Steaua Roşie, decembrie 1958 (Anul 7, nr. 656-664)

1958-12-03 / nr. 656

Expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa plenară a C. C. al P. M. R. (Urmare din pag. l­ a) la sistemul energetic de 110 kV . Oraşele Baia Mare şi Craiova şi vor incepe lucrările de racord ,­dare a regiunilor Suceava,­­ Constanţa şi Oradea, astfel in­­cît în 1960 sa se încheie siste­­e­mul energetic naţional.­­ In ce priveşte AGRICULTURA,­­ prin proiectul de plan i se alocă , in anul viitor 2,9 miliarde lei,­­ cu 600 milioane mai mult decit , în 1958. ] Pe baza sporirii acumulărilor­­ şi orientării lor mai ales spre­­ industrie, VENITUL NAŢIONAL , VA CREŞTE IN 1959 CU 13%.­­ Investiţiile în sectorul social-­­ cultural se ridică la 1,6 miliar-­d­ de lei, reprezentind astfel o­­ creştere de 17% faţă de 1968.­­ In vederea extinderii învăţăm­­­mîntului şi a îmbunătăţirii ba­zei sale materiale, se pune un­­ accent mai mare pe construcţia­­ de şcoli la oraşe şi sate.­­ Trebuie să subliniem măsuri­­­­le luate în 1958, care vor fi ac- ] centuate in 1969, pentru IN­TENSIFICAREA CONSTRUC-­I­ŢIILOR DE LOCUINŢE, repar­­tizindu-se un volum de investi­ţii cu 25% mai mare decit in­­ 1958. In aplicarea justă a politicii­­ de acumulare socialistă, de în­dreptare judicioasă a investi-­­­ţiilor un rol deosebit de însem- 1 nat revine activităţii depuse de ministere şi de Comitetul de Stat al Planificării pentru în­tocmirea planului de stat. Proiectul de plan pe 1959 este Întocmit in condiţii mai bune decit in anii precedenţi. Comite­tul de Stat al Planificării şi mi­nisterele s-au ocupat ca el să fie elaborat mai din vreme, să fie mai bine fundamentat. In anii regimului democrat­­popular s-au format numeroase cadre de conducere în econo­mie, cu competenţă şi Spirit de inţiativit, oameni care-şi pun la inimă interesele generale ale poporului, se sprijină pe mase, ţie iniţiativa înaintată a acesto­ra şi luptă cu perseverenţă pen­tru îmbunătăţirea continuă a activităţii in sectorul lor. A­­ceasta se reflectă în realizarea planului pe 1958 ca şi în mun­ca pregătitoare pentru elabora­rea planului pe 1959. Totodată este necesar să a­­tragem atenţia asupra cîtorva aspecte negative, privind modul în care miniştrii şi alţi condu­cători ai organelor economice, inclusiv conducerea C.S.P. îşi îndeplinesc sarcinile de întoc­mire a planului de stat. In do­meniul pregătirii proiectelor de plan există lipsuri asupra că­rora partidul a atras atenţia in repetate rinduri, dar care per­sistă de ani de zile şi îngreu­nează munca de elaborare a pla­nului, oglindindu-se apoi ca deficienţe în proiectele de plan. In primul rînd este necesar să ne oprim asupra felului cum se propun şi, uneori, cum se a­­probă investiţiile capitale. Fondurile destinate investiţii­lor trebuie îndreptate spre lu­crările de mare eficacitate eco­nomică, care să ducă la dezvol­tarea în ritm accentuat a eco­nomiei naţionale şi a veni­tului naţional. Acest lucru obli­gă cadrele de conducere din e­­conomie ca înainte de a propune lucrări noi de investiţii să cu­noască şi să studiem cu cea mai mare grijă rezervele existente in folosirea deplină a capacităţilor de producţie existente. Propunerile de noi investiţii trebuie să fie bine documentate din punctul de vedere al efica­cităţii acestora, al nivelului teh­nicii, al costului, căci orice ban cheltuit neeconomicos înseamnă reducerea