Steagul Roşu, noiembrie 1969 (Anul 24, nr. 5206-5231)

1969-11-19 / nr. 5221

V i ■A A Anul XXIV Nr. 5.221 (6.700) MIERCURI 19 noiemb 1969 4 pagini 30 bani Marea Adunare Națională a Re­publicii Socialiste România și-a continuat, marți dimineața, lucră­rile celei de-a treia sesiuni a celei de-a șasea legislaturi. In sală se aflau deputații Marii Adunări Naționale, precum și nu­meroși invitați — conducători de instituții centrale și organizații ob­ștești, activiști de partid și de stat, personalități ale­ vieții economice, științifice și culturale, ziariști. Erau prezenți șefi ai misiunilor diplomatice acreditați la București, corespondenți ai presei străine. Deputații și invitații au întîmpi­­nat cu puternice și îndelungi aplau­ze sosirea în sala de ședințe a to­varășilor : NICOLAE CEAUȘESCU, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bod­­naraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­­ghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Con­stantin Drag­an, Emil Drăgănescu, János Fazekas, Petre Lupu, Dumi­tru Popescu, Leonte Răutu, Gheor­ghe Stoica, Vasile Vîlcu. Trecindu-se la punctul 2 de pe ordinea de zi, deputatul Cornel O­­nescu, ministrul afacerilor interne, a prezentat expunerea la proiectul de lege privind organizarea și funcționarea miliției­. Raportul Co­misiei pentru consiliile populare și administrația de stat și al Comi­siei juridice la acest proiect de le­ge a fost prezentat de deputatul Dumitru Balalia, președintele Co­misiei pentru consiliile populare și administrația de stat. La dezbaterea proiectului de le­ge au luat cuvîntul deputații Si­­mion Dobrovici, prim-secretar al Comitetului județean Vrancea al P.C.R., președintele Consiliului popular județean, și Ioan Benția, prim-vicepreședinte al Consiliului popular județean — Mureș. După discutarea, pe articole, Marea­ Adu­nare Națională a adoptat prin vot secret, cu bile, Legea privind or­ganizarea și funcționarea miliției. La următorul punct de pe ordi­nea de zi, deputatul Florea Dumi­­trescu, ministrul finanțelor, a pre­zentat expunerea la proiectul de lege privind angajarea gestionari­lor, constituirea de garanții și răs­punderea în legătură cu gestiona­rea bunurilor organizațiilor socia­liste. Deputatul Aurel Vijoli, pre­ședintele Comisiei economico-finan­­ciare, a prezentat raportul acestei comisii și al Comisiei juridice, în legătură cu proiectul de lege supus dezbaterii, au luat cuvîntul deputații Iosif Uglar, prim-secre­tar al Comitetului județean Satu (Continuare în pag. a IlI-a) Lucrările Sesiunii Marii Adunări Naționale Expunerea la proiectul de lege privind organizarea și funcționarea miliției prezentată de deputatul CORNEL ONESCU, ministrul Proiectul de lege pe care-l prezen­tăm este menit să definească rolul, organizarea și funcționarea miliției române — una din pîrghiile de în­făptuire a politicii partidului și sta­tului nostru în domeniul apărării cu­ceririlor revoluționare ale poporului — și să contribuie la ridicarea nive­lului muncii desfășurate de organele de miliție în apărarea proprietății so­cialiste și personale ale cetățenilor, a drepturilor și intereselor lor lega­le, menținerea ordinii și liniștei pu­blice. In proiect sînt prevăzute­ atribuții privind apărarea proprietății socia­liste — temelia orînduirii noastre — și a celei personale a cetățenilor, pre­venirea și descoperirea cu operativi­tate a infracțiunilor, identificarea și prinderea infractorilor. De asemenea, sunt prevăzute atribuții referitoare la apărarea drepturilor și intereselor le­gale ale persoanelor, siguranța cir­culației pe drumurile publice, eli­berarea și controlul actelor de trece­re a frontierei, ținerea evidenței populației și eliberarea actelor care certifică identitatea, domiciliul și ce­tățenia. Stabilind distinct atribuțiile și sar­cinile organelor miliției, precum și mijloacele de realizare a acestora, proiectul este clădit pe principiul respectului față de lege, față de om și adevăr­. In acest sens în proiect se prevede că organele miliției își des­fășoară