Steaua Roşie, februarie 1958 (Anul 7, nr. 569-576)

1958-02-01 / nr. 569

• • • Sus la 1 iulie Ser­alul de Ieşire din gara I.F.E.T.-ului din Reghin stătea pe „liber“ de cîteva minute. Mecanicul auto-drezinei, „Pali-bácsi“, aşa cum obişnuiesc să-i spună muncitorii, nu s-a lăsat aşteptat prea mult de sem­nal, punînd în mişcare auto-drezina. In drezină, alături de mine, stătea inginerul I.F.E.T.-ului. După cîteva sute de metri, în stînga noastră, se întredeschide larg curtea depozitu­lui de buşteni. Pe rampă stăteau două garnituri de vagoane cu buşteni gaia pentru descărcare. Depozitul plin de buşteni, sortaţi pe dimensiuni, prevestea că forestierii de pe Va­lea Gurghiului, Isticeului sau a Lă­­puşnei trimit cu regularitate de acolo, de sus, „de la munte“ materie primă. Lăsînd în urmă şi imensul depozit, după cîţiva kilometri intrăm în raza de exploatare a lemnului. V­­ . „AURUL VERDE“ Aproape de Valea Orşovei, am a­­juns din urmă o garnitură de va­goane platformă pentru buşteni. Aici, trenul se aproviziona cu apă. Vîntul sufla uşor dinspre munte, aducînd cu sine izul răşinos de brad. Simţeam tot mai mult mirosul specific al pă­durilor de conifere. După cîţiva kilometri parcurşi în urna garniturii, în gară la Isticeu, am reuşit s-o luăm înaintea trenului. Dinspre Valea Tireului, deasupra crestelor de brazi, se înălţa fumul locomotivei ce trăgea după sine un şir de vagoane încărcate cu buşteni. Rămpile de la Tireu, Dulcea şi Fă­­tăciuniţa stăteau gata să primească încărcătura garniturii. Cum înaintam tot mai mult, spre inima munţilor, zăpada îşi întindea cu insistenţă mantia sa, parcă voia să ascundă sub ea o taină a munţilor. Tocmai această taină doream s-o cunosc. Să văd cum pădurea, „aurul verde al patriei“ îşi primeşte oaspeţii. Auto­drezina urca tot mai greu spre Lăpuşna. Linia şerpuită a văii Gurghiului se apropie de noi. Văile munţilor se îngustează din ce în ce mai mult. Pe lămpile de la Prislop şi Sirod, buşteni acoperiţi de zăpadă stau în silozuri, gata să ia drumul fabricii. Puţin mai sus de parchetul „Faţa Dobreanului“, la punctul Că­lin, sosesc lemnele de foc pe canal. De aici, intrăm în raza de exploata­re a Văii Gîtii. e­s . LA MEŞTERIŢA Ne apropiem de ultimul popas, de sediul sectorului Valea Gîtii. In fata noastră la cîteva sute de metri, şe­ful sectorului, Vajda Gáspár, ne sem­nalizează pentru oprire. De aici, pînă sus, la Meşteriţă, ne mai des­part încă cîţiva kilometri. Drumul spre gura de exploatare propriu-zisă, a Gitii, este cit se poate de pitoresc. Din loc în loc linia îngustă de fier este străjuită de cordoane de brazi. Razele soarelui, ce străbat de sus, de pe crestele munţilor, parcă au îm­­blînzit puţin asprimea aerului. Pe mantia diafană şi imaculată a zăpe­zii razele soarelui reflectau în crista­­le­le zăpezii o strălucire diamantică la mişcare. Cărările formate în ză­padă de paşii forestierilor semnalau tot mai mult apropierea noastră de parchetul Meşteriţa. Fumul ce şerpuia alene spre vîrful munţilor, apoi crestele cabanelor şi, în sfîrşit, complexul de tractoare, vagoneţi şi sănii, mi-au dat de în­ţeles că am ajuns tot mai aproape de locul unde trunchiurile fainice aie fetazilor stau gata să-şi dea contri­buţia lor la marele complex de con­struire a unei vieţi tot mai îmbelşu­gate a celor ce-au avut grijă de ei. In