posibilităţilor de a spori forţele de producţie ale e­­conomiei naţionale. Deşi aceste lucruri sunt „în­deobşte cunoscute“, totuşi conti­nuă cazurile de solicitare a unor sume importante pentru lucrări uneori lipsite de documentaţia tehnică necesară, insuficient fundamentate economic care, uneori s-au dovedit a fi inutile. De exemplu, Ministerul Indu­triei Bunurilor de Consum , Departamentul Industriei U-­ş­oare) a propus construirea­­ mei fabrici de Încălţăminte din I­lauciuc, cu un volum de con- s trucţii de 30 milioane lei, deşi el puţin jumătate din capaci- t­atea de producţie a unei ase- m nenea fabrici a putut fi obi­ i- i­­ută fără nici o construcţie s­loUă, ci în cadrul spaţiilor de­­­­roducţie insuficient folosite ale Combinatului de la Jilava. De-­­­­artamentul Silviculturii a CC- z­ut sume importante pentru c­onstruirea unei fabrici de im- i iregnat traverse;­or, Ministerul T­­ransporturilor şi Telecomuni-­­­aţiilor a montat o asemenea f­abrică cu o cheltuială de 20 k­l mai mică.­­ Sunt cazuri cînd se solicită f­onduri pentru investiţii capita-­­ s fără a se îi studiat suficient r­ostul real al investiţiilor, ceea c­e atrage necesitatea unor su-­i cimentări ulterioare, urcind i meţul total faţă de cel luat in i ionsideraţie la aprobarea invest­­­iţiei .­­ Asemenea practici care ilu­­strează superficialitatea cu care uneori se solicită fondurile de i­nvestiţii trebuie eliminate cu desăvirşire din munca de pla­nificare. Miniştrii şi conducerea P. S. P. sunt datori să analizeze t­­emeinic, sub toate aspectele, dopunerile de investiţii care se nclud în proiectul de plan. O altă deficienţă pe care tre­­buie s-o înlăturăm în interesul dezvoltării mai rapide a eco­­nomiei naţionale este lipsa de grijă pentru folosirea în între­gime a posibilităţilor de pro­ducţie ale întreprinderilor. Sunt conducători de intreprin­­deri care propun, în mod uşura­­tic, sarcini de producţie sub po­sibilităţile reale ale întreprin­derilor; Alteodată asemenea sar­cini nemobilizatoare sunt adop­tate fără spirit critic de către miniştri şi însuşite apoi, fără o analiză temeinică, de către C.S.P. De pildă, Departamentul Căr­buni- Minereuri din Ministerul Industriei Grele şi C. S. P. au planificat pentru anul 1958 o producţie de metale neferoase, subestimind conţinutul de me­tal al minereului faţă de cel real. In aceste condiţii Depar­tamentul şi-a asigurat dinainte depăşirea simţitoare a planului, fără un efort deosebit. La În­tocmirea proiectului de plan pe 1959, conducătorii departamen­tului au manifestat aceeaşi ten­dinţă. Pentru cadrele din economie este o obligaţie permanentă de a stabili sarcini mobilizatoare care să ţină seama de Îmbună­tăţirea continuă a procesului de producţie, de creşterea cali­ficării şi de elanul constructiv al muncitorilor, inginerilor şi teh­nicienilor, de a asigura o folo­sire maximă a capacităţilor de producţie, încărcarea utilajelor şi Instalaţiilor potrivit posibili­tăţilor reale,­­ acestea consti­tuind pîrghii puternice de creş­tere a producţiei şi producti­vităţii muncii, de reducere a preţului de cost şi, astfel, de ridicare a nivelului de trai ma­terial şi cultural al oamenilor muncii. Mai continuă încă practica ne­­respectării normelor de consum, a autoaproviziortării în dauna altor ramuri, a stocurilor peste necesar. Tot ca urmare a unei insuficiente analize a cererilor primite de la