Steaua Roşie, noiembrie 1956 (Anul 5, nr. 439-446)

1956-11-07 / nr. 440

2 STEAUA ROȘIE 7 noiembrie, 1956 Oamenii muncii saluta cu cându­ra formarea noului guvern revoluţionar muncitoresc-taranesc din Ungaria Oamenii muncii din Regiunea Autonomă Maghiară au aflat cu ma­re bucurie din emisiunile posturilor de radio şi din ediţiile speciale ale ziarelor, vestea formării noului guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria. In mitingurile ce au avut loc, luni, 5 noiembrie, în fabrici şi uzine, ei au salutat cu căldură forma­rea noului guvern maghiar, continuînd în acelaşi timp să înfiereze acţiunil­e criminale ale hoardelor contrarevo­­luţionare. _________________________________ Declaraţia muncitorilor feroviari Forţele cele mai întunecate ale reacţiunii maghiare au voit să rea­ducă pe spinarea poporului maghiar jugul bancherilor, moşierilor şi fabri­canţilor, prin lansarea lozincii înşe­lătoare, că vor o societate fără clase şi unitate naţională. Au hotărît des­păgubirea bancherilor şi fabricanţi­lor, restituirea moşiilor clerului şi chiaburilor, libertate deplină tuturor partidelor burgheze. Acesta a fost scopul lor. Au dezlănţuit o mîrşavă propa­gandă antisovietică, au pornit o campanie plină de calomnii împotri­va marei ţări socialiste, Uniunea Sovietică. Călăii fascişti au doborît simbolul cel mai scump al­ clasei muncitoare, simbolul fericirii, steaua cu cinci col­ţuri, care vesteşte viitorul fericit al oamenilor muncii de pretutindeni. Străzile Budapestei sunt udate de sîngele celor mai cinstiţi şi devotaţi muncitori. Bande criminale formate din nyila­­şişti şi jandarmi cu pene de cocoş au măcelărit în mod bestial pe cei mai buni fii ai clasei muncitoare. Au a­­sasinat mişeleşte vechi comunişti ca Mező Imre, secretarul Comitetu­lui orăşenesc de partid de la Buda­pesta, pe tovarăşul Kalamah­, vechi luptător din Uzinele Csepel, Sziklai János, directorul muzeului militar şi încă alţii, dintre care mulţi au luptat vitejeşte împotriva teroarei contrare­voluţionare a lui Horthy, încă în 1919. Fasciştii şi nyilaşiştii au ucis, distrus şi­ au jefuit,­ urmînd să nimi­cească cuceririle regimului democrat popular. Noi am învăţat multe din aceste evenimente. In aceste zile tragice reapare în faţa noastră­­trecutul istoric. Noi ce­feriştii am trăit ,­şi,în 4®a, nupertă crimele forţelor mârşave ale fascis­mului. In timp ce burghezia agita oa­menii muncii romîni şi maghiari unul împotriva celuilalt, i-a împins în cea mai neagră mizerie. Mii de muncitori au devenit şomeri. Unii au fost a­­­runcaţi pe stradă pentru activitatea lor desfăşurată în mişcarea, muncito­rească, iar alţii sub pretext că nu cunosc limba statului. Partidul Comunist Român a fost singura forţă care şi-a ridicat glasul împotriva mîrşăviilor regimului bur­­ghezo-moşieresc. Mulţi comunişti ce­ferişti şi-au sacrificat viaţa pentru a asigura un trai mai bun oamenilor muncii. Niciodată nu vom uita pe eroii de la Griviţa, care şi-au vărsat sîngele pentru doborîrea fascismului şi pentru pîine. Nu vom uita niciodată acest trecut trist care s-a încheiat în septembrie 1944, cînd eroicele trupe sovietice eli­beratoare au apărut pe străzile ora­şului nostru şi au alungat hoardele hitleristo-horthyste. După retragerea fasciştilor au ră­mas ruine, linii ferate avariate, gări aruncate în aer, poduri distruse etc. Se auzeau încă bubuiturile tunuri­lor cînd muncitorii neţinund seama de greutăţi şi fără odihnă au început munca de reconstruire, la care au luat parte umăr la umăr tineri şi bă­­trîni, muncitori şi funcţionari. Sacri­ficiul adus de muncitori nu a cunos­cut margini, făcînd posibil ca în de­cembrie 1944 să se asigure reluarea, circulaţiei, iar în ianuarie 1945 să ne integrăm în circulaţia ţării noas­tre. Această muncă conştientă de con­strucţie caracterizează şi în prezent activitatea muncitorilor ceferişti, care duc o luptă dîrză pentru a înlătura greutăţile şi pentru modernizarea in­stalaţiilor de cale ferată. O îmbunătăţire în munca personal­­ului C.F.R. a constituit cunoaşterea şi aplicarea metodelor de