întreaga activitate pe baza și în executarea legii. Referindu-mă la unele atribuții mai importante ale miliției, în legă­tură cu care proiectul de lege aduce unele elemente noi, unele precizări și clarificări necesare, menționez faptul că se stabilesc condițiile în care ofi­țerii și subofițerii întreprind măsuri milițienești in scopul combaterii in­­fracționismului și menținerii ordinii. Așa spre exemplu, proiectul preve­de că atunci cînd există date și indicii temeinice referitoare la pregătirea săvîrșirii unor fapte prevăzute de le­gea penală, organele de miliție iau măsuri pentru strîngerea și verifica­rea probelor, identificarea și prinde­rea infractorilor. în acest scop miliția efectuează investigații, constatări tehnico-științifice, rețineri de persoa­­­ne în cazurile stabilite de lege și al­te activități de cercetare penală, me­nite să contribuie la stabilirea ade­vărului și tragerea la răspundere pe­nală a celor vinovați, în executarea atribuțiilor ce le revin, ofițerii subofițerii de miliție vor avea drep­și­tul și obligația de a conduce la se­diile organelor de miliție pe cei ca­re prin acțiunile lor periclitează or­dinea publică, viața și integritatea cetățenilor. Proiectul de lege prevede că or­ganele­ de miliție execută atribuții­le ce le revin din hotărârile consilii­lor populare și deciziile comitetelor executive, le informează periodic despre starea infracțională, măsuri­le luate pentru prevenirea și desco­perirea infracțiunilor, asigurarea pa­zei în orașe și comune, precum și cu privire la ordinele și instrucțiunile primite de la Ministerul Afacerilor Interne și la măsurile ce se impun a fi luate pentru aplicarea lor. în­ întreaga lor activitate organele de miliție au primit și primesc un pre­țios sprijin din partea oamenilor muncii, educați de partid in spiritul respectării legilor, al cinstei, dreptă­ții și echității sociale. Sprijinul activ al maselor de cetățeni a constituit și constituie pentru miliție o cheză­șie a îndeplinirii în bune condițiuni a sarcinilor ce-i sunt încredințate. Pornind de aici, proiectul prevede posibilitatea organizării grupelor de sprijin ale miliției formate din cetă­țeni care se bucură de stimă și res­pect în rîndul locuitorilor și care se oferă voluntar să sprijine organele de miliție pentru menținerea ordinii pu­blice, precum și pentru prevenirea și descoperirea­­ infracțiunilor și con­travențiilor. Faptul, că în activitatea sa miliția se sprijină pe participarea largă a cetățenilor rezultă și din acele pre­vederi ale proiectului care precizea­ză că organele miliției colaborează afacerilor interne cu organele și organizațiile de stat și obștești, cu organele presei, radioului televiziunii și cinematografiei în­ scopul creării unei puternice opinii împotriva celor care încalcă legile, pentru prevenirea și descoperirea in­fracțiunilor și contravențiilor, apă­rarea avutului obștesc și personal, a tuturor valorilor orînduirii noastre socialiste. Proiectul de lege stabilește sarcini d­e cooperare a miliției cu celelalte unități și organe ale M.A.I., C.S.S. și M.F.A. în îndeplinirea unor atribu­ții privind securitatea statului, paza frontierei de stat, apărarea locală antiaeriană și a altor atribuții prevă­zute de lege. Pornind de la faptul că aplicarea și respectarea întocmai a legalității în activitatea miliției și, în general, realizarea sarcinilor ce-i sunt încre­dințate de partid și guvern sunt di­rect condiționate de­­ nivelul politico­­ideologic, de pregătirea profesional­­juridică și de cultură generală a ca­drelor, în proiect s-a stabilit că pre­gătirea personalului militar se face în școli militare de ofițeri, de maiștri militari și subofițeri, centre și cursuri de perfecționare și că pentru satis­facerea necesarului de specialiști ce nu pot fi pregătiți în școlile milita­re pot fi angajați absolvenți ai in­­­stitutelor civile de învățământ supe­rior. Reveniri Sunt nevoit să revin asupra unor­ pro­bleme deja atinse în cadrul acestei ru­brici. O fac păstrînd un ton de digita­te, deși indiferența unora