilității, astfel ca de la fiecare vacă să obțină în fiecare an câte un vițel. — înainte, ne spunea brigadierul, multe vaci rămâneau sterile. Asta în­semna o pagubă mare pentru gospo­dărie. Pentru că nu pierdeam numai vițeii, dar obțineam și o producție de lapte scăzută. Și aceasta fie din cauza unei hrăniri neraționale, fie a nepre­­zentării vacilor la montă in timpul cel mai potrivit, sau chiar a unor boli. Am să vă dau un exemplu. Ve­deți vaca aceea cu coarnele scurte ? în primul an de însămințare rămă­sese stearpă, îi pusese pe gînduri și pe specialiști. O clasaseră ca inaptă pentru producție. Este adevărat că nici nu era bine dezvoltată. Am dat-o pe mina unui îngrijitor bun, care s-a ocupat îndeaproape de ea. Ne-am preocupat în special să i se comple­teze sărurile minerale și Vitaminele de care dusese lipsă pînă atunci. Acum e la al doilea Vițel. Au fost și cazuri cînd, din cauza lipsei unei evidențe precise a montei și fătărilor, perioada căldurilor trecea neobservată, astfel că atun­ci cînd erau duse la montă vacile rămîneau defecundate. Acum nu se mai ținu­mplă asemenea lucruri. O dovedește procentul de fecunditate. în ultimii doi ani a crescut cu aproape 15 la­pu­tă, în același timp a sporit și pro­ducția de lapte. La recomandarea specialiștilor, bri­gadierul a introdus metoda hrănirii artificiale a vițeilor. Alăptatul cu bi­beronul a permis asigurarea unei ali­mentări raționale a vițeilor, ceea ce a dus la obținerea unei creșteri con­stante în greutate, la evitarea risipei de lapte, la o evidență mai corectă a producției de lapte obținută, în același timp, pentru a spori co­interesarea îngrijitorilor în însușirea și aplicarea metodelor științifice de îngrijire și hrănire a animalelor, în obținerea unor producții cu­ m­ai mari pe cap de animal, la propunerea or­ganizației de bază a fost introdus Sis­temul de retribuire a muncii după producția și produșii obținuți. Fără îndoială că aceasta a presupus ține­rea unei stricte evidențe a producției pe fiecare îngrijitor, precum și urmă­rirea creșterii în greutate a tineretu­lui bovin, prin cîntărirea lunară a a­­cestuia. Pricepere și dăruire înainte de a părăsi grajdul, briga­dierul se opri în dreptul unei vaci care mînca liniștită la iesle. — Cum îi merge „Caradașcăi", îl în­trebă pe îngrijitor. — Din ce în ce mai bine I răspunse acesta bucuros. Mânîncă mai mult, e mai veselă. A început să se refacă. — Era să o pierdem, ne lămuri bri­gadierul. Și începu să ne povestească cum cu cîteva săptămîni în urmă, trecînd ca de obicei prin grajduri, atenția i-a fost atrasă de starea anormală a vacii. Trîntită jos, de umflată ce era de abia mai putea lini. Din discuția cu Îngri­jitorul și-a dat seama că era vorba de o indigestie gazoasă produsă in urma consumului de frunze de sfeclă de zahăr umede. — Situația era cit se poate de gravă, continuă el, împreună cu îngrijitorii am luat primele măsuri. Așa cum în­vățasem, pe partea stingă i-am apli­cat o compresă rece, iar în gură i-am pus un căluș de lemn pentru a ușura ieșirea gazelor Intre timp, am trimis la circumscripție după medicul veteri­nar. Era plecat din localitate. Tehni­cianul veterinar al cooperativei agri­cole se găsea tocmai la Bolătău, la stina de oi. Fiecare clipă era prețioasă. M-am hotărît să intervin eu. Mai a­­sistasem la cîteva cazuri de timpa­­nism, așa că mă pricepeam să mînu­­iesc trocarul. După ce am­ asigurat toate măsurile necesare pentru preve­nirea unei infecții, am luat trocarul din dulapul unde avem mica noastră farmacie veterinară și am făcut punc­­ția. In felul acesta am reușit să sal­văm vaca de la o moarte sigură. Am vizitat și celelalte grajduri ale fermei de vaci. Pretutindeni se simțea din plin mina bunului gospodar. Din cînd în cînd brigadier­ul ne oprea. — Asta-i „Floricica“... Și începea depănarea unei noi „biografii“ în care destinul