Steagul Roşu, august 1955 (Anul 2, nr. 417-440)

1955-08-14 / nr. 428

Pag. 2*. Pregătind viitoarea stagiune —­ Convorbire cu directorul Teatrului de Operetă—* Cine-şi., închipuie că o astfel de convorbire decurge intr-o linişte deplină, netulburată decit de întrebările reporterului şi răspunsurile solicitatului, se înşeală. S-ar* putea totuşi să existe convorbiri şi de acest fel. Insă pe a noastră ştiu că au tulburat-o vreo 5 chemări telefonice, vreo 6 ciocănituri în uşă şi tot atîtea directive date. . E şi firesc de altfel. Agitaţia e cea care domneşte în zilele acestea pe scena teatrului, unde se fac reparaţiile, sala de balet unde se ţin repetiţiile, şi în restul clădirii unde febra pregătirilor pentru viitoarea stagiune a cuprins întreg personalul. Şi întrebarea noastră a venit de la sine, aşa cum şi-ar pune-o orice amator de operetă pe care-l interesează repertoriul de toamnă al tea­trului. Tovarăşul Sandu Eliad, maestru emerit al artei din R.P.R. directorul tea­trului, e gata să ne răspundă cu amabilitate. ÎNTREBARE: — Ce se pregătește pentru stagiunea viitoare? RĂSPUNS... — In, momentul acesta, avem în pregătire „Liliacul“, care va constitui un examen pentru noi, dat fiind linia lui muzicală, ce se apropie mult de opera comică. Astfel, va fi o ocazie să arătăm publicului creşterea cîntăreţilor noştri. Un fapt de remar­cat e­ste că, alături de artiştii consa­craţi, apar şi talente tinere ca Dia Panaitescu, care va debuta într-un rol principal. De altfel, am promovat dintre tineri mulţi alţii ca : N. Ţăra­­nu, Atena Florescu, Nicu Stănescu, Lili Duşescu, etc. In afară de opereta amintită com­pozitorii şi libretiştii noştri au în pregătire trei noi operete romîneşti Una, semnată de Mircea Ştefănescu şi Elly Roman, va avea ca temă lupta tineretului din toată lumea împotri­va prigonirii rasiale. O alta, a lui George­­Aihalache şi Constantin Cîr­­jan, cu muzica de George Klein, va cînta dragostea de patrie, şi o a treia, în care textul muzical e sem­nat de pilaret Barbu, va avea ca loc de acţiune Bicazul. Vom­­ încununa astfel 5 ani de existenţă a Teatrului de Operetă, sprăbătorind acest eveni­ment cu punerea în scenă a celei de a 5-a operete romîneşti. . De asemenea, vom prezenta o ope­retă sovietică şi „Vînzătorul de pă­sări“, bineînţeles în afara reluărilor. De altfel, în timpul verii, noi nu ne-am întrerupt complet activitatea, căci în parcul „Stalin“ pot fi văzute şi acum operetele „Lăsaţi-mă să cînt“, „Vînt de libertate“, „Ana Lu­­gojana“ ş.a., iar munca instructori­lor noştri care se deplasează şi în momentul de faţă în raionul Turnu Măgurele, patronat de Teatrul de O­­peretă, s-a dovedit plină de roade prin înfiinţarea brigăzilor artistice, a spectacolelor prezentate, etc. ÎNTREBARE: — Ce ne puteţi spu­ne despre felul cum sunt apreciate operetele romîneşti în ţară şi peste hotare ? RĂSPUNS: — In afară de publi­cul nostru care le preţuieşte mult, am aflat că în Uniunea Sovietică s-a cerut „Ana Lugojana“ şi „Lăsaţi-mă să cînt“, că în Suedia se va prezenta „Ana Lugojana“ încă în această sta­giune, ca şi la Berlin, iar la Dresda — „Lăsaţi-mă să cînt“. Cred că a­­ceste veşti sînt concludente. ÎNTREBARE: — Faţă de anii pre­cedenţi, cum se vădeşte îmbunătăţi­rea muncii ? RĂSPUNS: — In primul rînd se observă o creştere