Steagul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 26, nr. 5566-5590)
1971-01-03 / nr. 5566
P^g. 2 In curind, pe ecrane-un nou film românesc Interviul nostru cu... Mircea Moldovan ZU ele acestea s-au terminat filmările si a început montajul la pelicula FRAȚII realizată de Mircea Moldovan și Gică Gheorghe, după un scenariu de Nicolae Ție și C. Bordeianu. In general, acesta este momentul cel mai nepotrivit pentru a solicita un interviu. Regizorul, actorii, întreaga echipă se află în tensiune, așteaptă cu emoție confirmarea muncii de pînă atunci, sunt mai puțin ca oricînd dispuși să răspundă la veșnicele : „ce v-a determinat să alegeți această temă!“, „ce proiecte aveți", etc., etc., etc. Am obținut, totuși, de la regizorul Mircea Moldovan un interviu — fulger pentru cititorii ziarului nostru. — Știu că FRAȚII este un fim despre viața satului românesc contemporan. In cadrul acestei teme, ce probleme va aborda această viitoare peliculă 1 — Filmul fixează trei zile din viața unui sat, fără a-și propune să aprofundeze psihologii, destine, existente individuale. Intenția noastră este de a realiza o prezentare caleidoscopică a vieții unei comunități rurale, surprinsă într-un moment deosebit — perioada de transformare a satului prin pătrunderea elementului modern — perioadă marcată de un evident proces de urbanizare. Și, ca un detaliu — o secvență a filmului prezintă niște săteni urmărind la televizor aselenizarea. Paralel cu această problemă a mutațiilor psihologice produse in lumea satului, o dată cu pătrunderea vieții moderne, filmul aduce în discuție ideea perspectivei, necesitatea raportării, acordării preocupărilor actuale la unele proiecte de viitor. Personajul central (rol scris special pentru Ilarion Ciobanu) exprimă, de asemenea, o idee importantă în economia filmului. Este vorba despre condiția de conducător, despre existența agitată, străbătută de îndoieli dar și de satisfacții a acestui erou. — Și, pentru că ați pomenit de Ilarion Ciobanu , cine vor fi ceilalți interpreți ? — Alături de cel citat — Emanoil Petruț, George Calboreanu (de fapt, doi George Calboreanu, pentru că în acest film tatăl și fiul joacă pentru prima dată împreună), Florina Cercel, Violeta Andrei, Șt. Mihăilescu-Brăiila, Dem. Rădulescu, și alții. — Cînd va putea fi văzut filmul? — La sfîrșitul lunii decembrie am terminat copia standard. — Mulțumindu-vă pentru interviu, cred că ar trebui să fixăm încă o întîlnire, la sfîrșitul lui ianuarie, pentru... felicitări. Pînă atunci, succes la montaj ! Cristina CONSTANTINIU Int Uniri cu OUI LOCA io Ion Luca nu este — cum s-ar putea crede — un scormonitor al trecutului, nicit prezentul să nu exercite asupra lui o fascinație la fel de puternică. In vizitele la Bacău, vatra creației sale din tinerețe, nu o dată ne vorbea despre proiectul său de a scrie citeva piese inspirate din actualitate. O comedie satirică despre moravurile presei de odinioară se prezentase la un teatru din București și la unul din provincie, dar faptul nu-l putea mulțumi pe scriitor care se dedicase zugrăvirii ciocnirilor dramatice dintre oameni, la răscrucile istoriei. Intr-o zi, a citit unui grup de băcăuani piesa „ Apele în jug“ care, ulterior, a fost publicată în primul său volum de teatru tipărit după eliberare. Epopeea marilor construcții, cu prefacerile rapide și cu smulgerile uneori dureroase de pe vechile făgașe a mii de oameni, Îi impresionase profund. Impunătoarea construcție de la Bicaz, pe care o vizitase de câteva ori, fiind de vorbă cu oamenii care o înălțau și cu cei din partea locului, îi sugerase această dramă pe care — după cum își prevenise auditoriul — nu o socotea mai prejos de