Steaua Roşie, februarie 1957 (Anul 6, nr. 466-473)
1957-02-02 / nr. 466
Demnatarul acestor rnduri ţine să ** neclare, de la început, ca n-are nici un merit cu privire la cele ce urmează. A avut norocul nesperat, să cadă peste o comoară de documente din care face citeva spicuiri. Attta tot Şi acum, despre ce este vorba. In zilele de 17, 20, 24 şi 26 iunie 1932 s-au ţinut în ţară alegeri. Consultarea corpului electoral, cum suna o expresie consacrată, s-a făcut sub privegherea atentă a unui guvern naţionalţărănist prezidat de Alexan-ru Vaida Voevod. La sfirşitul alegerilor, şi ca o încununare a lor, ministerul de interne a scos o „carte albă“ menită să demonstreze întregii lumi şi viitorimii spiritul de libertate totală şi absolută în care s-a desfăşurat „exprimarea voinţei poporului suveran“. Tot ce urmează sunt extrase din carte, autorul modestelor însemnări de faţă neingăduindu-şi să schimbe o literă. Iată un „modest“ schimb de telegrame: „Domnului Ministru de Interne — Bucureşti Tirgu-Jiu Candidatul naţional-ţărănist Mischie terorizînd oraşul Tg. Jiu în fruntea bătăuşilor au lovit în mod sălbatec pe amicii noştri Cucu şi Guran mutilînd pe cei dinţii. Rog luaţi măsuri pentru garantarea vieţii alegătorilor. A. SPINEANU, preşedintele Partidului Poporului, Gorj“ „Sezisat“, ministerul de interne intervine : Prefecturii Judeţului Gorj. Rog, luaţi cunoştinţă de telegrama nr. 314/1932 prezintată în ziua de 14 iulie a. c. la oficiul Tg. Jiu de către dl. A. Spineanu, preşedintele Partidului Poporului din Gorj, cercetaţi cazul şi daţi relaţii Ministerului. Pentru ministru interne A. CALINESCU“ • Deci ministerul de interne, ţărănist, cere prefectului ţărănist relaţiuni cu privire la comportarea unui candidat ţărănist. Răspunsul vine prompt: „Tg. Jiu 29 iulie 1932 La nr. 128 raportez: Simplă ceartă cu actualul deputat Mischie. Acte nu s-au dresat. Prefect. STAICU“ Era şi firesc. Cum să se dreseze acte bătăuşului, cînd între timp, ajunsese deputat ? La mintea cocoşului. ★ Cu privire la metode mai puţin contondente, dar „eficace“, iată un alt schimb de telegrame: „Notă telegrafică nr. 114 din 14 iulie 1932. Către Prefectura Storojineţ, Dl Djuvara se plînge că comuna Ispas cu 1.400 alegători ar fi declarată contaminată fără motiv temeinic şi propaganda împiedicată Rog daţi relaţii. p. Ministru de interne A. CALINESCU“ Şi răspunsul: „Storojineţ — 14 iulie 1932. La nr. 114 comunic: la 18 mai s-a declarat primul caz de mos examematic in comuna Ispas, din care cauză a fost declarată contaminată pe ziua de 23 mai. La 23 iunie s-a vindecat ultimul caz- Am intervenit prgoual pentru ridicarea măsurii de contaminare. Dacă nu se va mai constata nici un caz de boală, comuna se va deschide la 15 iulie. In total au fost 8 cazuri dintre care unul mortal. Propaganda electorală nu a fost împiedicată. Prefect, Dr. RUSU" E de remarcat „logica“ prefectului. A fost tifos dar s-a terminat. Am luat personal măsuri pentru ridicarea carantinei, dar comuna nu se va deschide decit dacă nu va mai apare nici un nou caz de boală. Dar oricum ar fi, „propaganda nu a fost împiedicată“ in comuna declarată izolată. Vorba anecdotei cu oala; întii că nu rai-a dat nici o oală, al doilea că oala era spartă, şi al treilea, că i-am dat-o Înapoi Întreagă. ★ Un schimb de telegrame cu un conţinut realmente tonic: „Domnului Ministru de Interne — Bucureşti. „Slatina. 