fața de cri­tică ar cere un ton aspru,­ de pamflet. Ca și altădată, polemica e implicită no­telor din „argument“,­ ­ „Viridiana“ sau „Soarele vaga­bonzilor*’ Pe ecranele cinematografelor bă­căuane filmele se programează tot­deauna în baza unor criterii este­tice și etice ? Analizînd, cu un alt prilej, programul cinematografului zis al tineretului, constatam tocmai absența unui principiu etico-este­­tic îndrumător. S-ar putea spune, chiar, că există o anumită tenaci­tate în ignorarea criteriilor. Cu o periodicitate obsedantă la cinema­tograful „Tineretului“ sunt reluate pelicule mediocre, gen „în umbra colțului“. Cu o periodicitate întris­tătoare se repetă gafele în progra­marea unor filme excelente, incit, prin reflex, se poate anticipa că orice capodoperă a celei de a șap­tea arte, după trei zile va fi scoasă de pe ecranele băcăuane. Conform acestei reguli, „Viridiana“ de Luis Bunuel rulează trei zile, și tot a­­tîtea zile rulează, în reluare, „Soa­rele vagabonzilor“. Cum se explică această idiosincrasie în fața capo­doperelor, a celor din conducerea întreprinderii cinematografice ju­dețene ? Prin snobism ? Ei, nu, fiindcă asta ar însemna, totuși, o laudă ! E publicul băcăuan needu­cat și nu asimilează arta autenti­că ? Nimic mai eronat ! La „Viri­diana“, de pildă, n-au lipsit spec­tatorii. De vină e păguboasa nepri­cepere, capcana gafei, în care se prind, de obicei, negustorii neinspi­­rați. (Continuare în pag. a II-a) Expunerea la proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste prezentată de deputatul FLOREA DUMITRESCU, ministrul finanțelor Vă rog să-mi permiteți să vă pre­zint, din însărcinarea Consiliului de Miniștri, spre dezbatere și adoptare, proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestiu­nea bunurilor organizațiilor socia­liste. Cu deosebită fermitate a subliniat tovarășul Nicolae Ceaușescu, secreta­rul general al partidului, in raportul prezentat la Congresul al X-lea, ne­cesitatea stringentă de a introduce o ordine riguroasă în administrarea a­­vutului obștesc, în gospodărirea uni­tăților și în utilizarea mijloacelor materiale și bănești, de a veghea cu toată hotărîrea la folosirea judicioa­să a bunului public, în general, se poate afirma că u­nitățile economice și bugetare s-au preocupat îndeaproape, într-o măsu­ră tot mai mare, de administrarea și gestionarea corespunzătoare a valo­rilor materiale și bănești ce le-au fost încredințate. Totuși, trebuie arătat că activita­tea gestionară nu a ținut pasul cu necesitățile și cerințele actualei etape de dezvoltare a societății noastre. Sunt cazuri cînd normele privind ges­tionarea bunurilor nu se respectă, nu se fac la timp inventarierile, ori se fac superficial, nu se ține la zi și corect evidența bunurilor, nu se asi­gură depozitarea și paza lor în con­diții corespunzătoare, iar uneori sunt angajați gestionari nepregătiți sau (Continuare în pag. a IlI-a) ■ Stl CLIPA CHIBZUIELII ȘI CONCRETEȚEA Cadrul nou al vieții culturale la sate (avantajele civilizației ma­teriale, îndeosebi) determină în mod obiectiv o modificare a func­țiilor și atribuțiilor instituției de cultură. Căminul cultural tinde să devină nu numai o instituție de difuziune culturală, dar și un mijloc de participare a săteanului la actul de cultură, un cadru de păs­trare și valorificare a creației populare, de dezvoltare a autentici­tății și originalității acesteia, o modalitate de cunoaștere a necesită­ților spirituale specifice unui grup social care nu se mai com­place in situația de „spectator pasiv“. O funcție cu pondere deosebită, încă puțin cercetată, i-o con­feră căminului cultural fenomenul masivei introduceri a mijloacelor mass-media la sate (televiziune, radio, film, discuri etc.). Citind presa, urmărind emisiunile TV și radio, locuitorii satului contem­poran sînt supuși unui adevărat asalt informațional.