Steaua Roşie, iunie 1961 (Anul 10, nr. 129-154)

1961-06-03 / nr. 131

2 Constructori ai versurilor şi­­ versuri ale constructorilor De cîte ori îmi las inima să plutească pe undele cadenţelor voastre, versuri rimate sau albe, spre năzuinţe pornite din suflete îmbălsămate în parfumul frumo­sului, de atîtea ori trăiesc răsco­liri sufleteşti. Şi mai ales atunci cînd forma şi culoarea construcţiei te atrage, cînd aceşti constructori pricepuţi sînt mulţi, simţi crescind în tine mîndria că faci parte dintr-un popor talentat care ştie să lupte şi ştie să cînte. Unul dintre aceşti constructori pricepuţi ai versului e şi R. Cor­nea, care, trăind alături de făuri­torii blocurilor, a impregnat poe­ziei „Constructorilor“ din tăria cîntecului ce se-aude pe schele : „Cîntecul vostru se aude pe schele Tot mai aproape de stele; Miinile voastre-s aripi uşoare. Tot mai aproape de soare. Voi aţi lăsat in fiecare bloc Cu piatra şi mortarul la un loc Cite-o fărimă din iubirea voastră Ca o fereastră Deschisă spre oameni. Fiecare bloc e un cuvînt Povestind celor de miine Despre paşnicul nostru avint Fiecare bloc e un vers Din marele imn al Păcii Ce va răsuna în univers. Fiecare bloc care-şi suie Balcoanele spre cerul insolit E o statuie Anonimilor care l-au zidit". La fel ca R. Cornea, şi noul nostru corespondent Gh. Vunvulea de la Tîrnăveni dedică frumoase versuri constructorilor găsind, cu excepţia a puţine cazuri, mijloace Asupra celorlate poezii trimise de tov. Gh. Vunvulea ne rezervăm dreptul să vorbim mai tîrziu. Reluată intr-o formă mai dina­mică, dar din păcate mai puţin caldă, tema construcţiilor îl preo­cupă şi pe tînărul poet din regiu­nea noastră Zeno Ghiţulescu. Deşi poeziile sale dovedesc cali­tăţi incontestabile, în unele poezii ca „Primăvara în oraşul meu“ sau „Creion“, tovarăşul Ghitules­­cu face uz de aşa-zisele „imagini tari“, dar care in fond nu prea sînt înţelese („Poate că-s frea­măt sau ecou/Din minunata soa­relui algebră“) iar expresii ca „vîrf de planuri“ sau „forţa ce­rului răsfrîntă-n ape-adînci“, pla­sate în locuri nepotrivite, aduc a bombasticism. Totuşi în poezia „Constructorii“, tovarăşul Ghiţu­­lescu realizează bine tabloul mă­reţelor construcţii care au răsă­rit ca „gigantice efluvii de pu­tere şi de beton“ : „Săbia curajului nostru Despică pămîntul negru şi apele, Să încolţească piti' Iu" ceti I Fîntînile vieţii noi. In oraşul meu Presărat odinioară, Cu melancolice, mu­cede ziduri Şi flori de tristeţe, Au răsărit gigantele efluvii De putere şi de beton, Construcţiile păcii. Trecătorul care se opreşte Tirziu noaptea şi îşi pleacă Urechea, aude Cum zidurile proaspete respiră Cu plămînii lor sănătoşi Aerul tare al socialismului.. . Trecătorul aude Cum cărămizile îşi cîntă roşii Spre înălţimi bucuria, Contopită cu simfonia Rotitoarelor ceruri", de exprimare nepretenţioase, şi cu atît mai plăcute. Redăm o strofă din poezia „Laudă“ ca fiind semnificativă în acest sens. Din poezia „Partidului“ reţinem prima strofă, care e şi cea mai reuşită, deşi ultimul vers comple­tează cam puţin ideea elaborată în versul al treilea , de versuri frumoase dedicate con­structorilor. Există însă şi altfel de versuri, lipsite de poezie şi care în afară de admiraţia auto­rului pentru construcţie, o admi­raţie naivă şi uneori chiar greşit exprimată, nu arată altceva ni­mic. Astfel tovarăşul Vulcan Ioan ne trimite o „poezie“, cerînd să-i răspundem arătîndu-i lipsurile precum şi data cînd a fost publi­cată poezia în ziar. Versuri ca acestea : „Şi tot în ea se construieşte (adică în patria noastră) Blocuri şi apartamente Frumoase şi spaţioase Ca să poţi trăi, măi frate“ sînt departe de a fi numite poezie. Ar fi bine ca dv. să încercaţi să vă exprimaţi în rînduri simple, simţămintele. Sînt nepublicabile şi versurile lui Chibulcuteanu Ioan. Nu vrem să mai insistăm la astfel de exemple. Vrem numai să rugăm pe co­respondenţii