Steagul Roşu, septembrie 1971 (Anul 23, nr. 6897-6921)

1971-09-26 / nr. 6918

i Pag. 6 2-a­m Cu Arcadie Donos răsfoind albumul amintirilor •Salonul în care ne-a primit Ar­cadie Donos avea aerul unui ade­vărat muzeu. Jilţuri sculptate în mo­tive de un rafinament specific artei noastre populare, vase şi scoarţe de o mare originalitate din diverse zone folclorice, piese de ceramică, rezultat al unor aplecări spre iz­voarele istoriei, ne sugerează în mod indirect cîteva din trăsăturile celui care îngemănează pasiunea de slujitor al Thal­iei cu cea a arheo­logului, folcloristului. O înclinaţie, după cum o să vedem, cu foarte multe tangenţe şi cu alte preocupări cărora mult apreciatul actor de la Teatrul Mic le consacră o bună par­te din timpul liber. — Constatăm că păstraţi multe „suveniruri". — Colind mult prin ţară. Iar cînd n-am drum, mi-l fac. Ceea ce ve­deţi nu le-aş numi nişte simple suveniruri ci amintiri de pe drumurile ţării care să-mi vorbească despre oameni şi locuri. Cred că pînă acum am avut, în afara teatrului, cîteva sute de întîlniri cu spectatorii. — Deci, jucaţi şi fără fard şi chrimă... — Este absolut necesar. Altmin­teri cum am putea face totul pen­tru a găsi calea acelei legături universale cu publicul. Maestrul Sa­ CRONICĂ RIMATĂ De vorbă cu... toamna! Ieri, toamna pentru prima oară, Cînd stăm la masă şi scriam, Cu degetele ei de ceară Mi-a ciocănit uşor la geam. — Slut obosită, frăţioare, Zise intrind cu sacu-n spate, Căci am călcat peste ogoare Şi toate fost-au... „ondulate". Şi după ce-a luat o gustare Tot aranjindu-şi părul creţ, Mi-a pus această întrebare : — Ce doleanţe-s un judeţ ? — O toamnă, tare bună eşti ! Notează­ atuncea în carnet : La magazin, la Mogoşeşti, Te rog să laşi ceva... oţet ! Şi tot mergînd pe-acelaşi drum Din sacul cu minunăţii In Varlaam să laşi acum Incâlţăminte de copii... Cum s-a aflat pin-la Eleni De-o lipsă care se confirmă, La Adunaţii-Copăceni Să duci, la magazin, o... firmă ! Şi la Săftica, în mod practic, Să iaşi, să nu mai ducă lipsă, Ceva material didactic Cu care şcoala e-n ... eclipsă. Atît pe azi. — Atunci, cu bine, Pină la must şi la pastrama. Şi fiindcă fost-ai bun cu mine. Eşti invitatul meu la... cramă. Deci, nu uita : peste o lună Sau poate-o­leacă mai tîrziu, Cind vom fi iarăşi împreună, Am să-ţi acord un... interviu ! C. T. VASILIU doveanu povestea cum un ţăran oarecare, ascultînd o sonată de Beethoven în casa­­sa, s-a trezit ca-i trec lacrimile. „De ce plîngi?" l-a întrebat maestrul. La care omul a răspuns în graiul său simplu : „Jal­nică doină am ascultat", lată, deci secretul unui artist. Să știe să-l facă pe cel care-i ascultă opera părtaș la oficierea momentului artistic. — Apropo, de această participa­re, vi s-a întîmplat ca totuşi publicul să fie mai puţin receptiv ? — Depinde ce înţelegeţi prin re­ceptivitate. La o întîlnire cu studenţii de la Institutul Politehnic ni s-a re­proşat : „Faceţi teatru rotund, în pod, antiteatru, teatru abstract, dar teatru... teatru, cînd faceţi ? — Sînteţi cu alte cuvinte pentru teatrul cu mesaj... — Evident. Și asta m-a făcut o dată mai mult sa mă gîndesc că scena nu reprezintă înainte de