muncă a fe­roviarilor sovietici. Ca urmare, s-a putut ajunge la îmbunătăţirea parcu­lui de locomotive şi vagoane, la spori­rea tonajului pe tren, la menţinerea în bunei condiţiunii­­a liniilor ferate. S* V V-'' . /.SgK f Lupta grea dusă de personalul C.F.R. din exploa­tare a asigurat o cir­culaţie rapidă a vagoanelor, reuşind să reducă rulajul vagoanelor la 1,32. Au reuşit ca în luna octombrie să de­păşească planul cu 8 la sută, ceea ce înseamnă o economie de 24.000 ore/vag, respectiv 14 garnituri a 50 de vagoa­ne. Sîntem conştienţi de faptul că a­­ceastă muncă de construcţie o condu­ce P­MR, avangarda revoluţionară a clasei muncitoare. In jurul acestui partid ne strîngem mai uniţi ca oricînd, deoarece acesta este singurul partid care dovedeşte prin fapte că apără interesele tuturor muncitorilor, fără deosebire de naţio­nalitate. Noi ştim că muncitorii feroviari din Ungaria au obţinut rezultate tot atît de frumoase, sub conducerea Partidu­lui celor ce muncesc din Ungaria. Pentru aceasta sîntem alături de ei în aceste zile grele. Sîntem bucuroşi că, s-a constituit guvernul revoluţio­nar al muncitorilor şi ţăranilor, care cu ajutorul trupelor sovietice frăţeşti a început lichidarea forţelor contra­revoluţionare şi sîntem siguri că în scurt timp se va restabili ordinea şi se va curăţa ţara de bandele fasciste, întregul lagăr socialist, în frunte cu U.R.S.S., este alături de oamenii muncii din Ungaria, care luptă eroic pentru apărairea cuceririlor lor revo­luţionare. Tragicele evenimente din Ungaria ne determină pe noi, muncitorii fero­viari din Tîrgu-Mureş, să ne strîngem rîndurile, să fim mai conştienţi şi mai vigilenţi. Să stăm strînşi uniţi alături de iubitul nostru partid, Partidul Muncitoresc Român, şi să lovim fără cruţare pe toţi aceia care îndrăznesc să ne împiedice în munca noast­ă constructivă. Sîntem convinşi că şi clasa munci­toare maghiară va duce la victorie cauza sa dreaptă. Noi, muncitorii ceferişti din Tîrgu- Mureş, ne luăm angajamentul că prin întărirea vigilenţei şi prin ridicarea continuă a producţiei vom duce la îndeplinire Hotărîrile Partidului şi Guvernului nostru. La fabrica „Ludovic Minszki" s-au adunat sute de muncitori luînd ati­tudine în legătură cu situaţia din Ungaria. Aproape 20 de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari au luat cuvîntul, înfierînd mîrşava încercare de contrarevoluţie provocată de bandele huligane reacţionare, te­roarea fasciştilor hortişti a agenţilor imperialişti şi salutînd toto­ată cu înflăcărate cuvinte noul guvern revo­luţionar munci­toresc-ţărănesc, do­­rindu-i succese depline în restabi­lirea ordinei, apărarea­ puterii de­­mocrat-populare­­şi lichidarea totală a contrarevoluţiei. După ce tovară­şul Rácz Ferenc, secretarul comite­tului de întreprindere, a deschis mi­tingul, a luat cuvîntul, printre alţii, şi bătrînul muncitor Varga József. — Aş vrea ca simplele mele cu­vinte să fie auzite pretutindeni în lume, unde există muncitori şi tătari; să le strig tuturora că internaţionalis­mul proletar, ideile socialismului sunt invincibile. Degeaba au încercat trădătorii de toate soiurile, agenţii plătiţi ai im­perialismului, hortiştii şi fasciştii plini de ură, să distrugă puterea muncitorilor şi ţăranilor din Unga­ria. Degeaba au scos din lada de gunoi a istoriei politicieni şi partide reacţionare, antimuncitoreşti, clasa muncitoare din Ungaria n-a reluat munca sub guvernul trădător, ci cu arma în mînă a continuat să-şi apere cuceririle, regimul democrat-popular, fabricile şi uzinele, ogoarele unite, roade ale muncii ei comune. Salutăm din suflet noul guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, care, sîntem si­guri că va zdrobi împreună cu mun­citorimea organizată pe contrarevolu­ţionari şi fascişti, îi vor mătura pe toţi trădătorii din ţară. A mai luat cuvîntul scriitorul laureat al Premiului de Stat, Kovács György, membru al C.C. al P.M.R., inginerul Gran Manó, turnătorul Babos Fe­renc, strungarul Oană Constantin şi mulţi alţii care au salutat guvernul popular ungar, au vorbit despre nece­sitatea