noştri ca înainte de a trimite versuri spre publicare să chibzuiască bine asupra lor şi că nu sunt suficiente simţămintele frumoase pe care le nutreşti, ci aceste simţăminte trebuie turnate într-o formă corespunzătoare. Autorii poeziilor ce nu au pri­mit răspuns în cadrul acestui material, îl vor primi în materia­lele de viitor. M. FIUMON „ ... In fiecare geam ne-au rămas oglindite privirile, în fiecare perete — mingiierile palmelor fierbinţi. De aceea intimitatea odăii î­i soarbe fiinţa Şi fiecare cuvînt aduce o laudă. Scrisă de acelaşi autor şi cu temă tot din viaţa constructorilor, poezia „Zidăriţa“ nu reuşeşte să aprofundeze tema, avîntul muncii fiind aici în mare parte diminuat. ..Inima-mi tînără întreagă ţi-o dărui Şi brațul puternic şi-al minţii argint. Mi-ai zis pe nume — Om, pentru Intîia dată. Şi vorbele tale aprinse nu mint" Conferinţe interesante şi instructive Un accent deosebit pun lu- j crătorii Bazei cultural-sportive jj din Sovata pe îmbogăţirea cu- j noştinţelor politice, ştiinţifice­­ şi culturale ale oamenilor mun-­ cii sosiţi la odihnă. Una dintre­­ cele mai eficace metode între- j buinţate la Sovata în acest­­ sens, a fost cea a conferinţelor.­­ Astfel, de la începutul anu-­­ lui şi pînă în prezent au fost­­ ţinute în faţa a 1.730 partici­­panţi, 23 conferinţe cu caracter­­ politic, printre care cele Inti-jj tulate: „Victoria socialismului­­ în R.P.R., lupta pentru dezvol- t­ tarea socialistă a ţării“, „Creş- îl terea continuă a nivelului de jj trai al oamenilor muncii“, au stîrnit un deosebit interes. La aceste conferinţe se adau­ g la informările politice de la i| sfîrşitul fiecărei săptămîni, şi cînd se trec în revistă princi- îl palele evenimente din uitimile jj 7 zile. « Deoarece oamenii muncii ve- ^ niţi la odihnă şi tratament­e doresc să cunoască cum se pot vindeca mai uşor de anumite bo- îi li, cum pot preîntîmpina aceste jî boli, săptămînal au loc 1—2 conferinţe medicale. Astfel, în- g tr-una din aceste conferinţe s-a­­ vorbit despre „Reumatis- () mul şi combaterea prin li tratamentul balnear aplicat jj în staţiunea Sovata“. Interesul j ce-i stîrnesc aceste conferinţe jj reiese şi din faptul că peste­­ 3.600 oameni au participat de g la începutul anului la confe- r­­rinţele medicale. îî Nu a fost neglijată nici pro- jj paganda ştiinţifică prin confe- j rinţe pe , diferite teme. Astfel, ji nu de mult, a fost ţinută aici g o conferinţă interesantă despre g „Zborul cosmic şi perspectivele Îî lui“. Astfel de conferinţe ştiin- jj ţifice, la care se adaugă cele care vorbesc despre folosirea jj energiei atomice în scopuri g paşnice, despre realizări ale ,, savanţilor din ţara noastră şi jj din Uniunea Sovietică sînt deo­­g sebit de interesante şi, în zilele g cînd au loc, la club vin sute îî de oameni aflaţi la odihnă. jj Pentru alcătuirea acestor jj conferinţe, pe lingă baza cui­ j: rural-sportivă activează un co­ g lectiv dintre cei mai pregătiţi g lucrători ai staţiunii şi dintre îî oamenii muncii veniţi la odih­­g nă, care îşi aduc aportul lor, II iar atunci cînd e nevoie se cer fî conferenţiari din partea S.R.S.C. jj sau a altor organe. g Pentru viitor, mai ales că­­l in aceste luni staţiunea se bu- jj cură de o afluenţă mult mai g măre dceît In trecut, se va da îî o importanţă şi mai mare pro- g pagandei prin conferinţe. In îi acest sens s-au programat săp- jj tămînal cel puţin două confe- g rinţe, cu subiecte variate şi jj interesante. g A Äi Ä5 Ââ 7SA Ää Ä5 Ä* 7=zA Ä* Äi Ä2 9sí St^tA 7*A ÄÄ In vîrfui peniţei Instantanee cinematografice Unul din cele mai eficace mij­loace de recreere şi de educaţie este cinematograful. Ar fi deci inutil să mai vorbim despre popu­laritatea de care se bucură aceast­­ă artă în rindurile sutelor de mii de oameni ai muncii. In oraşul nostru funcţionează cu frumoase rezultate 6 cinema­tografe (7 cu cel de la grădina de vară „Lázár