Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-12-03 / nr. 244
STEAUA ROMÂNIEI, inţa alegatorilor s’a manifestat atît de energic. Odată ca reconstituirea ministerului din elemente tinere să se fi decis oare d. d. Brătianu şi Rosetti a merge pe calea cea mare a legalităţii, şi a regimului constituţional? Am dori din toată inima să fie astfel, dar pentru ca ţara să creadă în această schimbare, care ar face sa se uite multe din păcatele trecutului, trebue a i se da dovezi netăgăduite, întemeete pe fapte, iar nu pe vorbe şi pe promisiuni, căci de vorbe şi de promisiuni ea este sătulă, fiind că mai tot-d’auna s’a întîmplat fatalmente ca ele să fie In contrazicere cu faptele. Daca tinerii şi nevinovaţii miniştri din guvernul actual doresc ca ţara să nu’şi pardă iluziile şi de noua generaţiune din care fac parte, dacă în adever ei au respect pentru legile şi drepturile ţerei lor, dovedească prin fapte. Ocaziunea nu le lipseşte. Binevoiască o zicem şi astăzi, d. d. Sturdza, Cantili, Ferichide, Cfimpineanu, al căror nume pană acum este fără prihană, de a gîndi, de a cerceta de a desbate împreună cu primul-mistru cazul ce-l prezintă alegerile comunale din Iaşi, şi se dee o hotărîre dreaptă, nepărtinitoare atît în cea ce priveşte validarea aleşilor colegiului al IV , ridice în sfîşit de deasupra Iaşilor flagelul acesta al oamenilor prigonitori şi exclusivişti cari ne cîrmuesc de trei ani aproape. Numai în urma acestei otărîri vom şti la ce trebue să ne aşteptăm în viitoarele alegeri pentru camerile de revizuire, vom vedea dacă în adever o eră nouă s’au încăput pentru ţară cu venirea acstor tineri miniştri la cârma statului, eră de respect pentru instituţiunile, legile şi drepturile s ţerei. Numai atunci şi numai astfel Românii vor respunde, la apelul de înfrăţire a „Românului11 asociindu-se cu toţii la opera de consolidare a drepturilor, a libertăţilor şi a datoriilor lor. Pănâ la aceste dovezi, fie-ne permis de a stărui în neincrederea noastră în vorbe şi promisiuni de natura a celor ce vedem în numărul de ieri al „Românului‘‘. Corespondenţa „Stelei RomAine“. Bucureşti, 1 Decemvrie. Oposiţiunea din Cameră nu slăbeşte faţă cu noul cabinet. Pentru ce ? Se zice că ministeriul astfeliu cum este compus nu presentează destulă garanţie pentru libertate in viitoarele alegeri. Veţi şti că aceasta mi se spune c’ar fi limbagiul d-lor Vernescu, Ionescu şi Teriachiu. Fracţiunea, insă, de la d-voastră, deşi ar avea aerul c’ar fi in o posiţiune alăturea cu personalităţile politice sus numite, totuşi, ea se fereşte de a se da pe faţă. Pentru ce? Misterul nu este de feliu mare. Având toată administraţiimea şi toată justiţia din Moldova, adică din jumătate de ţară, ea se mulţumeşte de a păzi o atitudine docilă şi de loc neameninţătoare. Politica de laisser passer, de laisser faire , iată în două cuvinte tot rolul ce voeşte să joace. Viitoarele alegeri, cu toată forţa publică ce o are în mână fracţiunea , iată ce ar dori onorabilii fracţionişti. Ea crede pe lume atât de simplă şi de naivă, ca să nu o inţelegă nime. Ce ne trebue scaune ministeriale, când avem toate judeţele din Moldova ? — N’avem puterea in mână fără să avem şi respunderea constituţională ? Adaog a zice cei mai isteţi dintre fracţionişti. — A auzi pe unii dintre fracţionişti cum tratează pe părintele lor politic, pe N. Ionescu, crediţi-mă că chiar un dispur v’ar cuprinde. D. Holban, care se crede cel mai inteligent