Steaua Roşie, iulie 1957 (Anul 6, nr. 509-517)

1957-07-27 / nr. 516

Ceasurile oraşului In turnuri bat din oră-n oră Aceleaşi ceasuri, de demult, Scăldind cu unda lor sonoră Oraşul cu al lui tumult. Bat ceasuri prinse pe cupole De polei­e-n zori, sclipesc, Cinci nori, fantastice gondole, Pe apa cerului plutesc. Le-ascult cu inima vrăjită, înfiorat de-un cald avînt, Plutind pe zarea aurită, Purtate-n depărtări de vint. De veacuri bat, măsurlnd pasul Istoriei unui popor, Ce-și împletea prin bezne glasul Cu al ceasornicelor cor. Bătut-au peste veacuri ora, Ecoul lor in seri-cernit — Sădind in inimi aurora, S­per­an­ța-n sufletul trudit. Un dangăt trist plutea In noapte Cind Mureşul curgea amar, Cind oamenii vorbeau în şoapte In umbra unui ceas hoinar. Sfirşitul veacului de jale Tot ele l-au sunat în zorii De-atunci pe-a Mureşului vale Cresc Infrăjite mii de flori. Bat astăzi orele iubirii Aceleaşi ceasuri de demult, Sonorul glas al înfrăţirii, Peste-al oraşului tumult. Bat astăzi ora care cheamă. Din turnuri poleite-n seri. La luptă oamenii de-o seamă, Aceleaşi ceasuri sumbre ieri Măsoară timpul spre lumină Şi voinicescul nostru pas, E­­ara pentru toţi grădină Tot mai frumoasă ceas cu ceas. Bat ceasuri prinse pe cupole Ce poleite-n zori sclipesc, Cinci nori, fantastice gondole, Pe apa cerului plutesc. POMPILIU GILMEANU CRONICA DRAMATICA: „DOINA DIANA** de Pflorele (Teatrul Secuiesc de Stat Tîrgu-Mureş) Produs al renaşterii spaniole, a­­ceastă operă uşoară, clădită pe mo­tive aparent banale, e povestea dra­gostei ce leagă doi tineri. Şi totuşi prin imnul ce-l cîntă acestui sen­timent, prin bucuria de viaţă ce di­fuzează, prin simplitatea şi purita­tea de cristal al versului, opera a devenit o comoară inestimabilă a literaturii mondiale, din­ strălucire multora din scenele cu renume uni­versal, în trecut şi astăzi. Nu există actriţă cu nume de circulaţie euro­peană sau universală care să nu-şi fi pus la încercare posibilităţile ar­tistice prin interpretarea rolului ti­tular. Punînd în scenă pe Moreto, conducerea Teatrului Secuiesc a do­vedit, nu numai că preţuieşte mo­mentele luminoase din tezaurul dra­maturgiei universale — ci mai ales că ştie să-şi aprecieze spectatorii proprii. Pe spectatorul simplu, îl interesează nu numai problematicele mari, cu implicaţii social-ideologice curente; îl solicită tot atît de pu­ternic şi idila plină de strălucirea soarelui, a sentimentului muzicii şi versului. Iar comedia lui Moreto e tocmai imaginea scenică a acestui lucru. O idilă din viata granzilor Spaniei secolului XVII, în care „filozoafa" Diana, dispretuind sen­timentele de dragoste potrivit unor principii difuzate de Platon, devine pînă la urmă „om", se îndrăgos­tește de adoratorul său, tînărul Don Carlos. Farmecul evoluţiei acestei dragoste e cu atît mai atrăgător cu cit, graţie unui procedeu simplu al autorului, (intenţia personajului Poliţia) cunoaştem tot ce urmează să se întîmple. Şi totuşi, totul ne farmecă, ne subjugă. Aceasta, datorită ideii fundamentale răs­­frîntă ca o apă tare în ciocnirea scînteietoare a personajelor şi repli­cilor lor: dreptul tinerilor la viaţă, la dragoste. Ori, tocmai în acest mesaj al piesei rezidă „secretul" care i-a facilitat circulaţia univer­sală. Forţa acestei opere a fost deosebit de puternică