Steaua Roşie, noiembrie 1956 (Anul 5, nr. 439-446)
1956-11-07 / nr. 440
2 STEAUA ROȘIE 7 noiembrie, 1956 Oamenii muncii saluta cu cândura formarea noului guvern revoluţionar muncitoresc-taranesc din Ungaria Oamenii muncii din Regiunea Autonomă Maghiară au aflat cu mare bucurie din emisiunile posturilor de radio şi din ediţiile speciale ale ziarelor, vestea formării noului guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria. In mitingurile ce au avut loc, luni, 5 noiembrie, în fabrici şi uzine, ei au salutat cu căldură formarea noului guvern maghiar, continuînd în acelaşi timp să înfiereze acţiunile criminale ale hoardelor contrarevoluţionare. _________________________________ Declaraţia muncitorilor feroviari Forţele cele mai întunecate ale reacţiunii maghiare au voit să readucă pe spinarea poporului maghiar jugul bancherilor, moşierilor şi fabricanţilor, prin lansarea lozincii înşelătoare, că vor o societate fără clase şi unitate naţională. Au hotărît despăgubirea bancherilor şi fabricanţilor, restituirea moşiilor clerului şi chiaburilor, libertate deplină tuturor partidelor burgheze. Acesta a fost scopul lor. Au dezlănţuit o mîrşavă propagandă antisovietică, au pornit o campanie plină de calomnii împotriva marei ţări socialiste, Uniunea Sovietică. Călăii fascişti au doborît simbolul cel mai scump al clasei muncitoare, simbolul fericirii, steaua cu cinci colţuri, care vesteşte viitorul fericit al oamenilor muncii de pretutindeni. Străzile Budapestei sunt udate de sîngele celor mai cinstiţi şi devotaţi muncitori. Bande criminale formate din nyilaşişti şi jandarmi cu pene de cocoş au măcelărit în mod bestial pe cei mai buni fii ai clasei muncitoare. Au asasinat mişeleşte vechi comunişti ca Mező Imre, secretarul Comitetului orăşenesc de partid de la Budapesta, pe tovarăşul Kalamah, vechi luptător din Uzinele Csepel, Sziklai János, directorul muzeului militar şi încă alţii, dintre care mulţi au luptat vitejeşte împotriva teroarei contrarevoluţionare a lui Horthy, încă în 1919. Fasciştii şi nyilaşiştii au ucis, distrus şi au jefuit, urmînd să nimicească cuceririle regimului democrat popular. Noi am învăţat multe din aceste evenimente. In aceste zile tragice reapare în faţa noastrătrecutul istoric. Noi ceferiştii am trăit ,şi,în 4®a, nupertă crimele forţelor mârşave ale fascismului. In timp ce burghezia agita oamenii muncii romîni şi maghiari unul împotriva celuilalt, i-a împins în cea mai neagră mizerie. Mii de muncitori au devenit şomeri. Unii au fost aruncaţi pe stradă pentru activitatea lor desfăşurată în mişcarea, muncitorească, iar alţii sub pretext că nu cunosc limba statului. Partidul Comunist Român a fost singura forţă care şi-a ridicat glasul împotriva mîrşăviilor regimului burghezo-moşieresc. Mulţi comunişti ceferişti şi-au sacrificat viaţa pentru a asigura un trai mai bun oamenilor muncii. Niciodată nu vom uita pe eroii de la Griviţa, care şi-au vărsat sîngele pentru doborîrea fascismului şi pentru pîine. Nu vom uita niciodată acest trecut trist care s-a încheiat în septembrie 1944, cînd eroicele trupe sovietice eliberatoare au apărut pe străzile oraşului nostru şi au alungat hoardele hitleristo-horthyste. După retragerea fasciştilor au rămas ruine, linii ferate avariate, gări aruncate în aer, poduri distruse etc. Se auzeau încă bubuiturile tunurilor cînd muncitorii neţinund seama de greutăţi şi fără odihnă au început munca de reconstruire, la care au luat parte umăr la umăr tineri şi bătrîni, muncitori şi funcţionari. Sacrificiul adus de muncitori nu a cunoscut margini, făcînd posibil ca în decembrie 1944 să se asigure reluarea, circulaţiei, iar în ianuarie 1945 să ne integrăm în circulaţia ţării noastre. Această muncă conştientă de construcţie caracterizează şi în prezent activitatea muncitorilor ceferişti, care duc o luptă dîrză pentru a înlătura greutăţile şi pentru modernizarea instalaţiilor de cale ferată. O îmbunătăţire în munca personalului C.F.R. a constituit cunoaşterea şi aplicarea metodelor de muncă a