7 iulie 1932. In ziua de 6 iulie, în comuna Făgeţelu Olt, în faţa primăriei am fost atacat de Radu Florescu, preşedintele comisiei interimare din această cosumă, impreună cu 20 de indivizi care AUREL BARANGA m-au lovit, mutilat şi jefuit de ceasornic şi alte obiecte. Vă rog respectos a dispoza o anchetă, toate nelegiuirile se fac din ordinul d-lui Căpăţineanu şi prefectul judeţului. MIHAIL COMANESCU candidat al Uniunii Naţionale, fost Prefect şi Senator de Olt“. Răspunsul: „Slatina 7 iulie 1932. Ieri 6 lune in comuna Făgeţelu-Olt pe cînd se distribuiau cărţile de alegător şi locuitorii strinşi la Primărie (remarcaţi stilul: „se distribuiau cărţile şi locuitorii“) s-a prezentat în Propagandă dl. M. Comăneanu, fostul prefect cerînd voturile pentru Uniunea Naţională. Ciţiva din săteni care au fost luaţi anul trecut cu jandarmii şi duşi să muncească pe moşia sa, fără a le plăti, l-au apostrofat şi dat afară din curtea primăriei. Vă comunic spre ştiinţă. Prefect, DIACONESCU" Cu privire la bătaia încasată de moşier în „cartea albă“ a ministerului de interne găsim un scurt comentar: „Cum iţi aşterni, aşa dormi“, după care nu mai poţi adăuga decit: Just! Odată a spus şi Vaida adevărul. ★ Judeţul Ialomiţa Jief“ electoral, aprig disputat de ţărănişti şi liberali, nu putea rămîne de căruţă. Iată dovada : „Domnului I. G. Duca—Bucureşti, învăţătorul Teodorescu, din comuna Poiana, judeţul Ialomiţa comunică că a fost bătut grav de către agenţii electorali naţional-ţărănişti în frunte cu preşedintele comisiei Interimare din Poiana, anume Ghiţă Suţu, din motive politice. Rog interveniţi. Avocat DANILA SLOBOZIA“ Plângerea nu e dată uitării. Dimpotrivă : „Prefect jud. Ialomiţa. Nr. 130 din 15 iulie 1932. ..Ministerul a luat cunoştinţă de o reclamaţiune că învăţătorul Teodorescu din comuna Poiana acel judeţ a fost bătut grav de către agenţii electorali naţionali-ţărănişti în frunte cu preşedintele comisiei interimare din Poiana. Rog daţi urgent relaţiuni în cauză. P. ministrul de interne ARMAND CALINESCU“ Explicaţia „incidentului“ soseşte în aceeaşi zi. „Călăraşi 15 iulie 1932 Raportez la ordinul nr. 130: învăţătorul Teodorescu a fost prins rupind afişele naţional-ţărăniste. Atrăgîndu-i-se atenţia a lovit pe primar cu bila în cap, care se află grav rănit. Am dispus cercetări. Prefect, IULIAN PETRESCU“ Deci, liberalul pretinde că l-a bătut ţărănistul, ţărănistul susţine că l-a ciomăgit liberalul. Adevărul şi epilogul, „pupat toţi piaţa Independenţii“. Conu Iancu rămîne nemuritor. Despre judeţul Roman, „cartea albă“ dă din capul locului regiuni nefavorabile „Romanul este un judeţ cu veche şi proastă reputaţie electorală. Nu e alegere în care să nu fie acolo scandal“. Puteau face alegerile „libere“ din 1932 excepţie? Intr-adevăr la 8 iulie 1932 pleacă f. f. urgent spre preşedinţia consiliu- lui de miniştri următoarea depeşă : „DL prim ministru Vaida Voevod — Bucureşti. Astă noapte bande de bătăuşi turmentaţi au atacat din ordinul Prefectului şi în diferite părţi ale oraşului pe agenţii noştri Însărcinaţi cu paza manifestelor, brutalizlndu-i, luindu-le manifestele aflate asupra lor, rupind pe cele afişate şi pătrunzlnd In localuri publice au rupt de asemenea toate afişele produclnd panică printre consumatori, şi culmea îndrăzneli au fost ridicaţi de poliţie toţi prietenii noştri. In judeţ evreiurile stau noaptea deschise, şi bătăuşii Îmbătaţi atacă la drumul mare. Cerem să ordonaţi autorităţilor ca să nu Încurajeze bătăuşii şi să lase liberă împărţirea manifestelor şi afişarea lor apărînd ca prietenii noştri să nu fie loviţi. Vă declinăm orice răspundere dacă vom siliţi în legitimă apărare a uza de orice mijloace spre a apăra viaţa prietenilor noştri în pericol ! MANOLESCU-STRUNGA fost vicepreşedinte al Camerei“ Să ascultăm însă atenţi replica: „Prefectura jud. Roman nr. 8618/25 iulie 1932. Domnule Ministru Pentru lămurirea celor declarate de domnul Manolescu Strunga in telegrama nr. 410 din 8 iulie 1932 adresată domnului