mai cu seama in epoca sa — prin protestul for­mulat împotriva concepţiilor retro­grade ale unei societăţi şi biserici crescute pe principiile barbare ale inchiziţiei. ★ îmbucurător e faptul că regia e semnată de KOVÁCS GHEORGHE, artist al poporului, care prin gustul rafinat imprimat montării, dovedeşte cunoaşterea temeinică a epocii şi a spiritului ce animă întreaga operă a lui Augusto V. Moreto Gavana.Un me­rit în plus al regiei e acela al re­glării ritmului versurilor debitate de personaje, sublinierea justă a sensurilor lor interioare, întreţesute cu motive de muzică şi dans, cu iz apropiat de autenticul epocii res­pective. Iată un exemplu de fruc­tuoasă colaborare între regizor, compozitor (ADORIAN ANDREI) şi maestru de bedet (EGHY GIS- 5/1), concretizată în crearea unor scene deosebit de spectaculoase. Dintre interpreţi reţinem în pri­mul rînd pe SZAMOSSY KORNÉ­LIA care în Diana, ne-a dat pare-se cea mai izbutită din toate creaţiile sale scenice de pînă acum. Farme­cul personajului plin de preconcep­ţii false faţă de tot ce e lumesc, afişarea concepţiilor filozofice „su­perioare" ale gîndirii platoniene, di­luarea şi topirea acestor poziţii, re­darea inteligentă a versurilor, miş­carea scenică plină de graţie, — pledează, toate la un loc, în fa­voarea unei interpretări bazată pe dizolvarea interioară a personaju­lui în actor. Mai puţin izbutită mi se pare interpretarea dată de LOHINSZKY LORAND presonajului său Poliţia. A lipsit din jocul actorului tocmai „jocul" personajului, a lipsit uşu­rinţa „manevrărilor" pe care le operează, călăuzit de un spirit prin excelenţă ca renaşterii. Nu ştiu de ce, însă „mişcarea scenică“ prin care a căutat rezolvarea ideii per­sonajului, a fost departe de cea reală, uneori chiar supărătoare. In fond, Lohinszky nu a izbutit să se identifice cu personajul care „ţese“ întreaga acţiune, n-a fost ideatorul lui Moreto. Iar aceasta, pentru creaţiile actorului de pînă cci, e cu atît mai surprinzătoare. In Don Carlos, CSORBA AN­DREI ne-a dat o interpretare co­rectă, deşi personajul respectiv „nu merge" pe coordonatele posibilită­ţilor sale artistice. Totuşi, în unele scene, pare să fi depăşit prin inte­ligenţă scenică, prin dicţiune ma­gistrală, nivelul întregii echipe de actori interpreţi. Faptul e o dovadă în plus despre munca asiduă pe care actorul o pune la temelia rolurilor interpretate. Fără să intenţionăm fixarea unei scări calitative, reţinem din restul interpreţilor doar pe TARR LÁSZ­LÓ (Don Gaston) şi pe GYAR­MATHY ISTVÁN (Don Luis) care, pe lîngă unele scene bune, au avut momente cind „interpretarea“ lor, frizînd caricatura, a plutit cu pin­gele umflate pe apele tulburi ale submediocrului. Ne gindim atît la dicţiune cît mai cu seamă la (ceea ce probabil au „executat" cu neplă­cere) — la scenele de dans şi cin­tec. Dintre prietenele Dianei o men­ţinem pozitivă doar pentru SZABÓ DUCI, LANTOS BELLA, NAGY JO­LÁN şi SZABÓ AGI — sunt apari­ţii scenice sezisate datorită doar bunăvoinţei lui Moreto. Nu putem încheia aceste rînduri fără să elo­giem gustul fin al lui HARY LA­JOS care prin decorul şi costumele create a contribuit din plin la suc­cesul real al acestui spectacol pri­mit cu vie satisfacţie de mulţimea îndrăgostiţilor de teatru din Tg. Mureş. 