în interpretarea realistă a operetelor, datorită unei metodice adînciri a rolului, luptei împotriva şablonizării actorului. Lup­tăm pentru înlăturarea epitetelor pe­jorative de „ofiţer de operetă“ şi „ne­gustor de operetă“, care se refereau tocmai la superficialitatea interpretă­rii rolului. Şi acum, trecînd la îm­bunătăţirea condiţiilor de muncă, trebuie să amintesc despre importan­ta transformare în ceea ce priveşte iluminaţia, prin crearea unei arcade de lumini deasupra fosei orchestrei, desfiinţîndu-se proiectoarele de pe pereţi. Orchestranţilor li se­ vine de asemenea în ajutor prin mărirea fo­sei. Aşteptăm publicul, care este cel mai bun critic al spectacolelor noas­tre, să ne ajute cu sugestiile-i pre­ţioase. LELIA FLORIAN O scenă din opereta românească „Ana Lugojana" Cei trei muşchetari... răguşiţi! T­i o spun cinstit: îmi place cinema-­­ tograful. Cum s-ar spune, mă­­nînc cinematograful cu pîine! Numai că vedeţi, uneori de la o asemenea „alimentaţie“ se intimplă să fac­ă... indigestie! In ce fel mi-a „scăpat" filmul „Cei trei muşchetari“ atunci clnd rula In centru, nu pot să vă spun. Fapt e că nu l-am văzut. Şi clnd controlind programul i-am zărit pe cei trei muş­chetari la un cinema de cartier, m-am înfiinţat in strada Avrig nr. 1 cu suma pentru un bilet în grădină. Luminile s-au stins şi pe ecran se proiectează jurnalul. Se vede bine­ de la locul unde stau. Nu se aude. Păcat. Nu că aş sta prea departe de difu­zor. Nu se aude, fiindcă e defect „so­norul“. Nostim. S-ar necăji rău crai­nicul jurnalului dacă ar fi aici. Oare să fie în grădină? Nu cred. Dacă era acolo, poate s-ar fi dus lingă ecran și ne-ar fi povestit comentariul. Pre­cis că nu era prezenţi .­ Ei, dar s-a terminat jurnalul, şi a început filmul. Sonor! Foarte sonor! Mult prea sonor! Gălăgios film! Nu-i recunosc pe cei trei muşchetari. ’Bol­borosesc cuvintele de parcă ar face gargară. A­tos, Portos şi Aramis se duelează de mama focului, dar clnd deschid gura în difuzor e o babilonie. Dacă nu i-ai vedea, ai putea jura că au laringită. La un moment dat in­tensităţile sonore erau atît de „va­riate", incit urmărirea proiecţiei de­venise imposibilă. In faţa acestei situaţii mai mulţi­­ spectatori s-au dus in delegaţie la ca- * bina operatorului cerindu-i să aran- ] feze instalaţia sonoră. La care au pri- • mit următorul răspuns: _ ! — Tovarăşe, aşa e filmul. Sigur că in faţa unui asemenea ] răspuns spectatorii au rămas uimiţi. ■ Unii din ei începuseră să-şi răsco-­­ lească memoria; cunoşteau foarte bine­­ romanul lui Al. Dumas, dar autorul­­ nu prezintă in carte un d'Artagnan... răguşit. Atunci cum... „aşa e filmul?" ■ Sau poate cei care au adaptat roma­nul pentru ecran să-şi fi permis a­­ceastă denaturare pentru a obţine un efect comic? Liniştiţi-vă, am văzut ulterior fil­mul la un alt cinematograf. Atos, Portos, Aramis şi d’Artagnan se... în­sănătoşiseră! SORIN CUNEA ŞUŞANEAUA — Onorat public, fatalitatea vrînd ca marele mu­zician programat să nu poată face deplasarea în oraşul dv., partea muzicală a programului nostru va fi susţinută de un autentic talent, angajat, în ultimul moment, cu mari sacrificii... Desen de FRED GHENADESCU STEAGUE ROȘU Pe marginea textului şi spectacolului „STELE RATACITOARE“ „Stele rătăcitoare“, prezentat nu de mult în premieră