Steagul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 26, nr. 5566-5590)

1971-01-03 / nr. 5566

P^g. 2 In curind, pe ecrane-un nou film românesc Interviul nostru cu... Mircea Moldovan ZU ele acestea s-au terminat filmările si a început montajul la pelicula FRAȚII realizată de Mircea Moldovan și Gică Gheorghe, după un scenariu de Nicolae Ție și C. Bordeianu. In general, acesta este momentul cel mai nepotrivit pentru a solicita un interviu. Re­gizorul, actorii, întreaga echipă se află în tensiune, așteaptă cu emo­ție confirmarea muncii de pînă atunci, sunt mai puțin ca oricînd dispuși să răspundă la veșnicele : „ce v-a determinat să alegeți această temă!“, „ce proiecte aveți", etc., etc., etc. Am obținut, totuși, de la regizorul Mircea Moldovan un inter­viu — fulger pentru cititorii ziarului nostru. — Știu că FRAȚII este un fim despre viața satului românesc con­temporan. In cadrul acestei teme, ce probleme va aborda această vii­toare peliculă 1 — Filmul fixează trei zile din viața unui sat, fără a-și propune să aprofundeze psihologii, destine, existente individuale. Intenția noa­stră este de a realiza o prezentare caleidoscopică a vieții unei comu­nități rurale, surprinsă într-un mo­ment deosebit — perioada de tran­sformare a satului prin pătrunderea elementului modern — perioadă marcată de un evident proces de urbanizare. Și, ca un detaliu — o secvență a filmului prezintă niște săteni urmărind la televizor asele­nizarea. Paralel cu această pro­blemă a mutațiilor psihologice pro­duse in lumea satului, o dată cu pătrunderea vieții moderne, filmul aduce în discuție ideea perspecti­vei, necesitatea raportării, acordă­rii preocupărilor actuale la unele proiecte de viitor. Personajul cen­tral (rol scris special pentru Ila­­rion Ciobanu) exprimă, de aseme­nea, o idee importantă în economia filmului. Este vorba despre condi­ția de conducător, despre existența agitată, străbătută de îndoieli dar și de satisfacții a acestui erou. — Și, pentru că ați pomenit de Ilarion Ciobanu , cine vor fi ceilalți interpreți ? — Alături de cel citat — Em­a­­noil Petruț, George Calboreanu (de fapt, doi George Calboreanu, pen­tru că în acest film tatăl și fiul joa­că pentru prima dată împreună), Florina Cercel, Violeta Andrei, Șt. Mihăilescu-Brăiila, Dem. Rădulescu, și alții. — Cînd va putea fi văzut filmul? — La sfîrșitul lunii decembrie am terminat copia standard. — Mulțumindu-vă pentru inter­viu, cred că ar trebui să fixăm în­că o întîlnire, la sfîrșitul lui ianua­rie, pentru... felicitări. Pînă atunci, succes la montaj ! Cristina CONSTANTINIU Int Uniri cu­­ OUI LOCA­­ io Ion Luca nu este — cum s-ar putea crede — un scormonitor al trecu­tului, nicit prezentul să nu exercite asupra lui o fascinație la fel de pu­ternică. In vizitele la Bacău, vatra creației sa­le din tinerețe, nu o dată ne vorbea despre proiec­tul său de a scrie ci­teva piese inspirate din ac­tualitate. O comedie sa­tirică despre moravurile presei de odinioară se prezentase la un teatru din București și la unul din provincie, dar faptul nu-l putea mulțumi pe scriitor care se dedicase zugrăvirii ciocnirilor dra­­matice dintre oameni, la răscrucile istoriei. Intr-o zi, a citit unui grup de băcăuani piesa „ Apele în jug“ care, ul­terior, a fost publicată în primul său volum de tea­tru tipărit după elibera­re. Epopeea marilor con­strucții, cu prefacerile rapide și cu smulgerile uneori dureroase de pe vechile făgașe a mii de oameni, Îi impresionase profund. Impunătoarea construcție de la Bicaz, pe care o vizitase de câ­­teva ori, fiind de vorbă cu oamenii care o înăl­țau și cu cei din partea locului, îi sugerase a­­ceastă dramă pe care — după cum își prevenise auditoriul — nu o soco­tea mai