piesele istorice care „tot despre lupta între ceea ce trece și ceea ce se înalță ne povestesc“. „Apele în jug" are drept personaj principal mulțimea. O mulțime care se înfățișează ca un singur om, de la disperare la entuziasm, de la neînțelegere la înțelepciune. Spectacolul lecturii era fermecător. Ion Luca se transfigurase in locul replicilor, nicit n-a mai făcut nici o pauză intre acte. Citea piesa ca și cum ar fi povestit întimplări extraordinare care ne privesc pe toți. Personajele plingeau, undeau, se zbuciumau și el știa să dea fiecăruia nuanța cea mai exactă să marcheze fiecare sceșină cu acel patos care ii este atit de propriu. Dacă ar fi fost actor, și poate că este fără s-o știe ar fi primit aplauze. Dacă ar fi fost regizor, bănuiesc că i s-ar fi încredințat imediat piesa. Ca autor, el și-a risipit singur vraja, cerîndu-ne părerea... tar Ceea ce surprinde la Ion Luca este severitatea cu care își selecționează propria operă. Nu a oferit niciodată oamenilor de teatru un pachet de manuscrise sau o listă de volume. O singură piesă, cel mult două, se află în mapa lui, unicul bagaj în drum spre teatrele din Moldova. „Rachierița“, succes memorabil la două teatre din țară prin anii '60, s-a jucat la îndemnul lui „Chiajna“ la fel. Piesa preferată a dramaturgului a fost întotdeauna și cea mai corespunzătoare cu cerințele publicului și cu posibilitățile lor, deoarece, in teatreciuda afirmației din interviul publicat in „Contemporanul“ (că nu ar întreține relații strinse cu directorii trupelor), el urmărește viața teatrală și este la curent cu perspectivele acesteia. O singură piesă, din cele îndeosebi de dragi autorului, nu și-a găsit încă locul care i se cuvine: „Școala din Humulești“. Evocare a vieții de școală a lui Creangă, ea este o nouă și admirabilă ipostază a scriitorului Luca. Candoarea copilăriei și metamorfoza descoperirii basmului dau o desăvârșire inegalitabilă. Despre viața lui Ion Creangă dramaturgii au scris puțin și s-a jucat și mai puțin. Piesa lui Luca — la radio s-a difuzat doar o versiune redusă — este anunțată in acest an la un teatru din București. Un Ion Luca autentic, acel care știe și să zimbească și să se bucure din plin, își așteaptă publicul. ★ Teatrul aparține și va aparține toată viața însăși ființei sale. Nimic nu-l poate opri de la o preocupare diurnă și pătimașă pentru această artă pe care n-a trădat-o niciodată. Era ostenit și bolnav cînd spunea intr-un interviu : „Mă preocupă tema destinului uman în împrejurări istorice diferite. Noua mea piesă „Emilia“ este meditație pe tema eroisomului In trei ipostaze : cel cunoscut, cel anonim și cel numai aparent. Totul este intr-o viziune contemporană. Chiar și atunci cînd scriu despre o epocă foarte îndepărtată, mă străduiesc să fiu contemporan, cu atit mai mult deci, cînd scriu despre viața din zilele noastre". C. ISAC Edificiul cel mai înalt din lume Celebrul „Empire State“ nu mai este deja cel mai înalt edificiu din lume. După ce a fost cunoscut timp de 40 ani ca cel mai înalt zgîrie-nori de pe planetă, un alt turn în construcție îl va deposeda de acest titlu, acesta din urmă atingînd 418 metri înălțime, adică cu doi metri mai mult decât „Empire State". Noul turn în construcție în insula Manhattan, la trei km distanță de „Empire State“ va fi folosit ca principal centru comercial al New Yorkului. Aici se vor instala birourile comerciale ale unor întreprinderi internaționale. Tot aici vor fi organizate expoziții, congrese și conferințe de specialitate. Cei mai buni sportivi ai anului 1970 Desemnați în urma anchetei efectuată de ziarul nostru, în colaborare cu secțiile pe ramură de sport ale C.J.E.F.S. Bacău * STEAGUL