de Teatrul Evreesc de Stat, este o dramatizare realizată de B. Popliker după un roman al marelui scriitor de limbă idiş Salom Alechem. Romanul, bine cunoscut la vremea lui, nu mai are azi o prea largă răspîndire. El închide insă în paginile sale, brodate în jurul unei intrigi amoroase, mărturii dintre cele mai semnificative pentru înce­puturile teatrului evreesc, pentru bă­tălia dată de elementele cele mai a­­vansate din viaţa scenei evreeşti pentru triumful unui teatru realist, cu un conţinut adine omenesc, legat de suferinţele şi năzuinţele poporu­lui, intr-o formă naţională şi la un înalt nivel artistic. Reprezentind „Stele rătăcitoare“, colectivul T.E.S. — care are atîtea realizări valoroase la activul lui — contribuie la popularizarea unora din aspectele acestei nobile şi grele bătălii, a cărei victorie a însemnat punerea la dispoziţia maselor largi ale poporului a unei arme dintre cele mai eficace pentru menţinerea tradi­ţiilor sale naţionale şi a bogăţiei de valori culturale cu care el a con­tribuit la tezaurul culturii universale. Spectacolul este de aceea urmărit cu mult interes de cunoscătorii limbii idiş şi apreciat pentru valoarea lui de informaţie şi educativi. Din punct de vedere al realizării sale artistice, problemele pe care le ridică pornesc de la aceea a dramati­zării. Desigur, nu e cazul să dis­cutăm aici pe larg mult dezbătută problemă a dramatizării ca gen. Is­toria literaturii dramatice cunoaşte în această privinţă multe argumente şi pro şi contra. Fapt este că — în ulti­mul secol mai cu seamă — genul s-a impus în mişcarea teatrală din mai toate ţările şi că nu arareori a cu­noscut importante succese, fiind apre­ciat de mase cărora le da posibili­tatea să ia contact, într-o formă din cele mai accesibile, cu lucrări de mare valoare şi de mare întindere. Dar tocmai din această pricină şi dificul­tăţile şi răspunderea autorilor unei dramatizări sunt mari şi se înşeală acei care cred că a dramatiza o ope­ră epică s-ar putea reduce la extra­gerea unor pasagii dialogate, la o orânduire a lor conform unei anumite logici, a acţiunii, la extragerea din părţile descriptive ale romanului a indicaţiilor de regie şi decor. Este aici vorba, în primul rind, de a turna in tiparele unui alt gen lite­rar, avind legile lui specifice, a unui conţinut de idei şi de viaţă care a fost odată exprimat la modul artei de un «creator ce şi-a pus în acea operă întreaga lui personalitate ar­tistică, concepţia lui despre lume, ra­portată la o anumită epocă, la anume împrejurări şi tipuri pe care le-a ales nu la intîmplare, şi cărora a încer­cat să ie dea o forţă de generali­zare. Dramatizarea, cînd nu e fă­cută de însuşi autorul operei epice— cum e de pildă cazul celebru al „Da­mei cu camelii“ a lui Dumas — im­pune celui care o realizează să nu îndepărteze lucrarea din ansamblul creaţiei respectivului scriitor, unde ea îşi are un loc bine definit şi poartă pecetea individualităţii lui creatoare. Am expus rezumativ aceste cerinţe ale dramatizării pentru a afirma că ele nu sînt intru totul respectate de autorul dramatizării romanului lui Salom Alechem, care după cit se pare a pornit la treabă nu atit cu inten­ţia de a turna în forma dramei ro­manul marelui scriitor ci de a prile­jui realizarea unei fresce, compuse din multe elemente