Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-06-10 / nr. 128
STEAUA ROMÂNIEI. Nu ! De o mie de ori nu. Se pote ca pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, să se statorniceasca orecare linişte, frecare potolire ; dar acesta linişte, aceasta potolire, ar fi de o dăinuire forte scurtă, asemine acelei alinări aparente, premergătoare unei înfricoşate vijelii. Pot membrii areopagului european să se înţelegă cit vor voi asupra intinderei celor doue Bulgarii, asupra numelui ce vor ave să perte, asupra regimului şi administraţiei ce va fi să li să dee, etc ; pot ei să sacrifice cit ii va place Romănia ca şi Serbia şi Muntenegrul; pot sa dee dracului chiar pe Turci ; pot să astupe bine gura Elenilor cu vre-un petec sau mai multe de pămînt ; pot să decreteze libertatea navigaţiei pe Dunărea, ca şi egalitatea deplină a Jidanilor cu pămîntenii diferitelor state, din Orient ; pot să se înţelegă toţi plenipotenţiarii deplin asupra tuturor puntelor ; şi, cu tote acestea, întru cit se vor face concesiuni Rusiei, întru cît î se va permite ca să înghită ceea ce este al altora, întru cît nu se va da întinsă dreptate naţionalităţilor ; întru atita nici interesele puterilor europene nu vor fi temeinic asigurate şi nici pace adevarată n’are să iasă din sfatul ambasadorilor întruniţi la Berlin. Dar nu credem în neconsecvenţa puterilor europene, în uitarea datoriilor şi a intereselor celor mai mari, în culcarea în pieidre, în plin vecul al XIX-lea, a principiilor justiţiei eterne, în ştergerea Europei de pe carta Lumei, de aceea încheem şi astăzi cu cunoscutul nostru refren . Nu credem că ramura de clmar va înverzi pe palatul areopagului din Berlin, şi zicem guvernului şi naţiunei ca să fie ferme şi nesguduite în apararea bunului său drept şi să nu cedeze streinilor nimic, dar nimic, din ceea ce este al seu, nici o palmă de pămînt şi nici cel mai mic dintre drepturile sale. Sub acest titlu „Românul** reproduce următoarele din „Londoner Journal* dela 15 Iuniui : „Lumea priveşte cu mare încordare atitudinea Congresului in cestiunea României. In Europa, s’a Înrădăcinat uă nesicurinţâ in starea dreptului ginţilor, uă nesiguranţă care numai atunci va dispărea când Congresul va restabili autoritatea acelui drept, pe care Rusia l’a violat şi degradat intr’un mod spâiment&tor. Decă Congresul va desbate numai restricţiunile ce cată a se face Rusiei ; dacă el va discuta numai sorta Turcei, întocmirea Orientului şi concesiunile pe care trebuie să le facă Rusia, Engliterei şi Austriei, atunci activitatea lui sar mărgini numai la cestiunile de putere. Deea însă se va ocupa şi cu afacerile statelor celor mici, atunci in adever ar resolva cestiuni d’ale dreptului ginţilor. Ş’aceste sunt cele mai importante, căci cestiunile de putere sunt trecătoare, iar cestiunile de dreptul ginţilor trăiesc vecinie in vieţa naţiunilor. Deci cestiunile de putere nu vor fi resolvate după dorinţa puterilor interesate, de vor stărui cu arma in mână ca se’şi realiseze dorinţele. Esistă însă impunt, pentru fixarea căruia omenirea întreagă are cel mai viu interes, şi acesta este dreptul ginţilor. Rusia a calcat, supt ochii Europei, tote prescripţiunile dreptului ginţilor, şi a înfiinţat uă stare de lucruri lipsită de drept, care apasă ca un munte asupra Europei. Stabilirea doctrinelor dreptului ginţilor şi restabilirea autorităţii lui, aceste sunt puntele de căpitenie de care trebuie să se ocupe Congresul, pentru că soluţiunea lor mulţămitore va împăciui cu mult mai bine omenirea de cât simpla soluţiune a cestiunii bulgare sau de cît stabilirea graniţelor cuceririlor ruseşti in Asia mică. „In diplomaţia marilor puteri domnesce uă mare rătăcire, care prea lesne pote să fie păgubitore pentru causa României. Ministrul de externe al României, d. Cogălnicenu însuşi, a declarat in Camera deputaţilor că Rusia a mărturit poftele sale in privinţa Basarabiei încă de la întâlnirea celor trei imperaţi la Reichstadt. Dec’acestă declaraţiune e exactă, şi n’avem nici un motiv d’a ne indoui despre adeverul iei, atunci acesta imprejurare aruncă uă lumină limpede asupra conivenței prin care puterile au aprobat procedarea Rusiei. Rusia n’a mărturit mai tîrziu ce avea de gând se facă, dar s’a folosit de ocasiunea