acest defileu mic, din valea Gîtii, nu se simte de loc depărtarea atît de mare de capătul celălalt al liniei, de furnicarul de forestieri de la Combinatul din Reghin. Şi, aici, totul se lucrează mecanizat. Peste culmea muntelui străbate zgomotul celor două grupuri electrogene de la Meşteriţa. Ferăstraiele electrice „Styl“ R. L„ al căror şuierat subţire, între­rupt din cînd în cînd de Oglodeanu Dumitru şi Zoltan Vasile, motorişti, sortează acolo sus buştenii pe dimen­siuni, aglomerîndu-l tot mai mult pe Cotfaru Zaharie, mecanic şi şef de brigadă la apropiat cu funicularul. Pe cînd priveam funicularul care tocmai lăsa din ghearele sale doi buşteni, se auzi prin uşa întredeschi­să a biroului o convorbire telefoni­că. Şeful brigăzii de încărcători, Tod­or­an loan, vorbea sus la Meşte­­riţă cu Zaharia. — Mă Zaharie, nu ţi-e foame ? — ? — Desfac buştenii şi si fii atent cu funicularul, că dau drumul la frîncare! Buştenii se desficura uşor pe linia de decovil. Todoran agăţă două gă­leţi aburinde, una plină cu supă de carne şi cealaltă cu friptură de viţel cu sos. Intr-o raniţă se găsea pîine. N-a trecut nici un minut de cînd funicularul urca mîncarea şi din nou sună telefonul. Tudoran ridică re­ceptorul. — Hallo, da ! Aici Tudoran. — Arde prea tare? Puneţi-o şi voi pe zăpadă să se răcească un pic ! Aşa e aici, la Meşteriţa. Mâncare caldă la cantină, mîncare caldă şi sus, la parchet, unde lucrează vreo 16 fasonatori şi 5 tractorişti. Ora mesei a trecut. Tractorul K. T. 1? al lui Gliga trage o sanie, cît un vagon, încărcată cu lemne de foc. A ajuns la descărcare. Motorul se oprește. De undeva, dinspre dormi­toare, străbate o melodie de cîntec popular. Am intrat în dormitor. Intr­­adevăr, aici era un aparat de radio. Lingă el, un program de radio, cu sublinieri. Pe unul din paturi, o gar­nitură de şah. Pe masă ziare şi bro­şuri. Aerul curat din dormitor, îi­ dovedea grija permanentă faţă de om. Aici, la Meşteriţa, forestierii se simt ca şi acasă. La conturile bune de viaţă ei răspund cu rezultate fru­m­oase în muncă. La ieşirea din dor­mitor, uşa de la biroul manu­alantu­­lui Crişan Ioan era deschisă. Pe masa de lucru, pe fondul roşu al unui drapel de onoare am citit: Uniunea Tineretului Muncitor — Co­­mitetul regional U.T.M. — Grunei U.T.M. fruntaşă în producţie — 1957. Tr. ŞTEFANESCU Pregătiri în vederea alegerilor în raionul Topliţa In raionul Topliţa, pînă la data de 30 ianuarie, au fost propuşi toţi can­didaţii în alegerile de deputaţi pen­tru sfaturile populare de la 2 martie 1958. Astfel, au fost propuşi cinci candidaţi pentru sfatul popular re­gional, 37 pentru sfatul popular ra­ional, 70 pentru cele două sfaturi orăşeneşti (Topliţa şi Borsec) şi 255 candidaţi pentru sfaturile popul­are comunale. Acei deputaţi care au pus umărul alături de alegători pentru rezolva­rea problemelor obşteşti, au fost din nou propuşi ,iar aceia care s-au lă­sat pe tînjeală nu au mai fost pro­puşi. Cetăţenii propun să-i reprezinte in organele de stat oameni activi şi merituoşi, demni de înalta funcţie de deputat. In fiecare comună este una, iar în oraşe cîte 2—3 case ale alegătorului şi-au început activitatea. Aici, cetă­ţenii se interesează de diferite pro­bleme privind alegerile, despre sec­ţiile de votare, citesc diferite bro­şuri, se întîlnesc cu candidaţii şi