Steagul Roşu, ianuarie 1966 (Anul 21, nr. 4017-4040)
1966-01-04 / nr. 4017
La sindicatul sanitar din Bacău Acțiuni culturale pentru anul 1966 Sindicatul sanitar din Bacău a desfășurat o intensă activitate culturalartistică in anul 1965, organizînd diferite acțiuni cu scop instructiv-educativ care s-au bucurat de aprecierea publicului. Pentru a afla ce manifestări se prevăd pentru anul 1966 ne-am adresat tovarășei Rodica Pop, vicepreședintă a comitetului sindicatului: „în privința activităților culturaleducative — ne-a spus interlocutoarea — intenționăm în primul rînd să continuăm „foile culturale“ cu care ocazie se vor expune conferințe pe teme de cultură generală : literatură, muzică, pictură etc. La bibliotecă se vor face prezentări de cărți, recenzii, simpozioane, medalioane literare. — Ce veți întreprinde pe linie artistică ? — Brigada de agitație (din care fac parte Pincas Grimberg, Tatiana, David, Nicolae Haidău, Georgeta Măciucă, Tatiana Buștean și alții) va prezenta noi spectacole pe baza unor texte inspirate îndeosebi din munca aparatului medico-sanitar al orașului. — Ați avut în urmă cu cîtva timp un foarte bun colectiv de teatru care a prezentat cu mult succes „Celebrul 702“ de Al. Mirodan... — Adevărat. Acest colectiv dramatic va fi prezent pe scenă și în anul 1966. Se lucrează deja la pregătirea comediei lui Tudor Mușatescu „Sosesc deseară". Interpreții piesei vor fi medicii: I. Scriitoru, medicul șef al orașului Bacău, M. Damian, C. Marțian, I. Tauber, N. Popa și alții. — Care va fi primul spectacol deosebit al anului 1966 ? — într-adevăr deosebit și... primul, va fi „Dialogul pe aceeași scenă“ cu care ocazie, la finele lunii februarie ne vom întîlni cu Sindicatul învățămînt din Bacău. Pentru „dialog“ facem pregătiri atente iar în prezent am și început selecționarea celor ce ne vor reprezenta. în acțiunile noastre sîntem ajutați de tovarășul dr. Ion Prodan, secretarul organizației de partid. Primim sprijin permanent și din partea conducerii instituției (director dr. Stelian Popa, medic emerit, și dr. Ioan Susan, medicul șef al Policlinicii). Dorim succes comitetului sindicatului sanitar din Bacău în organizarea activități>r cultural-artistice ce se vor desfășura în anul 1966. C. MOSARI juriM STEAGUL ROȘU DORINȚE ÎMPLINITE Umblam pe străzile principale ale Capitalei. Forfotă. Mare forfotă. într-un continuu du-te-vino, oamenii cu brațele încărcate cu tot felul de bunătăți călcau veseli sub fulgii de zăpadă și peste ei, îndreptîndu-se care încotro. Vroiam să văd acest splendid spectacol de undeva de sus. Din elicopter, bunăoară. Ultimul tren cu sosire înainte de miezul nopții pleca spre Bacău peste cîteva ore. Adică dupăamiază la orele 4, Peroanele Porții nr. 1 a Capitalei, aveau în această după-amiază ceva aparte. Brațele harnice ale oamenilor, ale celor care din vorbe au făcut întotdeauna fapte erau pline de bucurii. Ochii lor de asemenea, în așteptarea trenului, un bărbat la 30 de ani se plimba de-a latul peronului fredonînd așa numai pentru el, o melodie. Era bine dispus și nu-i stătea deloc rău așa. într-o mînă avea o sticlă de șampanie românească de culoarea aurului ca și a medaliilor pe care această licoare le-a cucerit de atîtea și atîtea ori, iar în cealaltă flori de liliac alb. Splendidă întîlnire între buchete ! Buchetul șampaniei și buchetul de flori. Omul le privea pe amîndouă zîmbind o mulțumire. L-am văzut urcînd în același tren cu care călătoream și eu. Prin megafoanele Gării de Nord o voce cu timbru plăcut anunța : „Trenul accelerat 503 care circulă în direcția Ploiești, Buzău. Rm. Sărat... Bacău, pleacă peste 5 minute. Vă dorim călătorie plăcută și... La mulți ani!