­­De aici nece­sitatea integrării tuturor acestor surse de informare intr-un sistem educațional (la nivelul căminului cultural) care să poată prevedea o succesiune logică a răspîndirii cunoștințelor într-o creștere trep­tată a gradului lor de dificultate. Urmînd o evoluție firească, de­pendentă de aspectele menționate și decurgînd în bună parte din acestea, nivelul exigenței spectatorului se traduce de cele mai multe ori prin refuzul deschis al manifestărilor încropite în pripă și par­ticiparea activă la acțiunile de reală substanță. Pretențiile pe care le ridică actualmente colectivitatea sătească au depășit de mult sta­diul „serbării“ de la căminul cultural, mergînd spre activități orga­nizate la nivelul calității pretins de oraș. Orientarea fără greș în acest context de o deosebită complexitate presupune reglementarea unui anumit principiu organizatoric, promovarea spiritului științific in munca concretă. Coordonare înseamnă creație o latură deloc neglijabilă în acest proces organizatoric o consti­tuie r­ealizarea planurilor de acti­vități pe durată mare, variind în­tre­ trei și cinci luni. E tocmai la­tura luată aici în discuție, cu con­cursul directorilor de cămine cul­turale din comunele Săucești (situ­ată în imediata apropiere a orașu­lui), Răcăciuni (zonă de mijloc) și Podu Turcului (situată la mare de­părtare de oraș). — Ce rol vă revine personal în întocmirea unui plan de activități ? — N-a rămas chiar așa departe vremea cînd întocmeam planul de activități de unul singur, „sparge g­hiața“ Nicolae Plugaru, directo­rul căminului cultural din Săucești, întrebarea îmi prilejuiește o retro­­specție: îmi storceam imaginația ca să nu mă repet de la o lună la alta. Și mă izbeam de obstacole la tot pasul: profesorul­­ nu venea la acțiunea programată fiindcă „nu era genul lui“, mai știu eu care grup de săteni era ostil serilor de calcul, să zicem, pentru că „prea erau toate la fel“... Experiența de­­atunci mi-a prins bine, încet, încet am atras spre cămin toți intelec­­tualii, am învățat să le cunosc po­tentele și preferințele. Inițiem îm­preună acțiunile, împreună atra­gem ceilalți factori la discutarea, întocmirea și concretizarea planu­lui de activități. Mie mi-a rămas doar sarcina coordonării acțiuni­lor... — Dar coordonarea înseamnă creație, intervine profesorul — Fă­­nică Miron, directorul căminului cultural din Podu Turcului. Chiar daca, în ultimă instanță, nu creezi decit climatul favorabil unei acti­vități susținute. în ce ne privește, am ales patru obiective principale pentru perioada de iarnă : infor­marea operativă a oamenilor mun­cii cu problemele politicii interne și externe a partidului și statului nostru ; corelarea specificului co­munei cu extinderea acțiunilor de propagandă cultural-științifică; sporirea eficienței acțiunilor de e­­ducație patriotică și cetățenească ; îmbunătățirea și intensificarea ac­tivității formațiilor artistice, valo­rificarea tradițiilor și folclorului local. De fiecare obiectiv răspunde un membru al consiliului de con­ducere dar toți ne gîndim la căile care­ ar putea duce la îmbogățirea tematică a obiectivului respectiv, la sporirea atractivității acestuia. Asta socot­ea că trebuie să fie, în permanență, creația coordonatoru­lui , căutarea perpetuă, neliniștea creatoare. — în mare, obiectivele sunt peste tot aceleași, continuă Vasile Ariton, directorul căminului cultural din Răcăciuni. Important este însă nu numărul ci conținutul lor și ca­litatea concretizării acestuia. Un cămin culural poate avea formație de dansuri, teatru, estradă, teatru de păpuși, cercuri de­ activități, are o brigadă științifică și, fără doar și poate, un colectiv de confe­rențiari. Directorul trebuie să co­ordoneze activitatea fiecărui sec­tor în parte, să-i creeze, dacă vreți, o cale proprie — dar sigură — de afirmare. Și, în același timp, să urmărească­­ varietatea programului cultural-artistic și educativ în an­samblu. — Da, o cale proprie fiecărui sec­tor. Dar asta presupune cuplarea fanteziei. Cu cit sînt mai mulți cei care se­ gîndesc la un lucru, cu atît, mai mult abundă ideile, spune —, ca pentru sine — Nicolae Plugaru." Ne-am făcut un obicei — continua­ interlocutorul — din a invita la ședințele de discutare a planurilor