Steaua Roşie, iunie 1955 (Anul 4, nr. 286-294)

1955-06-15 / nr. 290

2 Cum am îndeplinit sarcinile cincinalului In bătălia pentru realizarea primului nostru plan cincinal, o serie de întreprinderi din Re­giunea Autonomă Maghiară au luat-o înaintea timpului. Eie au raportat cu mindrie partidului că sarcinile stabilite pentru cei 5 ani au fost deja realizate. Colectivele care au îndeplinit deja cincinalul, dovedind că au înţeles pe deplin sarcinile trasate de partid şi guvern în vederea ri­dicării continue a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii, sunt demne de toată cinstea şi lauda. In cursul celor aproape 5 ani, ele au dobindit o vastă experienţă in domenul producţiei. Pentru a reda experienţa ciştigata de ele şi celorlalte întreprinderi din regiune, ne propunem să tratăm in coloanele ziarului nostru metodele pe care le-au fol­osit cu scopul ca ele să fie ge­neralizate şi aplicate, să constituie pirghii prin mijlocirea cărora sa se poată obţine noi succese pe ţărimul creşterii necontenite a producţiei şi productivităţii muncii şi al reducerii preţului de cost al producţiei. Metodele de muncă şi experienţa acestor colective trebuie să fie un exemplu demn de ur­mat pentru acele întreprinderi care sunt în curs de a-și realiza plănul ce le revine din cincinal, sau care din diferite motive au rămas in urmă. STEAUA ROȘIE Prin măsuri tehnico-organizatorice la ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost Răspunzînd chemării partidu­lui şi guvernului întreprinderea noastră de industrializare a lem­nului a pornit cu un avînt sporit la lupta pentru realizarea planu­lui cincinal înainte de termen. Lupta noastră n-a fost zadarnica. Ea şi-a atins felul. In ziua de 25 aprilie, planul global de producţie pe întregul cincinal a fost înde­plinit. Ce măsuri concrete am luat noi în vederea ridicării continue a productivităţii muncii şi a re­ducerii preţului de cost, pentru realizarea înainte de termen a sarcinilor planului cincinal? In primul rinel, am căutat să ne or­ganizăm munca în aşa fel ca să asigurăm o producţie ritmică, fără stagnări. Un real ajutor am primit din partea întreprin­derii forestiere pentru exploatare şi transport din Sovata, care ne-a asigurat aprovizionarea rit­mică cu materii prime. Printre factorii de bază ai reușitei noas­tre se numără și măsurile tehni­­co-organizatorice luate de către conducerea întreprinderii. Ast­fel­, pentru o mai bună prelucra­re a cherestelei, în hala gaterelor a fost instalat încă un ferăstrău pendulă. Printr-o modificare a­­dusă ferăstraelor electrice Va­­copp, am trecut la folosirea lan­ţurilor tăietoare fabricate în ţa­ra noastră, reuşind în acest fel să eliminăm greutăţile provoca­te de neprimirea la timp a lanţu­rilor din import. Această modi­­ficare a făcut posibilă o creştere a productivităţii muncii la depo­zitul de buşteni de 25 la sută. Prin montarea unui ferăstrău pendulă în şopronul de sortare, am realizat o economie de 19 m. curele. In vederea uşurării efor­tului fizic al muncitorilor, am amenajat la pendule podea ca­pre cu role, pentru înaintarea materialului, mărind prin aceas­ta productivitatea muncii cu 9 la sută. Pentru asigurarea unei desfă­şurări ritmice a procesului teh­nologic de fabricaţie, am luat măsuri de eliminare a lipsurilor sau a deficienţelor existente la diferite faze de