Steaua Roşie, iunie 1955 (Anul 4, nr. 286-294)
1955-06-15 / nr. 290
2 Cum am îndeplinit sarcinile cincinalului In bătălia pentru realizarea primului nostru plan cincinal, o serie de întreprinderi din Regiunea Autonomă Maghiară au luat-o înaintea timpului. Eie au raportat cu mindrie partidului că sarcinile stabilite pentru cei 5 ani au fost deja realizate. Colectivele care au îndeplinit deja cincinalul, dovedind că au înţeles pe deplin sarcinile trasate de partid şi guvern în vederea ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii, sunt demne de toată cinstea şi lauda. In cursul celor aproape 5 ani, ele au dobindit o vastă experienţă in domenul producţiei. Pentru a reda experienţa ciştigata de ele şi celorlalte întreprinderi din regiune, ne propunem să tratăm in coloanele ziarului nostru metodele pe care le-au folosit cu scopul ca ele să fie generalizate şi aplicate, să constituie pirghii prin mijlocirea cărora sa se poată obţine noi succese pe ţărimul creşterii necontenite a producţiei şi productivităţii muncii şi al reducerii preţului de cost al producţiei. Metodele de muncă şi experienţa acestor colective trebuie să fie un exemplu demn de urmat pentru acele întreprinderi care sunt în curs de a-și realiza plănul ce le revine din cincinal, sau care din diferite motive au rămas in urmă. STEAUA ROȘIE Prin măsuri tehnico-organizatorice la ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost Răspunzînd chemării partidului şi guvernului întreprinderea noastră de industrializare a lemnului a pornit cu un avînt sporit la lupta pentru realizarea planului cincinal înainte de termen. Lupta noastră n-a fost zadarnica. Ea şi-a atins felul. In ziua de 25 aprilie, planul global de producţie pe întregul cincinal a fost îndeplinit. Ce măsuri concrete am luat noi în vederea ridicării continue a productivităţii muncii şi a reducerii preţului de cost, pentru realizarea înainte de termen a sarcinilor planului cincinal? In primul rinel, am căutat să ne organizăm munca în aşa fel ca să asigurăm o producţie ritmică, fără stagnări. Un real ajutor am primit din partea întreprinderii forestiere pentru exploatare şi transport din Sovata, care ne-a asigurat aprovizionarea ritmică cu materii prime. Printre factorii de bază ai reușitei noastre se numără și măsurile tehnico-organizatorice luate de către conducerea întreprinderii. Astfel, pentru o mai bună prelucrare a cherestelei, în hala gaterelor a fost instalat încă un ferăstrău pendulă. Printr-o modificare adusă ferăstraelor electrice Vacopp, am trecut la folosirea lanţurilor tăietoare fabricate în ţara noastră, reuşind în acest fel să eliminăm greutăţile provocate de neprimirea la timp a lanţurilor din import. Această modificare a făcut posibilă o creştere a productivităţii muncii la depozitul de buşteni de 25 la sută. Prin montarea unui ferăstrău pendulă în şopronul de sortare, am realizat o economie de 19 m. curele. In vederea uşurării efortului fizic al muncitorilor, am amenajat la pendule podea capre cu role, pentru înaintarea materialului, mărind prin aceasta productivitatea muncii cu 9 la sută. Pentru asigurarea unei desfăşurări ritmice a procesului tehnologic de fabricaţie, am luat măsuri de eliminare a lipsurilor sau a deficienţelor existente la diferite faze de lucru. Datorită proastei organizări a muncii ce exista în depozitul de cherestea, locaţiile se ţineau lanţ. In ultimii doi ani am eliminat însă complet plata locaţiilor- In scopul îmbunătăţirii continue a calităţii produselor toate standardele privind ramura noastră de activitate sunt prelucrate în faţa muncitorilor. Muncitorii calificaţi şi tehnicienii au fost supuşi unui examen cu privire la cunoaşterea STAS-urilor precum şi a prescripţiunilor protecţiei muncii! Datorită acestor măsuri numai în trimestrul I a.c., numărul accidentelor a fost redus cu 20 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. O atenţie deosebită a fost acordată şi organizării întrecerii socialiste, care a cuprins 93 la sută din totalul muncitorilor. Numărul diferitelor brigăzi a crescut, de la 32 în 1953, la 40 în 1955. Ele au adus un mare aport