animalului se împletea cu străduințele, cu eforturile depuse de brigadier și îngrijitori pentru asigura­rea unor condiții cât mai bune de fu­rajare și îngrijire, iar uneori pentru salvarea a însăși vieții acestuia. Ele au la bază preocuparea cooperatorilor din Măgirești de a-și îmbogăți continuu cunoștințele agrozootehnice, îndato­rire de seamă înscrisă și în proiectul noului Statut al cooperativei agricole de producție. Rezultate pe măsura vredniciei Brigadierul punea mult suflet în tot ce povestea. Această cunoaștere amă­nunțită a „situației“ fiecărui animal dovedea nu numai interesul și dra­gostea brigadierului pentru animale, dar și conștiința înaltei răspunderi ce o purta pentru avutul cooperativei a­­gricole de producție. De acest lucru ne-am putut da seama și dintr-o în­­tîmplare pe care ne-a povestit-o in­structorul de partid din comună. Era o zi rece și ploioasă de sfîrșit de toamnă, îngrijitorii se întorseseră cu vacile de la păscut, înfrigurați și uzi pînă la piele. Cu toate că avea treabă la Valea Arinului, unde se gă­sesc grajdurile cu tineret bovin, CON­STANTIN ALEA și-a dat seama că la ora aceea și mai ales pe o asemenea vreme, prezența lui era mai necesară la Ferma de Vaci. Dei­odată ce au bă­gat animalele în grajd. Maria Maftei, Ioan Iftimie și ceilalți îngrijitori, d­eți­­nînd seama că ei înșiși au nevoie de o haină uscată sau de o băutură fier­binte, începură să frecționeze vacile cu șomoioage de paie pentru a le pune sîngele în mișcare și a înlătura astfel pericolul unei îmbolnăviri. Numai la lotrii lui Ioan C. Bălan nu se zărea nimeni. Animalele, cu părul ,d, stăteau zgribulite de frig. Briga­dierul l-a căutat din ochi pe îngriji­tor, l-a strigat. Zadarnic însă. Să tri­mită pe cineva după el ? Una că mei nu avea pe cine și apoi, pînă ar fi venit tocmai din celălalt capăt al sa­tului era prea tîrziu. Fără să stea pe gînduri a pus mîna pe un șo­­moiog de paie și a început să frecțio­­neze singur vacile. El nu a uitat nici o clipă că nu este numai brigadier, ci și comunist și că în această calitate trebuie să constituie întotdeauna un exemplu. Cînd l-au sărit în ajutor și ceilalți îngrijitori, treaba era aproape terminată. Animalele își reveniseră și mugeau liniștite. E adevărat că în prii­ma ședință de producței a brigăzii, pentru neglijența de care dăduse do­­­vadă, Ioan Bălan a fost scuturat zdra­văn de tovarășii lui de muncă. Fără intervenția operativă a brigadierului însă, care nu a pregetat să pună mîna atunci cînd era in joc sănătatea și viața animalelor, întîmplarea se putea încheia cu urmări mult mai neplăcute. Deartcum asemenea neajunsuri se petrec destul de rar în activitatea bri­găzii, îngrijitorii de la ferma de vaci a cooperativei agricole din Măgirești sunt oameni conștiincioși, își iubesc animalele pe care le au în primire și le poartă de grijă cu toată atenția. Datorita sprijinului primit din partea organizatiei de partid brigadierul reușit să întărească disciplina, să a­ a­sigure permanentizarea oamenilor în brigadă. Numeroși membri ai brigăzii loan Apostol, Maria Popoi, Constantin Rotaru, Maria Maftei și mulți alții lu­crează in­ acest sector de la înființa­rea cooperativei agricole. Această le dă posibilitatea să cunoască bine ani­malele pe care le au îrn primire­, să-și însușească temeinic metodele avansate de îngrijire și turajare rațională. Rezultatele din ce in ce mai bune pe care se obțin ingrijitorii de animale din această unitate se reflectă in creșterea continuă a ponderii veniturilor rezul­tate din sectorul zootehnie. Dacă în 1963 veniturile obținute din valorifi­carea produselor animaliere au repre­zentat cam 35 la sută din totalul ve­niturilor, in 1965 sectorului zootehnic i se datoresc peste 60 la sută din to­talul veniturilor bănești realizate de Cooperativa agricolă de producție din Măgirești. C. DELE­ANU

Next