discută diferite probleme ale comu­nei, oraşului şi raionului, asistă la programe artistice, ascultă emisiuni radiofonice etc. La 25 ianuarie, toate comitetele executive comunale şi orăşeneşti au afişat listele alegătorilor. Astfel, ce­tăţenii au putut să verifice dacă au fost, trecuţi sau nu pe liste. Este doar un drept al lor stabilit prin lege, desigur cu excepţia celor lipsiţi de facultăţile mintale şi a celor că­rora legea nu le acordă acest drept pentru diferite motive bine înteme­iate. Intr-una din zile, Ioan Braic, mun­citor la I.F.E.T. Topliţa, trecînd pe la sfatul popular al oraşului Topliţa s-a uitat peste listele afişate chiar aici. A găsit listele în care sunt tre­cuţi locuitorii din cătunul Zincani. Numele lui însă nu era trecut ni­căieri. A făcut imediat întîmpinarea în scris şi în 24 ore numele lui a fost trecut pe lista celor cu drept de vot. La fiecare centru de afişare a liste­lor de alegători se pot găsi cetăţeni care verifică dacă sunt înscrişi pe aceste liste. ­jf ofteaua roșie | Mai multă preocupare faţă de alegerile organelor sindicale Multe comitete de într­prindere au înţeles pe deplin marea importanţă a pregătirii alegerilor şi împletirii a­­cestei acţiuni cu creşterea producţiei, a productivităţii muncii, cu scăderea preţului de cost al produselor. Aşa de pildă, comitetul de întreprindere de la S.M.T. Tg. Secuiesc, pe lîngă celelalte sarcini organizatorice a pre­văzut în planul său de acţiune să e­­xecute reparaţia capitală a tractoare­lor cu 10 zile înainte de termen, iar prin recondiţionarea unor piese de schimb să realizeze economii în va­loare de 60.000 lei. In planul comi­tetului de întreprindere de la fabrica de mobilă „Simo Geza“ din Tg. Mu­reş s-a prevăzut intensificarea între­cerilor socialiste, introducerea şi a­­plicarea unor metode înaintate de muncă, astfel ca planul de producţie pe trimestrul I al anului 1958 să fie depăşit cu 5 la sută, să îmbunătă­ţească calitatea produselor şi să rea­lizeze o economie în valoare de 300.000 lei. Asemenea obiective şi­­au propus să realizeze şi colectivele de muncitori de la fabrica „Ludovic Minszki“ din Tg. Mureş. Trustul re­gional de construcţii locale, uzinele textile „Dózsa Gheorghe“ din Sf. Gheorghe şi altele. Un mare rol în buna pregătire a alegerilor organelor sindicale l-au avut consfătuirile de producţie din prima decadă a lunii ianuarie a. c., în cadrul cărora au fost prelucrate planurile de producţie lunare, trimes­triale precum şi cel anual. Acolo un­de ele au fost bine organizate, ca de exemplu la uzinele textile „Dózsa György“ din Sf. Gheorghe, muncito­rii au scos în evidenţă o serie de lipsuri ce mai persistă în activitatea comitetului de întreprindere, a condu­cerii administrative, în ce priveşte asigurarea la timp a locurilor de muncă cu materiale şi materii prime, cunoaşterea de către fiecare muncitor a planului său de producţie etc., indi­­cînd în acelaşi timp soluţii de reme­diere a strangulărilor în procesul de producţie. La fabrica de cărămizi şi ţigle „Mureşeni“ în cadrul consfătuiri­lor de producţie, muncitorii au scos în evidenţă cauzele slabei calităţi a ţi­glei, printre care faptul că uscarea şi sortarea acestora nu se face în condiţiuni satisfăcătoare şi astfel în cuptoare ajung ţigle crăpate şi de­formate. La fabrica de zahăr „Ber­­năth