prejos de piese­le istorice care „tot des­pre lupta între ceea ce trece și ceea ce se înal­ță ne povestesc“. „Apele în jug" are drept personaj principal mulțimea. O mulțime ca­re se înfățișează ca un singur om, de la dispera­re la entuziasm, de la neînțelegere la înțelep­ciune. Spectacolul lectu­rii era fermecător. Ion Luca se transfigurase in locul replicilor, nicit n-a mai făcut nici o pauză intre acte. Citea piesa ca și cum ar fi povestit în­­timplări extraordinare care ne privesc pe toți. Personajele plingeau, un­­deau, se zbuciumau și el știa să dea fiecăruia nu­anța cea mai exactă să marcheze fiecare sce­și­nă cu acel patos care ii este atit de propriu. Da­că ar fi fost actor, și poate că este fără s-o știe ar fi primit aplauze. Dacă ar fi fost regizor, bănuiesc că i s-ar fi în­credințat imediat piesa. Ca autor, el și-a risipit singur vraja, cerîndu-ne părerea... tar Ceea ce surprinde la Ion Luca este severitatea cu care își selecționează propria operă. Nu a ofe­rit niciodată oamenilor de teatru un pachet de manuscrise sau o listă de volume. O singură piesă, cel mult două, se află în mapa lui, unicul bagaj în drum spre teatrele din Moldova. „Rachierița“, succes memorabil la două teatre din țară prin anii '60, s-a jucat la îndemnul lui­ „Chiajna“ la fel. Piesa preferată a dramaturgu­lui a fost întotdeauna și cea mai corespunzătoare cu cerințele publicului și cu posibilitățile lor, deoarece, in teatre­ciuda afirmației din interviul publicat in „Contempo­ranul“ (că nu ar întreți­ne relații strinse cu di­rectorii trupelor), el ur­mărește viața teatrală și este la curent cu per­spectivele acesteia. O singură piesă, din cele îndeosebi de dragi autorului, nu și-a găsit încă locul care i se cu­vine: „Școala din Humu­­lești“. Evocare a vieții de școală a lui Creangă, ea este o nouă și admira­bilă ipostază a scriitoru­lui Luca. Candoarea co­pilăriei și metamorfoza descoperirii basmului dau o desăvârșire inega­li­tabilă. Despre viața lui Ion Creangă dramaturgii au scris puțin și s-a ju­cat și mai puțin. Piesa lui Luca­ — la radio s-a difuzat doar o versiune redusă —­ este anunțată in acest an la un teatru din București. Un Ion Luca autentic, acel care știe și să zimbească și să se bucure din plin, își așteaptă publicul. ★ Teatrul aparține și va aparține toată viața în­săși ființei sale. Nimic nu-l poate opri de la o preocupare diurnă și pă­timașă pentru această ar­tă pe care n-a trădat-o niciodată. Era ostenit și bolnav cînd spunea in­tr-un interviu : „Mă pre­ocupă tema destinului u­­man în împrejurări isto­rice diferite. Noua mea piesă „Emilia“ este meditație pe tema erois­o­mului In trei ipostaze : cel cunoscut, cel anonim și cel numai aparent. To­tul este intr-o viziune contemporană. Chiar și atunci cînd scriu despre o epocă foarte îndepăr­tată, mă străduiesc să fiu contemporan, cu atit mai mult deci, cînd scriu despre viața din zi­lele noastre". C. ISAC Edificiul cel mai înalt din lume Celebrul „Empire State“ nu mai este deja cel mai înalt edificiu din lume. După ce a fost cunoscut timp de 40 ani ca cel mai înalt zgî­­rie-nori de pe planetă, un alt turn în construcție îl va deposeda de acest titlu, acesta din urmă atin­­gînd 418­ metri înălțime, adică cu doi metri mai mult decât „Empire State". Noul turn în construcție în insula Manhattan, la trei km dis­tanță de „Empire State“ va fi folo­sit ca principal centru comercial al New Yorkului. Aici se vor instala birourile comerciale ale unor între­prinderi internaționale. Tot aici vor fi organizate expoziții, congrese și conferințe de specialitate. Cei mai buni sportivi ai anului 19­7­0 Desemnați în urma an­chetei efectuată de ziarul nostru, în cola­borare cu secțiile pe ramură de sport