Steaua Roşie, februarie 1957 (Anul 6, nr. 466-473)

1957-02-02 / nr. 466

Demnatarul acestor r­­nduri ţine să ** neclare, de la început, ca n-are nici un mer­it cu privire la cele ce ur­mează. A avut norocul nesperat, să cadă peste o comoară de documente din care face citeva spicuiri. Attta tot Şi acum, despre ce este vorba. In zilele de 17, 20, 24 şi 26 iunie 1932 s-au ţinut în ţară alegeri. Consultarea corpului electoral, cum suna o expre­sie consacrată, s-a făcut sub priveghe­rea atentă a unui guvern naţional­­ţărănist prezidat de Alexan-­ru Vai­­da Voevod. La sfirşitul alegerilor, şi ca o încununare a lor, ministerul de interne a scos o „carte albă“ menită să demonstreze întregii lumi şi viito­rimii spiritul de libertate totală şi absolută în care s-a desfăşurat „ex­primarea voinţei poporului suveran“. Tot ce urmează sunt extrase din carte, autorul modestelor însemnări de fa­ţă neingăduindu-şi să schimbe o literă. Iată un „modest“ schimb de tele­grame: „Domnului Ministru de Interne — Bucureşti Tirgu-Jiu Candidatul naţional-ţărănist Mischie terorizînd oraşul Tg. Jiu în fruntea bătăuşilor au lovit în mod sălbatec pe amicii noştri Cucu şi Guran mutilînd pe cei dinţii. Rog luaţi măsuri pen­tru garantarea vieţii alegătorilor. A. SPINEANU, preşedintele Partidului Poporului, Gorj“ „Sezisat“, ministerul de interne in­tervine : Prefecturii Judeţului Gorj. Rog, luaţi cunoştinţă de telegrama nr. 314/1932 prezintată în ziua de 14 iulie a. c. la oficiul Tg. Jiu de către dl. A. Spineanu, preşedintele Partidu­lui Poporului din Gorj, cercetaţi ca­zul şi daţi relaţii Ministerului. Pentru ministru interne A. CALINESCU“ • Deci ministerul de interne, ţărănist, cere­ prefectului ţărănist relaţiuni cu privire la comportarea unui candidat ţărănist. Răspunsul vine prompt: „Tg. Jiu 29 iulie 1932 La nr. 128 raportez: Simplă ceartă cu actualul deputat Mischie. Acte nu s-au dresat. Prefect. STAICU“ Era şi firesc. Cum să se dreseze acte bătăuşului, cînd între timp, ajun­sese deputat ? La mintea cocoşului. ★ Cu privire la metode mai puţin contondente, dar „eficace“, iată un alt schimb de telegrame: „Notă telegrafică nr. 114 din 14 iulie 1932. Către Prefectura Storojineţ, Dl­ Djuvara se plînge că comuna Ispas cu 1.400 alegători ar fi decla­rată contaminată fără motiv temeinic şi propaganda împiedicată Rog daţi relaţii. p. Ministru de interne A. CALINESCU“ Şi răspunsul: „Storojineţ — 14 iulie 1932. La nr. 114 comunic: la 18 mai s-a declarat primul caz de m­os examema­­tic in comuna Ispas, din care cauză a fost declarată contaminată pe ziua de 23 mai. La 23 iunie s-a vindecat ultimul caz- Am intervenit p­rgoual pentru ridicarea măsurii de contami­nare. Dacă nu se va mai constata nici un caz de boală, comuna se va deschide la 15 iulie. In total au fost 8 cazuri dintre care unul mor­tal. Propa­ganda electorală nu a fost împiedi­cată. Prefect, Dr. RUSU" E de remarcat „logica“ prefectului. A fost tifos dar s-a terminat. Am luat personal măsuri pentru ridicarea ca­rantinei, dar comuna nu se va des­chide decit dacă nu va mai apare nici un nou caz de boală. Dar oricum ar fi, „propaganda nu a fost împie­dicată“ in comuna declarată izolată. Vorba anecdotei cu oala; întii că nu rai-a dat nici o oal­ă, al doilea că oala era spartă, şi al treilea, că i-am dat-o Înapoi Întreagă. ★ Un schimb de telegrame cu un con­ţinut realmente tonic: „Domnului Ministru de Interne — Bucureşti. „Slatina. 