1OAN CHEREI! Uh­of» este dat in judec­ata Povestea „simplă“ a chemării in faţa instanţelor judecătoreşti a unui om oarecare, despre care se scrie sub acest titlu, este destul de ve­che, de prin toamna anului 1954. Din cerinţa obiectivă de a se în­fiinţa o şcoală profesională intr-o staţiune balneo-climaterică unde să fie aduşi toţi elevii şcolilor profesio­nale din ţara noastră cu debilitate fizică — generală şi pulmonară — ia fiinţă în anul cu pricina — 1954 — şcoala profesională de uce­nici de la Izvorul Mureşului. Cum condiţiile materiale pentru buna deservire a învăţămîntului pro­fesional erau asigurate din plin, pentru conducerea şcolii de la Izvo­rul Mureşului, mai rămînea de re­zolvat — pentru acel an in­­augura­­tiv — asigurarea în aceeaşi măsură a condiţiilor care să facă o cît mai desăvîrşită şi multilaterală educaţie culturală a elevilor. — Şi totuşi, elevii noştri mai tintesc după ceva — intervine la un moment dat directorul administrativ al şcolii Iov. Petrovici Eugen. — ? ■ — Ne lipseşte un aparat de pro­iecţie cinematografică. . . Pentru aceasta şcoala se adre­sează către minister: cerem un a­­parat de proiecţie cinematografică pentru şcoala profesională de la Iz­vorul Mureşului. Ministerul învăţămîntului către şcoală: v-am expediat un aparat de proiecţie cinematografică. . . Gata o să spuneţi. Hm !, abia acu­ma încep să se încurce lucrurile; aparatul cu pricina nu avea aproba­re de funcţionare din partea orga­nelor locale P.C.I. şi Sanepid. . . Anii, cu toată zgîrcenia lor, trec cu regularitate. Sanepidul din Gheorghieni aprobă în cele din ur­mă punerea in funcţiune a apara­tului de protecţie. Reprezentanţii P.C.I.-ului raional, respectiv tov. Csorna şi tov. Barka, nici în ruptul capului nu vor să audă de elibera­rea aprobării, pe motiv că instala­rea acestui aparat de protecţie, aco­lo, în „mijlocul pădurii“ ar prezen­ta pericol de incendiu ! De aici o goană întreagă de hir­ta, de la şcoală la organele P.C.I. din Gheor­ghieni, de la acestea iar la şcoală („nu se poate"), de la şcoală la organele locale... în vre­me ce aparatul de proiecţie atît de solicitat de elevi stătea şi se rugi­nea. Nici chiar explicaţiile copilă­reşti n-au folosit la nimic. . . — Aparatul este cu bec electric, nu este cu arc voltaic; uitaţi, are cabină, îi facem postament de be­ton, elevii au nevoie de agriment, nu prezintă nici un pericol de in­cendiu. Nu vedeţi ? Ce să ia aicea foc ? Pereţii sînt din zid. De ce sînteţi neînţelegători. . . ? La aceasta cei doi reprezentanţi ai P.C.I.-ului din Gheorghieni — Csorna şi Barka — răspundeau la­conic (verbal sau în scris). — „Nu se poate. Peste noi nu trece nimenea. Puteţi să mergeţi unde vreţi “ ! Cam acestea le erau argumentele. Dar de ce totuşi nu dădeau apro­barea ? Să vedem . . . — Eu cred, vorbi intr-un tirziu un meşter electrician de la şcoală, că dacă am apleca puţin urechea la ,,necazurile“ celor de la P.C.I. să le facem cîte o mică reparaţie la aparatele lor de radio, ba un cadou cu un aparat nou nouţ (ei sînt de aceeaşi părere), cred că lucrurile s-ar rezolva mult mai repede. — Cu aceasta nu sîntem noi de acord — interveniră pe bună dreptate cei din conducerea şcolii. . . Lunile treceau una după alta. Ca­zul aparatului de la Izvorul Mureş a început să ia proporţii. II. dosare hirtiile se adunau cu zecile. Cei de la P.C.I. au