lucru. Datorită proastei organizări a muncii ce exista în depozitul de cherestea, locaţiile se ţineau lanţ. In ulti­mii doi ani am eliminat însă complet plata locaţiilor- In sco­pul îmbunătăţirii continue a ca­lităţii produselor toate standar­dele privind ramura noastră de activitate sunt prelucrate în faţa muncitorilor. Muncitorii califi­caţi şi tehnicienii au fost supuşi unui examen cu privire la cu­noaşterea STAS-urilor precum şi a prescripţiunilor protecţiei muncii! Datorită acestor măsuri numai în trimestrul I a.c., nu­mărul accidentelor a fost redus cu 20 la sută faţă de aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. O atenţie deosebită a fost a­­cordată şi organizării întrecerii socialiste, care a cuprins 93 la sută din totalul muncitorilor. Numărul diferitelor brigăzi a crescut, de la 32 în 1953, la 40 în 1955. Ele au adus un mare a­­port la realizarea şi depăşirea planului producţiei globale. Cele mai frumoase realizări le-am obţinut în cursul trimes­trului I din acest an. Pe acest trimestru planul producţiei glo­bale a fost realizat în proporţie de 130,50 la sută, iar cel al pro­ducţiei marfă a fost depăşit cu 16,28 la sută. Productivitatea muncii, care era de altfel unul din obiectivele principale pe ca­re le-am urmărit, a crescut în acest trimestru cu 38,15 la sută. Aplicînd in practică Hotărîrile Plenarei lărgite a C.C­ al P.M.R. din 19—20 august 1953, o deose­bită atenţie am acordat acţiunii de valorificare a deşeurilor. Nu­mai în primul trimestru am dat produse de larg consum în va­loare de 50.156 lei. Indicii de utilizare a gaterelor au fost realizaţi în procent de 117 la sută, iar prin folosirea ra­ţională a materiei prime am ob­ţinut o reducere de 0,4 la sută a consumului specific la buşteni de fag pentru cherestea, ceea ce re­prezintă o economie de buşteni pe trimestrul I de 60 m.c. Reali­zarea tuturor­­acestor indici a făcut posibilă în acelaşi,timp re­ducerea preţului de cost cu 6,28 la sută, faţă de 1,55 la sută la cit ne-am angajat. Datorită re­zultatelor frumoase pe care le-am obținut în primul trimestru al­ anului în curs, la data de 3 iunie 1955 întreprinderea noas­tră a primit din partea Trustului de Industrializare a Lemnului Miercurea Ciuc și a C.R.S. lemn­­forestier din Regiunea Autonomă Maghiară „Steagul roşu de uni­tate fruntaşă“. DIONISIE FABIAN. Şeful U­­.L. Sovata Metode bune de organizare a muncii Printre factorii cei mai de sea­ma care au contribuit la realiza­rea pînă la 26 aprilie 1955 a pla­nului cincinal la Atelierele prin­cipale de reparaţii auto din Tg. Mureş, este în primul rînd buna organizare a muncii. La secţia de motoare pe care o conduc, de pildă, încă din primul an al cin­cinalului am căutat să reparti­zăm pe fiecare muncitor la lu­crări corespunzătoare capacită­ţii lui, pentru a putea astfel să producă cît mai mult şi mai u­­şor. Pentru a dispune de cadre bine pregătite s-au organizat di­ferite cursuri şi şcoli de califica­re. Incepîrnd din anul 1951 nu­mai la secţia motoare am reuşit să calificăm 60 de muncitori în diferite meşteşuguri, iar pe în­tregul atelier am calificat la lo­cul de muncă 280 de muncitori. Obiectivul principal pe care l-am urmărit a fost îndeplinirea şi de­păşirea planului de producţie al Atelierelor. Am avut grijă să a­­sigurăm încontinuu locurile de muncă cu materie primă, cu ma­terialele şi