“. Așadar, trenul acesta avea să treacă și prin Bacău pentru ultima oară în anul care peste cîteva ceasuri îl încheiam. Eram la hotarul dintre anii 1964—1965. Impiegatul urînd echipajului locomotivei călătorie plăcută și tradiționalul La mulți ani, a rămas cu mîna la chipiu salutîndu-ne respectuos pe noi călătorii, pînă ce trenul a părăsit peronul. N-am stat locului pentru ca să mi se pară că voi ajunge mai repede la Bacău. Am luat la cercetat vagon cu vagon pentru că doream să-l cunosc pe tînărul cu flori de liliac alb. Și l-am căutat, și l-am găsit, și l-am cunoscut. „Sînt get-beget din orașul lui Bacovia, mi-a satisfăcut el cea dintîi întrebare. Primii pași, primele vorbe, primele note la școală, primele... urecheli, primele bucurii și satisfacții sînt legate de orașul unde în urmă cu 30 de ani nu se întîmpla mai nimic și unde astăzi se întîmplă atîtea și atîtea fapte demne de consemnat. După ce am absolvit Facultatea de arhitectură din București am fost repartizat să lucrez în cadrul C.S.C.A.S. în fiecare an vin la Bacău să petrec revelionul împreună cu părinții mei. Este una dintre cele mai frumoase întîlniri. Sticla de șampanie este pentru tata, iar florile pentru mama". Trenul a poposit în gara Bacău. Echipajul locomotivei a avut grijă să nu aibă nici măcar un minut întîrziere. Am coborît împreună cu noua mea cunoștință. Pe peron, Ilie Avarvarei, tatăl arhitectului, muncitor ceferist, îl aștepta. Plăcută întîlnire. I-am fost prezentat tatălui. Și n-am avut nici o reținere atunci cînd tovarășul Avarvarei, seniorul, mi-a făcut invitația de a bea împreună, așa din fugă, un pahar cu vin. Și am băut pentru succesele și bucuriile anului care peste două ceasuri îl încheiam, și-am mai închinat încă unul pentru cele viitoare, pentru împlinirea aspirațiilor noastre. „Tată, află că la revelionul din 1965 voi veni cu soția mea. Vreau să mă căsătoresc, iată una dintre dorințele ce mi le-am propus spre realizare în anul 1965". A mai trecut din acea seară încă un an. Întîmplător m-am întîlnit zilele trecute cu ceferistul Ilie Avarvarei. Avea un brad în mînă. Ne-am salutat și cu multă bucurie am aflat că Lulu, arhitectul, a scris că vine la Bacău cu soția sa Maria pentru a sărbători împreună cu părinții un an nou. Iată așadar, o dorință a anului 1965 împlinită. Și ca aceasta cîte n-or fi oare ? C. PIP.NOIU Deputatul în fruntea actiunilor cetățenești Treburi de buni gospodari In alegerile din martie 1965, cetățenii din circumscripția electorală nr. 3 Oraș Gheorghe Gheorghiu-Dej au încredințat tovarășului Vasile Babașa misiunea de cinste și răspundere de a-i reprezenta ca deputat în Sfatul popular al tînărului oraș de pe Trotuș. De atunci, tovarășul Babașa depune o rodnică activitate pentru rezolvarea sesizărilor și propunerilor făcute de cetățeni, pentru înfrumusețarea circumscripției, pentru întreținerea fondului de locuințe, intr-un cuvînt pentru a fi la înălțimea încrederii acordate de alegători. De la alegeri și pînă în prezent in fața deputatului Vasile Babașa s-au ivit o serie de probleme importante și pline de răspundere care trebuiau rezolvate de urgență. Astfel, locuitorii blocului 3 de pe bulevardul Oituz au sesizat faptul că radiatoarele de încălzire nu dau randamentul scortat. Cetățenii s-au adresat deputatului lor. Rezultatul ? Radiatoarele au fost înlocuite cu altele corespunzătoare. Altă dată se punea problema transportului de pămînt necesar amenajării unor ronduri de flori din fața blocurilor. Cetățenii aveau multă bunăvoință pentru a ieși la