În­treprinderi și însușite în mod me­canic de ministere se mai prezintă încă cereri exagerate de materii prime, materiale, combustibil, ceea ce creează dificultăţi în balanţele materiale şi în aprovizionarea rit­mică a întreprinderilor. Trebuie arătat că propunerile ini­ţiale ale unor ministere pentru pro­iectul de plan pe 1959 în legătură cu creşterea productivităţii mun­cii în industrie au fost făcute cu­­ insuficient simţ de răspundere. Po­­­­trivit acestor propuneri s-ar fi ob­ţinut în 1959 o creştere a producti­­­­vităţii muncii cu mult sub cifrele­­ de control.­­ De asemenea în ce priveşte pre­­s­tul de cost, propunerile ministerel­­­lor n-au reprezentat nici jumătate­­ din economiile realizate în 1957­­ sau 1958.­­ In urma analizei critice, precum­­ şi a propunerilor venite din partea­­ oamenilor muncii, a organizaţiilor­­ de partid şi sindicale, s-au stabi­­l­­it sarcini sporite, mai apropiate­­ de posibilităţile reale. Toate acestea arată uşurinţa cu­­ care unele cadre conducătoare din­­ economie tratează problemele cele­r mai importante asupra cărora­­ partidul ilustru a atras atenţia în­­ mod deosebit şi în repetate rînduri.­­ Comitetul de Stat al Planificării,­­ deşi dispune de un aparat califi- 5 cat şi cu toate că şi-a îmbunătăţit­­ activitatea ,cedează uneori presiu- c­nilor exercitate de acele ministere c­­are insistă pentru planuri uşoare,­­ nemobilizatoare, solicită fonduri­­ materiale şi băneşti nejustificate.­­ Astfel a fost posibil să se intro-­r­ducă în proiectele de plan investi- a­ţii fără o justificare complectă a î eficienţei economice, să se subevă- r lueze în unele ramuri posibilităţile­­ de creştere a producţiei şi de reilit* î cere mai accentuată a preţului de­­ cost. Comitetul de Stat al Planifi- r cării '—• ca şi alte ministere şi in- 1 stituţii centrale economice — n-au f muncit cu suficientă temeinicie şi­­ perseverenţă pentru a pune in va­loare cit mai multe din rezervele şi­­ posibilităţile economiei noastre.­­ Unii conducători d­in economie­­ pun mai presus de interesele gene- t rale ale statului interesele înguste­­ de departament şi caută, atunci cîttd i se alcătuieşte planul, să-şi creeze c condiţii cit mai uşoare de realizare.­­ Asemenea conducători devin urb­­­i ori prizonierii propriului lor apa­­c­rat, reflectă spiritul de comodita­­ţ­ie al unor funcţionari in subordi-­­­ne. Miniştrii, conducătorii între­prinderilor au datoria de a îndru­ma şi urmări personal elaborarea proiectului de plan, dînd dovadă de exigenţă şi spirit partinic. , inlăturînd aspectele negative din­­ matica organelor economice in do­meniul elaborării propunerilor de­­ plan, să mobilizăm cit mai multe f din rezervele existente. Să elim­i- ' năm orice risipă şi’ cheltuire neju- ‘ dicioasă a resurselor materiale şi­­ financiare ale statului, îndrepttnd toate aceste resurse spre dezvolta- ' rea cît mai rapidă a economiei­­ noastre naţionale. Tovarăşi, Vă este cunoscut proiectul planu­lui de stat pe anul 1959. In cele ce Urmează mă voi opri numai asu­pra cîtorva probleme care trebuie evidenţiate în mod deosebit şi asu­pra sarcinilor unora dintre ramuri­le economiei. Biroul Politic al Comitetului Central al partidului a analizat şi a aprobat proiectul planului de stat pe 1959. In acelaşi timp el a con­statat ca în economia noastră na­ţională există numeroase şi impor­tante rezerve care pot şi trebuie pu­se