piesele de schimb ne­cesare procesului de producţie. in acest fel, tot timpul, continui­tatea producţiei a fost asigurată. Planul de producţie a fost de­falcat pe secţii, brigăzi, echipe, om şi maşini. înainte de începe­rea lucrului discutam zilnic cu şefii de brigăzi şi echipe lucrări­le ce le aveam de efectuat în ziua respectivă. Sarcinile defalcate pe fiecare om în parte erau ur­mărite pe un grafic situat în a­­telier la loc vizibil. Astfel, fieca­re muncitor ştia întotdeauna cum stă cu producţia şi ce mai are de făcut. Un rol hotărîtor în realizarea planului cincinal l-a avut între­cerea socialistă- 96 la sută din totalul muncitorilor noştri se află în prezent în întrecere. Numărul brigăzilor de producţie a crescut de la 8, cîte erau în 1953, la 13. In vederea asigurării unei pro­ducţii ritmice şi pentru a reali­za planul de producţie, am or­ganizat munca în semibandă. Prin acest procedeu se obţine în fiecare lună o creştere a produc­tivităţii muncii de 50 la sută. Din primul an al cincinalului şi pînă în prezent, productivitatea mun­cii pe atelier a crescut în medie cu 230 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 28 la sută. Producţia întregului atelier este în prezent de 3 ori mai ma­re decît cea din 1952, iar valoa­rea economiilor pe care le-am obţinut în cei 5 ani prin inovaţii­le aduse se ridică la suma de 1.141.922 lei. O mare parte din succesele pe care le-am obţinut se datoresc activităţii organizaţiei de bază. Prin munca politică susţinută desfăşurată de către aceasta, muncitorii au înţeles însemnăta­tea şcolilor de calificare şi a ce­lorlalte forme de învăţămînt ca­re au funcţionat în cadrul între­prinderii noastre, la care a par­ticipat cu regularitate un mare număr de muncitori. De un mare ajutor ne-au fost şi conferinţele tehnice ţinute în fiecare lună de cercul A.S.I.T. Aici ni s-au ară­tat şi demonstrat avantajele pe care le prezintă aplicarea diferi­telor metode sovietice de muncă. Ca urmare, un număr de 250 de muncitori aplică azi cu succes metodele sovietice Bugacev, Ko­­tlear, Nazarov, Voroşin, etc. ob­­ţinînd realizări de seamă în pro­ducţie. NAGY IOSIF, maistru la Atelierele prin­cipale de reparaţii auto din Tg. Mureş « LAPRASIT Soarele abia se înălţase pe cer cînd colectiviştii din Nazna au început să împînzeascâ cîmpul. Unii au ieşit la răritul şi prăşitul sfeclei de zahăr, alţii la floarea soarelui sau in grădina de legume. M-am îndreptat spre locul din „Că­­prină“, unde se prăşea pentru a doua oară floarea soarelui cu prăşitoarele trase de cai. I-am întîlnit aici pe co­lectiviştii Carol Crişan şi Lazar Dre­­ghici, pe Petru Moldovan şi Vasile Al­masan, lucrînd cite doi la o prăşitoare. Tocmai atunci au oprit puţin caii să se mai odihnească, iar ei şi-au aprins cîte o ţigară. Numai în cîteva ore au reuşit să prăşească peste 2,50 ha cu floarea soarelui. „Merge tare cu spor, cu prăşitoarea — mi-au spus ei. Pînă acum­ cu prăşi­toarele trase de cai am prăşit cu toţii denţii 24 ha cu porumb, 6 ha cu car­tofi şi o să terminăm azi sau mîine şi praşila II-a la floarea soarelui“. In urma lor au şi început să prăşească printre floarea soarelui colectivistul loan Duca cu soţia sa. Ceva mai la vale, dincolo de terenul sportiv, pe o suprafaţă de 6 ha se întind culturile de sfeclă de zahăr, împînzite de colectiviştii din brigada T-a. Unii