Discuții consemnate de Ștefan OLTEANU (Continuare în pagina a II-a) la Grupul industrial de petrochimie Borzești Relația plan-posibi­­lități la periferia imperativelor anului viitor ? + Capacități de producție prevăzute a nu fi folosite, în total sau in parte Consumuri specifice nefun­damentate ^ Mari rezerve la prețul de cost + Materiale neasigurate ^ Ambalaje repartizate în plus. Sarcinile de plan ale anului vii­tor, stabilite pentru Grupul industrial de petrochimie Borzești, nu se dis­ting printr-o creștere cantitativă deo­sebită ci, în special, prin diversifi­carea lor. Este drept că, față de anul 1963, producția marfă va crește cu circa 7 la sută, spor pe deplin realizabil, dar care ridică probleme complexe privind asigurarea integrală a condi­țiilor materiale. Trebuie precizat, chiar de la în­ceput că sarcinile de plan sunt realizabile, dacă le confruntăm cu posibilitățile de producție exis­tente. Astfel, numeroase instalații sunt prevăzute cu sarcini sub capaci­tățile lor. Enumerăm : la fenol — 97,7 la sută, acetonă — 97,7 la sută, iar la tricloretilenă — 88 la sută. De asemenea, instalația pentru producerea de plastifiante nu este a­­­sigurată încă cu pr­oducție. Care sunt cauzele ce conduc stabilirea unor prevederi de plan in­f­­ferioare capacităților de producție e­­xiste­nte ? La fenol și acetonă încă nu s-au realizat definitiv probleme­le legate de recuperarea în întregime a fenolului din reziduurile fenolice, și anume la treapta a doua nu se valorifică hidrocarburile la nivelul prevederilor. Recuperarea izopropil­­benzenului semifabricat pentru pro­ducția de fenol-acetonă, cît și a alfa­­metilstirenului nu este integrală, în­­trucit hidrocarburile rezultate la in­stalația F-4 nu corespund proiectu­lui și nu s-a pus definitiv la punct tehnologia de separare la instalația de alfametilstiren , la tricloretilenă (după 5 ani de funcționare), nu s-a reușit să se atingă capacitatea pro­iectată, din cauza gradului mare de coroziuni ce se înregistrează, cît și a repetatelor defecțiuni tehnice, ca urmare a unor defecțiuni de proiec­tare, neremediate încă (după 3 ani de funcționare), instalația de mono­­cloracetic nu a putut să-și realizeze capacitatea proiectată, fapt pentru care și în anul 1970 s-a stabilit din nou o sarcină inferioară capacității de producție.­­ Dacă aceasta este situația în ceea ce privește capacitățile de produc­ție, să urmărim felul în care este asigurată, sau nu, o eficiență econo­mică ridicată. O succintă analiză asupra modului de determinare a consumurilor spe­cifice scoate în evidență suficiente carențe generate de superficialitatea manifestată la stabilirea lor, consu­muri care în majoritate sînt superi­oare celor realizate în acest an, cînd firesc ar fi, ținînd seama de posi­bilitățile pe care le oferă gradul înalt de tehnicitate, ca acestea să se si­tueze sub nivelul celor înregistra­te. Constatăm plusuri la acidul sul­furic — 1255 de tone, acizi grași — 202 tone, butadienă — 73 tone, emul­­gatori P.V.C.­emulsie — 193 tone, var — 1415 tone, metilpropilenă — 27 to­ne etc. Se pune, în mod cu totul firesc, în­trebarea : ce alte criterii au stat la baza stabilirii acestor cantități su­plimentare, valorînd cîteva milioane de lei, decit cele care vizează o efi­ciență economică ridicată. Există o experiență tristă a stocu­rilor supranormative de producție din anii precedenți, care au atras nu­meroase imobilizări de fonduri. De ce se persistă, cu bună știință, în aceas­tă situație? Doar de dragul de a fi la adăpost de orice surprize neplă­cute, pentru că așa este mai comod ? Pe de altă parte constatăm, din­ analiza planului de aprovizionare, că nu s-au primit încă­ repartiții pentru unele materiale importante ca : acid sulfuric, alcool etilic, benzen, butan­­butenă, butan normal, bitum, cocs, lindan, propilenă, propan, păcură, si­licat de sodiu, toluen, talc etc., mate­riale de bază, și care vor atîrna greu în balanța realizării planului pe a­­nul 1970, mai ales dacă ținem seama de faptul că și în acest an s-au înre­gistrat