muncă patriotică dar nu aveau unelte de lucru și nici cu ce transporta pămîntul. Și aici, inițiativa deputatului și-a spus cuvîntul: într-o adunare cetățenească el a propus ca asemenea unelte să fie cumpărate cu bani strînși de către cetățeni Inițiativa a fost aprobată. Adresîndu-se apoi întreprinderii de gospodărie orășenească a obținut un camion pentru aducerea pămîntului. In alt timp, cetățenii au propus reamenajarea parcului de joacă pentru copii. Parcul fusese lăsat în părăsire. Deputatul și cetățenii au trecut la acțiune. Prin muncă patriotică acest părculeț a fost reamenajat. Dorința de a contribui din plin la înfrumusețarea orașului i-a îndemnat pe cetățenii din această circumscripție electorală să muncească cu dragoste la amenajarea rondurilor de flori. De aceea, zeci de cetățeni tineri și vîrstnici, muncitori și gospodine, au ieșit la muncă patriotică ori de cite ori au fost solicitați. Ei au executat pînă în prezent peste 20.000 de muncă patriotică. Hărnicia cetățenilor din această Circumscripție electorală este oglindită și din faptul că ei amenajează și întrețin în condiții optime cei 13.000 mp de spațiu verde, ceea ce desigur le face cinste. Mai trebuie să amintim că deputatul Vasile Babașa se achită conștiincios și de sarcinile profesionale, în calitate de maistru la atelierul mecanic central al Combinatului chimic din Borzești, el depune mult interes în muncă. De altfel, comuniștii de aici l-au ales secretarul organizației de partid. Ei cunosc și apreciază totodată și activitatea de deputat al lui Vasile Babașa. GH. GORUN Membrele brigăzii de la atelierul urzit, secția textil a U.F.S. Săvinești. Foto : P. ȘIMON Mărfi 4 ianuarie 1966 Concurs de admitere în învățămîntul superior fără frecvență Ministerul învățămîntului anunță : între 28 ianuarie — 5 februarie 1966 se va ține un concurs de admitere pentru anul universitar 1965/1966 în învățămîntul superior fără frecvență, înscrierea candidaților se va face, la secretariatele facultăților, între 10 și 26 ianuarie inclusiv. Probele de concurs și programele disciplinelor sînt cele publicate în broșura „Admiterea în învățămîntul superior“, ediția 1965. Concursul se organizează la următoarele instituții de învățămînt superior : Universitatea București: Facultatea de matematică-mecanică; Facultatea de drept; Facultatea de filozofie, secția filozofie ; Facultatea de istorie, Facultatea de limba și literatura română. Universitatea „Babeș-Bolyai" Cluj : Facultatea de matematică-mecanică ; Facultatea de drept; Facultatea de științe economice, secțiile : economia industriei, economia agriculturii, finanțe și credit, evidență contabilă ; Facultatea de istorie filozofie, secțiile : istoria României, filozofie, defectologie ; Facultatea de filologie, secția limba și literatura română. Universitatea „Al I. Cuza" Iași: Facultatea de matematicămecanică ; Facultatea de drept; Facultatea de filologie, secția limba și literatura română ; Facultatea de istoriefilozofie, secțiile : istoria României, filozofie ; Facultatea de științe economice, secțiile : economia industriei, economia agriculturii, finanțe și credit, evidență contabilă. Universitatea din Timișoara : Facultatea de matematicămecanică i Facultatea de filologie, secția limba și literatura română. Institutul de cultură fizică București, secțiile : pedagogică și sportivă. Institutul pedagogic de 3 ani Bacău : Facultatea de filologie , Facultatea de istorie-geografie. Institutul pedagogic de 3 ani Baia Mare : Facultatea de matematică ; Facultatea de filologie; Facultatea de științe naturale. Institutul pedagogic de 3 