făceau răritul, alţii prăşeau in urma lor. Aici l-am întîlnit pe Simion Moldo­van şi familia sa, care anul trecut au efectuat peste 800 zile-muncă. Intre­­bîndu-l dacă anul acesta o să reuşească să execute atitea zile, s-a oprit in loc, şi-a dat pălăria mai pe ceafă, s-a re­zemat în coada sapei şi mi-a spus : „Cred că o să facem mai multe, doar e spre folosul nostru. Unde am fi putut ciştiga 1.100 kg grîu, 4.700 kg porumb, 2.200 kg fin, 102 kg zahăr şi altele? Nicăieri în afara gospodăriei colective. Ba mai mult, de cînd suntem­ în gospodă­rie, datorită muncii noastre şi împrumu­tului acordat de stat, am reuşit să ne clădim o casă în satul nou, în care ne-am şi mutat“. Şi pe locul de la „rît", unde lucrează brigada ll-a la rănitul şi prăşitul sfe­clei erau mulţi colectivişti. Printre ei se aflau Petru Pop şi Ioan Orza cu fam­i­­liile lor. Era tocmai ora prînzului. Co­lectiviştii au început să-şi scoată din traiste şi coşuri, mîncarea adusă de acasă, aş­tem­în­du-o pe o faţă albă. La unii li se aducea hrana pregătită de către o fată mai răsărită de acasă. Trecînd pîrîul ritului, m-am îndreptat spre gospodăria agricolă colectivă din Pănet. Era cu adevărat o zi dogoritoare de vară. La sediul gospodăriei, în marginea satului, doar de la fierărie se mai au­zea cite o lovitură de ciocan, iar paz­nicul, care și el își căutase un loc la umbră, alunga un câine care i se tolă­nise la picioare. Pe-aici nu am zăbovit prea mult. M-am îndreptat spre locul unde mi s-a spus că lucrează tracto­ristul Alexandru Nemeş. L-am găsit curăţindu-şi tractorul K­D.P. 35. Cu zîmbetul pe buze mi-a povestit cum, aju­tat de agronomul de sector Traian Ga­bor, şi-a aranjat cultivatorul C.U.T. 21 şi în numai 2 zile a reuşit să prăşească peste 20 ha semănate cu porumb pe locurile de la „Kertmegye“ şi „Felso­­fünye!“. Acum se pregăteşte să plece la gospodăria agricolă colectivă din Cuiejd. împreună ne-am îndreptat apoi spre locul unde a executat lucrarea. Intr-adevăr, făcuse muncă de calitate. Colectiviştilor le-a rămas de prăşit doar printre plante, lucrarea pe care o pot face socotind la hectar doar 4 oa­meni într-o zi. In cazul cînd trebuia prăşit în întregime cu sapa, manual, ar fi fost necesari 20 oameni într-o zi la un hectar. In drept,r îdu-m­ă spre locul de la „Szalonásút“, cultivat cu sfeclă de zahăr, în faţă mi s-a deschis o prive­lişte minunată. Peste 100 de colecti­vişti de toate vîrstele lucrau la rănitul şi prăşitul sfeclei de zahăr, care crescuse de toată frumuseţea. Intrai în vorbă cu colectiviştii. De la unul la altul, am ajuns la colectivistul Iosif Kenyeres, care, după cum am aflat din discuţie, e şeful echipei a III-a din brigada a ll-a. Echipa sa e în întrecere cu echipa a IV-a din aceeaşi brigadă, pe care a cam lăsat-o în urmă. Fără să întrerupă rănitul sfeclei, a început să-mi poves­tească cum au pregătit ei terenul, cum au transportat bălegar de grajd pe toată suprafaţa cultivată acum cu sfeclă de zahăr şi cum, pe lingă aceasta i-au mai administrat de două ori şi îngrăşă­minte artificiale. „Toate acestea au făcut să avem acum o cultură de sfeclă cum o vedeţi. Acum facem şi prăşitul al doilea. Pînă nu se cere terminăm şi pra­şila a 3-a, iar după secere facem ultima praşilă, a 4-a. Fiecare echipă răspunde de lucrarea pe care o execută. Cred că echipa mea o să scoată cea mai mare