ce i-a oferit cu dărnicia puterile. Cu modul acesta, unii diplomaţi, care s’au basat pe cumpătul şi desinteresarea Rusiei, n’au să se plângă decă ea storce acum tote consecinţeţele situaţiunii. Voiesce diplomaţia ca se ’ndrepteze greşalele făcute, atunci caute şi razămul seu in soluţiunea cestiunii române. Englitera şi Austria sunt statele care singure pot ave un interes mare pentru integritatea României. Când Rusia va isbuti sa iee in stăpânire ţinutul Basarabiei, acesta va fi pentru densa cel mai mare câştig in Orient, căci va ave comunicare directă cu Bulgaria, ceia ce e ţinta stăruinţelor iei, şi ceia ce va aduce pagube Engliterei şi va paralisa pe Austria, afară de aceia că România va fi abandonată cu desăvîrşire Rusiei. Esistenţa de stat a României in Orient e atît de necesară in cît nu se pote pune in joc. Să sperăm că bărbaţii de stat pe care România i-a trimis la Congres vor reuşi a lumina pe diplomaţii scurt văzători care pete ar privi cu uşurinţă causa română—despre interesul Europei in privinţa integrităţii României. In tot caşul, România trebuie să nu perdă speranţa, deoarece are la Berlin, pentru apărarea causei sale, pe cei mai buni bărbaţi de stat ai săi. „De luni intregi susţinem causa României, cu acel zel, ce merită in cel mai mare grad dă causă dreaptă. Şi ceia ce susţineam noi, nu era cestiunea dacă se pote sau nu a se răpi unei ţeri mici un district, ci dacă dreptul ginţilor va pute sancţiona acea sfruntată răpire de ţări şi dacă din punt ile vedere european ar pute fi dat Rusiei acel district care ar face din acea împărăţie uă necurmată primejdie in Orient. „Cu tote concessiunile ce s’ar face Rusiei, Congresul trebuie s’aibă înaintea ochilor un punt, şi acesta este : insuşi atitudinea României, dacă Congresul voiesce se reguleze intr’un mod dăinuitor cestiunea Orientului, şi să nu facă dintr’însa un isvor de noui incurcături. Ea însă ar rămâne neregulată dacă s’ar aproba răpirea ce s’ar comite asupra României. România Însăși posede eroismul d’a se opune pentru drepturile sale chiar ş’atunci când ar fi părisită de Europa. Cu arma in mână se va opune acesta naţiune pentru drepturile sale şi, dacă va fi strivită, atunci principele pete pre lesne să renuncie la posiţiunea sea, in care a săvlrşit mari fapte şi in care fără Europa n’ar mai pute rămîne. Ce nouă pericule s’ar nasce din acesta pentru continunte ? Ast-fel fiind, causa română e uă cestiune de drept in faţa căreia numai uă cestiune de forţă pote sta. In acesta cestiune pete proba Europa libertatea şi simţul seu de dreptate. Fiă ca să nu sosescă timpul când strigătul de ajutor al bărbaţilor de stat de astăzi ai României se nu fie ca strigătul Cassatidreî/ ŞTIRI DIVERSE. Ziarul „Le Temps“ vorbind despre chestiunea admiterei micilor state la congres, susţine dreptul acestora de a fi primite spre a-şi expune cererile şi dorinţele lor. „Intre aceste state, zice „Le Temps“, trei reclamă o sporire de teritoriu. Al patrulea are pretenţiuni mai modeste; el nu aspiră la altă decât la conservarea bunului seu. Şi cu tote acestea pe cînd congresul ar fi dispus de a îndestula mai mult sau mai puţin ambiţiunea Greciei, a Serbiei şi a Muntenegrului, ar inclina de a sacrifica Romănia, care nu reclamă alta decît dreptul seu, care aspiră numai la aceea ca să nu fie despoiată de Rusia, aliata sa in ora periodului, duşmana sa, după victorie. Dacă textul memorandului publicat de „Glob“ este exact, însăşi Britania Mare „constătând adînca sa părere de rău pentru cazul cînd Rusia ar insista definitiv asupra retrocesiunei Basarabiei“ s’ar fi legat de a nu contesta decisiunea ce va lua congresul. Dar, nu este îndoială că Germania va susţinea pretenţiunea guvernului rus, şi pare că şi Austro-Ungaria trebue să se pronunţe asemine in acelaşi sens. „Chestiunile relative la micile state vor crea pote mai multe dificultăţi mai grave decît chestiunea Bulgariei. Cesiunea Batumului ar putea asemine crea mari incurcături. Acest port este aparat numai de o garnizoină turceasca, și de o populație intreaga, forte resboinică și fanatică contra Rușilor, care se va apara singură, in cas cind trupele otomane ar evacua Batumul. Informații comunicate pin Londra și St.Petersburg dau loc de a se crede că documentele publicate de