în valoare, pentru creşterea pro­ducţiei industriale şi reducerea mai accentuată a preţului de cost. Putem ajunge în anul 1959 la o producţie industrială de circa 67 miliarde lei *— cu opt sute de mi­lioane lei mai mult dectt prevede proiectul de plan. — reprezentind o creştere totală de circa 10% faţă de 1958, in loc de 8,6 la sută Cît este prevăzut în proiect. Mărirea sarcinilor de producţie ale industriei este pe deplin posi­bilă prin utilizarea mai burtă a ca­pacităţilor de producţie existente, prin scurtarea termenelor de dare în funcţiune a noilor instalaţii şi prin însuşirea într-un timp mai scurt de către muncitori, tehnicieni şi ingineri a tehnicii înaintate. Mij­loacele materiale și financiare su­plimentare necesare îndeplinirii sarcinilor sporite pot și trebuie să fie asigurate în primul rînd prin scăderea, mai accentuată decit pre­vede proiectul, a consumurilor de materii prime și materiale. Pentru dezvoltarea industriei mijloacelor de producţie se vor alo­ca 90% din volumul investiţiilor prevăzute în 1959 pentru întreaga industrie, creşterea investiţiilor în industria mijloacelor de producţie fiind de 1220 milioane lei. producţiei siderurgice cu 23% faţă de 1958. In anul 1959 se va asigura creş­terea într-un ritm mai mare a pro­ducţiei de metal. Considerăm că, din rezervele existente, industria Siderurgică poate realiza în anii care urmează o creştere a produc­ţiei de oţel de 38% faţă de 1958, adică o producţie totală­ de 1,3 mi­lioane tone. Acest spor poate fi obţinut prin folosirea mai intensivă a cuptoarelor de la oţelăria nouă din Hunedoara şi prin reconstruirea şi mărirea capacităţii a 3 cuptoare la oţelăria din Reşiţa. In vederea realizării acestor în­semnate creşteri de producţie, Mi­nisterul Industriei­ Grele, cadrele de conducere din siderurgie tre­buie să ia măsuri pentru lichidarea grabnică a deficienţelor în exploa­tare, pentru ridicarea indicilor de utilizare a furnalelor, cuptoarelor S. M., lamidoarelor şi pentru redu­cerea consumului de materii prime, combustibil şi cocs. Ţinînd seama de caracteristicile tehnice ale insta­laţiilor şi de nivelul de calificare la care au ajuns muncitorii, tehnicie­nii şi inginerii siderurgişt­i din ţara noastră, este pe deplin posibil sa ajungem din urmă indicii realizaţi în alte ţări. Trebuie făcute eforturi mai mari pentru creşterea număru­lui de sortimente de laminate şi îmbunătăţirea calităţii mai ales la tablă, oţeluri aliate şi oţeluri de rulmenţi, care să asigure ridicarea la un nivel mai înalt a calităţii producţiei industriei construcţiilor de maşini.­­V INDUSTRIA CONSTRUCŢII­LOR DE MAŞINI se pune­­m ac­cent mai mare pe producţia de uti­laj petrolifer pentru foraj şi pen­tru prelucrarea ţiţeiului, utilaj pentru industria chimică şi pen­tru prelucrarea lemnului, auto­camioane, tractoare şi maşini agri­cole, maşini şi aparataj electric, materiale de instalaţii necesare construcţiilor precum şi bunuri me­talice de larg consum,­­ frigidere maşini de cusut, biciclete etc. Congresul al II-lea al partidului a trasat sarcina creşterii in ritm a­ccelerat a Industriei chimice.­­ Producţia industriei chimice a c­rescut în anii puterii populare de om­ faţă de nivelul anului 1938. έn cadrul acestei industrii s-au c­reat o serie de noi ramuri: producţ­­­ia de îngrăşăminte chimice, de­­­ire ,şi fibre sintetice, mase plasti­­s­e, medicamente de sinteză etc.