producţie. Noi lucrăm locul, nu glumă, dar îi şi cerem la urmă“. Tot el mi-a spus că pe lîngă cele 20 ha prăşite m­e­­­­canic cu tractorul ei au mai prăşit cu prăşitoarele trase de cai 12 ha cu po­rumb, 3 ha cu floarea soarelui şi altele. De-acum praşila l-a e aproape pe termi­nate, iar la unele culturi am început chiar şi praşila I l-a. El mi-a povestit cum zilnic, la ora prînzului, citeşte articole din presa centrală şi locală, din care află cum muncesc alte gospodării agricole co­lective. După părerea lui, toţi şefii de echipe ar trebui să facă acest lucru. Din cînd în cînd, grupuri de colecti­vişti care terminau parcelele lor de pră­şit, îşi strîngeau lucrurile şi se îndrep­tau, unii la alte culturi la prăşit, alţii, cu copii mai mici, spre casă. Despărţindu-mă de tovarăşul Kenye­res m-am îndreptat spre locul unde lucra brigada l­a, să o întrlnesc pe şefa de echipă Iolanda Szabó. Dar n-am gă­sit-o, ea prăşea în altă parte. Echipa sa terminase înaintea tuturora prăşitul al 2-lea la sfecla de zahăr. Cînd am părăsit tarlalele gospodăriei agricole colective, soarele asfinţise deja. O ceaţă uşoară învăluia dealurile, iar undeva de după deal se auzeau tă­­lăngile unei turme de oi. Liniştea se­rii se lăsa încet, cînd oamenii, după o zi rodnică de muncă, se îndreptau spre odihna binemeritată, R. Cimperiu. 15 iunie 1955 Un eveniment artistic deosebit . Ansamblul de cîntece şi dansuri al Forţelor Armate ale R.P.R., sub conducerea dirijorului Dinu Stelian, — căruia în urma muncii sale neobosite şi rodnice pe tărîm componis­tic şi interpretativ i s-a conferit înaltul titlu de Artist emerit al R.P.R­, fiind şi Laureat al Premiului de Stat , a pre­zentat duminică 12 iunie, pe terenul sportiv al Grupului şco­lar tehnic agricol din Tg. Mureş, un program artistic deose­bit de bogat şi tot pe atit de variat, într-o interpretare care a stîrnit admiraţia unanimă a marelui număr de spectatori. Ansamblul s-a prezentat ca un colectiv artistic extrem de omogen, ce a uimit prin perfecta unitate a interpretării, ritmicitate desăvirşită şi muzicalitate. Conducerea artistică a dirijorului Dinu Stelian a reuşit să cucerească dintru în­ceput simpatia şi admiraţia auditoriului. Stilul de interpre­tare al dirijorului s-a caracterizat prin sobrietate, profunzi­mea tratării, şi totodată prin uşurinţă şi fineţe dezinvoltă. Latura cea mai caracteristică a dirijorului este însă pute­rea sa de plasticizare. Cu aceeaşi siguranţă şi sensibilitate a redat muzică populară romînească, cîntece ostăşeşti cit şi cintece ale popoarelor sovietice, cehoslovac, maghiar, bulgar şi cu aceeaşi perfect­itudine a condus corul din opera „Emani'' de Verdi. Punctele cele mai demne de relevat din program, da­­torită frumoasei interpretări, sînt corurile: „Partidul ne conduce", „Tanţul, tanţul" cîntec cehoslovac şi suita de dansuri ale popoarelor sovietice „Marea familie". Dintre solişti s-a rem­arcat Alexandru Paveliu, înzes­trat cu o voce de mare purit­ate de bariton, care şi-a format o dicţiune deosebită, astfel incit fiecare cuvint poate fi per­ceput cu claritate de public; el a supus vocea sa expresiei, nefolosindu-se de ea de dragul unor efecte exterioare. Aproape de acelaşi succes s-au bucurat şi restul soliştilor: Constantin Grigorescu, Gheorghe Szilágyi, Nicolae Trofim­, Ecaterina Carp, Sofia Mistor și Ion Mariae.

Next