şi mai energic fracţionist, socoate că va anihila cu desăvârşire pe creatorele fracţiunei din 1866. Cum vedeţi, dd. Vernescu, Ionescu şi Teriachiu sunt în adunare ca nişte generali fără de armată. Cred că nu veţi numera în rîndul unei armate politice bine organisate pe câţiva amici personali ai d-lui Vernescu. Primul-ministru inţelege aceasta foarte bine. Deşi se ingrijeşte puţin, totuşi d. D. A. Roseti, secundat de majoritatea parlamentara, care a mers pănă a da carte blanche şefului cabinetului, îl încurajează de a merge înainte şi a nu se retrage. Trebue să va convingeţi de adeverul acesta că preşedintele Adunărei ştie ceea ce face. Cu toată omnipotenţa ce o are d. Brătianu în Cameră, totuşi Preşedintele Adunărei simţeşte că îi lipseşte in Adunare inteligenţa şi capacitatea, condiţiuni essenţiale care fac pe bătrânul martir de la 1848 să ofteze din greu. Mai este apoi şi o altă cauză care face pe dictatorii noştri constitutoriali să se gândească serios asupra situaţiunei. Nici primul-ministru, nici preşedintele Adunărei nu pot conta că d. Mitică Sturza va merge prin căile, văile,, dealurile şi câmpiile pe unde adesea iubeşte a se preumbla nuanţa partidului liberal dominant astăzi in România. Mai sunt alţii, cari pun multă credinţă şi mult temeiu în tactul şi inteligenţa junelui ministru de resbel. Dacă vorbesc despre aceşti doi miniştri, aceasta o fac pentru că in privinţa acestora am avut deja aprecierile oamenilor în afară de luptele politice şi de spiritul de partidă. Rămân noii miniştri, dd. Ferechide şi Cantilli. Despre aceştia, mai ca şi pariu că ei mai în toate cestiunile vor merge şi vor fi alăturea cu dd. Sturza şi Dabija. Din cele ce preced, vă puteţi convinge că ministeriul nu presentează o unitate de vederi politice. Programul guvernului nu e o garanţie, căci de la vorbe scrise pănă la fapte corespunzătoare acelor vorbe, distanţa este mare cît ceriul de pament. Dacă îşi întoarce acum cineva privirile asupra Senatului, ce vede ? Aceeaşi îngrijire că şi în parte din membrii minorităţii Camerei, cu deosebire că aici în Senat a’i a face cu mai mulţi vulpoi politici, care mai de care mai isteţ şi mai perfid. Foştii capi de cabinet discută, ce’i drept, intre dînşii, asupra situaţiunei, dar fiecare are câte un secret, adică cîte o mică cămăruţă în inima sa. Pe toţi îi vezi şi-i auzi că guvernul nu e născut în condiţiuni viabile, dar totuşi, fiecare nu ştie ce se pue în loc. Se zice că venirea la puterea a Principelui Mitică Ghica înaintează cu paşi urieşi. Cum ?—Reacţiunea ! strigă deodată liberalii apelpisiţi.— Cum ? Brătianu să dea mâna cu centrul? O! aceasta e cu neputinţă, noi deputaţii care reprezentăm adevarata ţară, le dăm la moment votu de blam. — Limbagiul acesta care străbate la urechile d-lor Ion Ghica şi Epureanu, face pe aceşti doi barbaţi de stat, aliaţi de la Mazar-Paşa să zimbească, iar d. Ioan Ghica să povestească câte o mică istorioară plăcută, care deşteaptă veselia senatoririlor nevinovaţi, cari au fost trimişi de alegători să înveţe a face politică de la aceşti doi eminenţi barbaţi de Stat. Despre d. Bozian, vedeţi că nu vă vorbesc, căci acest Vice-Preşedinte al Corpului matur este deja presupus că lucrează de a înlesni venirea la putere a Principelui Mitica Ghica, bineînţeles dimpreună cu D. Vasile Boerescu. Lăsând acum politica de culisse a Senatului, vă cer voe să vă vorbesc în puţine cuvinte despre o cestiune finanțiară.