Steaua Roşie, septembrie 1953 (Anul 2, nr. 103-111)

1953-09-02 / nr. 103

i­ rii esenţei învăţăturii marxiste. Sarcina centrală a partidului este întărirea alianţei intre cla­sa muncitoare şi ţărănimea muncitoare — temelia regimu­lui democrat-popular. întărirea alianţei cu ţărănimea muncitoa­re, sub conducerea clasei mun­citoare, este chezăşia succesului in opera de construire a socia­lismului. Acest principiu stă la baza intregii activităţi a parti­dului. Trebue s­ă ţinem minte mereu indicaţia marelui Lenin că so­cialismul nu poate fi construit fără o alianţă trainică cu ma­­ssete de milioane ale ţărănimii muncitoare. A urma neabătut această politică leninistă încer­cată este îndatorirea principală a partidului şi guvernului nos­tru. In vederea întăririi alianţei Intre clasa muncitoare şi ţără­nimea muncitoare este necesa­ră aplicarea consecventă şi sis­tematică a măsurilor economice ce au ca scop lărgirea ajutorului acordat ţărănimii muncitoare în vederea sporirii producţiei a­­gricole, îmbunătăţirea aprovi­zionării ţărănimii muncitoare prin dezvoltarea schimbului în­tre oraş şi sat, ridicarea nivelu­lui de viaţă al ţărănimii munci­toare. In opera de transformare so­cialistă a agriculturii, organiza­ţiile de partid trebue să veghe­ze la stricta respectare a prin­cipiului liberului consimţământ, să combată şi să pedepsească cu severitate orice tendinţă de a folosi silirea administrativă. Organizaţiile de partid trebue să ducă o permanentă muncă de lămurire a ţărănimii munci­toare, pentru a o convinge, pe bază de fapte concrete, că dru­mul agriculturii socialiste este singurul drum sigur spre bună­stare şi fericire pentru ţăranul cu gospodărie mică şi mijlocie. Organizaţiile de partid trebue să combată cu toată hotărîrea orice fel de abuzuri din partea organelor administrative şi de partid în domeniul colectărilor, impozitelor, schimbului de pă­mânt ş.a., să apere cu cea mai mare stricteţe legalitatea popu­lară. O sarcină de mare însemnăta­te a organizaţiilor de partid de­­la sate este crearea unui larg activ fără de partid în jurul fie­cărei organizaţii de partid, de­oarece un astfel de activ con­­stitue o puternică verigă de le­gătură între partid şi massele ţărănimii muncitoare. Folosind activizarea politică şi conştiinţa sporită a oamenilor muncii fără de partid, organi­zaţiile partidului trebue să-i a­­tragă în număr tot mai mare la participare în conducerea treburilor obşteşti, să-i promo­veze în munci de răspundere. Plenara cere organizaţiilor de partid să muncească neîntrerupt pentru lichidarea izolării de massă a unora dintre organele şi cadrele de partid. Este nece­sar să se pună capăt neîntâr­ziat tendinţelor de înlocuire a muncii vii, de educare şi orga­nizare a oamenilor muncii, prin metode birocratice în munca de partid (abuzul de circulări, in­strucţiuni, dispoziţii telefonice, excesul de şedinţe, etc). Cadrele de partid, organele şi organizaţiile partidului trebue să plece cu atenţie urechea la glasul masselor, să fie gata nu numai să înveţe massele, ci să şi înveţe de la masse, să stimu­leze critica de jos, să ducă o luptă necruţătoare împotriva celor care înăbuşă critica. Ele trebue să manifeste permanent grija pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii,să-i mobilizeze la lupta pentru ridi­carea producţiei, pentru a asi­gura înflorirea patriei şi bună­starea poporului. Organele de partid trebue să folosească intens toate formele de întărire a legăturilor cu ma­ssele , agitaţia şi alte forme ale muncii politice de massă, presa de partid, sfaturile popu­lare, sindicatele, organizaţiile de tineret, delegatele de femei. O atenţie deosebită trebue a­­cordată îndrumării de către partid a organizaţiilor sindicale, lichidării birocratismului ce se manifestă în activitatea unora dintre organele sindicale, îmbu­nătăţirii muncii de massă a sindicatelor, întăririi grijii lor pentru nevoile materiale şi cul­turale ale muncitorilor şi a func­ţionarilor. In vederea îmbunătăţirii mun­cii