început să fie oarecum mai indulgenţi. Se expediază o a­­dresă. . . „Pînă cînd nu veţi avea un operator calificat, cu brevet, nu vă putem da aprobarea..." Bucurie la Izvorul Mureșului. Se expediază o adresă către directorul cinematografului din Gheorghieni, prin care se cere un operator cali­ficat. Se răspunde favorabil. Ope­ratorul Bányász Iosif se deplasează la Izvor pentru a instala aparatul cu pricina. După doi ani de zile la Izvorul Mureşului lumea respiră uşurată. Se amenajează cabina. Se toarnă placa de beton. Se şter­ge praful şi rugina de pe aparat. Se instalează aparatul pe posta­ment. In sfîrşit, au învins. Cînd să facă insă în perete firida pen­tru raza de proiecţie, hop, cei de la P.C.I. Gheorghieni nu mai sunt de acord. . . — „Cine v-a dat voie să insta­laţi aparatul. . .?" Panică la Iz­vorul Mureşului. Lumea nu ştie ce să mai creadă. . . Cei de la P.C.I. Gheorghieni — Csorna şi Barka — se deplasează personal la Izvorul Mureşului, se încheie un „proces-verbal“ pentru a stabili ul­timele clauze pentru ca aparatul să poată fi totuşi pus în funcţiune... „Noi, Csom­a Alexandru, în calitate de inspector raional de supraveghe­re pentru prevenirea incendiilor al raionului Gheorghieni... dispunem: 1.­­ Cabina aparatului va fi cons­truită complet din material incom­­bustibil, rezistent la foc. (Dintr-un astfel de material este construită cabina). 2. — Cabina aparatului va fi prevăzută cu uşi metalice; la fel şi fereastra. 3. — Nu se admite nici o deschi­zătură în pereţii cabinei aparatu­lui III (Caragiale in loc să fi rîs, cred că ar fi plîns la aceasta. Pe unde să se proiecteze raza, tovarăşi de la P.C.I. Gheorghieni ?) 4. — închiderea uşilor să se facă automat! (Ce-o mai fi vrîrid şi cu asta ?) 5. — Uşile să fie de 4 metri ! (Sigur, ca la sălile de recepţie. Oare cîte cinematografe din ţară respectă aceste clauze?) La aceasta, şcoala mai face o ce­rere la minister. Ministerul prin adresa nr. 886 din 19 februarie a. c., îngrozindu-se de reparaţiile capitale ce ar fi urmat să se facă umilei săli de mese ce urma să fie şi sală de cinema, în urma procesului-ver­­bal încheiat de organele P.C.I. răs­punde şcolii pe bună dreptate. . . „că nu pot fi alocate fonduri pentru executarea lucrărilor prevăzute ca „necesare". Urmează ca dv. (şcoala), să vă interesaţi de întocmirea docu­mentelor necesare şi să le înaintaţi pentru a fi analizate la stabilirea planului pe 1958 . . .“ Săracii elevi­­ 1954-1958. Cine ştie după aceasta ce li s-o mai năzări pompierilor ... Dealtfel, ei nu s-au mulţumit numai cu încheierea faimo­sului „proces-verbal“. Fără pic de tu­peu aceştia îl dau în judecată pe săracul director al şcolii de la Iz­vorul Mureş, pe tov. Petrovici Eu­gen — pe motiv că „se face vino­vat de a fi pus în funcţiune apara­tul de proiecţie “ . — Tovarăşi de la P.C.I. Gheor­­­ghieni, cum poate funcţiona un apa­rat fără să aibe film ? Să vedem ce va aduce judecata. Cu această ocazie invităm pe toţi specialiştii în materie de pompierii să vină la Izvorul Mureşului şi să vadă că nu-i nici un pericol de in­cendiu, iar dacă aşa stă situaţia, cei doi tovarăşi de la P.C.I. Gheor­ghieni — Csorna şi Barka — să fie aspru traşi la răspundere. Această situaţie este intolerabilă. ATANASIE POPA însemnări de spectator Laudă oaspeţilor Asistînd la