la realizarea şi depăşirea planului producţiei globale. Cele mai frumoase realizări le-am obţinut în cursul trimestrului I din acest an. Pe acest trimestru planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 130,50 la sută, iar cel al producţiei marfă a fost depăşit cu 16,28 la sută. Productivitatea muncii, care era de altfel unul din obiectivele principale pe care le-am urmărit, a crescut în acest trimestru cu 38,15 la sută. Aplicînd in practică Hotărîrile Plenarei lărgite a C.C al P.M.R. din 19—20 august 1953, o deosebită atenţie am acordat acţiunii de valorificare a deşeurilor. Numai în primul trimestru am dat produse de larg consum în valoare de 50.156 lei. Indicii de utilizare a gaterelor au fost realizaţi în procent de 117 la sută, iar prin folosirea raţională a materiei prime am obţinut o reducere de 0,4 la sută a consumului specific la buşteni de fag pentru cherestea, ceea ce reprezintă o economie de buşteni pe trimestrul I de 60 m.c. Realizarea tuturoracestor indici a făcut posibilă în acelaşi,timp reducerea preţului de cost cu 6,28 la sută, faţă de 1,55 la sută la cit ne-am angajat. Datorită rezultatelor frumoase pe care le-am obținut în primul trimestru al anului în curs, la data de 3 iunie 1955 întreprinderea noastră a primit din partea Trustului de Industrializare a Lemnului Miercurea Ciuc și a C.R.S. lemnforestier din Regiunea Autonomă Maghiară „Steagul roşu de unitate fruntaşă“. DIONISIE FABIAN. Şeful U.L. Sovata Metode bune de organizare a muncii Printre factorii cei mai de seama care au contribuit la realizarea pînă la 26 aprilie 1955 a planului cincinal la Atelierele principale de reparaţii auto din Tg. Mureş, este în primul rînd buna organizare a muncii. La secţia de motoare pe care o conduc, de pildă, încă din primul an al cincinalului am căutat să repartizăm pe fiecare muncitor la lucrări corespunzătoare capacităţii lui, pentru a putea astfel să producă cît mai mult şi mai uşor. Pentru a dispune de cadre bine pregătite s-au organizat diferite cursuri şi şcoli de calificare. Incepîrnd din anul 1951 numai la secţia motoare am reuşit să calificăm 60 de muncitori în diferite meşteşuguri, iar pe întregul atelier am calificat la locul de muncă 280 de muncitori. Obiectivul principal pe care l-am urmărit a fost îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie al Atelierelor. Am avut grijă să asigurăm încontinuu locurile de muncă cu materie primă, cu materialele şi piesele de schimb necesare procesului de producţie. in acest fel, tot timpul, continuitatea producţiei a fost asigurată. Planul de producţie a fost defalcat pe secţii, brigăzi, echipe, om şi maşini. înainte de începerea lucrului discutam zilnic cu şefii de brigăzi şi echipe lucrările ce le aveam de efectuat în ziua respectivă. Sarcinile defalcate pe fiecare om în parte erau urmărite pe un grafic situat în atelier la loc vizibil. Astfel, fiecare muncitor ştia întotdeauna cum stă cu producţia şi ce mai are de făcut. Un rol hotărîtor în realizarea planului cincinal l-a avut întrecerea socialistă- 96 la sută din totalul muncitorilor noştri se află în prezent în întrecere. Numărul brigăzilor de producţie a crescut de la 8, cîte erau în 1953, la 13. In vederea asigurării unei producţii ritmice şi pentru a realiza planul de producţie, am organizat munca în semibandă. Prin acest procedeu se obţine în fiecare lună o creştere a productivităţii muncii de 50 la sută. Din primul an al cincinalului şi pînă în prezent, productivitatea muncii pe atelier a crescut în medie cu 230 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 28 la sută. Producţia întregului atelier este în prezent de 3 ori mai mare decît cea din 1952, iar valoarea economiilor pe care le-am obţinut în cei 5 ani prin inovaţiile aduse se ridică la suma de 1.141.922 lei. O mare parte din succesele pe care le-am obţinut se datoresc activităţii organizaţiei de bază. Prin munca politică susţinută desfăşurată de către aceasta, muncitorii au înţeles însemnătatea şcolilor de calificare şi a celorlalte forme de învăţămînt care au funcţionat în cadrul întreprinderii noastre, la care a participat