feroviarilor sovietici. Ca urmare, s-a putut ajunge la îmbunătăţirea parcului de locomotive şi vagoane, la sporirea tonajului pe tren, la menţinerea în bunei condiţiuniia liniilor ferate. S* V V-'' . /.SgK f Lupta grea dusă de personalul C.F.R. din exploatare a asigurat o circulaţie rapidă a vagoanelor, reuşind să reducă rulajul vagoanelor la 1,32. Au reuşit ca în luna octombrie să depăşească planul cu 8 la sută, ceea ce înseamnă o economie de 24.000 ore/vag, respectiv 14 garnituri a 50 de vagoane. Sîntem conştienţi de faptul că această muncă de construcţie o conduce PMR, avangarda revoluţionară a clasei muncitoare. In jurul acestui partid ne strîngem mai uniţi ca oricînd, deoarece acesta este singurul partid care dovedeşte prin fapte că apără interesele tuturor muncitorilor, fără deosebire de naţionalitate. Noi ştim că muncitorii feroviari din Ungaria au obţinut rezultate tot atît de frumoase, sub conducerea Partidului celor ce muncesc din Ungaria. Pentru aceasta sîntem alături de ei în aceste zile grele. Sîntem bucuroşi că, s-a constituit guvernul revoluţionar al muncitorilor şi ţăranilor, care cu ajutorul trupelor sovietice frăţeşti a început lichidarea forţelor contrarevoluţionare şi sîntem siguri că în scurt timp se va restabili ordinea şi se va curăţa ţara de bandele fasciste, întregul lagăr socialist, în frunte cu U.R.S.S., este alături de oamenii muncii din Ungaria, care luptă eroic pentru apărairea cuceririlor lor revoluţionare. Tragicele evenimente din Ungaria ne determină pe noi, muncitorii feroviari din Tîrgu-Mureş, să ne strîngem rîndurile, să fim mai conştienţi şi mai vigilenţi. Să stăm strînşi uniţi alături de iubitul nostru partid, Partidul Muncitoresc Român, şi să lovim fără cruţare pe toţi aceia care îndrăznesc să ne împiedice în munca noastă constructivă. Sîntem convinşi că şi clasa muncitoare maghiară va duce la victorie cauza sa dreaptă. Noi, muncitorii ceferişti din Tîrgu- Mureş, ne luăm angajamentul că prin întărirea vigilenţei şi prin ridicarea continuă a producţiei vom duce la îndeplinire Hotărîrile Partidului şi Guvernului nostru. La fabrica „Ludovic Minszki" s-au adunat sute de muncitori luînd atitudine în legătură cu situaţia din Ungaria. Aproape 20 de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari au luat cuvîntul, înfierînd mîrşava încercare de contrarevoluţie provocată de bandele huligane reacţionare, teroarea fasciştilor hortişti a agenţilor imperialişti şi salutînd totoată cu înflăcărate cuvinte noul guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, dorindu-i succese depline în restabilirea ordinei, apărarea puterii democrat-populareşi lichidarea totală a contrarevoluţiei. După ce tovarăşul Rácz Ferenc, secretarul comitetului de întreprindere, a deschis mitingul, a luat cuvîntul, printre alţii, şi bătrînul muncitor Varga József. — Aş vrea ca simplele mele cuvinte să fie auzite pretutindeni în lume, unde există muncitori şi tătari; să le strig tuturora că internaţionalismul proletar, ideile socialismului sunt invincibile. Degeaba au încercat trădătorii de toate soiurile, agenţii plătiţi ai imperialismului, hortiştii şi fasciştii plini de ură, să distrugă puterea muncitorilor şi ţăranilor din Ungaria. Degeaba au scos din lada de gunoi a istoriei politicieni şi partide reacţionare, antimuncitoreşti, clasa muncitoare din Ungaria n-a reluat munca sub guvernul trădător, ci cu arma în mînă a continuat să-şi apere cuceririle, regimul democrat-popular, fabricile şi uzinele, ogoarele unite, roade ale muncii ei comune. Salutăm din suflet noul guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, care, sîntem siguri că va zdrobi împreună cu muncitorimea organizată pe contrarevoluţionari şi fascişti, îi vor mătura pe toţi trădătorii din ţară. A mai luat cuvîntul scriitorul laureat al Premiului de Stat, Kovács György, membru al C.C. al P.M.R., inginerul Gran Manó, turnătorul Babos Ferenc, strungarul Oană Constantin şi mulţi alţii care au salutat guvernul popular ungar, au vorbit despre necesitatea