toate un experiment așa cum sîntem ten­­tanți uneori să credem. Este impor­tant pe ce cale pătrundem şi cum anume în sufletul oamenilor. — Aţi avut şi necazuri ? — într-o zi m-a oprit un ofiţer de miliţie şi m-a luat din scurt : „Tovarăşe, zice, dumneata intri prea des în casa mea". Pe moment am rămas înmărmurit. Mi-am făcut re­pede în gînd un bilanţ al caselor pe care le frecventez. Dar a adău­gat ca să mă liniştească : „V-am văzut aseară la televizor într-o pie­să de Cehov. Eram la masă cu invitaţi. Urmăream spectacolul. Ni­meni nu îndrăznea să tulbure atmos­fera şi să apuce să-nfulece ceva. Dar în momentul cînd l-aţi pus pe erou să povestească cum se fac plă­cintele, nu vă mai spun ce s-a ales de bunătăţile de pe masă". Să rî­­dem, evident. Dar să şi reflectăm. Pătrundem în casele oamenilor, în sufletul lor. — S-a întîmplat uneori să nu ni­meriţi poarta principală ? — Jucam un spectacol pentru copii, „Muşchetarii Măgăriei Sale". Eu aveam rolul cel mai ingrat. Cel al măgarului. După terminarea spec­tacolului, văd că la ieșire sînt aș­teptat de un grup de finei. Am cre­zut că vor autografe. Nu mică mi-a fost surprinderea cînd îi aud în cor­pore : „Măgăroiu... Măgăroiu". La început m-am supărat. Dar apoi am rîs. M-am gîndit că în sufletul lor sădisem o bază de convingere în pri­vinţa eroului meu. — V-am văzut participînd la acti­vitatea unor brigăzi ştiinţifice. A­­preciaţi că actorul poate juca fără grija şi rolul activistului cultural ? — M-am convins nu o dată de acest lucru. Dar­ întîlnirea de la Va­lea Măcrişului mi-a oferit parcă un argument mai concludent. După ce un cunoscut academician a dat lă­muriri în legătură cu distanţele ce­reşti, cineva din sală a întrebat care e diferenţa dintre proză şi poezie. Atunci am răspuns eu recitind vi­brantele versuri eminesciene „La steaua care a răsărit". Reacţia sălii a fost neaşteptată. Dădusem de fapt un răspuns artistic şi la prima între­bare adresată academicianului. — Fiindcă vă ştim şi tenor comic, ce satisfacţii v-au dat coana Chiriţa ? — Enorme. Cînd treceam o dată pe stradă, cineva care a văzut „No­ta zero la purtare" mi-a făcut sinte­za carierei strigînd : „Tarzane, vezi că te taie Chiriţa!". — Nu ne miră. întruniţi toate da­tele. — îndeosebi cele exterioare. Maes­trul Costescu-Duca îmi spunea pe cînd studiam cantoul. îmi place de dumneata că eşti actor. Şi mie mi-a plăcut declamafiunea dar n-am ajuns să joc teatru. — Apropo da „violon d'ungrte", ce mai cîntaţi ? — Am jucat în studioul televi­ziunii în opereta „Frumoasa Gala­­teea". Acum pregătesc un concert de lieduri din creația lui Schubert. — Alte perspective ? — Mă aşteaptă „Balul absolven­ţilor", o plăcută reîntîlnire cu ope­ra lui Rozov şi „Antigona* în vii­toarele montări ale Teatrului Mic. Aştept şi apariţia volumului personal de versuri „Sunete arse”. Şi un serial la televiziune... — O activitate căreia îi dorim să cunoască mai departe temeiul pa­siunii şi nobila profesiune de cre­dinţă pe care nu le-aţi dezminţit. MIHAIL GOSPODIN (,.A" formează un nu­măr de telefon) A : Alo, Gică ? B : Ei ! A : Aici Mitică !... Ştii de ce te-am sunat la telefon ? B : Pentru că ai for­mat numărul