Steagul Roşu, august 1955 (Anul 2, nr. 417-440)
1955-08-14 / nr. 428
Pag. 2*. Pregătind viitoarea stagiune — Convorbire cu directorul Teatrului de Operetă—* Cine-şi., închipuie că o astfel de convorbire decurge intr-o linişte deplină, netulburată decit de întrebările reporterului şi răspunsurile solicitatului, se înşeală. S-ar* putea totuşi să existe convorbiri şi de acest fel. Insă pe a noastră ştiu că au tulburat-o vreo 5 chemări telefonice, vreo 6 ciocănituri în uşă şi tot atîtea directive date. . E şi firesc de altfel. Agitaţia e cea care domneşte în zilele acestea pe scena teatrului, unde se fac reparaţiile, sala de balet unde se ţin repetiţiile, şi în restul clădirii unde febra pregătirilor pentru viitoarea stagiune a cuprins întreg personalul. Şi întrebarea noastră a venit de la sine, aşa cum şi-ar pune-o orice amator de operetă pe care-l interesează repertoriul de toamnă al teatrului. Tovarăşul Sandu Eliad, maestru emerit al artei din R.P.R. directorul teatrului, e gata să ne răspundă cu amabilitate. ÎNTREBARE: — Ce se pregătește pentru stagiunea viitoare? RĂSPUNS... — In, momentul acesta, avem în pregătire „Liliacul“, care va constitui un examen pentru noi, dat fiind linia lui muzicală, ce se apropie mult de opera comică. Astfel, va fi o ocazie să arătăm publicului creşterea cîntăreţilor noştri. Un fapt de remarcat este că, alături de artiştii consacraţi, apar şi talente tinere ca Dia Panaitescu, care va debuta într-un rol principal. De altfel, am promovat dintre tineri mulţi alţii ca : N. Ţăranu, Atena Florescu, Nicu Stănescu, Lili Duşescu, etc. In afară de opereta amintită compozitorii şi libretiştii noştri au în pregătire trei noi operete romîneşti Una, semnată de Mircea Ştefănescu şi Elly Roman, va avea ca temă lupta tineretului din toată lumea împotriva prigonirii rasiale. O alta, a lui GeorgeAihalache şi Constantin Cîrjan, cu muzica de George Klein, va cînta dragostea de patrie, şi o a treia, în care textul muzical e semnat de pilaret Barbu, va avea ca loc de acţiune Bicazul. Vom încununa astfel 5 ani de existenţă a Teatrului de Operetă, sprăbătorind acest eveniment cu punerea în scenă a celei de a 5-a operete romîneşti. . De asemenea, vom prezenta o operetă sovietică şi „Vînzătorul de păsări“, bineînţeles în afara reluărilor. De altfel, în timpul verii, noi nu ne-am întrerupt complet activitatea, căci în parcul „Stalin“ pot fi văzute şi acum operetele „Lăsaţi-mă să cînt“, „Vînt de libertate“, „Ana Lugojana“ ş.a., iar munca instructorilor noştri care se deplasează şi în momentul de faţă în raionul Turnu Măgurele, patronat de Teatrul de Operetă, s-a dovedit plină de roade prin înfiinţarea brigăzilor artistice, a spectacolelor prezentate, etc. ÎNTREBARE: — Ce ne puteţi spune despre felul cum sunt apreciate operetele romîneşti în ţară şi peste hotare ? RĂSPUNS: — In afară de publicul nostru care le preţuieşte mult, am aflat că în Uniunea Sovietică s-a cerut „Ana Lugojana“ şi „Lăsaţi-mă să cînt“, că în Suedia se va prezenta „Ana Lugojana“ încă în această stagiune, ca şi la Berlin, iar la Dresda — „Lăsaţi-mă să cînt“. Cred că aceste veşti sînt concludente. ÎNTREBARE: — Faţă de anii precedenţi, cum se vădeşte îmbunătăţirea muncii ? RĂSPUNS: — In primul rînd se observă o creştere în interpretarea realistă a operetelor, datorită unei metodice adînciri a rolului, luptei împotriva şablonizării actorului. Luptăm pentru înlăturarea epitetelor pejorative de „ofiţer de operetă“ şi „negustor de operetă“, care se refereau tocmai la superficialitatea interpretării rolului. Şi acum, trecînd la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, trebuie să amintesc despre importanta transformare în ceea ce priveşte iluminaţia, prin crearea