eterogene (unele străine operei originale), a începutu­rilor teatrului evreesc. De aceea, se şi intimplă ca de-a lungul Întregului spec­tacol să nu-l putem recunoaşte decit arareori pe autorul „Băiatului Moţi“ sau al lui „Texie lăptarul" şi să avem impresia că asistăm la un amalgam de stiluri care rupe din puterea emo­ţiei artistice. Realismul puternic al lui Şalom Alechem, replicile pătrunse de amărăciune, dar şi de un nedezmin­ţit optimism, umorul lui de o inega­labilă valoare, biciul aspru al satirei, sînt zgîrcit răspîndite de autorul dra­matizării de-a lungul textului. Ele se concentrează îndeosebi in primele ta­blouri şi cu precădere în acel care marchează intrarea în firul dramei a eroului Otmăh. In cea de a doua parte a specta­colului — cu excepţia, într-o anu­mită măsură, a tabloului din cafenea .­.­Ş- textul sărăceşte cumplit, fiind do­minat de un limbaj lipsit de culoare şi expresivitate, dulceag şi potrivit momentelor melodramatice care de­altfel şi abundă. De la vigoarea cu care la început Otmăr punea proble­mele, de la viziunea lui relativ clară asupra obiectivelor luptei şi a mijloa­celor pentru doblndirea victoriei, că­dem înspre final într-o pledoarie con­fuz exprimată de Rafaelescu pentru repertoriul universal şi înecată intr-o nu mai puţin confuză împrejurare dramatică, legată de desfăşurarea in­trigii sentimentale. Creator de con­fuzii este dealtfel şi tabloul din gră­dina „Jigniţa”. Intenţia satirică a autorului dramatizării — care a in­trodus din proprie iniţiativă acest ta­blou — de a dezvălui caracterul cos­mopolit, superficial şi rupt de inte­resele maselor al acestui teatru, este trădată atît de natura pieselor alese în vederea demonstrării acestor in­tenţii, cit şi de o interpretare care nu mărturiseşte o atitudine prea cri­tică faţă de text. Insuficienta fidelitate a lui B. Po­pliker faţă de romanul lui Şalom Alechem, nerespectarea unora dintre cerinţele de bază ale unei dramati­zări, au constituit desigur şi cauzele care au dus la lipsurile regizorale. Aceste lipsuri nu puteau să nu sur­­vină şi dat fiind că direcţia de scenă este semnată de însuşi autorul dra­matizării. Amestecului de stiluri în ce priveşte textul îi corespunde un tot atit de mare amestec de stiluri in transpunerea scenică. Realismului cu care sunt realizate unele din pri­mele tablouri (în special primul şi acel în care se plasează impresio­nantul monolog al lui Otmăh), i se opune caracterul nefiresc, îndulcit şi „romantizat“ în care este de pildă realizată scena de dragoste dintre cei doi tineri, Leibl Rafalovici (Wili Rie­­ber), şi Reizi (Leoni Waldman-Alexi). Lucrurile se petrec la fel şi în tabloul din grădina „Jigniţa“, unde, alături de cuplete şi dansuri în stil french-can­­can, apare un cîntec — care dealtfel nici nu corespunde aceleiaşi epoci— cu o tematică oarecum socială şi în­tr-o interpretare realistă. Sunt remediabile aceste lipsuri care Îşi au desigur gravitatea lor şi scad substanţial din valoarea artistică a spectacolului? Credem că da. Şi acea­sta în primul rînd fiindcă spectacolul are, aşa cum am amintit, numeroase laturi realizate şi fiindcă se bucură de un colectiv de interpreţi de in­contestabilă valoare şi posibilităţi, printre care L Halperin, S. Fischler, Dina König, Abrasa Goldiner, Sevila Pastor, Mauriciu Sekler sau Isac Havis. Depinde numai de interesul şi efortul conducerii teatrului şi to­varăşului B. Popliker, de a revizui în măsura necesară textul şi spectacolul în vederea clarificării liniei tematice şi a realizării scenice, pentru a-i ri­dica atît valoarea artistică cît şî cea educativă.