întăririi prieteniei de nezdruncinat a popoarelor din ţările de democraţie populară şi eliberatoarea lor, Marea Uniune Sovietică. Vorbitorii au chemat la vigilenţă revoluţionară şi au exprimat dorinţa tuturor muncitorilor de a strînge şi mai mult legăturile în jurul Comitetului Central al partidului nostru, în jurul guvernului, au exprimat hotărîrea oamenilor muncii din Regiunea Autonomă Maghiară de a lupta cu şi mai multă conştiinţă pentru ridicarea producţiei, productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, căi sigure pentru ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. Apoi, întîmpinat de aplauzele participanţilor, a luat cuvîntul tovarăşul János Fazekas, secretar al C.C. al P.M.R. Vorbitorul a mulţumit în nume e C.C. al P.MR. dovezilor de ataşament ale oamenilor muncii de la fabrica „Ludovic Minszki". El a arătat că muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii din întreprinderea lor, ca, dealtfel din întregul oraş Tg. Mureş, Regiunea Autonomă Maghiară şi întreaga noastră patrie, au înfierat mîrşavul atac al reacţiunii internaţionale, contrarevoluţionarilor şi fasciştilor din ţara vecină, Republica Populară Ungară. Din cuvintele vorbitorilor, din aplauzele şi ovaţiile participanţilor, a reeşit ataşamentul profund faţă de regimul democrat-popular, faţă de partidul clasei muncitoare, a reeşit frăţia în muncă şi luptă a oamenilor muncii romîni şi maghiari din patria noastră, s-a conturat clar hotărîrea poporului muncitor de a zdrobi orice încercare a duşmanului de a lovi în puterea muncitorească-ţărănească din ţara noastră şi din orice ţară a lagărului socialist. S-a dovedit odată în plus solidaritatea pătrunsă de spiritul internaţionalismului proletar. Înainte de încheierea mitingului, participanţii au adoptat o declaraţie înflăcărată în care salută guvernul revoluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria şi doresc succesul deplin a clarei muncitoare din ţara vecină în lupta sa pentru apărarea şi consolidarea regimului democrat-popular. Mitingul a luat sfîrşit prin intonarea Internaţionalei şi îndelungatele ovaţii ale participanţilor la adresa Partidului Muncitoresc Român şi pariei noastre comune, Republica Populară Romînă, pentru prietenie veşnică cu Uniunea Sovietică şi toate ţările socialiste. MUNCITORII, TEHNICIENII, INGINERII ŞI FUNCŢIONARII COMPLEXULUI C.F.R. DIN TG.MUREŞ Mitingul oamenilor muncii de la fabrica „Ludovic Minszki“ o toamnă. Poeţii multor neamuri şi-au închinat versurile lor acestui anotimp mohorît. Au scris despre copacii care-şi scutură frunzele îngălbenite, depre culoarea rubinie a cîmpului, despre veselia culegătorilor de vii. S-a scris şi despre o toamnă, care, cu tot mohorîtul ei, poate fi asemuită cu cea mai frumoasă primăvară. E vorba de toamna anului 1917, primăvara omenirii. Norii plumburii ai contrarevoluţiei şi ai intervenţiei străine n-au putut acoperi soarele primăverii omenirii. Şi de atunci, acest soare străluceşte cu tărie crescîndă. Razele lui binefăcătoare au trezit la lumină omenirea, au pătruns şi în satele noastre, trezind la viaţă nouă pe cei oropsiţi de veacuri. In fiecare an, in aceste zile, cînd pămtntul se dezbracă de veştmîntul său verde, pretutindeni oamenii muncii se pregătesc pentru sărbătorirea marii aniversări, trec în revistă realizările, roadele bogate ale vieţii noi, ale cărui orizonturi s-au deschis acum aproape 40 de ani. La noi, în satele noastre, efectul binefăcător al razelor lui octombrie s-a făcut simţit numai după eliberarea patriei noastre de sub jugul cotropitorilor fascişti de către armatele sovietice, îndemnaţi de muncitorii conduşi de partid, lucrătorii ogoarelor au luat în stăpînire pămîntul deţinut pe nedrept de baroni şi moşieri. Pămîntul este acum al celor ce-l muncesc. Trec anii. La îndemnul partidului, în ţara noastră iau fiinţă primele gospodării agricole colective. Vestea are răsunet, peste tot, în satele regiunii noastre. In primăvara anului 1950 la Turia, Batoş, Acăţari, Ilieni, zeci de familii îşi