Andrei“ din Tg. Mureş s-a scos în evidenţă slaba reparaţie ce s-a efectuat la agregate în cursul anului 1957, datorită cărui fapt în perioada de campanie au avut loc multe de­fecţiuni şi opriri neprevăzute. Munci­torii au criticat comitetul de între­prindere pentru faptul că nu se ocu­pă în suficientă măsură de rezolva­rea propunerilor muncitorilor. Calitatea muncii viitoarelor comitete de întreprindere ce vor fi alese în perioada dintre 15 februarie—15 mar­tie a. c. și care își vor desfășura ac­tivitatea pe anul 1958 depinde în mare măsură de felul cum sînt pre­gătite și desfășurate alegerile în grupele sindicale, ele constituind un bun prilej de dezbatere a probleme­lor ivite la locul de muncă. Astfel, cu ocazia alegerilor ce au avut loc în cadrul grupei sindicale de la atelierul de strungărie a fabricii „Ludovic Minszki“, după prezentarea dării de seamă, muncitorii au criticat munca birocratică a comitetului de secţie care deşi avea cunoştinţă de faptul că existenţa unei singure grupe sin­dicale pe cele trei schimburi îngreu­nează desfăşurarea muncii, nu s-a preocupat de crearea a trei grupe, cîte una pe fiecare schimb, ceea ce ar fi dus la îmbunătăţirea activităţii sin­dicale. O sarcină importantă în desfăşura­­rea alegerilor sindicale revine orga­nizaţiilor de partid din instituţii şi întreprinderi precum şi membrilor comisiilor raionale şi regionale sin­dicale sub a căror îndrumare di­rectă se desfăşoară alegerile, ,în pri­vinţa respectării democraţiei munci­toreşti precum şi a instrucţiunilor C.C.S. cu privire la alegerile orga­nelor sindicale. Deşi în general s-a constatat respectarea întocmai a a­­cestora, totuşi s-au remarcat şi unele lipsuri datorită cărora desfăşurarea alegerilor a trebuit să fie întreruptă sau pur şi simplu să fie infirmată de organele imediat superioare. De încălcarea acestora se fac vinovaţi şi Adorjáni Zoltán preşedintele comite­tului de secţie de la fabrica de piele „Petőfi Sándor“ din Tg. Mureş şi Stroia Ladislau membru în comitetul secţiei strungărie de la „Ludovic Minszki“ care au trecut peste unele propuneri făcute de muncitori, nelu­­îndu-le în considerare şi fără să le mai pună în discuţia membrilor de sindicat din grupa respectivă. Un caz de încălcare a democraţiei muncito­reşti s-a petrecut şi cu ocazia alege­rilor ce au avut loc la grupele 6,7­8 de la Depoul C.F.R. Ciceu. Aici, pentru cele trei grupe a fost prezen­tată o singură dare de seamă, ale­­gîndu-se însă în aceeaşi adunare ge­nerală organe pentru toate cele trei grupe sindicale. Just a procedat comi­tetul de secţie infirmînd această ale­gere şi efectuînd alegeri pentru fiecare grupă în parte. Rolul mare pe care îl au în partici­­parea la alegerile sindicale din grupa conducerea administrativă a întreprin­derilor, instituţiilor, precum şi repre­­zentanţii birourilor organizaţiilor de bază P.M.R. l-a dovedit alegerile ce au avut loc la întreprinderea de in­dustrie locală „Lázár Ödön“ din Tg.. Mureş. Aici, tov. Biro Alexandru, di­rectorul întreprinderii, fiind de faţă la dezbaterea problemelor ce s-au ivit şi dînd explicaţii clare şi precise atît în legătură cu unele propuneri ale mun­citorilor cît şi asupra îndeplinirii sau nu a unor pevederi din contractul colectiv — sarcini asumate de către conduce­­rea administrativă, — s-a reuşit ca a­­ederile