unei arcade de lumini deasupra fosei orchestrei, desfiinţîndu-se proiectoarele de pe pereţi. Orchestranţilor li se vine de asemenea în ajutor prin mărirea fosei. Aşteptăm publicul, care este cel mai bun critic al spectacolelor noastre, să ne ajute cu sugestiile-i preţioase. LELIA FLORIAN O scenă din opereta românească „Ana Lugojana" Cei trei muşchetari... răguşiţi! Ti o spun cinstit: îmi place cinema- tograful. Cum s-ar spune, mănînc cinematograful cu pîine! Numai că vedeţi, uneori de la o asemenea „alimentaţie“ se intimplă să facă... indigestie! In ce fel mi-a „scăpat" filmul „Cei trei muşchetari“ atunci clnd rula In centru, nu pot să vă spun. Fapt e că nu l-am văzut. Şi clnd controlind programul i-am zărit pe cei trei muşchetari la un cinema de cartier, m-am înfiinţat in strada Avrig nr. 1 cu suma pentru un bilet în grădină. Luminile s-au stins şi pe ecran se proiectează jurnalul. Se vede bine de la locul unde stau. Nu se aude. Păcat. Nu că aş sta prea departe de difuzor. Nu se aude, fiindcă e defect „sonorul“. Nostim. S-ar necăji rău crainicul jurnalului dacă ar fi aici. Oare să fie în grădină? Nu cred. Dacă era acolo, poate s-ar fi dus lingă ecran și ne-ar fi povestit comentariul. Precis că nu era prezenţi . Ei, dar s-a terminat jurnalul, şi a început filmul. Sonor! Foarte sonor! Mult prea sonor! Gălăgios film! Nu-i recunosc pe cei trei muşchetari. ’Bolborosesc cuvintele de parcă ar face gargară. Atos, Portos şi Aramis se duelează de mama focului, dar clnd deschid gura în difuzor e o babilonie. Dacă nu i-ai vedea, ai putea jura că au laringită. La un moment dat intensităţile sonore erau atît de „variate", incit urmărirea proiecţiei devenise imposibilă. In faţa acestei situaţii mai mulţi spectatori s-au dus in delegaţie la ca- * bina operatorului cerindu-i să aran- ] feze instalaţia sonoră. La care au pri- • mit următorul răspuns: _ ! — Tovarăşe, aşa e filmul. Sigur că in faţa unui asemenea ] răspuns spectatorii au rămas uimiţi. ■ Unii din ei începuseră să-şi răsco- lească memoria; cunoşteau foarte bine romanul lui Al. Dumas, dar autorul nu prezintă in carte un d'Artagnan... răguşit. Atunci cum... „aşa e filmul?" ■ Sau poate cei care au adaptat romanul pentru ecran să-şi fi permis această denaturare pentru a obţine un efect comic? Liniştiţi-vă, am văzut ulterior filmul la un alt cinematograf. Atos, Portos, Aramis şi d’Artagnan se... însănătoşiseră! SORIN CUNEA ŞUŞANEAUA — Onorat public, fatalitatea vrînd ca marele muzician programat să nu poată face deplasarea în oraşul dv., partea muzicală a programului nostru va fi susţinută de un autentic talent, angajat, în ultimul moment, cu mari sacrificii... Desen de FRED GHENADESCU STEAGUE ROȘU Pe marginea textului şi spectacolului „STELE RATACITOARE“ „Stele rătăcitoare“, prezentat nu de mult în premieră de Teatrul Evreesc de Stat, este o dramatizare realizată de B. Popliker după un roman al marelui scriitor de limbă idiş Salom Alechem. Romanul, bine cunoscut la vremea lui, nu mai are azi o prea largă răspîndire. El închide insă în paginile sale, brodate în jurul unei intrigi amoroase, mărturii dintre cele mai semnificative pentru începuturile teatrului evreesc, pentru bătălia dată de elementele cele mai avansate din viaţa scenei evreeşti pentru triumful unui teatru realist, cu un conţinut adine omenesc, legat de suferinţele şi năzuinţele poporului, intr-o formă naţională şi la un înalt nivel artistic. Reprezentind „Stele rătăcitoare“, colectivul T.E.S. — care are atîtea realizări valoroase la activul lui — contribuie la popularizarea unora din aspectele acestei nobile şi grele bătălii, a cărei victorie a însemnat punerea la dispoziţia maselor largi ale poporului a unei arme dintre cele mai eficace