7 iulie 1932. In ziua de 6 iulie, în comuna Fă­­geţelu Olt, în faţa primăriei am fost atacat de Radu Florescu, preşedintele comisiei interimare din această co­­sum­ă, impreună cu 20 de indivizi care AUREL BARANGA m-au lovit, mutilat şi jefuit de cea­sornic şi alte obiecte. Vă rog respectos a dispoza o anchetă, toate nelegiuirile se fac din ordinul d-lui Căpăţineanu şi prefectul judeţului. MIHAIL COMANESCU candidat al Uniunii Naţionale, fost Prefect şi Senator de Olt“. Răspunsul: „Slatina 7 iulie 1932. Ieri 6 lun­e in comuna Făgeţelu-Olt pe cînd se distribuiau cărţile de ale­gător şi locuitorii strinşi­ la Primărie (remarcaţi stilul: „se distribuiau căr­ţile şi locuitor­ii“) s-a prezentat în Propagandă dl. M. Comăneanu, fostul prefect cerînd voturile pentru Uniunea Naţională. Ciţiva din săteni care au fost luaţi anul trecut cu jandarmii şi duşi să muncească pe moşia sa, fără a le plăti, l-au apostrofat şi dat afară din curtea primăriei. Vă comunic spre ştiinţă. Prefect, DIACONESCU" Cu privire la bătaia încasată de moşier în „cartea albă“ a ministerului de interne găsim un scurt comentar: „Cum iţi aşterni, aşa dormi“, după care nu mai poţi adăuga decit: Just! Odată a spus şi Vaida adevărul. ★ Judeţul Ialomiţa Jief“ electoral, a­­prig disputat de ţărănişti şi liberali, nu p­utea rămîne de căruţă. Iată do­vada : „Domnului I. G. Duca—Bucureşti, învăţătorul Teodorescu, din comuna Poiana, judeţul Ialomiţa comunică că a fost bătut grav de către agenţii elec­torali naţional-ţărănişti în frunte cu preşedintele comisiei Interimare din Poiana, anume Ghiţă Su­ţu, din motive politice. Rog interveniţi. Avocat DANILA SLOBOZIA“ Plângerea nu e dată uitării. Dimpo­trivă : „Prefect jud. Ialomiţa. Nr. 130 din 15 iulie 1932. ..Ministerul a luat cunoştinţă de o reclamaţiune că învăţătorul Teodores­cu din comuna Poiana acel judeţ a fost bătut grav de către agenţii elec­torali naţionali-ţărănişti în frunte cu preşedintele comisiei interimare din Poiana. Rog daţi urgent relaţiuni în cauză. P. ministrul de interne ARMAND CALINESCU“ Explicaţia „incidentului“ soseşte în aceeaşi zi. „Călăraşi 15 iulie 1932 Raportez la ordinul nr. 130: învăţătorul Teodorescu a fost prins rupind afişele naţional-ţărăniste. Atră­­gîndu-i-se atenţia a lovit pe primar cu bila în cap, care se află grav ră­nit. Am dispus cercetări. Prefect, IULIAN PETRESCU“ Deci, liberalul pretinde că l-a bătut ţărănistul, ţărănistul susţine că l-a cio­măgit liberalul. Adevărul şi epilogul, „pupat toţi piaţa Independenţii“. Conu Iancu rămîne nemuritor. Despre judeţul Roman, „cartea al­bă“ dă din capul locului regiuni nefavorabile „Roman­ul este un ju­deţ cu veche şi proastă reputaţie elec­torală. Nu e alegere în care să nu fie acolo scandal“. Puteau face alegerile „libere“ din 1932 excepţie? Intr-adevăr la 8 iulie 1932 pleacă f. f. urgent spre preşedinţia consiliu- lui de miniştri următoarea depeşă : „DL prim ministru Vaida Voevod — Bucureşti. Astă noapte bande de bătăuşi tur­mentaţi au atacat din ordinul Prefec­tului şi în diferite părţi ale oraşului pe agenţii noştri Însărcinaţi cu paza manifestelor, brutalizlndu-i, luindu-le manifestele aflate asupra lor, rupind pe cele afişate şi pătrunzlnd In loca­luri publice au rupt de asemenea toa­te afişele produclnd panică printre consumatori, şi culmea îndrăzneli au fost ridicaţi de poliţie toţi prietenii noştri. In judeţ evreiurile stau noap­tea deschise, şi bătăuşii Îmbătaţi ata­că la drumul mare. Cerem să ordonaţi autorităţilor ca să nu Încurajeze bă­tăuşii şi să lase liberă împărţirea manifestelor şi afişarea lor apărînd ca prietenii noştri să nu fie loviţi. Vă declinăm orice răspundere dacă vom­­ siliţi în legitimă apărare a uza de orice mijloace spre a apăra viaţa prie­tenilor noştri în pericol ! MANOLESCU-STRUNGA fost vicepreşedinte al Camerei“ Să ascultăm însă atenţi replica: „Prefectura jud. Roman nr. 8618/25 iulie 1932. Domnule Ministru Pentru lămurirea celor declarate de domnul Manolescu Strunga in telegra­ma nr. 410 din 8 iulie 1932 adresată domnului primministru d. Dr. Vaida