­­ Proiectul planului de stat pe 1959 p­revede o creştere a producţiei în i­ndustria chimică cu 26% faţă de mill 1958, prin utilizarea mai buna a capacităţilor existente şi prin ii­­rarea în funcţiune pînă la sfîrşitul acestui an a unor noi capacităţi de producţie. Analizîndu-se posibilităţile de calizare a sarcinilor prevăzute în proiectul de plan pe 1959, rezultă ă există posibilitatea sporirii vol l­untului producţiei chimice cu un­­să cel puţin 1,5% peste prevederile noiectului de plan, — ceea ce in­­seam­nă o creştere de 27,5% faţă de polizările din 1958 — prin utiliza­ră mai deplină a capacităţilor de producţie la acid sulfuric, îngrăşă­­minte fosfatice etc., şi prin grăbi­ta ritmului de intrare în funcţiu­­ne a unor noi unităţi chimice, de a căror producţie este legată dez­voltarea agriculturii ,a producţiei tanurilor de consum şi sănătatea ■ publică. In anul 1959 va intra în funcţiu­­ne la uzinele chimice Turda o sec­ţie de policlorură de vinil cu o ca­pacitate de 5500 tone; la Combina­tul Chimic Făgăraş va intra in funcţiune o secţie de îngrăşăminte azotoase cu o capacitate de 100 mii t./an azotat de amoniu şi o secţie de fenol necesar pentru fa­bricarea fibrelor sintetice avînd o capacitate de 3000 t./an, precum şi alte instalaţii care vor contribui în 1959 la producţia totală a in­dustriei chimice cu produse în va­loare de 600.000.000 lei. In 1959 se vor produce pentru prima oară la noi în ţară 1000 to­ne de fire şi fibre sintetice. Pentru satisfacerea într-o măsură mai ma­re a cerinţelor populaţiei, se vor realiza din fire sintetice 1.500.000 m. p. ţesături, 700.000 buc. tricota­je, în valoare totală de cca. 80.000.000 lei. De asemenea, din fibre sintetice în amestec cu alte fibre se vor mai produce încă 7,8 milioane m. p. ţesături. Articolele confecţionate din aceste fire şi fi­bre sintetice vor fi de un sortiment bogat, mai ieftine şi mai trainice în comparaţie cu cele obţinute din fibrele şi firele naturale. Producţia de îngrăşăminte chimi­ce va creşte de la 152.000­ tone în Lărgirea continuă a sortimet­ice­lor şi im­bunătăţirea calitativă a producţiei de maşini şi utilaje sa­tisfac în mai mare măsură cerin­ţele crescînde ale industriei şi fac posibilă creşterea însemnată­ a ex­portului de maşini şi utilaje, care va reprezenta în anul viitor 15% din exportul nostru. Proiectul de plan prevede mij­loacele necesare pentru moderniza­­rea producţiei de maşini şi utilaje prin ridicarea nivelului tehnologic al producţiei şi prin reproiectarea şi înlocuirea unui număr însemnat de maşini cu tipuri perfecţionate. Printre produsele noi, de înaltă tehnicitate, sunt prevăzute a se rea­liza în anul 1959 primele locomo­tive Diesel electrice, care vor con­tribui la modernizarea transportu­rilor feroviare, nave de tonaj mai mare, combine perfecţionate pentru recoltat porumb, precum şi alte utilaje şi mijloace tehnice moderne. Proiectul planului de stat pe anul 1959 prevede ca producţia construcţiilor de maşini să crească cu 12% faţă de anul 1958. In industria constructoare de ma­şini sunt încă mari posibilităţi de folosire mai completă a capacită­­ţilor de producţie de utilizare mai raţională a maşinilor, metalului, combustibilului, energiei electrice şi a forţei de muncă. Ţinînd seama de aceste rezerve este pe deplin posibil ca producţia construcţiilor de ma­şini să crească cu încă 2% faţă de proiectul