ani Brașov : Facultatea de matematică ; Facultatea de științe naturale. Institutul pedagogic de 3 ani București: Facultatea de științe naturale : Facultatea de istorie-geografie : Facultatea de educație fizică. Institutul pedagogic de 3 ani Cluj : Facultatea de științe naturale ■: Facultatea de educație fizică. Institutul pedagogic de 3 ani Constanța : Facultatea de filologie, secția limba și literatura română; Facultatea de științe naturale. Institutul pedagogic de 3 ani Craiova : Facultatea de filologie : Facultatea de istorie-geografie. Institutul pedagogic de 3 ani Galați: Facultatea de filologie ;• Facultatea de matematică. Institutul pedagogic de 3 ani Iași : Facultatea de științe naturale * Facultatea de educație fizică. Institutul pedagogic de 3 ani Oradea ; Facultatea de istorie-geografie. Institutul pedagogic de 3 ani Timișoara, Facultatea de științe naturale ; Facultatea de istoriegeografie ! Facultatea de educație fizică. Institutul pedagogic de 3 ani Tg. Mureș : Facultatea de filologie, secția limba și literatura română — limba și literatura maghiară , Facultatea de matematică. Institutul de științe economice „V. I. Lenin" București: Facultatea de economie generală, secțiile : economia industriei, economia agriculturii, statistică ! Facultatea de finanțe, credit și evidență contabilă, secțiile finanțe și credit, evidența contabilă , Facultatea de comerț, secția economia comerțului socialist. Pentru orice alte informații candidații se vor adresa la secretariatele facultăților la care se ține concursul de admitere. (Agerpres) hingin EH BOp șantierul noii polii Noul poliamid — obiectiv principal din cadrul Relonului II, cu care Uzina de fibre sintetice Săvinești își va mări mult producția în viitorul apropiat — este opera unora din formațiile care au construit orașele Gheorghe Gheorghiu-Dej și Piatra Neamț și au ridicat cetățile chimiei românești din aceste două localități. — Bineînțeles lucrăm acum la un alt nivel, ne spune inginerul Emil Groza, șef adjunct la șantierul de aici și care se ocupă în special de lotul poliamid. Să facem o comparație, ceea ce s-a construit acum, din primăvară pînă în toamnă, s-a lucrat la vechiul poliamid circa 2 ani, cu două loturi. E o diferență. Construim însă nu numai mai repede ci și mai bine. Mentorii, în vizitele făcute, au rămas încîntați de calitatea lucrărilor. Căror cauze se datoresc aceste realizări ? In primul rînd oamenilor, din care mulți au acumulat în acești ani o vastă experiență, plus o înaltă calificare Șefii de echipe și brigăzi, maiștri, inginerii, au devenit mai buni organizatori conducători, aprovizioșizarea merge mai bine, folosim numai utilaje moderne. L-am găsit într-o baracă, ca o cutie vopsită în albastru, în care s-a instalat „statul major“ al șantierului. ,A lucrat pînă nu de mult în minister dar și-a cerut transferul aici unde se naște un nou palat al firelor de teton. Și n-a venit singur, ci și-a adus și familia, înăuntru — un grafic de pe care inginerul acesta tînăr, energic, plăcut la înfățișare, desprinde principalele succese ale formațiilor pe care le conduce : depășiri la părțile recuperare, polimerizare etc., grăbirea tuturor lucrărilor astfel ca, la cererea expresă a beneficiarului, totul să fie gata pentru montaj. Iar afară — obișnuitul aspect de șantier: autocamioane care transportă materiale, macaraua în plină acțiune, acel vuiet, acea atmosferă a muncii intense cu care ne-am deprins în anii socialismului. Și noul poliamid, care se înalță pe locul unde abia în primăvara lui '65 era cîmp gol. Adevărat că geamurile sînt provizorii — închideri