­­ M. GHIMPU ‘ Studiourile Centrului de producţie ci­nematografică cunosc în permanenţă o vie activitate. Aceeaşi muncă febrilă o desfăşoară şi echipele de cineaşti care filmează în aceste zile exterioarele fil­melor. Pe şantierele de creaţie ale producţiei artistice de lung metraj se filmează in­tens la „Ultima oră", „Alarmă în munţi“, „Pe răspunderea mea", „Nu­fărul roşu“ şi „Păcală“. FILME ARTISTICE DE SCURT METRAJ Dintre filmele artistice de scurt metraj aflate în perioada de filmare sau de pregătire notăm: „Ilie în luna de mie­re“, şi „După concurs". ■ „Iiie în luna de miere“, comedie ale cărei filmări au început în studiou­rile Centrului de producţie cinematogra­fică, este o satiră la adresa unor cetă­ţeni care locuind în blocuri nu respectă liniştea sau nu se îngrijesc de păstrarea bunului obştesc. Proaspătului căsătorit, Ilie (Interpretat de comicul Mircea Cri­­şan), i s-a repartizat o locuinţă într-un bloc. Luna de miere este perioada „a­­climatizării“ sale cu viaţa blocului. Din pricina unor locatari nedisciplinaţi, Ilie are mult de suferit. El porneşte „asaltul“ pentru îndreptarea acestei stări de lucruri. Şi pînă la urmă Ilie reuşeşte să facă ordine în imobilul In care locuieşte.­­ „După concurs" este un film In perioada de pregătire. Regia acestei noi de peliculă, pelicule a fost încredinţată lui Victor­iu, iar imaginea va fi asigurată de Ovidiu Gologan. Scenariul tratează aspecte ale muncii culturale de masă din ţara noastră. O tînără instructoare are sub îndrumarea „Aventurile unui şurub“ ei două sate apropiate: unul cu o tra­diţie culturală de cîţiva ani, iar celălalt cu munca de culturalizare slabă, insu­ficientă. Instructoarea îşi începe activi­tatea cu pasiune, ocupîndu-se deopo­trivă de cele două sate. I Iată şi ziua concursului. Cele două sate Îşi prezintă producţia în faţa co­misiei de concurs şi bineînţeles că echi­pa care reuşeşte la concurs este cea din satul cu activitatea culturală mai veche. Oamenii din satul în care munca cul­turală s-a înfiripat mai recent sunt des­curajaţi, nu mai vor să vină la repetiţii şi îşi pierd încrederea în instructoare. Instructoarea însă nu renunţă, începe să discute cu oamenii din sat şi stabi­leşte cauzele insuccesului. O idee prinde viaţă: să se pună în scenă un spectacol care să satirizeze înseşi lipsurile unor oameni din sat. La premieră sunt invi­taţi şi cei din satul vecin. Spectacolul se bucură de mare succes. DESEN ANIMAT ŞI PĂPUŞI • Studiourile noastre pentru produ­cerea filmelor cu desene animate şi păpuşi, pregătesc tinerilor spectatori noi surprize. Printre filmele în producţie se găsesc: „Lacătul minune", „Ursuleţul fricos", „Aventurile unui şurub" şi „Vulpoiul campion", acest film fiind realizat după noul sistem de figuri de­cupate. ROMEO ŞI JULIE­TA . Minunata realizare a studiourilor sovietice, filmul „Romeo şi Julieta", va fi dublat în limba romînă. Lucrările pentru dublare au început de curînd în studiourile Centrului de producţie cine­matografică. Filme