Voevod am onoarea a vă arăta că această reclamaţiune este complecta­­mente neîntemeiată intrucit din ra­portul Poliţiei Roman nr. 17.165/932 se constată că nu există bande de bătăuşi ai guvernului, ci dimpotrivă, că s-au dovedit in tot cuprinsul ora­şului zi şi noapte, bande de bătăuşi liberali provocind pe alegători si autorităţile... Prefect, dr. A. POPESCU" De partea cui e Justiţia ? Cine are dreptate ? Moşierul Manolescu-Strun­­ga, numit de opoziţie şi Strugures­­cu-Mano­lunga din cauza reputaţiei sale ajurse proverbială, sau ţărăniştii nu mai puţin vestiţi pentru moravu­rile lor ? E sigur, şi unii şi alţii. Vorba unui comentator politic al vre­mii : „Cînd un liberal îl face pe un ţărănist „hoţ“, sau cînd un ţărănist îi spune unui liberal „tîlhar“, nu te amesteca : oamenii se cunosc Intre ei". (Din „Romînia Liberă“ nr. 3808 din 6. I. 1957), die alt«adaf«. Documente oficiale despre alegerile de altădată ★ (din „Furnica“ 1950). — Ghinion... Primul hoţ: — Te duci la vot ? Ai grije să nu-ţi moaie oase­le... (din „încotro“ 1933). „Cum se fabricea­­ză major­ tatca de­putaţilor^ guverna­mentali“. Ţăranul: , ,A dracului maşină domnie ! Numai eu cînd macin bag p’oparte porumb­ui iese pe ailaltă pe­lagră !" —­ Ptiu... ce ghinion! Şi ăsta a plecat la alegeri ! (din „încotro* 1933). ■ STEAUA ROȘIE „Alesul naţiunii“ Nalt ori scurt, gras ori slab, bogat sau să­rac, frumos şi inteligent sau prost şi ridicol, ale­sul naţiunii e unul şi acelaşi. Haina care nu l-a făcut om nu-l face de asemenea să se deo­sebească de ai­­tii. Des­călecat pe calea Victo­riei, la Capşa sau dea­lul Mitropoliei, din Do­­rohoi sau Turnu-Seve­­rin, el îşi plimbă impor­tant şi senin convinge­rea că reprezintă ceva şi că e cineva. Ce anume şi pe cine anume? Nu-i răscoliţi gunoiul din fundul con­ştiinţei. A­i găsi intrigi de femei, protecţii de fuste, traficuri de voturi, vinzări de credinţi, du­hoare de circiumi, şi aţi fi siliţi să duceţi ba­tistele la nas. Priviţi-l mai bine de departe, fără fastul îm­brăcărmntelor ocaziona­le, in nuditatea lui su­perbă. Priviţi-l ce min­dru e. Ca un păun paradea de N. D. COCEA­Ză în incinta parlamen­tului. Sub ochiul admi­rator al pălăriilor ex­travagante din loja re­zervată doamnelor, se mlădiază graţios, dă din cap, aprobă, şop­teşte o glumă politică la urechea unui alt ales: cască, se înclina, ascultă, se preface că înţelege, cască iarăşi şi, un mers elegant, cu coada ochiului spre banca ministerială, se îndreaptă spre urnele de pat. Ca un gramofon so­lemn urcă alteori tren­tele tribunei, îşi drege glasul, schiţează un gest clasic şi începe. Ce saune? Nu fifi ironicii Alesul Nafiu’u­i nu saune niciodată ni­mic. El vorbeşte. Glasul lui e fermecător ca al sirenelor, frazele lui sunt sonore ca tot , este mare si gol in lu­me, gura lui e de aur sau de alt metal scump si inutil. Cind sfirşeşte, cu o perioadă admira­bilă şi in aplauzele „vii şi îndelung repetate" ale camerei. Monitorul Oficial zimbeşte dezabu­­zat în barba lui sură, răsturnind incă o lespe­de in cimitirul colecţii­lor lui. Cimitir de discursuri, dar mai ales cimitir de speranţe, de făgăduieli, de dureri, de năzuinţe. In mij­ocul lui, dea­supra lui, surdă urlete­lor de foame, de trudă, de deznădejde pleca­u din depărtarea sat­elor, se inalta silueta impa­­sibilă şi goală a ,,Ale­sului Naţiunii“. Peste tomurile de discursuri, tronează el. Goliciunea lui superbă dezarmează critica şi desfide vre­­mea, însăşi morala n-a-i de obiectat nimic. Căci omul acesta gol „Alesul Naţiunii“, îş­i acopere în public ruşi­nea cu frunza modernă de viţă a unei diurne­­ de douăzeci de lei. 2 februarie RS? Paza la mortului .— Ce păziţi măi băieţi aici ? — Păzim să nu ia­­-.ă... opoziţia. (din „Ineoti” 1933).

Next