ROȘU Orașul ceasurilor solare Orașul ceasurilor solare — astfel este denumit Birkenau, localitate turistică din apropierea Weinheimului (R.F.G.). La fiecare pas întîlnești în acest orășel ceasuri solare. Primul ceas de acest fel a fost construit la Birkenau acum 30 de ani pe frontonul casei unui astronom aliator. Curând și alți locuitori au dorit să-și aibă ceasurile lor. Și astfel din casă în casă numărul ceasurilor crește, iar în prezent — pentru că și în 1970 s-au construit ceasuri solare la Birkenau — numărul lor a ajuns la 100. Și nici unul nu se aseamănă cu celălalt ca formă și mărime. Laserul in cinematografie Cineastul american Joseph Strick a anunțat că intenționează să realizeze un film în întregime turnat și proiectat cu ajutorul laserilor. El va obține astfel un efect de relief în trei dimensiuni, fără ca spectatorii să fie nevoiți să poarte ochelari speciali. Joseph Strick pune acum la punct camera și proiectorul, așa nncit, în timp de un an, să poată prezenta un film realizat prin noua metodă. Noi orientări în muzica ușoară Jacques Brel înaintea lui Johnny Hallyday ? Tradiționalele anchete de Anul Nou nu puteau ocoli tocimai lumea muzicii ușoare, o lume fascinantă, uneori fabuloasă, în care mulți „cunoscători“ pretind că... se simt ca acasă. Din cei aproape 11.000 de tineri intervievați de reporterii unor reviste franceze de specialitate, niciunul nu a mărturisit că i-ar fi indiferentă această... „lume nebună“, cu vedetele ei de 14 sau mai multe carate. Pînă aici, însă, nimic deosebit, „Bomba“ a explodat abia la terminarea migăloasei misiuni a tinerii răspunsurilor . Johnny Hallyday, marele idol, de două ori consecutiv ales „numărul 1 mondial al anului“ este serios amenințat acum de pleiada așa-numiților „trubaduri moderni“, din rîndul căreia se detașează cvartetul Jacques Brel,, Pierre Brassens, Charles Aznavour și Jean Ferrat. Cineva a întrebat, intrigat, cine este „acest Jean Ferrat“, dar a bătut imediat în retragere cînd a aflat că subiectul curiozității sale era, încă din '65, cap de afiș la Teatrul muzical „Alhambra“, că în anul următor cucerise „Grand prix national du disque“ și că a fost la un pas de... recidivă in anii ’68—'69... în ce privește numele primilor trei, nu a fost schițat nici un gest de surpriză. Deși cîtiva au „filozofat" totuși , cum e posibil ? Johnny pe locul doi, Priesley pe locul șase, Tom Jones pe locul cinci ? Comentatorul cunoscutei reviste „Paris Match“ conchide: Ar fi o adevărată surpriză desemnarea unuia dintre „cei patru sensibili“ pentru prima treaptă mondială a cîntecului... Aceasta ar însemna, în fond, o frondă a marii majorități a tinerilor ascultători față de „lumea dezlănțuită“ a lui Priesley și Hallyday... Același comentator nu uită, însă, să adauge . ...E drept că o singură melodie a lui Brel, Aznavour, Brassens sau Ferraz conține in ea o întreagă lume, cu sentimentele ei, potolite sau dezlănțuite, o lume plină de dragoste și duioșie dar nelipsită de ură, patimi și desnădejde, într-un cuvînt o lume așa cum ne izbește ea în viața noastră de toate zilele. Melodiile lor îndeamnă totdeauna la reflecții, pe cînd, CÎTEODATĂ, melodiile CELORLALȚI NU SPUN NIMIC... Este o explicație în plus a succesului „celor patru sensibili“, a situării tineretului occidental cât mai departe de „lumea dezlănțuită“ dar iadă a cuplului Elvis Priesley — Johnny Hallyday... ATLETISM VASILE VIANĂ, elev. Școala sportivă Bacău. Data nașterii 1 6 decembrie 1952. Participă de doi ani la întîlnirile atletice interne. Caracterizat de specialiști ca una din marile speranțe ale atletismului băcăuan. GRETA AURORA MAGIRESCU, elevă, Școala sportivă Bacău. Data nașterii : 16 