romîneşti în străinătate . Cu prilejul zilei de 23 Au­gust vor fi prezentate peste hotare o serie de filme româ­­neşti. Astfel, la Moscova va rula in premieră noul film romînesc în culori „Ciocîrlia“. Filmul documentar în culori „Pe drumul libertăţii­" va fi prezentat pe ecranele mai multor ţări occidentale. La ’ Berlin se va organiza in aceas-­­ tă lună un „Festival al fil­mului romînesc“. •9 . Mişcarea teatrală : în raioanele săteşti » » 1 T n raioanele săteşti din regl­­► unea noastră, activitatea tea­trali s-a dezvoltat mult tn ulti-­­ mul timp. In prezent In aceste­­ raioane funcţionează 302 echipe­­ de teatru şi 47 brigăzi artistice de­­ agitaţie. La faza pe comune ce­­ s-a desfăşurat cu ocazia celui de al Ill-lea­­concurs al echipelor de ■ teatru de amatori şi brigăzilor artistice de agitaţie, au participat­­ 247 echipe de teatru, precum şi­­ 47 brigăzi. La faza raională care s s-a terminat luna trecută au fost­­prezente 142 de echipe de teatru şi 35 brigăzi artistice de agitaţie.­­ Pentru faza regională care se va­­ desfăşura in zilele de 2—4 şi 12—N­ . septembrie s-au clasificat un a- 1 fără de cele 4 cate de cultură din­­ Giurgiu, Turnu Măgurele, Slobo­­­zia şi Alexandria, un număr de­­21 echipe de teatru, precum şi 2 brigăzi artistice de agitaţie.­­ Pentru ca participarea la faza regională să se desfăşoare un cit mai bune condiţiuni, la sfatul popular al regiunii Bucureşti *• întocmeşte un prezent un plan de­­ lucru pentru instruirea echipelor şi brigăzilor şi punerea la punct a programelor pe care acestea urmează să le prezinte. O scenă mobilă In deplasările sale, teatrul de estradă al sfatului popular al regiunii Bucureşti intimpună difi­cultăţi din cauza Upsel unei scene pentru spectacolele în aer liber. Din cauza scenelor improvizate, spectacolele nu puteau fi prezen­tate la nivelul corespunzător, iar montarea lor lua timp mult. Dar teatrul a reuşit el treacă şi această dificultate. Cu concursul comitetului executiv şi al organi­zaţiei de bază a sfatului popular regional, s-a construit o scenă mobilă de dimensiuni mari. $i, astfel, clnd actorii ajung în satul respectiv, găsesc scena şi decoru­rile montate. La recentele spec­tacole date in comunele Potlogi şi Mlnăstirea, teatrul a folosit a­­ceastă scenă, obţintnd bune re­zultate. Scena mobilă, compusă din 12 practicabile demontabile, dotată cu cortine și toată aparatura teh­nică, are o deschidere de 9 metri, iar adâncimea de 2 metri. Unul din avantajele acestei scene este că se poate transporta ușor, în­­trucit încape într-un singur au­tocamion. Scena mobilă a teatru­lui, construită după modelul sce­nelor teatrelor săteşti sovietice, va fi folosită şi de alte teatre din Capitală care fac turnee in satele şi comunele regiunii noastre. De peste hotare • In Uniunea Sovietici, tinerii regizori Aloy şi Naumov au ter­minat turnarea filmului in cu­lori „Tinereţe zbuciumată" după scenariul lui V. Beleaiev şi M. Beleiman. • Regizorul maghiar László Kalmar, laureat al premiului Kossuth, a început transpunerea pe ecran a operetei „GUI Baba" de Ferencs Martot şi Jeno Huska. • Studiourile cinematografice slovace au realizat un nou ba­let filmat. Este vorba de filmul in culori „Macul roşu", după baletul compozitorului sovietic R. M. Qlier. Din activitatea Circului