pentru menţinerea tradiţiilor sale naţionale şi a bogăţiei de valori culturale cu care el a contribuit la tezaurul culturii universale. Spectacolul este de aceea urmărit cu mult interes de cunoscătorii limbii idiş şi apreciat pentru valoarea lui de informaţie şi educativi. Din punct de vedere al realizării sale artistice, problemele pe care le ridică pornesc de la aceea a dramatizării. Desigur, nu e cazul să discutăm aici pe larg mult dezbătută problemă a dramatizării ca gen. Istoria literaturii dramatice cunoaşte în această privinţă multe argumente şi pro şi contra. Fapt este că — în ultimul secol mai cu seamă — genul s-a impus în mişcarea teatrală din mai toate ţările şi că nu arareori a cunoscut importante succese, fiind apreciat de mase cărora le da posibilitatea să ia contact, într-o formă din cele mai accesibile, cu lucrări de mare valoare şi de mare întindere. Dar tocmai din această pricină şi dificultăţile şi răspunderea autorilor unei dramatizări sunt mari şi se înşeală acei care cred că a dramatiza o operă epică s-ar putea reduce la extragerea unor pasagii dialogate, la o orânduire a lor conform unei anumite logici, a acţiunii, la extragerea din părţile descriptive ale romanului a indicaţiilor de regie şi decor. Este aici vorba, în primul rind, de a turna in tiparele unui alt gen literar, avind legile lui specifice, a unui conţinut de idei şi de viaţă care a fost odată exprimat la modul artei de un «creator ce şi-a pus în acea operă întreaga lui personalitate artistică, concepţia lui despre lume, raportată la o anumită epocă, la anume împrejurări şi tipuri pe care le-a ales nu la intîmplare, şi cărora a încercat să ie dea o forţă de generalizare. Dramatizarea, cînd nu e făcută de însuşi autorul operei epice— cum e de pildă cazul celebru al „Damei cu camelii“ a lui Dumas — impune celui care o realizează să nu îndepărteze lucrarea din ansamblul creaţiei respectivului scriitor, unde ea îşi are un loc bine definit şi poartă pecetea individualităţii lui creatoare. Am expus rezumativ aceste cerinţe ale dramatizării pentru a afirma că ele nu sînt intru totul respectate de autorul dramatizării romanului lui Salom Alechem, care după cit se pare a pornit la treabă nu atit cu intenţia de a turna în forma dramei romanul marelui scriitor ci de a prilejui realizarea unei fresce, compuse din multe elemente eterogene (unele străine operei originale), a începuturilor teatrului evreesc. De aceea, se şi intimplă ca de-a lungul Întregului spectacol să nu-l putem recunoaşte decit arareori pe autorul „Băiatului Moţi“ sau al lui „Texie lăptarul" şi să avem impresia că asistăm la un amalgam de stiluri care rupe din puterea emoţiei artistice. Realismul puternic al lui Şalom Alechem, replicile pătrunse de amărăciune, dar şi de un nedezminţit optimism, umorul lui de o inegalabilă valoare, biciul aspru al satirei, sînt zgîrcit răspîndite de autorul dramatizării de-a lungul textului. Ele se concentrează îndeosebi in primele tablouri şi cu precădere în acel care marchează intrarea în firul dramei a eroului Otmăh. In cea de a doua parte a spectacolului — cu excepţia, într-o anumită măsură, a tabloului din cafenea ..Ş- textul sărăceşte cumplit, fiind dominat de un limbaj lipsit de culoare şi expresivitate, dulceag şi potrivit momentelor melodramatice care dealtfel şi abundă. De la vigoarea cu care la început Otmăr punea problemele, de la viziunea lui relativ clară asupra obiectivelor luptei şi a mijloacelor pentru doblndirea victoriei, cădem înspre final într-o pledoarie confuz exprimată de Rafaelescu pentru repertoriul universal şi înecată intr-o nu mai puţin confuză împrejurare dramatică, legată de desfăşurarea intrigii sentimentale. Creator de confuzii este