pentru iarnă, că scările interioare sînt încă din lemn, că înăuntru muncesc zidarii, dulgherii, vopsitorii. Dar parcă și vedem covoarele de mozaic, luminile fluorescente, mașinile în plin mers, operatorii supraveghindu-le. E adevărat că alături, pe o suprafață de vreo 10.000 mp, la hala textil abia s-a ridicat din elemente prefabricate partea de rezistență. Dar parcă și vedem rîndurile lungi de mașini, fetele în salopete lingă ele, firele strălucitoare înfășurîndu-se pe bobine. Deocamdată urcăm cu inginerul Groza pe scările improvizate. Ajungem la partea de climă, acolo unde oamenii hărnicesc cu albinele vara în celulele stupului. Sunt aici lucrări deosebit de pretențioase, care nu permit o cit de mică abatere, o cit de mică greșeală. Reîntîlnim aici brigada de zidari a lui D. Hremniuc, Cea care nu de mult a terminat construcția Grupului școlar chimic din Piatra Neamț. E prezent aici și maistrul Viorel Gheorghiu, care ani de-a rîndul a muncit la construirea Combinatului de cauciuc sintetic și a multor clădiri din orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Și nu departe, în aceeași clădire a poliamidului, muncește formația de dulgheri a lui Magdalena, un om de înaltă calificare, bun organizator și totodată elev foarte silitor in clasa a X-a de liceu. E unul din muncitorii de bază ai șantierului, cumul pe care se poate conta oricînd. Dulgherii de sub conducerea lui au executat lucrări grele, au întins tot ei schelăria cînd a fost nevoie, au rezolvat treburile fără să facă apel la conducerea șantierului. Dar și alte formații pot fi date exemplu : de zidari a lui Filaret Crețu, de betoniști a lui Gh. Lăcătușu, de mozaicuri a lui St. Ungureanu. La un moment dat îl întîlnim și pe vestitul șef de brigadă Gh. Bucelea. Il întreb, ca pe un vechi constructor, cum apreciază rezultatele de pînă acum aici, la corpul poliamid. Dar nu v-a spus tovarășul Groza, pionul pe care s-au sprijinit eforturile noastre ? Da, inginerul Groza îmi povestise și-mi arătase totul cu entuziasmul omului îndrăgostit de munca sa, de oamenii cu care înalță poliamidul. — Lor li se datorează totul mi-a spus. Fiecare clipă trăită pe șantier ne leagă mai strîns. Firește, în condițiile în care lucrăm acum, cînd un poliamid totul — începînd cu încălzitul și iluminatul — e pregătit pentru munca pe timp de iarnă, actele de eroism par excluse. Dar în preocupările tuturora există totuși acel eroism, pe care l-am numi cotidian, de pe urma căruia, adunînd succese lingă succese, vezi că ai realizat, înainte de termen și fără cusururi, o nouă construcție a socialismului victorios. N. B. Operatorul Nicolae Florea de la Fabrica de șuruburi din Bacău lucrează la o mașină modernă de presat piulițe la rece. In foto , comunistul Nicolae Florea supraveghind bunul mers al agregatului. Foto. C. BURSUC MBS BIOGRAFII Pentru membrii Cooperativei agricole din Măgirești, raionul Moinești, creșterea animalelor constituie o ramură importantă de producție. Dezvoltarea ei are la bază atît tradiția — măgireștenii sînt cunoscuți ca pricepuți crescători de animale — cit și posibilitățile largi de care dispun. Cele 630 hectare de pășune și finețe naturale pe care le posedă asigură condiții bune în special pentru creșterea bovinelor și ovinelor. Curățenia și ordinea care domnesc pretutindeni în sectorul zootehnic vădesc Ochiul dri]fliu $1 mina harnică a unui bun gospodar. Am făcut cunoștinței cu CONSTANTIN ALEA, brigadier zootehnic al cooperativei agricole. L-am întîlnit chiar la intrarea ce duce spre grajduri. Este un om robust, cu chipul radiind de sănătate și tinerețe. Conduce