organizaţiilor UTM, organi­zaţiile de partid sunt datoare să se ocupe cu dragoste şi pri­cepere de organizaţiile UTM, să asigure îndrumarea şi spriji­nul activităţii lor, nu periodic, ci permanent. întărirea legăturii partidului cu cercurile largi de intelectuali este o sarcină de seamă a parti­dului. Intelectualitatea avansa­tă constitue o mândrie naţio­nală a poporului. Intelectualii legaţi de popor au adus şi aduc o contribuţie de preţ la dezvol­tarea economiei naţionale şi a culturii, la întărirea regimului democrat popular. Organizaţiile de partid trebue să vegheze in permanenţă la asigurarea condi­ţiilor favorabile pentru activi­tatea creatoare a oamenilor de cultură, la îmbunătăţirea condi­ţiilor lor de trai, să desfăşoare munca de educare a intelectua­lilor în spiritul ideologiei mar­­xist-leniniste. Mai mult ca oricând este ne­cesară ascuţirea vigilenţei revo­luţionare. Succesele forţelor pă­cii, democraţiei şi socialismului neliniştesc profund pe imperia­lişti, care desfăşoară mai depar­te goana înarmărilor, intensifi­că provocările, actele diversio­niste, încercările de subminare din interior a ţărilor lagărului democratic. Exprimând, în numele tutu­ror membrilor de partid şi al masselor de oameni ai muncii, adânca satisfacţie pentru fermi­tatea cu care Comitetul Central al P.C.U.S. a lichidat aventura criminală a lui Beria, trădător mârşav al cauzei socialismului, plenara lărgită a C.C. al PMR a chemat pe comunişti şi pe oame­nii muncii să tragă ’ Învăţăminte politice şi concluzii practice con­crete din activitatea imperialişti­lor şi agenturii lor. Datoria sfântă a tuturor organelor şi organizaţii­lor de partid este să-şi întăreas­că în fapte şi nu în vorbe vigi­lenţa de partid şi de stat, să des­copere şi să zădărnicească ac­ţiunile criminale ale spionilor, diversioniştilor şi sabotorilor, a­­genţi ai imperialismului. Orga­nele şi organizaţiile de partid şi toţi membrii partidului trebue să păzească ca lumina ochilor puritatea rândurilor partidului, să fie vigilenţi faţă de orice de­viere de la linia partidului sau deformare a politicii de partid. Trebue lichidată rămânerea in urmă ce se constată in mun­ca de primire a candidaţilor şi membrilor de partid, asigurărî­­du-se, pe baza respectării stric­te a principiului primirii indi­viduale, întărirea sistematică a organizaţiilor de partid cu membri noi, care şi-au dovedit prin fapte devotamentul pentru cauza partidului. Plenara a hotărît convocarea Congresului partidului pentru luna Martie 1954. In întâmpi­narea acestui eveniment de cea mai mare însemnătate în viaţa partidului şi a poporului munci­tor, să facem toate eforturile pentru a îmbunătăţi şi ridica la un nivel tot mai înalt mun­ca de partid, pentru a înde­plini cu cinste sarcinile puse de plenara C. C. în scopul dezvol­tării economiei ţării şi ridicării continue a nivelului de viaţă şi cultură al oamenilor muncii! Traducând în viaţă Hotărîrea plenarei C.C. cu privire la îm­bunătăţirea muncii de partid, organizaţiile de partid îşi vor spori capacitatea lor de mobili­zare a masselor în lupta pentru întărirea necontenită a statului democrat-popular, pentru conso­­lida­rea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea munci­toare şi a unităţii dintre partid, guvern şi popor, pentru tradu­cerea în viaţă a politicii parti­dului, — politică de construire a socialismului, de asigurare a bunei stări a poporului și de a­­părare a păcii. Pentru îmb­unătățirea muncii de partid (Urmare din pag. 1-a) STEAUA ROȘIE A 7-a SESIUNE A ADUNĂRII GENERALE O. N. U. Discutarea proiectelor de rezoluţie în legătura cu problema coreeană NEW YORK 28 (Agerpres).