Ödön"), aparţină­toare întreprinderii regionale ci­nematografice din Tg. Mureş. Cu toate acestea, pe alocuri, se mai manifestă destulă nepăsare din partea secfiei de propagandă, a întreprinderii şi a organelor sale de control, privind posibilitatea ca publicul să vizioneze filmele anunțate, sau rularea filmelor în condiţiuni optime. Să luăm bunăoară cinematogra­ful „Tineretului". Aici, pur şi simplu publicul este derulat completamente în privinţa filmului pe care-l va viziona. Bunăoară, se anunță: de la 9—NI filmul... de la 16,30—18,30—20,30 filmul... Te așezi pe scaun și te pomenești că în loc să se proiecteze „Mici drame" (film polonez pentru co­pii), ți se prezintă un film de de­sene animate. Un alt exemplu de derutare a publicului s-a constatat săptămîna trecută, cină s-a anunţat pe afişe mari, că... „Incepind de la 23, la 28 mai va rula la toate cinemato­grafele din oraşul nostru „Omul s-a întors din Cosmos“. Nici po­meneală. In acea perioadă, valo­rosul documentar „Omul s-a în­tors din­­Cosmos“ a rulat numai la unele reprezentații, iar la al­tele de loc, spre supărarea legi­timă a spectatorilor­ . STEAUA ROȘIE LIn concert care a satisfăcut pe deplin publicul La numai o saptamina de la reuşitul concert, la care şi-a dat concursul cunoscutul violonist Ştefan Ruha, Laureat al concursu­rilor internationale din Moscova, Bucureşti şi Paris, publicul ama­tor de muzică din Tg. Mureş a avut prilejul să-l reîntîlnească, miercuri 31 mai, pe remarcabilul artist, în cadrul unui concert ex­traordinar dat de Filarmonica de stat a Regiunii Mureş-Autonomă Maghiară. Dar concertul de miercuri a ofe­rit şi alte surprize pentru numero­sul auditoriu. Pentru început, la semnalul baghetei dirijorului Andrei Szé­kely, orchestra filarmonică a exe­cutat într-o interpretare care a fost intr-adevăr „la înălţime“, Sim­fonia a V-a „Din lumea nouă“ de Antonin Dvorak, una din per­sonalităţile cele mai marcante ale muzicii naţionale cehe, fondatorul literaturii muzicale simfonice cehe. Simfonia „Din lumea nouă“ e cea mai populară creaţie simfoni­că a lui Dvorak, în care îşi gă­seşte ecou suferinţa popoarelor asuprite din America de Nord şi nostalgia lui Dvorak pentru pa­tria natală. A urmat apoi Concertul pentru pian şi orchestră în mi­nemul ma­jor de Liszt. Publicul s aclamat , îndelung orchestra, şi în special , pe talentata solistă Sillo Éva, o Laureată a concursului naţional I „G. Enescu“, care, dispunînd de­­ o tehnică superioară, a reuşit să p­redea în mod sugestiv virtuozita-­­ tea acestei lucrări, ideile ei în- n drăzneţe, purtătoare ale unor con-­­ fesiuni lirice adinei. v In sfîrşit, Concertul pentru vioa- › ră şi orchestră în rp major al lui v Beethoven, executat cu concursul­­ lui Ştefan Ruha, a fost punctul­­ culminant al concertului. Unicul li concert pentru vioară al lui Beet-­­­ hoven, considerat una dintre cele V mai de seamă creaţii ale literatu-­­ rii muzicale pentru vioară, a gă- - sit şi în seară aceasta, în persoa- y na lui Stefan Ruha, un interpret y care a reuşit să-i reliefeze cu la măiestrie marile valori".­­„ La insistenţele repetate ale pu- a blicului a urmat... nu un adaos obişnuit, ci Concertul pentru vioa-­j­u­­ră şi orchestră în mi minor de­­ Mendelssohn-Bartholdy, o creaţie­­ plină de romantism, bogată* în cantilene (melodie cantabilă, dulce). Organizarea unor concerte la 1j nivelul celui de miercuri seara, s satisface publicul din ce în re­l, mai exigent. a CRONICAR ! M­anifest Jocul copilului în parcul cartierului unde fiecare rond astupă gaura unui obuz —•­e-un NU spus războiului. Floarea semănată în cupa obuzului de mîna unei fete de-o vîrstă cu pacea — e-un NU spus războiului. Plantat de palmele arse, de unelte și de fierul armei, fiecare pom, sorbind seva din somnul celor seceraţi de galanţe e-un NU spus războiului. Acelaşi pretutindeni, asemeni zîmbetului TM indiferent de culoarea