asemenea situații, care au grevat activitatea, în complexitatea ei. Pentru unele ambalaje s-au repar­tizat cantități peste necesar, printre care menționăm : saci de hîrtie cu­suți și imprimați — 226.000 bucăți, saci închiși cu valvă — 93.000 bucăți, saci deschiși simpli — 46.000 bucăți și altele. Din această analiză, rezultă că pre­gătirea producției pentru anul 1970 nu este suficient de documentată, iar procesul de producție sub limita po­sibilităților, deoarece se desprinde foarte clar faptul, că Grupul indus­trial de petrochimie dispune de nu­meroase rezerve interne nefolosite. Așa, spre exemplu, unele capaci­tăți de producție nu au atins para­metrii proiectați din cauza unor gra­ve defecțiuni de funcționare și fa­bricație, sau neluării măsurilor teh­nice cele mai adecvate pentru elimi­narea golurilor, a improvizațiilor sau a punctelor slabe. Nu s-au remediat defecțiunile la unele instalații, care persistă încă din faza probelor tehnologice, ceea ce periclitează realizarea planului la u­­nele produse și în anul viitor. De a­­semenea, normele de consum s-au calculat fără o analiză temeinică, su­­praestimîndu-se cantitățile necesare, ceea ce va conduce la, însemnate imobilizări a mijloacelor circulante și, implicit, la greutăți financiare, ce se vor concretiza in împrumuturi restante și cheltuieli neproductive. Umflarea normelor de consum de­monstrează încă un aspect, și anume, faptul că la prețul de cost sunt im­portante rezerve, care se impun a fi depistate și mobilizate la buget sau în planul de acumulări. Deoarece a mai rămas puțin timp­­ina la începerea noului­ an, condu­cerea grupului trebuie să ia toate măsurile tehnice, organizatorice și de plan pentru adâncirea fundamentării, pentru eliminarea disproporțiilor și depistarea rezervelor interne semna­late, astfel ca planul de producție să se realizeze integral și cu cît mai mici eforturi materiale și bănești. Este necesar ca în această perioa­dă și organele bancare să facă o se­rioasă analiză în domeniul funda­mentării planului de producție, pen­tru a mobiliza la bugetul statului re­zervele interne arătate. C. MARCARE In pagina a ll-a Carnet cultural Dosarul Mata-Hari (I) Glorie post-m­ortem ? Soarta oamenilor ca Mata Hari este ca, cu timpul să fie dați uitării. Dar oricît de paradoxal ar părea, renumele Matei Hari, ca regină a spionajului, a apărut abia după moartea ei și, timp de aproape 50 de ani lumea a continuat să vor­bească despre ea. Care au fost mo­tivele acestei glorii post-mortem ? Primul este legat de secretul ab­solut în care s-a desfășurat anche­ta și procesul Matei Hari. Autori­tățile franceze nu au comunicat niciodată oficial capetele de acuza­re care i s-au adus și pentru ce a f­ost condamnată la moarte. Do­­arul Matei Hari se păstrează și a­­cum în arhivele secrete ale Minis­terului Apărării al Franței. Al doilea motiv are un caracter pur personal, legat de înclinația Matei Hari spre tot felul de născo­ciri și fantezii, mai ales cînd era vorba de biografia ei. Fantezia ei mergea atît de departe nicit uneori ajungea să-și creadă propriile năs­cociri. Și în sfîr­șit al treilea motiv are mai curând tangență cu sf­era socială, și nicidecum cu personali­tatea dansatoarei: în secolul XX a crescut interesul pentru cei care odinioară au încurcat și descurcat ițele unei țări. Și aceasta cu atît mai mult pentru cazul de față în care misteriosul personaj este o fe­meie. Așa se explică de ce în ulti­mii ani au început să apară tot mai multe cărți și articole despre fru­moasa dansatoare, împrumutînd u­­nul de la altul fapte născocite și adăugind la nevoie detalii sui-ge­­nerii autori lipsiți de scrupule au ridicat-o deodată la rangul de cea mai mare spioană a tuturor timpu­rilor și popoarelor. Guimet inventează o biografie ...Mata Hari a intrat în istorie în sunetele languroase ale orchestrei exotice în sala împodobită cu sta­tuia lui Shiva din Muzeul de artă orientală din Paris. La premieră a fost de față cel mai select public, inclusiv ambasadorii Germaniei și (Continuare în pag. a II-a)

Next