—TASS In şedinţa din dimineaţa zilei de 26 August, Comitetul Politic al Adunării Generale O.N.U. a trecut la discutarea proiectelor de rezoluţii în legătură cu problema coreeană aflată în examina­­rea Comitetului. Comitetul urma să examineze pro­iectul de rezoluţie al delegaţiei URSS, proiectul de rezoluţie al celor 15 ţări in frunte cu SUA, proiectul de rezolu­­­ţie cu privire la participarea­­Uniunii­­Sovietice la conferinţă, prezentat de­­oătre delegaţiile Australiei, Noii Zee­­­lande, Danemarcei şi Norvegiei, pro­­iectul de rezoluţie al delegaţiilor An­­gliei, Australiei, Canadei şi Noii Zee­­lande cu privire la participarea Indiei la conferinţă, precum şi proiectul de rezoluţie al Indiei, Indoneziei, Birmaniei şi Liberiei care prevede ca secretarul general al O.N.U. să comunice guver­nelor Republicii Populare Chineze şi Republicii Populare Democrate Coree­ne propunerile şi procesele verbale ale şedinţelor Adunării Generale în lega­­tură cu problema discutată şi să pre­zinte Adunării un raport corespunzător asupra acestei probleme. Proiectul de rezoluţie prezentat de URSS porneşte de la principiul convo­cării conferinţei politice sub forma u­­nei conferinţe in jurul mesei rotunde şi prevede că în afară de participanţii la războiul din Coreea, la conferinţă să participe ţările neutre interesate in rezolvarea cu succes a problemei co­reene şi a problemei păcii in Extremul Orient. Ţinând­­seama de dorinţele multor delegaţii, delegaţia URSS a modificat textul iniţial al proiectului său, prevăzând includerea a încă unei serii de ţări neutre în rândurile parti­­cipanţilor la conferinţa cu privire la Coreea. Proiectul de rezoluţie al celor 15 ţări limitează componenţa conferinţei la ţările care au luat parte la războiul din Coreea. Delegaţia URSS a propus următo­rul amendament la rezoluţia celor 10 ţări: ,,Adunarea Generală considerând ne­cesar să asigure condiţii cât mai favo­rabile pentru desfăşurarea cu succes a lucrărilor conferinţei politice, reco­mandă convocarea conferinţei politice pentru Coreea în următoarea compo­nenţă: Statele Unite ale Americii, Ma­rea Britanie, Franţa, Uniunea Repu­blicilor Sovietice Socialiste, Republica Populară Chineză, India, Polonia, Ce­hoslovacia, Republica Populară Demo­crată Coreeană, Coreea de Sud, Indo­nezia, Siria, Egipt, Mexic şi Birmania. Totodată, se are in vedere că hotăriri­­le conferinţei vor fi considerate adop­tate numai cu consimţământul părţilor care au semnat acordul de armistiţiu“. Delegaţia URSS a propus de aseme­­nea să se excludă din proiectul de re­zoluţie al Australiei, Noii Zeelande, Danemarcei şi Norvegiei cu privire la invitarea URSS la lucrările conferin­ţei, clauza care stipulează că Uniunea Sovietică urmează să fie invitată nu­mai dacă „cealaltă parte“ va dori a­­ceasta. Delegatul statului Peru a prezentat la proiectul de rezoluţie al Indiei, In­doneziei, Birmaniei şi Liberiei un a­­mendament in care se propune ca din proiectul de rezoluţie susmenţionat să fie scoasă partea în care se spune că secretarul general al O.N.U. trebue să prezinte un raport Adunării Generale după ce va primi răspunsul guvernelor Republicii Populare Chineze şi Repu­blicii Populare Democrate Coreene, încercând să-şi fundamenteze amen­damentul, delegatul statului Peru a propus ca hotărârile Adunării Generale să fie transmise pur şi simplu guver­nelor Republicii Populare Chineze şi Republicii Populare Democrate Coree­ne. El a obiectat împotriva oricărei Înţelegeri cu guvernele Republicii Populare Chineze şi Republicii Popu­lare Democrate Coreene cu privire la componenţa conferinţei politice. Delegaţii Egiptului, Siriei şi Indone­ziei, care au luat cuvântul la discuţii­le asupra proiectelor de rezoluţie, au mulţumit delegaţiei sovietice pentru încrederea acordată ţărilor lor prin propunerea cuprinsă în proiectul său de rezoluţie ca ele să participe la con­ferinţa politică. Ei au declarat că vor participa la lucrările conferinţei poli­tii­­­c­e dacă Adunarea Generală va ho­tărî aceasta. Reprezentanţii Poloniei şi Cehoslo­vaciei au sprijinit proiectul de rezolu­ţie sovietic şi au declarat că vor vota împotriva proiectului grupului de sta­te in frunte cu Statele Unite. Repre­zentanta Cehoslovaciei, Sekanino­va, a subliniat totodată că proiectul de rezoluţie al URSS, prevede toate con­diţiile necesare pentru