primministru d. Dr. Vaida Voevod am onoarea a vă arăta că această reclamaţiune este complectamente neîntemeiată intrucit din raportul Poliţiei Roman nr. 17.165/932 se constată că nu există bande de bătăuşi ai guvernului, ci dimpotrivă, că s-au dovedit in tot cuprinsul oraşului zi şi noapte, bande de bătăuşi liberali provocind pe alegători si autorităţile... Prefect, dr. A. POPESCU" De partea cui e Justiţia ? Cine are dreptate ? Moşierul Manolescu-Strunga, numit de opoziţie şi Strugurescu-Manolunga din cauza reputaţiei sale ajurse proverbială, sau ţărăniştii nu mai puţin vestiţi pentru moravurile lor ? E sigur, şi unii şi alţii. Vorba unui comentator politic al vremii : „Cînd un liberal îl face pe un ţărănist „hoţ“, sau cînd un ţărănist îi spune unui liberal „tîlhar“, nu te amesteca : oamenii se cunosc Intre ei". (Din „Romînia Liberă“ nr. 3808 din 6. I. 1957), die alt«adaf«. Documente oficiale despre alegerile de altădată ★ (din „Furnica“ 1950). — Ghinion... Primul hoţ: — Te duci la vot ? Ai grije să nu-ţi moaie oasele... (din „încotro“ 1933). „Cum se fabricează major tatca deputaţilor^ guvernamentali“. Ţăranul: , ,A dracului maşină domnie ! Numai eu cînd macin bag p’oparte porumbui iese pe ailaltă pelagră !" — Ptiu... ce ghinion! Şi ăsta a plecat la alegeri ! (din „încotro* 1933). ■ STEAUA ROȘIE „Alesul naţiunii“ Nalt ori scurt, gras ori slab, bogat sau sărac, frumos şi inteligent sau prost şi ridicol, alesul naţiunii e unul şi acelaşi. Haina care nu l-a făcut om nu-l face de asemenea să se deosebească de aitii. Descălecat pe calea Victoriei, la Capşa sau dealul Mitropoliei, din Dorohoi sau Turnu-Severin, el îşi plimbă important şi senin convingerea că reprezintă ceva şi că e cineva. Ce anume şi pe cine anume? Nu-i răscoliţi gunoiul din fundul conştiinţei. Ai găsi intrigi de femei, protecţii de fuste, traficuri de voturi, vinzări de credinţi, duhoare de circiumi, şi aţi fi siliţi să duceţi batistele la nas. Priviţi-l mai bine de departe, fără fastul îmbrăcărmntelor ocazionale, in nuditatea lui superbă. Priviţi-l ce mindru e. Ca un păun paradea de N. D. COCEAZă în incinta parlamentului. Sub ochiul admirator al pălăriilor extravagante din loja rezervată doamnelor, se mlădiază graţios, dă din cap, aprobă, şopteşte o glumă politică la urechea unui alt ales: cască, se înclina, ascultă, se preface că înţelege, cască iarăşi şi, un mers elegant, cu coada ochiului spre banca ministerială, se îndreaptă spre urnele de pat. Ca un gramofon solemn urcă alteori trentele tribunei, îşi drege glasul, schiţează un gest clasic şi începe. Ce saune? Nu fifi ironicii Alesul Nafiu’ui nu saune niciodată nimic. El vorbeşte. Glasul lui e fermecător ca al sirenelor, frazele lui sunt sonore ca tot , este mare si gol in lume, gura lui e de aur sau de alt metal scump si inutil. Cind sfirşeşte, cu o perioadă admirabilă şi in aplauzele „vii şi îndelung repetate" ale camerei. Monitorul Oficial zimbeşte dezabuzat în barba lui sură, răsturnind incă o lespede in cimitirul colecţiilor lui. Cimitir de discursuri, dar mai ales cimitir de speranţe, de făgăduieli, de dureri, de năzuinţe. In mijocul lui, deasupra lui, surdă urletelor de foame, de trudă, de deznădejde plecau din depărtarea satelor, se inalta silueta impasibilă şi goală a ,,Alesului Naţiunii“. Peste tomurile de discursuri, tronează el. Goliciunea lui superbă dezarmează critica şi desfide vremea, însăşi morala n-a-i de obiectat nimic. Căci omul acesta gol „Alesul Naţiunii“, îşi acopere în public ruşinea cu frunza modernă de viţă a unei diurne de douăzeci de lei. 2 februarie RS? Paza la mortului .— Ce păziţi măi băieţi aici ? — Păzim să nu ia-.ă... opoziţia. (din „Ineoti” 1933).