meu ! A : Frate Gică, Lenuţa pleacă la Bîrlad, la maică-sa. Şi tu ştii cum e nevastă­­mea... B : Blondă şi cu ochii albaştri ! A : Aşi ! E atentă cu soacră-mea. l-a cumpărat o mulţi­me de lucruri. Iar acum îmi trebuie un taxi s-o ducă la gară repede, să nu piardă trenul. B : Opreşte pe stradă oricare... A : Păi tocmai un taxi oricare n-aş vrea. De aceea am aplecat la tine. Poate cu­noşti pe cineva la GETAX, să-mi tri­mită acasă o ma­şină cu arcuri bune. B : Dar de ce ţi-e tea­mă de arcuri ? A : Dacă-s vechi, taxi­ul o zdruncină pe Lenuţa mai râu ca divorţul soră-si. B : Am înţeles, dar nu cunosc pe nimeni la GETAX. Dă-i telefon lui Pascu. El are un văr şo­fer. Cine știe ? (,,A‘‘ formează alt număr de telefon) A : Alo ! Pascale !... Ia spune, tu mai eşti văr cu şoferul de care spunea Ior­­dache ? C : De ce să nu fiu ? Dar cine întreabă? A : Eu, Mitică !... Bine că mai eşti rudă cu văru-tău !... Dar are telefon acasă ? C : Pentru ce ? A : Pentru convor­biri !... Dacă are te­lefon acasă, sună-l repede. Eu aştept lingă aparat. C : Dar ce treabă ai cu văru-meu ? A : Vreau să ştiu dacă el cunoaşte pe ci­neva la GETAX. Pleacă Lenuţa la Bîrlad, la maică­­sa, şi-mi trebuie un taxi s-o ducă repede la gară. C : Pentru atîta lucru ? Dă un telefon la staţie şi-ţi trimite o maşină la poartă. A : Mersi ! Ca să mă pomenesc cu un şo­fer care nu cunoaş­te străzile şi, pînă ajunge la gară, pierde nevastă-mea trenul ? C : Cum să-l piardă ? Trenul e accelerat şi uu ac de cu­sut !... Unde mai pui, în materie pe drumuri, şoferii sînt doctori. A : Al unei doctorii ce sunt ? C : Absolvenţi ai Fa­cultăţii de medi­cină ! A : Lasă gluma, Pas­­cale, şi vorbeşte cu văru-tău, să dea un telefon la GE­TAX. Fără relaţii, nimeresc un taxi­­ care a transportat un bolnav conta­gios. Şi atunci Le­nuţa nimereşte la Colentina, în loc de Bîrlad. C : Se poate, dar văru­­meu a plecat ieri în cursă la Vîlcea. E șofer la DRTA. A : Atunci, de ce mă mai ții de vorbă ?... Ce mă fac că pier­­de nevastă-mea tre­nul ?... C : Cheamâ-l la tele­fon pe Suciu. El se laudă că are rela­ții peste tot... („A" formează din nou un număr de telefon) A : Alo ! Suciule ? D : Cum de-ai ghicit ? A : După numărul de telefon... Aici e Mi­tică ! îmi spunea adineauri Pascu că ai relaţii peste tot. Poate cunoşti şi pe la GETAX. Îmi trebuie un taxi pentru Lenuţa. Pleacă la Bîrlad... D : Cu maşina ? A : Cu trenul !... Şi cînd n-ai relaţii, poţi să dai peste un taxi care a dus vreun bolnav de icter. D : Icter ?... Nu mă în­gălbeni cu aseme­nea prostii ! A : Lasă gluma şi spu­ne-mi dacă ai re­laţii la GETAX. D : Cînd are nevastă-ta tren pentru Bîr­lad ? A : La ora 8. D : Atunci nu-ţi mai trebuie relaţii la GETAX. A : Dar unde ? D : La C.F.R., să în­toarcă din drum trenul în gară. Că a plecat de vreo 20 de minute ! V. D. POPA VREAU UN TAXI La fotograf ? Nu... la televiziune. Arcadie Donos, în rol de mire, alături de Draga Olteanu, într-o dramatizare după Cehov. — Următorul ! Desen de V. TIMOC A ruginit frunza in vii ORIZONTAL • 1) A... — ...RUGINIT... 2) FRUNZA... — ...IN VII (par). 3) Frunză tom­natică... — ...pe uliță ! 4) De la o toamnă la alta (pl.)... — pe întin­sele cimpii. 