spectacolele Operei ma­ghiare de stat din Cluj, date în ora­şul nostru mă simt îndemnat să iau tocul în mînă pentru a exprima pe baza impresiilor culese sentimentele de mulţumire şi recunoştinţă a masei iubitorilor de operă din oraşul nos­tru, faţă de oaspeţii care ne-au dat cîteva ore de adevărată înălţare sufle­tească în atmosfera pură a muzicii, căutînd astfel să satisfacă gustul ar­tistic al celor îndelung privaţi de aceasta. Colectivul Operei Maghiare de Stat din Cluj merită cu prisosinţă recunoştinţa publicului nostru mai cu seamă pentru spectacolul cu „Bal mascat“ de Verdi. In ciuda greutăţi­lor scenice întîmpinate, cauzate de împrejurările noi şi înguste de mon­tare totuşi au izbutit să dea o repre­zentaţie la nivel artistic pe care — sincer vorbind — îl aşteptam. Inter­pretarea scenică măiestrită a dovedit sentimente de adevărată şi înaltă preţuire atît faţă de autorul operei cît şi faţă de spectatorii prezenţi. Nouă, spectatorilor din Tg. Mureş, care din păcate nu putem viziona cîte o operă atunci cînd ne-ar conveni, a­­ceastă reprezentaţie în ansamblul ei, la fel ca şi creaţia individuală a in­terpreţilor, ne va rămîne multă vreme întipărită în memorie. Din mulţimea care înţesa sala pînă la refuz probabil că foarte puţini se gîndeau că opera reprezentată îm­plineşte în acest an tocmai 100 de ani de existenţă. Titanul muzicii na­ţionale italiene şi în acelaşi timp ge­niul operei muzicale universale, Giu­seppe Verdi a compus „Bal mascat“ în 1857. Chiar şi după un secol a­­ceastă operă a rămas cu aceeaşi pros­peţime pe care i-a imprimat-o autorul în momentul creaţiei. Mai mult, a­­ceastă operă împotriva căreia se ri­dicase iniţial în mod nemilos cenzu­ra timpului, pe parcursul secolului ei de existenţă n-a făcut altceva decit să amplifice admiraţia crescîndă a generaţiilor succesive de melomani din lumea întreagă. Cel ce a văzut şi auzit măcar o singură dată „Bal mascat”, a avut din nou ocazia să-şi astîmpere setea de frumos gustînd din plin din oceanul fermecător al a­­cestui tezaur al muzicii; iar cel care pentru prima oară a auzit acuma ope­ra, cu siguranţă că îi vor răsuna pentru multă vreme în urechi ritmu­rile nemuritoarelor ei arii. Colectivul de actori cîntăreţi care au interpretat cu valabilă trăire sufletească acţiunea dramatică a operei, unitatea corului şi a orchestrei (dirijor Földvári Ernő), împreună cu regia unitară (Jean Rîn­­zescu), vor face din această repre­zentaţie un adevărat moment artistic preţios, de neuitat. Mulţumirile noas­tre pentru acest unic moment. Cei ce vor crede însă că aplauzele n-au fost pe măsura creaţiei artistice, să scuze în mod sincer pe cetăţenii oraşului nostru care sînt uneori destul de zgîrciţi în aplauze. Aceasta, cu atît mai mult cu cît tenorul de renu­me european Ottrok Ferenc, soprana Sallay Margit, Artistă Emerită, Tren­­ka Éva, Sass László, Vida Viktor, Bucsy Sarolta şi ceilalţi actori, la fel ca şi tînărul concert-maistru, Ruha István, ar fi meritat din plin nepre­cupeţite ropote de aplauze. Afirmînd aceasta ne gîndim la faptul că specta­colul despre care vorbim a fost din punct de vedere al creaţiilor artistice incomparabil superior celuilalt spec­tacol, dintr-un gen cu totul aparte, „Dragoste de ţigan“ a lui Lehar, care totuşi s-a bucurat de un succes răstit

Next