brigada zootehnică chiar de la înființarea cooperativei agricole. Cu ospitalitatea caracteristica moldovenilor ne-a invitat Sa vizităm grajdurile de animale. Recordmenele fermei Ne-am oprit la grajdurile de vaci. Chiar la intrare ne-a întîmpînat bîzîitul monoton al unui motor electric care actiona o tocătoare. — E pentru zădărtH băse, tie explică brigadierul. Avem in fiecare grajd cite una. Tocătoarea pentru grosiere, moara cu ciocănele sunt montate dincolo, în complexul de preparare a furajelor. Și ele sunt acționate tot cu motoare electrice. Prin unitare, chiar de la început, o remarcă îmbucurătoare: la Măgirești energia electrică a devenit un sprijin de nădejde pentru crescătorii de animale. — Asta-i „Frumușica" i ne spune brigadierul, bătind ușor crupa plină, cu păr strălucitor a unei vaci care rumega. O avem din vara lui 1963. Am cumpărat-o o dată cu „Burdujica" de la Ghimeș. Cînd le-am adus la noi nu dădeau mai mult de 6—7 litri pe zi. Nu că erau exemplare nevaloroase, dar fuseseră prost întreținute. Le-am dat în grija lui GHEORGHICA BEJAN. E unul din îngrijitorii noștri fruntași. Asigurîndule o îngrijire și o furajare corespunzătoare, în scurtă vreme vacile și-au dublat producția. în anul următor „Frumușica" ne-a dat o producție de 3 800 litri de lapte. Producții asemănătoare obținem și de la alte vaci. Asta de aici, bunăoară — și brigadierul se îndreaptă spre o vacă de pe rîndul opus, nu tocmai trupeșă, dar cu ugerul dolofan — e „Mărunțica“ Ne dă intr-o perioadă de lactație pînă la 4.500 litri de lapte. E recordiuicra fermei. Decîtduh, noi urmărim ca de la fiecare din animalele pe care le avem să obținem producți cu mai mari în anul 1965 ne-am îndeplinit sarcina prevăzută in plan privind producția de lapte pe cap de vacă furajată încă de la sfirșitul lunii octombrie. Asta, cu toate că cele mai multe din vacile pe care le avem sunt la prima sau la a doua sătare. Nu trebuie uitată selecția Rezultatele obținute se datoresc pe de o parte îngrijirii și furajării raționale, iar pe de altă parte îmbunătățirii continuue a rasei Membrii brigăzii desfășoară, sub îndrumarea permanentă a specialiștilor, o susținută activitate de selecție a animalelor. în această privință un rol destul de important i-a revenit brigadierului zootehnic. — încă din anul 1963, o dată cu intrarea animalelor în perioada de stabulație, povestește în continuare CONSTANTIN UIÉA, la ferma de vaci am introdus o strictă evidență a producției și produșilor pe cap de animal. Aceasta ne-a permis să stabilim capacitatea de producție a fiecărui animal, să alegem exemplarele cele mai valoroase pentru reproducție și să clasăm vacile necorespunzătoare, mai puțin productive. Pe baza concluziilor trase de specialiștii care îndrumă Unitatea noastră, în anul următor noi am scos din efectiv un mare număr de animale adulte necorespunzătoare, pe care le-am înlocuit cu juninci valoroase provenite din prășită proprie. Acum, mimiarul vacilor reprezintă 42 la sută din totalul bovinelor. O dată cu înființarea punctului de însămințări artificiale, la ferma de vaci a fost introdusă o strictă evidență a montei și fătărilor. Aceasta i-a ajutat pe îngrijitorii mulgători să lupte împotrivă sterilității, astfel ca de la fiecare vacă să obțină în fiecare an câte un vițel. — înainte, ne spunea brigadierul, multe vaci rămâneau sterile. Asta însemna o pagubă mare pentru gospodărie. Pentru că nu pierdeam numai vițeii, dar obțineam și o producție de lapte scăzută. Și aceasta fie din cauza unei hrăniri neraționale, fie a neprezentării vacilor la montă in timpul cel mai potrivit, sau chiar