unesc pămînturile, uneltele şi animalele în gospodării colective. Scurt timp după aceasta iau fiinţă alte şi alte gospodării colective şi întovărăşiri pentru cultivarea laolaltă a pămîntului. Numărul lor creşte continuu. Astăzi, cînd sărbătorim cea de-a 39-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, pe cuprinsul regiunii avem 125 gospodării colective şi 194 întovărăşiri agricole. Peste 17.700 familii intrate în aceste unităţi ale agriculturii socialiste lucrează cu mijloace noi, o suprafaţă de aproape 60.000 ha. Formarea primelor unităţi socialiste ale agriculturii marchează începutul transformării înfăţişării satelor. Casele mici, cocioabele de nelocuit, oglinda vieţii de mizerie din trecut a lucrătorilor ogoarelor, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie. In satele Nicoleşti şi Ciba au apărut adevărate cartiere ale colectiviştilor. Nu este sat unde să nu se construiască case şi grajduri. Dar majoritatea construcţiilor se înalţă în satele unde au luat fiinţă gospodării colective sau întovărăşiri agricole. La Lueru s-au ridicat aproape 30 construcţii, la Curteni, Crăciuneşti şi Acăţari alt° şi alte zeci de construcţii înfăptuite de colectivişti din veniturile realizate prin munca în comun.La gospodăria colectivă din Covasna, avansul de 40 la sută a fost in acest an de 3,48 kg cereale pe fiecare zi-muncă, la Batoș, în cadrul avansului s-au repartizat un kg grîu, 1/2 kg struguri, 1 kg cartofi, 4 lei etc., la gospodăria colectivă din Tg. Secuiesc s-au repartizat ca avans 6,23 kg cereale etc ). S-ar putea vorbi mult şi despre dezvoltarea avutului obştesc al gospodăriilor colective. In regiunea noastră puţine gospodării sînt care n-au încă autocamion propriu Mutte din ele au cîte două autocamioane. Fondul de bază al gospodăriilor rolectine a crescut în utimii 3 ani (1953— 1955) de la 43.695.025 lei la 71.390.413 lei. Transformarea socialistă a satului se oglindeşte şi în schimbarea felului de a munci pămîntul. Pe suprafeţe tot mai mari, plugurile sînt trase de tractoare. Anul acesta, la multe gospodării colective s-a executat prăşitul mecanic, s-a aplicat pentru prima dată plivitul chimic. S.M.T.-urile continuă să fie dotate cu maşini şi unelte noi. Numai în prima jumătate a anului în curs, cele 8 S.M.T.-uri din regiunea noastră au fost dotate cu 29 tractoare, 40 de pluguri de tractor şi diferite alte maşini agricole. Extinderea mecanizării muncilor agricole are ca urmare creşterea constantă a producţiei agricole. Iată un exemplu în acest sens: In anul 1952, la gospodăria agricolă colectivă „8 Martie“ din Tg. Secuiesc producţia medie la grîu de primăvară a fost de 1.560 kg la ha. Cu un an mai tîrziu, recolta medie a ajuns la 2.099 kg/ha, şi aşa treptat, în anul 1956, recolta medie la acest produs a ajuns la 2.305 kg grîu la hectar, adică s-a realizat un spor de 745 kg grîu la fiecare hectar. Un alt exemplu: întovărăşirea agricolă din Voivodeni (raionul Reghin), în anul 1953, recolta medie la grîu a întovărăşiţilor a fost de 1.750 kg la hectar. Iată cum a evoluat producţia : în 1954 — 1.818 kg la ha, în 1955 — 2.000 kg grîu la hectar iar in anul 1956 întovărăşiţii au obţinut 2.200 kg grîu la hectar, cu 400 kg mai mult decit producţia medie a celor cu gospodării individuale. Nu e deci de mirare dacă de la 17 familii cît a fost la formare numărul membrilor acestei întovărăşiri a crescut la 64 familii. Din cele arătate reiese clar că modul de trai al celor ce lucrează pe ogoare s-a îmbunătăţit, că tot mai multe munci grele se execută mecanic, că cei care şi-au unit pămînturile şi lucrează împreună îşi făuresc o viaţă tot mai bună. Dan satele noastre se făureşte o viaţă nouă, îndemnul partidului nostru de a păşi cu încredere pe drumul ce duce spre belşug şi fericire, drumul agriculturii socialiste, este ascultat de tot mai multe familii de ţărani muncitori. Aproape nu este comună Uzina mobilă combină sovietică este una din cele mai perfecţionate maşini agricole care lucrează de acum şi pe ogoarele regiunii noastre.