5) Scriitor român, autorul nuvelei „Comoara de pe Ra­­rău". — Duc greul toamnei (sing.). 6) Re­sort — Diminutiv mas­culin. 7) La cramă­­ — Aur de odinioară — Astrolog. 8) Pronume personal — Păsări că­lătoare, intîlnite in vii. 9) Străvechi cultiva­tori ai viţei de vie — Merge la cules de vii. 10) Toamna, cind frun­za rugineşte-n vii — Nota fanfarei ! VERTICAL : 1) In Ju­deţul Ilfov­­ — Strugu­re necopt. 2) Leliţa care ar dori să mai trăiască pînă la toam­nă, să bea vin, să min­ce pastramă. — A pic­tat tabloul „Petrecere cu lăutari“. 3) Teren pentru vii... — ...la Ni­­coreşti ! 4) întemeiată 1 — Epocă — In viţă ! 5) Jocul cu pietre — Obiect folosit la cule­sul viilor. 6) Animal din Tibet — Cadenţă. 7) Tratat cu aer — Te ser­veşte cu bere. 8) Re­pere ! — Luna culesu­­lui de vii. 9) Te ser­veşte cu must — Or­chestra de la cramă. III) A şti (arh.) — E-n temă şi pe frunzele din vii. GH. TULEA AN­GA­JA­MENT Tovarăşe profesor, subsemnatul, Văzind că s-a deschis, în fine, şcoala. Declar că-mi recunosc solemn greşala C-am dus-o-n vară slab cu învăţatul. Uitai complet algebra, socoteala Chimie, hidroliză, reductori Şi s-au topit ca visurile-n zori : Infernul, Telemac şi Sacantata. In consecinţă-mi iau angajamentul Să nu mai neglijez in nici un fel Şi să depun tot zelul şi talentul In sarcina ce astăzi mă animă ! Semnez si vă salut cu multă stimă Ion Popescu... (tatăl lui Costel). VICTOR HÎLMU STEAGUL ROŞU Hanul lui un chihlimbar regăsit In pridvorul de lumină al Capitalei, mereu reînnnoite, o pereche de case albe... Alte zi­diri, cu ferestre cafegiii, înşira­te ca mărgelele. Dîmboviţa ve­­cină. PHndem de mină tre­cutul, poate el ne prinde şi lu­necăm pe sub portalul arcuit. Ne intimpină feciorul de casă, mustafă neagră corb, inveşmîn­­tat in caftan purpuriu, încins cu brâu roşu de lină, cămănac la­­fel de aprins. In bătătură, curtea interioa­ră a vechiului ham, cu neputin­ţă să nu intirzii. O fintună din piatră, ciobită de cei aproape 200 de ani, unde se adăpau cu apă de izvor setoşii, nu de vin... Trupul hanului închis in careu, cu două caturi se lasă văzut în întreaga-i splendoare Arcade brîncoveneşti, susţinute pe stilpi din lemn. Scările ur­­cind spre primul şi al doilea cat, cu balustrade din lemn, culoarea chihlimbarului, înfip­te in balustrade,lungi şi gîtuite lumînărele, de lemn, ori poate furci de tors. Delicat filigran al artiştilor populari de acum, fără vreo 30. 200 de ani. Cer­dacul de la catul de sus, biju­terie rară, (unde se află ca şi atunci la început de veac al XIX-lea, odăile de dormit) as­culta fără fermecatul cint al priveghetorii. De acolo îl vor fi ascultat vrăjiţi iubitorii de petreceri româneşti, ctitori de nobile tradiţii. La primul cat, localul de petrecere, restauran­tul de azi. Tot ce avem mai frumos în cultura nescrisă: scaune şi mese sculptate, tava­nul cu grinzi din lemn, pe pe­reţi ştergare cusute cu amici ulcele de lut smălţuite cu flo­rile cimpului. Ţărăncuţe vred­nice, cu ii grele de fluturi, cu fete din fire argintii şi aurii, deapănă printre mese cu ulcele şi bărdace pline cu vin. Clasul dulce al viorii urcă furiş din­spre „Crama domnească“. Două şi