să se desfăşoare la un nivel înalt. La O.C.U. „Alimentara“ alegerile au început cam şchiopătînd, prezentînd ,multe lipsuri, atît în întocmirea dărilor de seamă cît şi în organizarea lor. Fiind sezisată, direcţiunea şi biroul organizaţiei de bază P.M.R. şi inter­ venind au putut remedia din timp lipsurile iar alegerile au devenit pri­lej de îmbunătăţire a activităţii unită­­ţilor comerciale locale, împotriva tendinţei multor tovarăşi mai vîrstnici de a se eschiva de la sarcinile sindicale propunînd în acest sens o seamă de cadre noi tinere, o tendinţă care s-a manifestat destul de des în alegerile pe grupe care au avut loc pînă în prezent — trebuie luptat cu hotărîre, pentru a se evita peri­colul izolării de mişcarea sindicală a multor tovarăşi vîrstnici cu multă ex­­perienţă în munca sindicală. Promo­varea tinerelor cadre va trebui să se facă după o bună chibzuinţă şi pro­porţional cu vîrstnicii. Iar cel mai im­portant factor de care va trebui să se ţină cont în actualele alegeri sindi­cale este asigurarea conducerii mişcă-­ rii sindicale de către partid, alegîn- du-se în organele sale de conducere­ comunişti şi nemembri de partid cu multă experienţă în munca cu oamenii, cetăţeni care au dovedit prin munca lor dragoste şi ataşament în rezolva­rea nevoilor oamenilor munci. Privită de pe unul din cele 3 poduri de peste Mureş sau braţele sale ce alimentează morile cu a­­pă, comuna Ruşii-Munţi pare un adevărat arabesc. Fără să mă „întrec" în descrieri, dar cred că su­biectul unui reportaj l-ar putea constitui chiar nu­mai pitorescul acestei vechi aşezări omeneşti ... Un băieţaş de o frumu­seţe rară — pe nume Va­sile — m-a condus pînă la casa directorului căminu­lui cultural, tov. Stuparu Dănilă, — „învăţătorul nost" — cum îmi spunea băiatul ce încă nu împli­nise şase ani. Insolit de tovarăşul Stu­paru, urcăm treptele nou­lui cămin cultural — „Tudor Vladimirescu“. A­­cest cămin este o frumoa­să realizare a cetăţenilor din Ruşii-Munţi, spriji­niţi de sfatul popular co­munal. — încă e devreme. Oa­menii sunt la lucru, care la căratul gunoiului, ia lucru in livadă, iar cei mai mulţi la pădure — îmi spuse tovarăşul Stu­paru. Intrind intr-o încăpere frumos ornată cu tablouri şi lozinci: „Trăiască vic­toria în alegeri a Fron­tului Democraţiei Popu­lare “, pe mese găsindu­­se o mulţime de broşuri şi reviste infătisind rea­lizări ale regimului nos­tru, aparat de radio, jo­curi de şah etc., mi-am dat seama că mă găsesc în „Casa alegătorului". Pe un panou frumos, ca o gazetă de perete, ală­turi de programul servi­ciilor la casa alegătoru- I lui, de statistica adunări­lor ţinute cu alegătorii (au participat peste 1­200 de cetăţeni), se găseşte planul de muncă al că­minului cultural. Să spi­cuim cîteva puncte ... Serbările populare cu programe artistice se vor ţine in zilele de 26 ianua­rie, 0 februarie, 23 fe­bruarie şi în ziua de 2 martie, ziua alegerilor. —• Trebuie să arăt — interveni tovarăşul Stu­paru — că oamenii noş­tri vin cu drag la cămi­nul cultural. La adunarea din duminica trecută nu mai încăpea nici un om. Cu acest prilej li s-a ţinut cetăţenilor conferinţa ,A­­devăratul democratism al alegerilor din ţara noas­tră“. In fiecare duminică cîte un tovarăş din grupa de conferenţiari ţine die o astfel de conferinţă. Aceasta cu atît mai mult cu cit întreaga