asigurarea des­făşurării cu succes a lucrărilor confe­rinţei politice şi pentru realizarea­ unei păci trainice în Coreea. Reprezentanţii Poloniei şi Cehoslo­vaciei au sprijinit deasemenea amen­damentul delegaţiei sovietice la pro­iectul de rezoluţie al celor 15 ţări. Reprezentanţii SUA, Angliei ,şi ai altor ţări s-au pronunţat împotriva proiectului de rezoluţie modificat al URSS şi a amendamentului delegaţiei sovietice la proiectul de rezoluţie al celor 15 ţâri. Delegatul Angliei, Jebb, denatu­rând sensul propunerilor sovietice a declarat că ele ar constitui un fel de „încercare de diversiune” din partea delegaţiei sovietice. El nu a putut insă să-şi întemeieze cu nimic această afir­maţie. Ceea ce caracterizează declara­ţia lui Jebb este faptul că el a încercat să manevreze intre poziţia adoptată de delegaţia engleză la începutul exa­minării problemei, atunci când a stă­ruit asupra convocării conferinţei „în jurul mesei rotunde“ şi poziţia dele­gaţiei engleze, în calitate de coautoare a proiectului de rezoluţie al celor 15, care limitează numărul participanţilor la conferinţă la ţările ale căror trupe au participat la războiul din Coreea. Reprezentantul SUA, Lodge, a con­tinuat să apere poziţia delegaţiei ame­ricane cu privire la convocarea confe­rinţei „celor două părţi'' şi s'a pro­nunţat împotriva participării la confe­rinţă a unor ţări ca India, Indonezia, Birmania, Siria, Mexicul şi a celorlalte târi neutre recomandate în proiectul de rezoluţie al URSS. Delegatul american a apărat dease­menea amendamentul statului Peru la proiectul de rezoluţie al Indiei, Indo­neziei, Birmaniei şi Liberiei. Spriji­nind amendamentul delegatului peru­vian, Lodge, a declarat că delegaţia a­­mericană este de părere că guvernele Republicii Populare Chineze şi I­epu­­blicii Populare Democrate Coreene „nu au motive legale" de a-şi expune părerea asupra conferinţei politice in faţa Adunării Generale O.N.U. Majoritatea covârşitoare a delega­ţilor care au luat cuvântul in­ şedinţă, printre care delegaţii Liberiei, Muate­­malei şi Iugoslaviei au sprijinit proiec­tul de rezoluţie privitor la invitarea URSS şi Indiei la lucrările conferinţei politice. Reprezentanţii Indoneziei şi Liberiei, sprijiniţi de o serie de alte delegaţii, s au pronunţat Împotriva amendamen­tului statului Peru la proiectul de re­zoluţie comun al Indiei, Indoneziei, Birmaniei şi Liberiei. Reprezentantul Indiei, Menen, acceptând, după cum a declarat el, un „compromis" cu dele­gaţia peruviană, a spus că este de a­­cord să fie scoasă menţiunea că secre­tarul general trebue să prezinte un raport Adunării Generale, cu condiţia însă ca delegaţia statului Peru să-şi retragă amendamentul. Delegatul sta­tului Peru a acceptat bucuros „com­promisul" propus de Menon. In încheierea şedinţei a luat cuvântul şeful delegaţiei URSS, A. I. Vişinschi. Analizând in amănunt declaraţiile di­feritelor delegaţi pe marginea proiec­telor de rezoluţie discutate, şeful de­legaţiei sovietice a arătat într'o cu­vântare bine argumentată întreaga ne­­temeinicie atât a proiectului de rezo­luţie a celor 15 ţări, cât şi a tuturor obiecţiunilor aduse propunerilor sovie­tice. După ce a criticat poziţia delegatu­lui american, A. I. Vişinschi a arătat că propunerile URSS pornesc de la principiul că participarea Republicii Populare Democrate Coreene şi a Co­reei de Sud la conferinţă este obliga­torie. Delegaţia sovietică, a declarat el, nu contestă dreptul Coreei de Sud de a participa la conferinţă, deoarece participarea ei este necesară pentru adoptarea de hotărâri în cadrul con­ferinţei. Poziţia Uniunii Sovietice, a declarat A. I. Vişinschi, este determi­nată de principiul că coreenii înşişi trebue să rezolve treburile lor interne şi prin urmare, fără consimţământul R.P.D. Coreene şi al Coreei de Sud, conferinţa nu poate adopta hotăriri. Pronunţându-se cu hotărire împo­triva amendamentului delegatului Pe­ruvian, sprijinit de delegatul american, la proiectul de rezoluţie al Indiei, In­doneziei, Birmaniei