iulie 1955. In pofida vîrstei foarte fragede, este în atenția selecționerilor lotului național de juniori. HANDBAL PETRE AVRAMESCU Născut în Ploiești, la 28 mai 1947. Transferat la Dinamo Bacău la 11 august 1967. Unul dintre cei mai buni jucători ai echipei antrenorului Mihai Horobeț. ELENAIALEVOAIE, textilistă. Născută la 19 iunie 1951. Joacă handbal de patru ani, la echipa divizionară A Textila Buhuși. Componentă a lotului național de tineret. tóA oAKtöVt - - ■m&Mmrs* FOTBAL EMERICH DEMBROVSCHI Legitimat la DINAMO BACĂU pe 7 februarie 1967. Selecționat în lotul national la sfîrșitul anului 1968. L-a remarcat în mod deosebit pe Wembley, in partida cu Grecia (la București) și mai ales, în cele trei meciuri istorice susținute de reprezentativa noastră la Guadalajara. Ales de ziariștii sud-americani drept „numărul 1 al echipei României". GIMNASTICA FELICIA CORNEA, Liceul de gimnastică din Municipiul elevă, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Campioană absolută la junioare pe anul 1970 (categoria maestre), componentă a lotului republican de senioare. u mor — CUM SE FACE că Tizio mi-a zis că merge la Palermo, dar a plecat la Florența. —- Ce vrei, e atit de surd incit nu aude nici măcar ce zice el. — CATERINA, ai fost să vezi dacă a coborît barometrul ? — Da, doamnă, l-am privit bine, nu s-a mișcat. A rămas agățat in același cui. CURĂ DE SLĂBIRE SIGURĂ : înainte de masă o oră plimbare in aer liber, iar apoi să nu mîncați nimic. INTRE PRIETENI : — Poți să-mi dai 100 lei pînă la nntii ? — Da, dar cu o singură condiție, dacă îmi dai cuvîntul de onoare că nu mi-i dat înapoi. — Cum așa ? — Fiindcă niciodată nu te ții de cuvînt. UN ELEV se duce glonț la profesor în prima zi de școală : — Spuneți-mi mă veți pedepsi pentru un lucru pe care nu l-am făcut ? — Bineînțeles că nu, fii liniștit... — Vă mulțumesc... Nu mi-am făcut lecțiile pe care ni le-ați dat pentru vacanță... MIEZUL NOPȚII. La comisariatul de poliție sună telefonul: — Ajutor, ajutor ! Veniți repede • strigă o voce îngrozită. — Dar ce se întîmplă acolo ? — O pisică a intrat pe geam I* mine în cameră. Repede ! — Ei, domnule ! Și pentru un asemenea fleac ne deranjezi as °ra asta ? — Nici un domnule ! Aici e papagalul ! GIOVANNI PAPINI, scriitor, istoric literar și profesor universitar a fost întrebat de un tînăr care pretindea că are talente scriitoricești : — Profesore, spuneți-mi și mie cum se poate scrie mai bine ? Papini și-a frecat barba și a spus : — Cel mai bine și mai sigur este de la stingă la dreapta și dacă e posibil șezînd pe scaun. FRANK WEDERING — dramaturg german — s-a îmbolnăvit foarte grav. Un alt scriitor care se certase cu el cu ani în urmă, la rugămintea unui prieten comun, l-a vizitat în speranța unei împăcări și așa s-a și întimplat. După un timp oarecare, dramaturgul s-a însănătoșit și a întilnit pe stradă rivalul care l-a salutat cordial. Wedeking nu i-a răspuns. — Ce înseamnă asta, a întrebat fostul prieten, după cum știu ne-am împăcat. — Ne-am împăcat dar împăcarea ar fi fost valabilă doar in cazul morții mele, a răspuns dramaturgul. ALDO FABRIZZI a fost invitat in o seoala superioară din Rona ie coneristtă despre bătrînețe, titluri de mari profesori universitari, medici și specialiști în geriatrie. La un moment dat actorul a fost rugat, să-și spună și el părerea. — Bătrînețea, a spus el, este o perioadă în viață bărbatului cînd acesta poate discuta cu temei probleme științifice fără pericolul ca ele să se îndrăgostească de tine. EINSTEiN a ținut o serie de prelegeri la Sorbona despre teoria relativității. Dar prelegerile făcute la un nivel înalt de accesibilitate nu au stîrnit prea rîndul auditorilor, mare