activitate a căminului nostru In a­­ceastă perioadă, va oglin­di problema alegerilor, a transformării socialiste a agriculturii. — Cum anume ? — Să urmărim planul in continuare, lată bună­oară echipa de teatru, formată din 20 artiști ri­mat­ori, condusă de tova­rășa Buia Catalina, re­cent întoarsă de la nişte cursuri de specializare din Tg. Mureş, a pregătit deja, pentru perioada ale­gerilor, trei piese de tea­tru : , A unta la Draga­neşti, „Moş Ion şi ale­gerile“, ,şi ,,Titanic vals". — Ce-aţi spus ? „Tita­nic vals" la Ruşii-Munţi? — Şi de ce v-a­i mira aşa, tovarăşe — mă do­jeni dăscăliţa Dan Doi­na. Da! „Titanic vals“ la Ruşii-Munţi. Credeţi că ţăranul de azi e tot cel de ieri ? Ş-apoi la noi se joacă Moliére (asta din iniţiativa t­nerilor din co­mună, suntem­ 96 de ute­­mişti, sublinie tovarăşa Dan), încă de mult pie­sele marelui clasic ca „Doctor fără voie", „Ava­rul", „Soţul păcălit“, au fost apreciate la noi. — Şi cetăţenii din că­tunul Sebeş — interveni o altă tlnără, tovarăşa Opruţa Catalina — vor să pună in scenă piese clasice. . . M-am ruşinat pînă In vîrful urechilor, cerindu-le iertare. — D-apoi om merge mai departe, mă „salvă" tovarăşul Mureşani Vasi­­le, directorul­­şcolii. Din activitatea căminului nos­tru nu trebuie să uităm cercul agrotehnic care es­te a doua şcoală in co­muna noastră , „şcoala virstnicilor“ cum o denu­mesc oamenii. Pînă acu­ma a mers cum a mers. Dar odată cu înfiinţarea întovărăşirii, pretenţiile oa­menilor au crescut. De unde pînă mai ieri nici pomeneală de cultivarea viţei de vie la noi, acum oamenii cer aceasta. — N-am scăpat din ve­dere din această perioadă nici munca cu brigada artistică de agitaţie — spuse tovarăşul stuparu. Nici nu vă închipuiţi de ce prestigiu se bucură în rîndul cetăţenilor cei 15 artişti amatori prntre care Suciu Ilena, Havu Ion, Timaru Minortora, Balan Gafina, Cristiu Constantin etc., prin ur­­zicările ce le fac. Cele trei poduri noi, şcoala, atragerea ţăranilor către sectorul socialist etc., sunt realizări imediate la care şi brigada artistică şi-au dat contribuţia. Progra­mele artistice întocmite de tovarăşa Dan Doina­­ sînt foarte apreciate , mul­te cîntece sînt ci­tate apoi chiar şi pe stradă. Multe lucruri frumoase ar mai fi de spus despre­­ felul cum întîmpină cei­­ peste 100 de artişti ama­tori ai■ căminului cultural „Tudor Vladimirescu", în­tregul sat, alegerile. Des­pre bibliotecă fa nci oame­nii m-au rugat să întreb secţia de învăţămlnt şi cultură din Topliţa de ce nu înfiinţează o bibliotecă sătească şi la Ruşii-Munţi?­, despre întrecerile sportive, despre echina de dansuri ce-a pregătit un­­ program nou, despre co­rişti, despre disputele cu ,,Drumeţii veseli“, despre audiţiile la radio, despre citirea presei etc. ★ Ca nişte copile neastîm-­­ părate, dealurile margi­ - naşe ale munţilor Gur- S­ghiului se vălureau vn zarea cuprinsă de noapte La poalele lor, ca un şirag de mărgăritare ne­stemate, puzderiile de că­suţe cu coşurile fume­ginde, împrăştiau prin fe­restrele lor lumina lăm­­pii. La căminul cultural, învăluiţi de lumina puter­nică a Petromoxului, co­riştii şi membrii echipei de teatru repetau: Foaie verde iasomie Create cînt de bucurie Că ni-e munca mai cu spor Şi aleşii din popor. AT­AN­ASIE POPA In preajma alegerilor La căminul cultural din Ruşii Munţi

Next