şi Liberiei, şeful delegaţiei URSS l-a calificat drept o încercare a delegaţiei americane de a impune Adunării Generale să nu ţină seama de părerea R. P. Chineze şi R. P. D. Coreene în problema compo­nenţei conferinţei politice. Analizând în amănunt propunerile delegaţiei Uniunii Sovietice, A. T. Vi­şinschi a arătat că aceste propuneri asigură o justă componenţă a confe­rinţei, evitând ca ea să aibă un carac­ter unilateral şi respectând principiul colaborării, al reglementării tuturor problemelor litigioase pe calea tratati­velor, asigură convocarea unei confe­rinţe politice cu adevărat internaţio­nale, capabilă să rezolve cu succes problema coreeană. 2 .Septembrie 1953. încheierea lucrărilor sesiunii Adunării Generale O.N.U. NEW YORK. (Agerpres). — TASS Luând cuvântul la 26 August, în cadrul şedinţei Comitetului Nr. 1 al Adunării Generale a O. N. U., A. I. Vişinschi, şeful delegaţiei U.R.S.S., a respins argumentele nefondate for­mulate de delegaţii englez, american şi alţii împotriva poziţiei adoptate de delegaţia sovietică în problema com­ponenţei conferinţei politice pentru problema coreeană. In continuare, şeful delegaţiei so­vietice a declarat următoarele: ,,Dele­­gaţia americană, care se află în frun­tea autorilor proiectului de rezoluţie al celor 15, consideră de prisos să în­ceapă tes­tative cu guvernele R. P. Chi­neze şi R.P.D. Coreene în problema organizării conferinţei politice, cre­zând că ar fi întrutotul indicat să aducă pur şi simplu la cunoştinţa gu­vernelor R.P. Chineze şi R.P.D. Coree­ne hotărîrea Adunării Generale, fără a­ se interesa de părerea acestor gu­verne asupra acestei hotăriri, insă aceasta aduce­a ultimatum. Amintind condiţiile cuprinse în de­claraţia lui Ciu-En-lai, care trebue prea­te pentru a asigura reuşita conferin­ţei politice, Vişinschi a declarat : Nu poli dicta condiţii guvernelor eroicului popor coreean şi marelui po­por chinez, cum crede grupul celor 15 in ceea ce priveşte organizarea con­ferinţei politice pentru problema co­reeană. Intr'un asemenea limbaj se poate vor­bi cu ţări învinse, insă Coreea de Nord se află acum tot acolo unde se afla şi în anul 1950, când a fost atacată de banda h­siimunistă.­­ Nu ne îndoim, a spus în încheiere Vişinschi, că orice rezoluţie de natură a bara calea unor viitoare tratative va adopta Adunarea Generală, aceste trata­tive vor avea totuşi loc aci ori acolo, într-o formă sau alta. Fără ele nu mer­ge, pentru că — şi noi suntem con­vinşi de acest lucru — milioane de oameni, putem spune întreaga omenire — privesc cu indignare şi groază pe­ricolul reînceperii acestui război şi sunt pătrunşi de dorinţa fierbinte de a se pune capăt acestui război şi de a se inlătura astfel pericolul unui nou război mondial care ar fi cea mai mare catastrofă pentru toate popoa­rele, pentru întreaga omenire. ★ NEW YORK. (Agerpres). — TASS In şedinţa plenară din după amiaza zilei de 28 August a Adunării Gene­rale a O.N.U., delegaţii au continuat să ia cuvântul pentru a-şi motiva votul în legătură cu rezoluţiile privi­toare la organizarea conferinţei poli­tice pentru Coreea. Adunarea a trecut apoi la discutarea rezoluţiei care, după ce exprimă satisfacţia în legătură cu realizarea armistiţiului în Coreea, elogiază trupele h­stumaniste şi „tru­pele Naţiunilor Unite“ care au parti­cipat la agresiunea din Coreea. Reprezentatul Uniunii Sovietice, A. I. Vişinschi, a pus în lumină adevăra­tul caracter al acestei rezoluţii, care, după cum a declarat el, reprezintă o încercare de a proslăvi pe agresorul din Coreea şi de a denatura istoria. Rezoluţia a fost adoptată cu 52 de voturi contra 5. Preşedintele Pearson a anunţat apoi închiderea lucrărilor celei de a 7-a sesiuni a Adunării Generale. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, TG.-MU­UREŞ. Redacţia : administraţia: Tg.-Mureş, Piaţa Stalin Nr. 19. Telefon: Redacţia: 498. 699. Administraţia: 695. Tipografia: 643. Taxa poştală plătită în numerar conf. aprobării Dir. Gen. PTT Nr. 179.850

Next