ale C.J.E.F.S. Bacău * STEAGUL ROȘU Orașul ceasurilor solare Orașul ceasurilor solare — astfel este denumit Birkenau, localitate turistică din apropierea Weinhei­­mului (R.F.G.). La fiecare pas întîl­­nești în acest orășel ceasuri solare. Primul ceas de acest fel a fost cons­truit la Birkenau acum 30 de ani pe frontonul casei unui astronom aliator. Curând și alți locuitori au dorit să-și aibă ceasurile lor. Și astfel din casă în casă numărul ceasurilor crește, iar în prezent — pentru că și în 1970 s-au construit ceasuri solare la Birkenau — numă­rul lor a ajuns la 100. Și nici unul nu se aseamănă cu celălalt ca for­mă și mărime. Laserul in cinematografie Cineastul american Joseph Strick a anunțat că intenționează să reali­zeze un film în întregime turnat și proiectat cu ajutorul laserilor. El va obține astfel un efect de relief în trei dimensiuni, fără ca specta­torii să fie nevoiți să poarte oche­lari speciali. Joseph Strick pune a­­cum la punct camera și proiectorul, așa nncit, în timp de un an, să poa­tă prezenta un film realizat prin noua metodă. Noi orientări în muzica ușoară Jacques Brel înaintea lui Johnny Hallyday ? Tradiționalele anchete de Anul Nou nu puteau ocoli tocimai lu­mea muzicii ușoare, o lume fascinantă, uneori fabuloasă, în care mulți „cunoscători“ pretind că... se simt ca acasă. Din cei aproape 11.000 de tineri intervievați de reporterii unor reviste franceze de specialitate, niciunul nu a mărturisit că i-ar fi indiferentă această... „lume nebună“, cu vedetele ei de 14 sau mai multe carate. Pînă aici, însă, nimic deosebit, „Bomba“ a explodat abia la terminarea migă­loasei misiuni a tinerii răspunsurilor . Johnny Hallyday, marele idol, de două ori consecutiv ales „numărul 1 mondial al anului“ este se­rios amenințat acum de pleiada așa-numiților „trubaduri moderni“, din rîndul căreia se detașează cvartetul Jacques Brel,, Pierre Bras­sens, Charles Aznavour și Jean Ferrat. Cineva a întrebat, intrigat, cine este „acest Jean Ferrat“, dar a bătut imediat în retragere cînd a aflat că subiectul curiozității sale era, încă din '65, cap de afiș la Teatrul muzical „Alhambra“, că în anul următor cucerise „Grand prix national du disqu­e“ și că a fost la un pas de... recidivă in anii ’68—'69... în ce privește numele primilor trei, nu a fost schițat nici un gest de surpriză. Deși cîtiva au „filozofat" totuși , cum e posibil ? Johnny pe locul doi, Priesley pe locul șase, Tom Jones pe locul cinci ? Comentatorul cunoscutei reviste „Paris Match“ conchide: Ar fi o adevărată surpriză desemnarea unuia dintre „cei patru sen­sibili“ pentru prima treaptă mondială a cîntecului... Aceasta ar în­semna, în fond, o frondă a marii majorități a tinerilor ascultători față de „lumea dezlănțuită“ a lui Priesley și Hallyday... Același comentator nu uită, însă, să adauge . ...E drept că o sin­gură melodie a lui Brel, Aznavour, Brassens sau Ferraz conține in ea o întreagă lume, cu sentimentele ei, potolite sau dezlănțuite, o lume plină de dragoste și duioșie dar nelipsită de ură, patimi și des­­nădejde, într-un cuvînt o lume așa cum ne izbește ea în viața noastră de toate zilele. Melodiile lor îndeamnă totdeauna la reflecții, pe cînd, CÎTEODATĂ, melodiile CELORLALȚI NU SPUN NIMIC... Este o explicație în plus a succesului „celor patru sensibili“, a situării tineretului occidental cât mai departe de „lumea dezlănțuită“ dar iadă a cuplului Elvis Priesley — Johnny Hallyday... ATLETISM VASILE VIANĂ, elev. Școala sportivă Bacău. Data nașterii 1 6 decembrie 1952. Participă de doi ani la întîlnirile atletice interne. Caracterizat de specialiști ca una din marile speranțe ale atletismului băcăuan. GRETA AURORA MAGIRESCU, elevă, Școala sportivă Bacău. Data nașterii : 16 iulie 1955. In pofida vîrstei foarte fragede, este în atenția selecționerilor lotului național de juniori. HANDBAL PETRE AVRAMESCU Născut în Ploiești, la 28 mai 1947. Transferat la Dinamo Bacău la 11­ august 1967. Unul dintre cei mai buni jucători ai echipei antrenorului Mihai Horobeț. ELENAI­ALEVOAIE, textilistă. Născută la 19 iunie 1951. Joacă hand­bal de patru ani, la ech­ipa divizionară A Textila Buhuși. Componentă a lotului național de tineret. tóA oAKtöVt - - ■m&Mmrs* FOTBAL EMERICH DEMBROVSCHI Legitimat la DINAMO BACĂU pe 7 februarie 1967. Selecționat în lotul national la sfîrșitul anu­lui 1968. L-a remarcat în mod deosebit pe Wem­bley, in partida cu Grecia (la București) și mai ales, în cele trei meciuri istorice susținute de re­prezentativa noastră la Guadalajara. Ales de zia­riștii sud-americani drept „numărul 1 al echipei României". GIMNASTICA FELICIA CORNEA, Liceul de gimnastică din Municipiul elevă, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Campioană absolută la junioare pe anul 1970 (categoria maestre), com­ponentă a lotului republican de senioare. u mor — CUM SE FACE că Tizio mi-a zis că merge la Palermo, dar a ple­cat la Florența. —- Ce vrei, e atit de surd incit nu aude nici măcar ce zice el. — CATERINA, ai fost să vezi dacă a coborît barometrul ? — Da, doamnă,­ l-am privit bine, nu s-a mișcat. A rămas agățat­ in același cui.­­ CURĂ DE SLĂBIRE SIGURĂ : înainte de masă o oră plimbare in aer liber, iar apoi să nu mîncați nimic. INTRE PRIETENI : — Poți să-mi dai 100 lei pînă la nntii ? — Da, dar cu o singură condiție, dacă îmi dai cuvîntul de onoare că nu mi-i dat înapoi. — Cum așa ? — Fiindcă niciodată nu te ții de cuvînt. UN ELEV se duce glonț la profe­sor în prima zi de școală : — Spuneți-mi mă veți pedepsi pen­tru un lucru pe care nu l-am fă­cut ? — Bineînțeles că nu, fii liniștit... — Vă mulțumesc... Nu mi-am fă­cut lecțiile pe care ni le-ați dat pentru vacanță... MIEZUL NOPȚII. La comisariatul de poliție sună telefonul: — Ajutor, ajutor ! Veniți repede •­ strigă o voce îngrozită. — Dar ce se întîmplă acolo ? — O pisică a intrat pe geam­ I* mine în cameră. Repede ! — Ei, domnule ! Și pentru un ase­menea fleac ne deranjezi as °ra asta ? — Nici un domnule ! Aici e papa­galul ! GIOVANNI PAPINI, scriitor, isto­ric literar și profesor universitar a fost întrebat de un tînăr care pre­tindea că are talente scriitoricești : — Profesore, spuneți-mi și mie cum se poate scrie mai bine ? Papini și-a frecat barba și a spus : — Cel mai bine și mai sigur este de la stingă la dreapta și dacă e posibil șezînd pe scaun. FRANK WEDERING — dramaturg german — s-a îmbolnăvit foarte grav. Un alt scriitor care se certa­se cu el cu ani în urmă, la rugă­mintea unui prieten comun, l-a vi­zitat în speranța unei împăcări și așa s-a și întimplat. După un timp oarecare, dramaturgul s-a însănăto­șit și­ a întilnit pe stradă rivalul care l-a salutat cordial. Wedeking nu i-a răspuns. — Ce înseamnă asta, a întrebat fostul prieten, după cum știu ne-am împăcat. — Ne-am împăcat dar împăcarea ar fi fost valabilă doar in cazul morții mele, a răspuns dramaturgul. ALDO FABRIZZI a fost invitat in o seoa­la superioară din Rona ie con­eristtă despr­e­ bătrînețe, titluri de mari profesori universitari, medici și specialiști în geriatrie. La un moment dat actorul a fost rugat, să-și spună și el părerea. — Bătrînețea, a spus el, este o perioadă în viață bărbatului cînd a­­cesta poate discuta cu temei pro­bleme științifice fără pericolul ca ele să se îndrăgostească de tine. EINSTEiN a ținut o serie de pre­legeri la Sorbona despre teoria re­lativității. Dar prelegerile făcute la un nivel înalt de accesibilitate nu au stîrnit prea rîndul auditorilor, mare