întăririi prieteniei de nezdrun­cinat a popoarelor din ţările de de­mocraţie populară şi eliberatoarea lor, Marea Uniune Sovietică. Vorbitorii au chemat la vigilenţă revoluţionară şi au exprimat dorinţa tuturor mun­citorilor de a strînge­ şi mai mult le­găturile în jurul Comitetului Central a­l partidului nostru, în jurul guver­nului, au exprimat hotărîrea oameni­lor muncii din Regiunea Autonomă Maghiară de a lupta cu şi mai multă conştiinţă pentru ridicarea producţiei, productivităţii muncii, reducerea pre­ţului de cost, căi sigure pentru ridi­­carea­ nivelului de trai al poporului muncitor. Apoi, întîmpinat de aplauzele parti­cipanţilor, a luat cuvîntul tovarăşul János Fazekas, secretar al C.C. al P.M.R. Vorbitorul a mulţumit în nu­me e C.C. al P.MR. dovezilor de ata­şament ale oamenilor muncii de la fa­brica „Ludovic Minszki". El a arătat că muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii din întreprinderea lor, ca, dealtfel din întregul oraş Tg. Mureş, Regiunea Autonomă Maghiară şi în­treaga noastră patrie, au înfierat mîr­­şavul atac al reacţiunii internaţionale, contrarevoluţionarilor şi fasciştilor din ţara vecină, Republica Populară Un­gară. Din cuvintele vorbitorilor, din aplauzele şi ovaţiile participanţilor, a reeşit ataşamentul profund faţă de re­gimul democrat-popular, faţă de par­tidul clasei muncitoare, a reeşit frăţia în muncă şi luptă a oamenilor mun­cii romîni şi maghiari din patria noas­tră, s-a conturat clar hotărîrea poporu­lui muncitor de a zdrobi orice încer­care a duşmanului de a lovi în pu­terea munci­torească-ţărănească din ţara noastră şi din orice ţară a lagă­rului socialist. S-a dovedit odată în plus solidaritatea pătrunsă de spiritul internaţionalismului proletar. Înainte de încheierea mitingului, participanţii au adoptat o declaraţie înflăcărată în care salută guvernul re­voluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria şi doresc succesul deplin a clarei muncitoare din ţara vecină în lupta sa pentru apărarea şi consolida­rea regimului democrat-popular. Mi­tingul a luat sfîrşit prin intonarea In­ternaţionalei şi îndelungatele ovaţii ale participanţilor la adresa Partidu­lui Muncitoresc Român şi pa­riei noastre comune, Republica Populară Romînă, pentru prietenie veşnică cu Uniunea Sovietică şi toate ţările socialiste. MUNCITORII, TEHNICIENII, INGINERII ŞI FUNCŢIONARII COMPLEXULUI C.F.R. DIN TG.MUREŞ Mitingul oamenilor muncii de la fabrica „Ludovic Minszki“ o toamnă. Poeţii multor neamuri şi-au închinat versurile­ lor acestui anotimp mohorît. Au scris despre co­pacii care-şi scutură frunzele îngăl­benite, de­pre culoarea rubinie a cîm­­pului, despre veselia culegătorilor de vii. S-a scris şi despre o toamnă, ca­re, cu tot mohorîtul ei, poate fi ase­muită cu cea mai frumoasă primăva­ră. E vorba de toamna anului 1917, primăvara omenirii. Norii plumburii ai contrarevoluţiei şi ai intervenţiei străine n-au putut acoperi soarele pri­măverii omenirii. Şi de atunci, acest soare străluceşte cu tărie crescîndă. Razele lui binefă­cătoare au trezit la lumină omenirea, au pătruns şi în satele noastre, tre­zind la viaţă nouă pe cei oropsiţi de veacuri. In fiecare an, in aceste zile, cînd pămtntul se dezbracă de veşt­­mîntul său verde, pretutindeni oame­nii muncii se pregătesc pentru sărbă­torirea marii aniversări, trec în revis­tă realizările, roadele bogate ale vie­ţii noi, ale cărui orizonturi s-au des­chis acum aproape 40 de ani. La noi, în satele noastre, efectul bi­nefăcător al razelor lui octombrie s-a făcut simţit numai după eliberarea patriei noastre de sub jugul cotropi­torilor fascişti de către armatele so­vietice, îndemnaţi de muncitorii con­duşi de partid, lucrătorii ogoarelor au luat în stăpînire pămîntul deţinut pe nedrept de baroni şi moşieri. Pămîn­tul este acum al celor ce-l muncesc. Trec anii. La îndemnul partidului, în ţara noastră iau fiinţă primele gos­podării agricole colective. Vestea are răsunet, peste tot, în satele regiunii noastre. In primăvara anului 1950 la Turia, Batoş, Acăţari, Ilieni, zeci de familii îşi unesc