cu regularitate un mare număr de muncitori. De un mare ajutor ne-au fost şi conferinţele tehnice ţinute în fiecare lună de cercul A.S.I.T. Aici ni s-au arătat şi demonstrat avantajele pe care le prezintă aplicarea diferitelor metode sovietice de muncă. Ca urmare, un număr de 250 de muncitori aplică azi cu succes metodele sovietice Bugacev, Kotlear, Nazarov, Voroşin, etc. obţinînd realizări de seamă în producţie. NAGY IOSIF, maistru la Atelierele principale de reparaţii auto din Tg. Mureş « LAPRASIT Soarele abia se înălţase pe cer cînd colectiviştii din Nazna au început să împînzeascâ cîmpul. Unii au ieşit la răritul şi prăşitul sfeclei de zahăr, alţii la floarea soarelui sau in grădina de legume. M-am îndreptat spre locul din „Căprină“, unde se prăşea pentru a doua oară floarea soarelui cu prăşitoarele trase de cai. I-am întîlnit aici pe colectiviştii Carol Crişan şi Lazar Dreghici, pe Petru Moldovan şi Vasile Almasan, lucrînd cite doi la o prăşitoare. Tocmai atunci au oprit puţin caii să se mai odihnească, iar ei şi-au aprins cîte o ţigară. Numai în cîteva ore au reuşit să prăşească peste 2,50 ha cu floarea soarelui. „Merge tare cu spor, cu prăşitoarea — mi-au spus ei. Pînă acum cu prăşitoarele trase de cai am prăşit cu toţii denţii 24 ha cu porumb, 6 ha cu cartofi şi o să terminăm azi sau mîine şi praşila II-a la floarea soarelui“. In urma lor au şi început să prăşească printre floarea soarelui colectivistul loan Duca cu soţia sa. Ceva mai la vale, dincolo de terenul sportiv, pe o suprafaţă de 6 ha se întind culturile de sfeclă de zahăr, împînzite de colectiviştii din brigada T-a. Unii făceau răritul, alţii prăşeau in urma lor. Aici l-am întîlnit pe Simion Moldovan şi familia sa, care anul trecut au efectuat peste 800 zile-muncă. Intrebîndu-l dacă anul acesta o să reuşească să execute atitea zile, s-a oprit in loc, şi-a dat pălăria mai pe ceafă, s-a rezemat în coada sapei şi mi-a spus : „Cred că o să facem mai multe, doar e spre folosul nostru. Unde am fi putut ciştiga 1.100 kg grîu, 4.700 kg porumb, 2.200 kg fin, 102 kg zahăr şi altele? Nicăieri în afara gospodăriei colective. Ba mai mult, de cînd suntem în gospodărie, datorită muncii noastre şi împrumutului acordat de stat, am reuşit să ne clădim o casă în satul nou, în care ne-am şi mutat“. Şi pe locul de la „rît", unde lucrează brigada ll-a la rănitul şi prăşitul sfeclei erau mulţi colectivişti. Printre ei se aflau Petru Pop şi Ioan Orza cu familiile lor. Era tocmai ora prînzului. Colectiviştii au început să-şi scoată din traiste şi coşuri, mîncarea adusă de acasă, aştemîndu-o pe o faţă albă. La unii li se aducea hrana pregătită de către o fată mai răsărită de acasă. Trecînd pîrîul ritului, m-am îndreptat spre gospodăria agricolă colectivă din Pănet. Era cu adevărat o zi dogoritoare de vară. La sediul gospodăriei, în marginea satului, doar de la fierărie se mai auzea cite o lovitură de ciocan, iar paznicul, care și el își căutase un loc la umbră, alunga un câine care i se tolănise la picioare. Pe-aici nu am zăbovit prea mult. M-am îndreptat spre locul unde mi s-a spus că lucrează tractoristul Alexandru Nemeş. L-am găsit curăţindu-şi tractorul KD.P. 35. Cu zîmbetul pe buze mi-a povestit cum, ajutat de agronomul de sector Traian Gabor, şi-a aranjat cultivatorul C.U.T. 21 şi în numai 2 zile a reuşit să prăşească peste 20 ha semănate cu porumb pe locurile de la „Kertmegye“ şi „Felsofünye!“. Acum se pregăteşte să plece la gospodăria agricolă colectivă din Cuiejd. împreună ne-am îndreptat apoi spre locul unde a executat lucrarea. Intr-adevăr, făcuse muncă de calitate. Colectiviştilor le-a rămas de prăşit doar printre plante, lucrarea pe care o pot face socotind la hectar doar 4 oameni într-o zi. In cazul cînd trebuia prăşit în întregime cu sapa, manual, ar fi fost necesari 20 oameni într-o zi la un hectar. In drept,r îdu-mă spre locul de la „Szalonásút“, cultivat cu sfeclă de zahăr, în faţă mi s-a deschis o privelişte minunată. Peste 100 de colectivişti de toate vîrstele lucrau la rănitul şi prăşitul sfeclei de zahăr, care crescuse de toată frumuseţea. Intrai în vorbă cu