interes în La sfîrșit u­nul dintre ei a comentat: prima confe­rință am cam înțeles-o cu toții, pe a doua doar Einstein și Dumnezeu, iar pe a treia în exclusivitate Dum­nezeu. u mor ,­t) ! ’, ă-­3 ianuarie 19T i Alo! 71?! La mulți ani! f ! AFORISM! „Este mult mai ușor să fii înțe­lept pentru alții decât pentru tine însuți“. (LA ROCHEFOU CAULD) „Dărnicia nu constă atât în a da­ mult, cit un a da la timp“. (La BRUYERE) „Lăsați să treacă o noapte pes­te calomnia din ajun“. (NAPOLEON) Nici prietenia și nici dragostea nu dau Înapoi decit ceea ce pri­mesc. Pe om să-l judeci mai­­ ipiplc du­pă Întrebări decit după răsfiâh'mil. ti II Iii Ut Răbdarea este un pom a cărui rădăcină este amară, dar ale cărui trude sunt dulci. Este regulă că nu eșecul in sine inspăimintă, asta trece, se șterge, se uită , se zdruncină doar difuza­rea lui, faptul că alții, știind de ei, pot să-l țină viu și neincărunțit. Fericirea este un fel de armisti­țiu semnat cu tot ce te înconjoară, iar tristețea — o pace de învins. Nu-i spuneți niciodată celei pe care o iubiți că nu sunteți demn de ea. Lăsați-o să descopere sin­gură mai tirziu. =Mt JL 09f)> : .vrjiț 1. v*i — Ascultă, fiule. In lume nu poți răzbate fără cunoștințe! I Iw FEMEI... femei... FEMEI... Imbatabilele... Unul din ultimele bastioane inabordabile ale fe­meilor britanice a fost cucerit recent. Este vorba de Ordinul Bain care de la 1 ianuarie va putea fi acordat și reprezentantelor sexului frumos. Fai­moasa distincție introdusă în 1725 de George I este o recompensă atribuită britanicilor civili sau militari pentru servicii aduse statului în domeniul vieții civile. Longevitate fără tratament D-na Valerie Cowan din New York a decedat la vârsta de 85 de ani și a lăsat medicului său cu­rant în îngrijirea căruia s-a aliat timp de 50 de ani, o valiză încărcată. Mare a fost însă decepția constantului Esculap cînd deschizînd valiza găsit înăuntru toate rețetele oferite de el credin­­­cioasei paciente de-a lungul a jumătate de secol, toate rămînînd nefolosite... Cu greutate... D-na Jean Lyra din New York și-a dat în ju­decată soțul de care se despărțise de 3 luni pe motiv că pensia alimentară care îi fusese fixată nu-i ajungea nici pentru mîncare. Misiunea jude­cătorului nu va fi prea ușoară: d-na Lyra este o femeie inaltă de 1,85 și cîntărește... 200 kg. BOX DINU CONDURAT, lăcătuș. Data nașterii: 14 februarie 1952. De două ori consecutiv campion republican de juniori la categoria „muscă". A cucerit recent medalia de bronz la Campionatele europene pentru­­ tineret. LUPTE ADRIAN POPA, elev, Liceul nr. 3 Bacău. Născut in anul 1952. Dublu campion republican în 1969 și 1970, la ju­niori mici și juniori mari. Distins cu medalia de bronz la Campionatele europene de juniori și co­tat, la aceleași campionate, printre cei mai teh­nici luptători ai turneului final. TENIS DE MASĂ GELU MÎȚA, elev. Născut in Bacău, la 10 iulie 1955. Acti­vează la Asociația sportivă „Voința". Cotat unanim drept cel mai bun jucător de tenis de masă din județ. La 15 ani, e ceva!... VOLEI IOAN CIUHUREANU, profesor. Născut la 4 iunie 1943. Legitimat de 7 ani la echipa divizionară A Viitorul Bacău. Au mai primit voturi în cadrul anchetei noas­tre următorii sportivi : CONSTANTIN COMAN (judo, Asociația „Trotușul", Gheorghe Gheorghiu- Dej, campion republican de juniori, categoria 70 kg, premiu pentru cel mai tehnic luptător în turneul final al juniorilor); Ing. RADU MIRCEA (modelism, Asociația „Victoria" Bacău, maestru al sportului); NICOLAE SICOE (radioamatorism, maestru al sportului); ing. LIVIU DOBRONAU*­ȚEANU (șah, candidat maestru); FELICIA ȘO­VĂIALĂ (șah, Asociația „Cauciucul" Gheorghe Gheorghiu-Dej, jucătoare de categoria I) ș.a.m.d.

Next