pămînturile, uneltele şi animalele în gospodării colective. Scurt timp după aceasta iau fiinţă al­te şi alte gospodării colective şi înto­vărăşiri pentru cultivarea laolaltă a pămîntului. Numărul lor creşte con­tinuu. Astăzi, cînd sărbătorim cea de-a 39-a aniversare a Marii Revoluţii So­cialiste din Octombrie, pe cuprinsul regiunii avem 125 gospodării colecti­ve şi 194 întovărăşiri agricole. Peste 17.700 familii intrate în aceste unităţi ale agriculturii socialiste lucrează cu mijloace noi, o suprafaţă de a­­proape 60.000 ha. Formarea primelor unităţi socialiste ale agriculturii marchează începutul transformării înfăţişării satelor. Case­le mici, cocioabele de nelocuit, oglin­da vieţii de mizerie din trecut a lu­crătorilor ogoarelor, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie. In satele Nicoleşti şi Ciba au apărut adevărate cartiere ale colectiviştilor. Nu este sat unde să nu se construiască case şi grajduri. Dar majoritatea construcţii­lor se înalţă în satele unde au luat fiinţă gospodării colective sau întovă­răşiri agricole. La Lueru s-au ridicat aproape 30 construcţii, la Curteni, Crăciuneşti şi Acăţari alt° şi alte zeci de construcţii înfăptuite de colec­tivişti din veniturile realizate prin munca în comun.­­La gospodăria co­lectivă din C­ovasna, avansul de 40 la sută a fost in acest an de 3,48 kg ce­reale pe fiecare zi-muncă, la Batoș, în cadrul avansului s-au repartizat un kg grîu, 1/2 kg struguri, 1 kg cartofi, 4 lei etc., la gospodăria colectivă din Tg. Secuiesc s-au repartizat ca avans 6,23 kg cereale etc ). S-ar putea vorbi mult şi despre dezvoltarea avutului obştesc al gos­­podăriilor colective. In regiunea noastră puţine gospodării sînt care n-au încă autocamion propriu Mutte din ele au cîte două autocamioane. Fondul de bază al gospodăriilor rolec­­tine a crescut în utimii 3 ani (1953— 1955) de la 43.695.025 lei la 71.390.413 lei. Transformarea socialistă a satului se oglindeşte şi în schimbarea felului de a munci pămîntul. Pe suprafeţe tot mai mari, plugurile­ sînt trase de trac­toare. Anul acesta, la multe gospo­dării colective s-a executat prăşitul mecanic, s-a aplicat pentru prima dată plivitul chimic. S.M.T.-urile con­tinuă să fie dotate cu maşini şi unelte noi. Numai în prima jumătate a anu­lui în curs, cele 8 S.M.T.-uri din re­giunea noastră au fost dotate cu 29 tractoare, 40 de pluguri de tractor şi diferit­e alte maşini agricole. Extinderea mecanizării muncilor a­­gricole are ca urmare creşterea con­stantă a producţiei agricole. Iată un exemplu în acest sens: In anul 1952, la gospodăria agricolă colectivă „8 Martie“ din Tg. Secuiesc producţia medie la grîu de primăvară a fost de 1.560 kg la ha. Cu un an mai tîrziu, recolta medie a ajuns la 2.099 kg/ha, şi aşa treptat, în anul 1956, recolta medie la acest produs a ajuns la 2.305 kg grîu la hectar, adică s-a realizat un spor de 745 kg grîu la fiecare hec­tar. Un alt exemplu: întovărăşirea a­­gricolă din Voivodeni (raionul Re­ghin), în anul 1953, recolta medie la grîu a întovărăşiţilor a fost de 1.750 kg la hectar. Iată cum a evoluat pro­ducţia : în 1954 — 1.818 kg la ha, în 1955 — 2.000 kg grîu la hectar iar in anul 1956 întovărăşiţii au obţinut 2.200 kg grîu la hectar, cu 400 kg mai mult decit producţia medie a celor cu gospodării individuale. Nu e deci de mirare dacă de la 17 familii cît a fost la formare numărul mem­brilor acestei întovărăşiri a crescut la 64 familii. Din cele arătate reiese clar că mo­dul de trai al celor ce lucrează pe ogoare s-a îmbunătăţit, că tot mai multe munci grele se execută meca­nic, că cei care şi-au unit pămîntu­rile şi lucrează împreună îşi făuresc o viaţă tot mai bună. Da­­n satele noastre se făureşte o viaţă nouă, îndemnul partidului nostru de a păşi cu încredere pe drumul ce du­ce spre belşug şi fericire, drumul agriculturii socialiste, este ascultat de tot mai multe familii de ţărani muncitori. Aproape nu este comună Uzina mobilă combină sovietică este una din cele mai perfecţionate maşini agricole care lucrează de acum şi pe ogoarele regiunii noastre.

Next