colectiviştii. De la unul la altul, am ajuns la colectivistul Iosif Kenyeres, care, după cum am aflat din discuţie, e şeful echipei a III-a din brigada a ll-a. Echipa sa e în întrecere cu echipa a IV-a din aceeaşi brigadă, pe care a cam lăsat-o în urmă. Fără să întrerupă rănitul sfeclei, a început să-mi povestească cum au pregătit ei terenul, cum au transportat bălegar de grajd pe toată suprafaţa cultivată acum cu sfeclă de zahăr şi cum, pe lingă aceasta i-au mai administrat de două ori şi îngrăşăminte artificiale. „Toate acestea au făcut să avem acum o cultură de sfeclă cum o vedeţi. Acum facem şi prăşitul al doilea. Pînă nu se cere terminăm şi praşila a 3-a, iar după secere facem ultima praşilă, a 4-a. Fiecare echipă răspunde de lucrarea pe care o execută. Cred că echipa mea o să scoată cea mai mare producţie. Noi lucrăm locul, nu glumă, dar îi şi cerem la urmă“. Tot el mi-a spus că pe lîngă cele 20 ha prăşite mecanic cu tractorul ei au mai prăşit cu prăşitoarele trase de cai 12 ha cu porumb, 3 ha cu floarea soarelui şi altele. De-acum praşila l-a e aproape pe terminate, iar la unele culturi am început chiar şi praşila I l-a. El mi-a povestit cum zilnic, la ora prînzului, citeşte articole din presa centrală şi locală, din care află cum muncesc alte gospodării agricole colective. După părerea lui, toţi şefii de echipe ar trebui să facă acest lucru. Din cînd în cînd, grupuri de colectivişti care terminau parcelele lor de prăşit, îşi strîngeau lucrurile şi se îndreptau, unii la alte culturi la prăşit, alţii, cu copii mai mici, spre casă. Despărţindu-mă de tovarăşul Kenyeres m-am îndreptat spre locul unde lucra brigada la, să o întrlnesc pe şefa de echipă Iolanda Szabó. Dar n-am găsit-o, ea prăşea în altă parte. Echipa sa terminase înaintea tuturora prăşitul al 2-lea la sfecla de zahăr. Cînd am părăsit tarlalele gospodăriei agricole colective, soarele asfinţise deja. O ceaţă uşoară învăluia dealurile, iar undeva de după deal se auzeau tălăngile unei turme de oi. Liniştea serii se lăsa încet, cînd oamenii, după o zi rodnică de muncă, se îndreptau spre odihna binemeritată, R. Cimperiu. 15 iunie 1955 Un eveniment artistic deosebit . Ansamblul de cîntece şi dansuri al Forţelor Armate ale R.P.R., sub conducerea dirijorului Dinu Stelian, — căruia în urma muncii sale neobosite şi rodnice pe tărîm componistic şi interpretativ i s-a conferit înaltul titlu de Artist emerit al R.P.R, fiind şi Laureat al Premiului de Stat , a prezentat duminică 12 iunie, pe terenul sportiv al Grupului şcolar tehnic agricol din Tg. Mureş, un program artistic deosebit de bogat şi tot pe atit de variat, într-o interpretare care a stîrnit admiraţia unanimă a marelui număr de spectatori. Ansamblul s-a prezentat ca un colectiv artistic extrem de omogen, ce a uimit prin perfecta unitate a interpretării, ritmicitate desăvirşită şi muzicalitate. Conducerea artistică a dirijorului Dinu Stelian a reuşit să cucerească dintru început simpatia şi admiraţia auditoriului. Stilul de interpretare al dirijorului s-a caracterizat prin sobrietate, profunzimea tratării, şi totodată prin uşurinţă şi fineţe dezinvoltă. Latura cea mai caracteristică a dirijorului este însă puterea sa de plasticizare. Cu aceeaşi siguranţă şi sensibilitate a redat muzică populară romînească, cîntece ostăşeşti cit şi cintece ale popoarelor sovietice, cehoslovac, maghiar, bulgar şi cu aceeaşi perfectitudine a condus corul din opera „Emani'' de Verdi. Punctele cele mai demne de relevat din program, datorită frumoasei interpretări, sînt corurile: „Partidul ne conduce", „Tanţul, tanţul" cîntec cehoslovac şi suita de dansuri ale popoarelor sovietice „Marea familie". Dintre solişti s-a remarcat Alexandru Paveliu, înzestrat cu o voce de mare puritate de bariton, care şi-a format o dicţiune deosebită, astfel incit fiecare cuvint poate fi perceput cu claritate de public; el a supus vocea sa expresiei, nefolosindu-se de ea de dragul unor efecte exterioare. Aproape de acelaşi succes s-au bucurat şi restul soliştilor: Constantin Grigorescu, Gheorghe Szilágyi, Nicolae Trofim, Ecaterina Carp, Sofia Mistor și Ion Mariae.