de plan, astfel ca volumul total al producţiei să fie cu 14 % mai mare decit in anul 1958. Conducerea Ministerului Industriei Grele, a Direcţiilor Generale şi a Întreprin­derilor constructoare de maşini tre­buie să lupte cu mai multă hotărî­­re şi energie pentru mobilizarea tuturor rezervelor care aduc econo­mii de investiţii şi materiale şi cre­ează noi şi însemnate posibilităţi pentru creşterea producţiei, reduce­rea preţului de cost şi îmbunătăţi­rea continuă a calităţii produselor, 1958 la 282.000 tone în 1959, mă­­rindu-se astfel baza materială pen­­■fu sporirea producţiei agricole la h­otar. Producţia din mase plastice şi răşini sintetice va creşte de la­ 200o mie in 1958 la 6300 tone în 1959. Din această cantitate se vor con­fecţiona, pe lingă bunuri de con­sum, cantităţi importante de mate­riale necesare în industrie, în con­strucţii şi în agricultură, la hidro­amelioraţii. Prin folosirea materia­lelor din mase plastice se vor eco­nomisi, cca. 8000 tone metale fe­roase şi neferoase, 850 tone piele şi alte materiale. In următorii 2­3 ani vor fi pu­se în funcţiune aproximativ 8 uzine şi fabrici noi şi 28 de noi secţii din care: o fabrică de azotat de amo­niu la Roznov, o nouă unitate de fibre sintetice la Săvineşti cu o ca­pacitate de 5000 t/an volan, la Gru­pul industrial Borzeşti o unitate petro­chimica, care va produce în prima etapă 25.000 t/an cauciuc sintetic, la Uzinele Govora instala­ţii de produse sodice cu o capaci­tate de 150.000 tone pe an, precum şi alte unităţi de producţie care vor mări producţia industrială în ramura chimică Cu peste 75%, întreprinderea cea mai mare a industriei noastre chimice, Combi­natul de la Borzeşti, cu construc­ţiile sale ridicate pe o distanţă de 5 km., se conturează de pe acum în întrea­ga sa măreţie. Aici va lucra un mare număr de muncitori, pentru , care s-a construit oraşul nou de la Oneşti. Combinatul va prelucra o parte din rezervele de ţiţei şi sare de pe valea Trotuşului în produse petrolifere şi petrochi­mice de mare valoare economică. El este deservit de o centrală elec­trică de termoficare cu o putere de 75.000 kW care va ajunge pina in 1964 la 225.000 kW. Valoarea producţiei totale a com­binatului va fi de circa 2,6 miliar­de lei anual. Ţinînd seama de însemnătatea pe care o au noile fabrici şi uzine chimice pentru dezvoltarea econo­mică a ţării şi pentru ridicarea ni­velului de viaţă al populaţiei, Mi­nisterului Industriei Petrolului şi Chimiei, cadrelor sale de condu­cere le revine sarcina de mare răs­pundere de a asigura intrarea cît mai grabnică a acestora în func­ţiune, preocupîndu-se în acelaşi timp de pregătirea temeinică şi din vreme a cadrelor necesare, invit în timpul cel mai scurt noile instalaţii să lucreze cu întreaga lor capaci­tate şi să dea produse ieftine şi de bună calitate. (continuare în pag. 3­ a) Dezvoltarea industriei chimice igjj­ysteaua rp.le| ­­bponrea producţiei in industria­­ siderurgică şi a construcţiilor de maşini IN SIDERURGIE vor intra in funcţiune în anul 1959 bateria a treia de cocs şi laminorul de profi­le de 650 mm. de la Hunedoara cu o capacitate de 550.000 tone/an, al treilea laminor de tablă subţire la uzina „Nicolae Cristea“ şi altele. Pe baza noilor capacităţi de producţie şi a exploatării mai ra­ţionale a furnalelor, cuptoarelor de oţel, laminoarelor şi altor utilaje existente ,se prevede o creştere a

Next