dealtfel şi tabloul din grădina „Jigniţa”. Intenţia satirică a autorului dramatizării — care a introdus din proprie iniţiativă acest tablou — de a dezvălui caracterul cosmopolit, superficial şi rupt de interesele maselor al acestui teatru, este trădată atît de natura pieselor alese în vederea demonstrării acestor intenţii, cit şi de o interpretare care nu mărturiseşte o atitudine prea critică faţă de text. Insuficienta fidelitate a lui B. Popliker faţă de romanul lui Şalom Alechem, nerespectarea unora dintre cerinţele de bază ale unei dramatizări, au constituit desigur şi cauzele care au dus la lipsurile regizorale. Aceste lipsuri nu puteau să nu survină şi dat fiind că direcţia de scenă este semnată de însuşi autorul dramatizării. Amestecului de stiluri în ce priveşte textul îi corespunde un tot atit de mare amestec de stiluri in transpunerea scenică. Realismului cu care sunt realizate unele din primele tablouri (în special primul şi acel în care se plasează impresionantul monolog al lui Otmăh), i se opune caracterul nefiresc, îndulcit şi „romantizat“ în care este de pildă realizată scena de dragoste dintre cei doi tineri, Leibl Rafalovici (Wili Rieber), şi Reizi (Leoni Waldman-Alexi). Lucrurile se petrec la fel şi în tabloul din grădina „Jigniţa“, unde, alături de cuplete şi dansuri în stil french-cancan, apare un cîntec — care dealtfel nici nu corespunde aceleiaşi epoci— cu o tematică oarecum socială şi într-o interpretare realistă. Sunt remediabile aceste lipsuri care Îşi au desigur gravitatea lor şi scad substanţial din valoarea artistică a spectacolului? Credem că da. Şi aceasta în primul rînd fiindcă spectacolul are, aşa cum am amintit, numeroase laturi realizate şi fiindcă se bucură de un colectiv de interpreţi de incontestabilă valoare şi posibilităţi, printre care L Halperin, S. Fischler, Dina König, Abrasa Goldiner, Sevila Pastor, Mauriciu Sekler sau Isac Havis. Depinde numai de interesul şi efortul conducerii teatrului şi tovarăşului B. Popliker, de a revizui în măsura necesară textul şi spectacolul în vederea clarificării liniei tematice şi a realizării scenice, pentru a-i ridica atît valoarea artistică cît şî cea educativă. M. GHIMPU ‘ Studiourile Centrului de producţie cinematografică cunosc în permanenţă o vie activitate. Aceeaşi muncă febrilă o desfăşoară şi echipele de cineaşti care filmează în aceste zile exterioarele filmelor. Pe şantierele de creaţie ale producţiei artistice de lung metraj se filmează intens la „Ultima oră", „Alarmă în munţi“, „Pe răspunderea mea", „Nufărul roşu“ şi „Păcală“. FILME ARTISTICE DE SCURT METRAJ Dintre filmele artistice de scurt metraj aflate în perioada de filmare sau de pregătire notăm: „Ilie în luna de miere“, şi „După concurs". ■ „Iiie în luna de miere“, comedie ale cărei filmări au început în studiourile Centrului de producţie cinematografică, este o satiră la adresa unor cetăţeni care locuind în blocuri nu respectă liniştea sau nu se îngrijesc de păstrarea bunului obştesc. Proaspătului căsătorit, Ilie (Interpretat de comicul Mircea Crişan), i s-a repartizat o locuinţă într-un bloc. Luna de miere este perioada „aclimatizării“ sale cu viaţa blocului. Din pricina unor locatari nedisciplinaţi, Ilie are mult de suferit. El porneşte „asaltul“ pentru îndreptarea acestei stări de lucruri. Şi pînă la urmă Ilie reuşeşte să facă ordine în imobilul In care locuieşte. „După concurs" este un film In perioada de pregătire. Regia acestei noi de peliculă, pelicule a fost încredinţată lui Victoriu, iar imaginea va fi asigurată de Ovidiu Gologan. Scenariul tratează aspecte ale muncii culturale de masă din ţara noastră. O tînără instructoare are sub îndrumarea „Aventurile unui şurub“ ei două sate apropiate: unul cu o tradiţie culturală de cîţiva ani, iar celălalt cu munca de culturalizare slabă, insuficientă. Instructoarea îşi începe activitatea cu pasiune, ocupîndu-se deopotrivă de cele două sate. I Iată şi ziua concursului. Cele două sate Îşi prezintă producţia în faţa comisiei de concurs şi bineînţeles că echipa care reuşeşte la concurs este cea din satul cu activitatea culturală mai veche. Oamenii din satul în care munca culturală s-a înfiripat mai recent sunt descurajaţi, nu mai vor să vină la repetiţii şi îşi pierd încrederea în instructoare. Instructoarea însă nu renunţă, începe să discute cu oamenii din sat şi stabileşte cauzele insuccesului. O idee prinde viaţă: să se pună în scenă un spectacol care să satirizeze înseşi lipsurile unor oameni din sat. La premieră sunt invitaţi şi cei din satul vecin. Spectacolul se bucură de mare succes. DESEN ANIMAT ŞI PĂPUŞI • Studiourile noastre pentru producerea filmelor cu desene animate şi păpuşi, pregătesc tinerilor spectatori noi surprize. Printre filmele în producţie se găsesc: „Lacătul minune", „Ursuleţul fricos", „Aventurile unui şurub" şi „Vulpoiul campion", acest film fiind realizat după noul sistem de figuri decupate. ROMEO ŞI JULIETA . Minunata realizare a studiourilor sovietice, filmul „Romeo şi Julieta", va fi dublat în limba romînă. Lucrările pentru dublare au început de curînd în studiourile Centrului de producţie cinematografică. Filme romîneşti în străinătate . Cu prilejul zilei de 23 August vor fi prezentate peste hotare o serie de filme româneşti. Astfel, la Moscova va rula in premieră noul film romînesc în culori „Ciocîrlia“. Filmul documentar în culori „Pe drumul libertăţii" va fi prezentat pe ecranele mai multor ţări occidentale. La ’ Berlin se va organiza in aceas- tă lună un „Festival al filmului romînesc“. •9 . Mişcarea teatrală : în raioanele săteşti » » 1 T n raioanele săteşti din regl► unea noastră, activitatea teatrali s-a dezvoltat mult tn ulti- mul timp. In prezent In aceste raioane funcţionează 302 echipe de teatru şi 47 brigăzi artistice de agitaţie. La faza pe comune ce s-a desfăşurat cu ocazia celui de al Ill-leaconcurs al echipelor de ■ teatru de amatori şi brigăzilor artistice de agitaţie, au participat 247 echipe de teatru, precum şi 47 brigăzi. La faza raională care s s-a terminat luna trecută au fostprezente 142 de echipe de teatru şi 35 brigăzi artistice de agitaţie. Pentru faza regională care se va desfăşura in zilele de 2—4 şi 12—N . septembrie s-au clasificat un a- 1 fără de cele 4 cate de cultură din Giurgiu, Turnu Măgurele, Slobozia şi Alexandria, un număr de21 echipe de teatru, precum şi 2 brigăzi artistice de agitaţie. Pentru ca participarea la faza regională să se desfăşoare un cit mai bune condiţiuni, la sfatul popular al regiunii Bucureşti *• întocmeşte un prezent un plan de lucru pentru instruirea echipelor şi brigăzilor şi punerea la punct a programelor pe care acestea urmează să le prezinte. O scenă mobilă In deplasările sale, teatrul de estradă al sfatului popular al regiunii Bucureşti intimpună dificultăţi din cauza Upsel unei scene pentru spectacolele în aer liber. Din cauza scenelor improvizate, spectacolele nu puteau fi prezentate la nivelul corespunzător, iar montarea lor lua timp mult. Dar teatrul a reuşit el treacă şi această dificultate. Cu concursul comitetului executiv şi al organizaţiei de bază a sfatului popular regional, s-a construit o scenă mobilă de dimensiuni mari. $i, astfel, clnd actorii ajung în satul respectiv, găsesc scena şi decorurile montate. La recentele spectacole date in comunele Potlogi şi Mlnăstirea, teatrul a folosit această scenă, obţintnd bune rezultate. Scena mobilă, compusă din 12 practicabile demontabile, dotată