de Stat Un gen de spectacole preţuite de marele public slnt spectacolele de circ. Varietatea numerelor prezentate şi măiestria cu care sunt executate dau valoare aces­tor spectacole. Circul de Stat şi-a deschis stagiunea la 2 noiembrie 1954 cu „Primul spectacol". Cel dintîi spectacol de acest fel „Carnavalul circului" cu scena­riul întocmit de Al. Bînzaru şi A. Macarie şi cu momente vesele de Mircea Crişan, Al. Andy şi CI. Panu, s-a jucat de la 1­ martie pină la 22 mai. Cel de al doilea spectacol a fost „Primăvara la circ“, cu scenariul de A. Bînzaru şi A. Macarie. A­­cest spectacol s-a jucat de la 22 mai pină la 13 iulie cind s-a în­chis stagiunea. Intre timp Circul de Stat a fă­cut două turnee prin ţară, din­tre care unul mai lung, de 60 de zile, şi altul de 20 zile, obţinlnd succese. In afară de acestea circul a mai făcut turnee mai scurte In staţiuni climaterice şi balneare şi ieşiri In fabrici din Capitală ca de exem­plu, la fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej", „Semănătoarea“, etc., precum şi la „Palatul Pio­nierilor".­­ Circul de Stat a mai înfiinţat un circ la Constanţa şi un circ mobil­­ pentru turnee. In activitatea sa a stabilit re­laţii cu circurile din ţările prie­tene făcând un schimb de actori cu R. P. Ungară, unde a trimis să joace 4 numere de atracţie şi cu Republica Cehoslovacă de unde urmează să vină la noi in jurul datei de 15 august o serie de ac­tori de circ precum şi o dresură de lei. Cu R. P. Polonă Circul de Stat urmează de asemenea să facă un schimb de actori, la fel şi cu R.D.G. de unde urmează să pri­mim un număr de animale exo­tice. Circul de Stat, prin programele sale, a reuşit să atragă masele de spectatori care iubesc acest gen de spectacole populare. Acest lu­cru îl dovedeşte numărul mare de spectatori (în Capitală circa 400.000 şi în turnee circa 52.000). Turcii la Brezoi!­ ţi rezoi e un sat aflat la 15 km. de Călimăneşti. Acest sat constituie unul din obiecti­vele de filmare pentru echipa de cineaşti care realizează filmul romînesc „Păcală“. Aici urma să se filmeze o întîlnire între poteraşi şi haiduci. S-au făcut toate pregătirile pentru această scenă. A sosit ziua filmării. In Că­­limăneşti oamenii erau obişnuiţi cu cei care muncesc la film, dar în ziua cînd pe aleile staţiunii a apărut un pluton de călăreţi îmbrăcaţi în straie turceşti, a­­gitînd flinte şi iatagane, lucru­rile nu au mai părut normale. Toţi locuitorii au ieşit în stradă să vadă ce se întîmplă. Cei ce se găseau în momentul acela la frizer au ieşit în stradă cu faţa plină de săpun, iar călă­torii din acceleratul care tocma trecea, au apărut curioşi la fe­restre. Pînă la urmă lucrurile s-au lămurit: plutonul se îndrept spre Brezoi unde avea să' s­turneze scena respectivă. Epigrame Instructorul teatral re-' partizat de la Bucureşti ■ pentru raionul Alexandria, ‘ nu şi-a făcut pînă în pre­­zent apariţia pe acolo. Nu-l cunoaşte, natural, încă nimeni din oraş. ' Căci instructorul teatral * £ in permanent... relaş. ■­­ Scaunele din grădina, „Moşilor" sunt stricate. * Apăi, să avem iertare. 