paralele zidiri boltite din cărămidă netencuită sunt şi as­tăzi loc de desfătare şi recule­gere. Ascunşi de forfota şi tre­pidaţia străzii candelabrele de sub bolta cramei ne învăluie in lumina aurie a trecutului atît de viu reclădit de către deopo­trivă de talentaţi arhitecţi şi constructori. Şi vine perechea de lăutari cu cintece de demult şi mai de-acum nestemate... Visarea vine şi ea, iubirea se adună comoară în inima celor pătimaşi in iubire, de locuri bă­­trîne întinerite, de glorii noi. Un bar de zi, o braserie, res­pectând culoarea locală, precum şi un adevărat brâu de magazi­ne cu mărfuri felurite în vitri­ne şi in rafturi; de la argintă­rie la mătăsuri şi mărgele în­cing şi întregesc trupul de le­bădă albă al vestitului han Hanul lui Manuc şi Dîmbovi­ţa ! Cită apă a curs prin vadul bătrin! Albele zidiri ale Ha­nului Manuc filtrează toată lu­mina, amintind trecutul de ales şi nobil gust al petrecerilor cu lăutari de odinioară... Astăzi pentru noi, frumuseţea adunată şi redată întreagă. Vin să-l admire vizitatori din alte ţări. Petrecere frumoasă! Ne ducem să-l revedem şi noi, ai casei... Frumoasă petre­cere ! TEODORA CRIVĂȚ SĂGEŢI Unei eleve de liceu foarte în pas cu moda. Nu gândiţi că-i vreo bîrfeală. Ştiu colegii şi vecinii. Că e „maxi“ la chiuleală. Iar la-nvăţătură „mini“ ! GIUSEPPE NAVARA ÎNTREPRINDEREA canal APĂ BUCUREŞTI k ^­i Str. Oteteleşanu nr. 2 angajează urgent , r— Şef birou aprovizionare cu studii superioare econo­mice — Inginer mecanic -1 Magazineri — Dactilografe — Spălători auto — Mecanici auto — Lăcătuşi mecanici de întreţinere Informaţii suplimentare se pot obţine : ICAB — Servi­ciul Personal, str. Oteteleşanu nr. 2 telefon 13.28.10, in­terior 144. Pentru posturile de spălători, mecanici, lăcătuşi, ICAB — Secţia Transporturi — Splaiul Independenţei nr. 235 telefon 16.61.30, interior 24. Totodată întreprinderea le asigură cazare la dormitor comun. | " . ANUNJ CENTRALA INDUSTRIALA DE ANVELOPE Sl ARTICOLE TEHNICE DIN CAUCIUC, angajează pentru Uzina de anvelope „Danubiana" cu sediul în sos. Olteniţei nr. 181 Popeşti-Leordeni, sectorul 5, autobuz 44 —* muncitori calificaţi în următoarele me­serii : — ajustori matriţeri categoria 2—6 — strungari categoria 2—6 — operatori exploatări cazane (fochist) categ. 1—5 — lăcătuşi exploatări turbine categ. 2—5 — electricieni întreţinere utilaje categ. 2—6 — electronist­ categoria 2—6 — vopsitori industriali categ. 1—5 Doritorii se pot prezenta zilnic la serviciul personal în­tre orele 8.16. Relații suplimentare se pot lua la telefon 23.42.80 interior 151. COMBINATUL DE EXPLOATARE ŞI INDUSTRIALIZARE A LEMNULUI IAŞI str. Bucium nr. 34 Livrează pentru sectorul agricol şi cooperatist;­­ — panouri aripaite (pentru pâtule porumb) — araci gateraţi de 25x25x1 000 mm în sus — margini foioase — ulucă de stejar pentru garduri şi alte întrebuinţări. Comenzile se adresează la C.E.I.L. UZINA SEMĂNĂTOAREA­­BUCUREŞTI str. Splaiul Independenţei nr. 319, sector 7 . Telefon 13 6810/144 angajează de urgenţă Zidari calificaţi toate categoriile, din toată ţara — li se­ asigură cazare şi masa la cantină , muncitori necalificaţi — cu condiţii de navetă.

Next