interes în La sfîrșit unul dintre ei a comentat: prima conferință am cam înțeles-o cu toții, pe a doua doar Einstein și Dumnezeu, iar pe a treia în exclusivitate Dumnezeu. u mor ,t) ! ’, ă-3 ianuarie 19T i Alo! 71?! La mulți ani! f ! AFORISM! „Este mult mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine însuți“. (LA ROCHEFOU CAULD) „Dărnicia nu constă atât în a da mult, cit un a da la timp“. (La BRUYERE) „Lăsați să treacă o noapte peste calomnia din ajun“. (NAPOLEON) Nici prietenia și nici dragostea nu dau Înapoi decit ceea ce primesc. Pe om să-l judeci mai ipiplc după Întrebări decit după răsfiâh'mil. ti II Iii Ut Răbdarea este un pom a cărui rădăcină este amară, dar ale cărui trude sunt dulci. Este regulă că nu eșecul in sine inspăimintă, asta trece, se șterge, se uită , se zdruncină doar difuzarea lui, faptul că alții, știind de ei, pot să-l țină viu și neincărunțit. Fericirea este un fel de armistițiu semnat cu tot ce te înconjoară, iar tristețea — o pace de învins. Nu-i spuneți niciodată celei pe care o iubiți că nu sunteți demn de ea. Lăsați-o să descopere singură mai tirziu. =Mt JL 09f)> : .vrjiț 1. v*i — Ascultă, fiule. In lume nu poți răzbate fără cunoștințe! I Iw FEMEI... femei... FEMEI... Imbatabilele... Unul din ultimele bastioane inabordabile ale femeilor britanice a fost cucerit recent. Este vorba de Ordinul Bain care de la 1 ianuarie va putea fi acordat și reprezentantelor sexului frumos. Faimoasa distincție introdusă în 1725 de George I este o recompensă atribuită britanicilor civili sau militari pentru servicii aduse statului în domeniul vieții civile. Longevitate fără tratament D-na Valerie Cowan din New York a decedat la vârsta de 85 de ani și a lăsat medicului său curant în îngrijirea căruia s-a aliat timp de 50 de ani, o valiză încărcată. Mare a fost însă decepția constantului Esculap cînd deschizînd valiza găsit înăuntru toate rețetele oferite de el credincioasei paciente de-a lungul a jumătate de secol, toate rămînînd nefolosite... Cu greutate... D-na Jean Lyra din New York și-a dat în judecată soțul de care se despărțise de 3 luni pe motiv că pensia alimentară care îi fusese fixată nu-i ajungea nici pentru mîncare. Misiunea judecătorului nu va fi prea ușoară: d-na Lyra este o femeie inaltă de 1,85 și cîntărește... 200 kg. BOX DINU CONDURAT, lăcătuș. Data nașterii: 14 februarie 1952. De două ori consecutiv campion republican de juniori la categoria „muscă". A cucerit recent medalia de bronz la Campionatele europene pentru tineret. LUPTE ADRIAN POPA, elev, Liceul nr. 3 Bacău. Născut in anul 1952. Dublu campion republican în 1969 și 1970, la juniori mici și juniori mari. Distins cu medalia de bronz la Campionatele europene de juniori și cotat, la aceleași campionate, printre cei mai tehnici luptători ai turneului final. TENIS DE MASĂ GELU MÎȚA, elev. Născut in Bacău, la 10 iulie 1955. Activează la Asociația sportivă „Voința". Cotat unanim drept cel mai bun jucător de tenis de masă din județ. La 15 ani, e ceva!... VOLEI IOAN CIUHUREANU, profesor. Născut la 4 iunie 1943. Legitimat de 7 ani la echipa divizionară A Viitorul Bacău. Au mai primit voturi în cadrul anchetei noastre următorii sportivi : CONSTANTIN COMAN (judo, Asociația „Trotușul", Gheorghe Gheorghiu- Dej, campion republican de juniori, categoria 70 kg, premiu pentru cel mai tehnic luptător în turneul final al juniorilor); Ing. RADU MIRCEA (modelism, Asociația „Victoria" Bacău, maestru al sportului); NICOLAE SICOE (radioamatorism, maestru al sportului); ing. LIVIU DOBRONAU*ȚEANU (șah, candidat maestru); FELICIA ȘOVĂIALĂ (șah, Asociația „Cauciucul" Gheorghe Gheorghiu-Dej, jucătoare de categoria I) ș.a.m.d.