4 Cum vreţi scaunele lor ! Să stea bine pe picioare Dacă-s are... Moşilor? s Adesea, în sala „Elena, Pavel" filmul se proiectea-, ză invers. . Iţi explică controlorul \ Cu figura respectuoasă:­­— Ne scuzaţii operatorul • A venit „întors“ de-acasă... , , Casieriţa Pădurari, de la­­ cinematograful ■„Bucureşti­"­ a plecat tn timpul servi- J ciului după treburi perso-­­ nale în oraş,­­ Clnd vrea figura s-o repete, 1 Pe geam să pună o notiţă, Ca-n loc de „Nu avem bilete" ! Să scrie „N-avem casieriţă“. 1 V. D. POPA ! I­n cinstea zilei de 23 August, pe ecranele din Capitală vor rula trei noi filme realizate în studiourile sovietice: „Tăunul“, „Pu­terea dragostei“ şi „Tinereţe zbuciumată“.­­ Filmul artistic in culori „Tăunul“ a fost realizat după roma­nul cu acelaşi nume de Ethel Lilian Voinici, scenariul fiind scris de E. Gabrilovici. Acţiunea filmului se desfăşoară în Italia secolu­lui al XIX-lea sub ocupaţia austriacă. Poporul italian zăcea în lanţurile asupririi străine, lipsit de orice drepturi politice. Mii de patrioţi s-au unit jurînd să lupte pînă la sacrificiu pentru alunga­rea cotropitorilor, pentru libertatea poporului, pentru unitatea na­ţională a patriei şi făurirea republicii italiene. Eroul filmului, Arthur, îşi ia numele conspirativ de „Tăunul“, devenind un vajnic şi cu­rajos luptător pentru libertatea poporului italian. Rolul Tăunului este interpretat de Oleg Strijenov, iar în rolul Gemmei, tînără patriotă italiană, prietenă din copilărie cu Arthur, apare artista Marina Strijenova. Realizatorul filmului este Alexandr Fainţimer, care are la activul său 20 de filme, iar muzica emoţionantă, care contribuie la accentuarea caracterului însufleţit al filmului, a fost scrisă de D. Şostakovici. • Acţiunea filmului „Puterea dragostei“ se desfăşoară in 1743 şi redă un episod autentic petrecut în oraşul Arhanghelsk. Corabia cu pinze „Rostislav“ pleacă purtînd cîţiva încercaţi vînători de mare intr-o călătorie grea şi periculoasă, departe în insula Micul Berun din arhipelagul Grumant, de unde sperau să aducă o mare cantitate de colţi de morsă, untură şi piei. Stepan Sarapov, cel mai bun vînător de mare, interpretat de actorul G. ludin, işi ia rămas bun de la logodnica sa Varvara (E. Lejder) o fată de o rară fru­museţe. Corabia „Rostislav“ este urmărită de corabia olandeza „Laleaua albastră“, condusă de un căpitan pirat, avînd ca sarcină să scufunde corabia rusă cu echipaj cu tot. După o Întreagă serie de peripeţii prin care trec cei de pe vasul „Rostislav“, Stepan Şi Varvara se regăsesc, puterea dragostei biruind toate piedicile. Filmul redă din plin bărbăţia şi eroismul marinarilor ruşi. D­in filmul „Tinereţe zbuciumată“ se aduce pe ecran un emo­ţionant episod petrecut în Ucraina, în timpul războiului civil. Albii organizează detaşamente speciale din elevi de liceu, fii de bogă­taşi. Conducător al unui asemenea detaşament este liceanul Kotika. Acesta l-a denunţat pe comisarul comitetului revoluţionar Sergu­­sin, care a fost apoi executat. Copiii Vasili, Galea şi Piotr au ju­rat atunci să-l descopere pe denunţător şi să răzbune moartea co­misarului roşu. In anii Puterii Sovietice încercările criminale ale lui Kotika sunt demascate şi trădătorul e prins. De acum tinereţea zbuciumată a lui Vasili, Galea şi a tovarăşilor lor se îndreaptă către maturitate, spre victorii în muncă şi studii, spre dragostea adevărată. Clişeele noastre înfăţişează scene din filmele „Tăunul“ (sus), „Tinereţe zbuciumată“ (mijloc) şi „Puterea dragostei“ (jos).

Next