cu cortine și toată aparatura tehnică, are o deschidere de 9 metri, iar adâncimea de 2 metri. Unul din avantajele acestei scene este că se poate transporta ușor, întrucit încape într-un singur autocamion. Scena mobilă a teatrului, construită după modelul scenelor teatrelor săteşti sovietice, va fi folosită şi de alte teatre din Capitală care fac turnee in satele şi comunele regiunii noastre. De peste hotare • In Uniunea Sovietici, tinerii regizori Aloy şi Naumov au terminat turnarea filmului in culori „Tinereţe zbuciumată" după scenariul lui V. Beleaiev şi M. Beleiman. • Regizorul maghiar László Kalmar, laureat al premiului Kossuth, a început transpunerea pe ecran a operetei „GUI Baba" de Ferencs Martot şi Jeno Huska. • Studiourile cinematografice slovace au realizat un nou balet filmat. Este vorba de filmul in culori „Macul roşu", după baletul compozitorului sovietic R. M. Qlier. Din activitatea Circului de Stat Un gen de spectacole preţuite de marele public slnt spectacolele de circ. Varietatea numerelor prezentate şi măiestria cu care sunt executate dau valoare acestor spectacole. Circul de Stat şi-a deschis stagiunea la 2 noiembrie 1954 cu „Primul spectacol". Cel dintîi spectacol de acest fel „Carnavalul circului" cu scenariul întocmit de Al. Bînzaru şi A. Macarie şi cu momente vesele de Mircea Crişan, Al. Andy şi CI. Panu, s-a jucat de la 1 martie pină la 22 mai. Cel de al doilea spectacol a fost „Primăvara la circ“, cu scenariul de A. Bînzaru şi A. Macarie. Acest spectacol s-a jucat de la 22 mai pină la 13 iulie cind s-a închis stagiunea. Intre timp Circul de Stat a făcut două turnee prin ţară, dintre care unul mai lung, de 60 de zile, şi altul de 20 zile, obţinlnd succese. In afară de acestea circul a mai făcut turnee mai scurte In staţiuni climaterice şi balneare şi ieşiri In fabrici din Capitală ca de exemplu, la fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej", „Semănătoarea“, etc., precum şi la „Palatul Pionierilor". Circul de Stat a mai înfiinţat un circ la Constanţa şi un circ mobil pentru turnee. In activitatea sa a stabilit relaţii cu circurile din ţările prietene făcând un schimb de actori cu R. P. Ungară, unde a trimis să joace 4 numere de atracţie şi cu Republica Cehoslovacă de unde urmează să vină la noi in jurul datei de 15 august o serie de actori de circ precum şi o dresură de lei. Cu R. P. Polonă Circul de Stat urmează de asemenea să facă un schimb de actori, la fel şi cu R.D.G. de unde urmează să primim un număr de animale exotice. Circul de Stat, prin programele sale, a reuşit să atragă masele de spectatori care iubesc acest gen de spectacole populare. Acest lucru îl dovedeşte numărul mare de spectatori (în Capitală circa 400.000 şi în turnee circa 52.000). Turcii la Brezoi! ţi rezoi e un sat aflat la 15 km. de Călimăneşti. Acest sat constituie unul din obiectivele de filmare pentru echipa de cineaşti care realizează filmul romînesc „Păcală“. Aici urma să se filmeze o întîlnire între poteraşi şi haiduci. S-au făcut toate pregătirile pentru această scenă. A sosit ziua filmării. In Călimăneşti oamenii erau obişnuiţi cu cei care muncesc la film, dar în ziua cînd pe aleile staţiunii a apărut un pluton de călăreţi îmbrăcaţi în straie turceşti, agitînd flinte şi iatagane, lucrurile nu au mai părut normale. Toţi locuitorii au ieşit în stradă să vadă ce se întîmplă. Cei ce se găseau în momentul acela la frizer au ieşit în stradă cu faţa plină de săpun, iar călătorii din acceleratul care tocma trecea, au apărut curioşi la ferestre. Pînă la urmă lucrurile s-au lămurit: plutonul se îndrept spre Brezoi unde avea să' sturneze scena respectivă. Epigrame Instructorul teatral re-' partizat de la Bucureşti ■ pentru raionul Alexandria, ‘ nu şi-a făcut pînă în prezent apariţia pe acolo. Nu-l cunoaşte, natural, încă nimeni din oraş. ' Căci instructorul teatral * £ in permanent... relaş. ■ Scaunele din grădina, „Moşilor" sunt stricate. * Apăi, să avem iertare. 