a unor boli. Am să vă dau un exemplu. Vedeți vaca aceea cu coarnele scurte ? în primul an de însămințare rămăsese stearpă, îi pusese pe gînduri și pe specialiști. O clasaseră ca inaptă pentru producție. Este adevărat că nici nu era bine dezvoltată. Am dat-o pe mina unui îngrijitor bun, care s-a ocupat îndeaproape de ea. Ne-am preocupat în special să i se completeze sărurile minerale și Vitaminele de care dusese lipsă pînă atunci. Acum e la al doilea Vițel. Au fost și cazuri cînd, din cauza lipsei unei evidențe precise a montei și fătărilor, perioada căldurilor trecea neobservată, astfel că atunci cînd erau duse la montă vacile rămîneau defecundate. Acum nu se mai ținumplă asemenea lucruri. O dovedește procentul de fecunditate. în ultimii doi ani a crescut cu aproape 15 lapută, în același timp a sporit și producția de lapte. La recomandarea specialiștilor, brigadierul a introdus metoda hrănirii artificiale a vițeilor. Alăptatul cu biberonul a permis asigurarea unei alimentări raționale a vițeilor, ceea ce a dus la obținerea unei creșteri constante în greutate, la evitarea risipei de lapte, la o evidență mai corectă a producției de lapte obținută, în același timp, pentru a spori cointeresarea îngrijitorilor în însușirea și aplicarea metodelor științifice de îngrijire și hrănire a animalelor, în obținerea unor producții cu mai mari pe cap de animal, la propunerea organizației de bază a fost introdus Sistemul de retribuire a muncii după producția și produșii obținuți. Fără îndoială că aceasta a presupus ținerea unei stricte evidențe a producției pe fiecare îngrijitor, precum și urmărirea creșterii în greutate a tineretului bovin, prin cîntărirea lunară a acestuia. Pricepere și dăruire înainte de a părăsi grajdul, brigadierul se opri în dreptul unei vaci care mînca liniștită la iesle. — Cum îi merge „Caradașcăi", îl întrebă pe îngrijitor. — Din ce în ce mai bine I răspunse acesta bucuros. Mânîncă mai mult, e mai veselă. A început să se refacă. — Era să o pierdem, ne lămuri brigadierul. Și începu să ne povestească cum cu cîteva săptămîni în urmă, trecînd ca de obicei prin grajduri, atenția i-a fost atrasă de starea anormală a vacii. Trîntită jos, de umflată ce era de abia mai putea lini. Din discuția cu Îngrijitorul și-a dat seama că era vorba de o indigestie gazoasă produsă in urma consumului de frunze de sfeclă de zahăr umede. — Situația era cit se poate de gravă, continuă el, împreună cu îngrijitorii am luat primele măsuri. Așa cum învățasem, pe partea stingă i-am aplicat o compresă rece, iar în gură i-am pus un căluș de lemn pentru a ușura ieșirea gazelor Intre timp, am trimis la circumscripție după medicul veterinar. Era plecat din localitate. Tehnicianul veterinar al cooperativei agricole se găsea tocmai la Bolătău, la stina de oi. Fiecare clipă era prețioasă. M-am hotărît să intervin eu. Mai asistasem la cîteva cazuri de timpanism, așa că mă pricepeam să mînuiesc trocarul. După ce am asigurat toate măsurile necesare pentru prevenirea unei infecții, am luat trocarul din dulapul unde avem mica noastră farmacie veterinară și am făcut puncția. In felul acesta am reușit să salvăm vaca de la o moarte sigură. Am vizitat și celelalte grajduri ale fermei de vaci. Pretutindeni se simțea din plin mina bunului gospodar. Din cînd în cînd brigadierul ne oprea. — Asta-i „Floricica“... Și începea depănarea unei noi „biografii“ în care destinul animalului se împletea cu străduințele, cu eforturile depuse de brigadier și îngrijitori pentru asigurarea unor condiții cât mai bune de furajare și îngrijire, iar uneori pentru salvarea a însăși