4 Cum vreţi scaunele lor ! Să stea bine pe picioare Dacă-s are... Moşilor? s Adesea, în sala „Elena, Pavel" filmul se proiectea-, ză invers. . Iţi explică controlorul \ Cu figura respectuoasă:— Ne scuzaţii operatorul • A venit „întors“ de-acasă... , , Casieriţa Pădurari, de la cinematograful ■„Bucureşti" a plecat tn timpul servi- J ciului după treburi perso- nale în oraş, Clnd vrea figura s-o repete, 1 Pe geam să pună o notiţă, Ca-n loc de „Nu avem bilete" ! Să scrie „N-avem casieriţă“. 1 V. D. POPA ! In cinstea zilei de 23 August, pe ecranele din Capitală vor rula trei noi filme realizate în studiourile sovietice: „Tăunul“, „Puterea dragostei“ şi „Tinereţe zbuciumată“. Filmul artistic in culori „Tăunul“ a fost realizat după romanul cu acelaşi nume de Ethel Lilian Voinici, scenariul fiind scris de E. Gabrilovici. Acţiunea filmului se desfăşoară în Italia secolului al XIX-lea sub ocupaţia austriacă. Poporul italian zăcea în lanţurile asupririi străine, lipsit de orice drepturi politice. Mii de patrioţi s-au unit jurînd să lupte pînă la sacrificiu pentru alungarea cotropitorilor, pentru libertatea poporului, pentru unitatea naţională a patriei şi făurirea republicii italiene. Eroul filmului, Arthur, îşi ia numele conspirativ de „Tăunul“, devenind un vajnic şi curajos luptător pentru libertatea poporului italian. Rolul Tăunului este interpretat de Oleg Strijenov, iar în rolul Gemmei, tînără patriotă italiană, prietenă din copilărie cu Arthur, apare artista Marina Strijenova. Realizatorul filmului este Alexandr Fainţimer, care are la activul său 20 de filme, iar muzica emoţionantă, care contribuie la accentuarea caracterului însufleţit al filmului, a fost scrisă de D. Şostakovici. • Acţiunea filmului „Puterea dragostei“ se desfăşoară in 1743 şi redă un episod autentic petrecut în oraşul Arhanghelsk. Corabia cu pinze „Rostislav“ pleacă purtînd cîţiva încercaţi vînători de mare intr-o călătorie grea şi periculoasă, departe în insula Micul Berun din arhipelagul Grumant, de unde sperau să aducă o mare cantitate de colţi de morsă, untură şi piei. Stepan Sarapov, cel mai bun vînător de mare, interpretat de actorul G. ludin, işi ia rămas bun de la logodnica sa Varvara (E. Lejder) o fată de o rară frumuseţe. Corabia „Rostislav“ este urmărită de corabia olandeza „Laleaua albastră“, condusă de un căpitan pirat, avînd ca sarcină să scufunde corabia rusă cu echipaj cu tot. După o Întreagă serie de peripeţii prin care trec cei de pe vasul „Rostislav“, Stepan Şi Varvara se regăsesc, puterea dragostei biruind toate piedicile. Filmul redă din plin bărbăţia şi eroismul marinarilor ruşi. Din filmul „Tinereţe zbuciumată“ se aduce pe ecran un emoţionant episod petrecut în Ucraina, în timpul războiului civil. Albii organizează detaşamente speciale din elevi de liceu, fii de bogătaşi. Conducător al unui asemenea detaşament este liceanul Kotika. Acesta l-a denunţat pe comisarul comitetului revoluţionar Sergusin, care a fost apoi executat. Copiii Vasili, Galea şi Piotr au jurat atunci să-l descopere pe denunţător şi să răzbune moartea comisarului roşu. In anii Puterii Sovietice încercările criminale ale lui Kotika sunt demascate şi trădătorul e prins. De acum tinereţea zbuciumată a lui Vasili, Galea şi a tovarăşilor lor se îndreaptă către maturitate, spre victorii în muncă şi studii, spre dragostea adevărată. Clişeele noastre înfăţişează scene din filmele „Tăunul“ (sus), „Tinereţe zbuciumată“ (mijloc) şi „Puterea dragostei“ (jos).