vieții acestuia. Ele au la bază preocuparea cooperatorilor din Măgirești de a-și îmbogăți continuu cunoștințele agrozootehnice, îndatorire de seamă înscrisă și în proiectul noului Statut al cooperativei agricole de producție. Rezultate pe măsura vredniciei Brigadierul punea mult suflet în tot ce povestea. Această cunoaștere amănunțită a „situației“ fiecărui animal dovedea nu numai interesul și dragostea brigadierului pentru animale, dar și conștiința înaltei răspunderi ce o purta pentru avutul cooperativei agricole de producție. De acest lucru ne-am putut da seama și dintr-o întîmplare pe care ne-a povestit-o instructorul de partid din comună. Era o zi rece și ploioasă de sfîrșit de toamnă, îngrijitorii se întorseseră cu vacile de la păscut, înfrigurați și uzi pînă la piele. Cu toate că avea treabă la Valea Arinului, unde se găsesc grajdurile cu tineret bovin, CONSTANTIN ALEA și-a dat seama că la ora aceea și mai ales pe o asemenea vreme, prezența lui era mai necesară la Ferma de Vaci. Deiodată ce au băgat animalele în grajd. Maria Maftei, Ioan Iftimie și ceilalți îngrijitori, deținînd seama că ei înșiși au nevoie de o haină uscată sau de o băutură fierbinte, începură să frecționeze vacile cu șomoioage de paie pentru a le pune sîngele în mișcare și a înlătura astfel pericolul unei îmbolnăviri. Numai la lotrii lui Ioan C. Bălan nu se zărea nimeni. Animalele, cu părul ,d, stăteau zgribulite de frig. Brigadierul l-a căutat din ochi pe îngrijitor, l-a strigat. Zadarnic însă. Să trimită pe cineva după el ? Una că mei nu avea pe cine și apoi, pînă ar fi venit tocmai din celălalt capăt al satului era prea tîrziu. Fără să stea pe gînduri a pus mîna pe un șomoiog de paie și a început să frecționeze singur vacile. El nu a uitat nici o clipă că nu este numai brigadier, ci și comunist și că în această calitate trebuie să constituie întotdeauna un exemplu. Cînd l-au sărit în ajutor și ceilalți îngrijitori, treaba era aproape terminată. Animalele își reveniseră și mugeau liniștite. E adevărat că în priima ședință de producței a brigăzii, pentru neglijența de care dăduse dovadă, Ioan Bălan a fost scuturat zdravăn de tovarășii lui de muncă. Fără intervenția operativă a brigadierului însă, care nu a pregetat să pună mîna atunci cînd era in joc sănătatea și viața animalelor, întîmplarea se putea încheia cu urmări mult mai neplăcute. Deartcum asemenea neajunsuri se petrec destul de rar în activitatea brigăzii, îngrijitorii de la ferma de vaci a cooperativei agricole din Măgirești sunt oameni conștiincioși, își iubesc animalele pe care le au în primire și le poartă de grijă cu toată atenția. Datorita sprijinului primit din partea organizatiei de partid brigadierul reușit să întărească disciplina, să a asigure permanentizarea oamenilor în brigadă. Numeroși membri ai brigăzii loan Apostol, Maria Popoi, Constantin Rotaru, Maria Maftei și mulți alții lucrează in acest sector de la înființarea cooperativei agricole. Această le dă posibilitatea să cunoască bine animalele pe care le au îrn primire, să-și însușească temeinic metodele avansate de îngrijire și turajare rațională. Rezultatele din ce in ce mai bune pe care se obțin ingrijitorii de animale din această unitate se reflectă in creșterea continuă a ponderii veniturilor rezultate din sectorul zootehnie. Dacă în 1963 veniturile obținute din valorificarea produselor animaliere au reprezentat cam 35 la sută din totalul veniturilor, in 1965 sectorului zootehnic i se datoresc peste 60 la sută din totalul veniturilor bănești realizate de Cooperativa agricolă de producție din Măgirești. C. DELEANU