chipului, gînguritul copilului în veghea mamei e-un NU spus războiului, pe toate meridianele, în toate limbile pămîntului. GH. VUNVULEA (Cercul literar Tîrnăveni) Un nou club la Breaza Recent în satul Breaza, raionul Reghin, într-una din sălile cămi­nului cultural a fost amenajat şi s-a deschis un club. Acest lucru a fost posibil datorită interesului acordat de conducerea căminului, respectiv de tov. Premm Egon, care îndrumaţi de organizaţia de partid şi U.T.M. din sat au orga­­nizat interesante activităţi. Ast­­fel, la club se desfăşoară zilnic, în timpul liber de după-amiază şi în special seara, jocuri şi con­­cursuri de şah, rummy, table, se ascultă radioul ori muzică pe plăci. La club mai există o vitrină cu cărţi, ziare şi reviste, şi cîteva mese pe lingă care găseşti întot­­deauna cititori harnici. Această sală serveşte uneori ca loc de repetiţii pentru brigadă sau pen­tru echipele de teatru. Timpul petrecut aici de către tineri şi vîrstnici este plăcut şi instructiv." NI­COLA­IE CRIHAN­­ corespondent voluntar ■ Corul căminului cultural din Ceuaş (raionul Tîrnăveni) a dovedit cu ocazia fazei regionale a celui de-al VI-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori, o bună pregătire şi un repertoriu bogat. Interpretarea foarte bună a cîntecelor în limbile, romînă şi germană, au făcut ca această for­mație să se­ situeze pe loc­ul 1. AL. MIRODAN:„ZIARIŞTII“ Fără îndoială, spectacolul Tea­trului secuiesc de stat din Tg. Mu­reş cu piesa lui Al. Mirodan „Zia­riştii“ se înscrie în şirul celor mai bune realizări ale acestui co­lectiv talentat, fapt confirmat de altfel şi­­­prin cîştigarea premiu­lui II la Decada dramaturgiei contemporane ce a avut loc re­cent la Bucureşti şi a premiului I pentru interpretare, de către artistul Lohinszky Loránd, inter­pretul rolului lui Cerchez, redac­­tor-şef al ziarului „Viaţa tinere­tului“. Premizele succesului erau de fapt create, deoarece pînă la spec­tacolul pus în scenă la Tg. Mu­reş, piesa lui Mirodan a parcurs un drum destul de mare, şi, pu­tem constata, că pe multe scene din ţară, ea cunoscuse un succes binemeritat. Cum s-ar spune deci, drumul era bătătorit, ceea ce însă n-ar fi fost, bineînţeles, îndeajuns. Era nevoie de o regie şi de un colectiv care să reuşească să pună în valoare pe deplin calităţile in­contestabile ale piesei. Putem constata cu satisfacţie că ansamblul din Tg. Mureş a reuşit să îndeplinească aceste condiţiuni. In primul rînd, regia (Harag György) a reuşit să reliefeze semnificaţiile înalte, omeneşti, ale întregii acţiuni, imprimînd spectacolului un ritm dinamic, trepidant. Regia a izbutit să co­munice spectatorilor acel ritm de viaţă, acea culoare locală, acea atmosferă de creaţie ce domneş­te în redacţiile noastre, şi care este atît de deosebită de nervozi­tatea, dezordinea, am putea spu­ne anarhismul ce caracterizează, de pildă, redacţia ziarului bur­ghez înfăţişată de acelaşi colec­tiv artistic, cu multă măiestrie, în spectacolul cu piesa „Ultima oră" de Sebastian. Regia a fost bine inspirată cînd a renunţat la tabloul din baia lui Pamfil, tablou care nu contribuie cu nimic la clarifica­rea rolului lui Tomovici în des­făşurarea acţiunii, şi reduce din valoarea artistică a piesei. De altfel, acum cîţiva ani, critica teatrală din Capitală a apreciat că acest tablou este inutil. Esenţialul es­te însă că, colec­tivul Teatrului secuiesc de stat CRONICA DRAMATICĂ a reuşit să tălmăcească specta­torilor într-un mod plastic şi convingător ideea de bază a piesei: lupta unui colectiv pa­sionat de ziarişti comunişti pen­tru triumful adevărului. Cei ce cunosc îndeaproape presa noastră de astăzi, ştiu prea bine cît de mult sînt sti­maţi şi apreciaţi corespondenţii voluntari ai ziarelor. Or, dacă se mai iveşte vreun caz de perse­cutare a unui corespondent vo­luntar (ce-i drept, în ultimul timp, asemenea cazuri se întîm­­plă foarte rar), ziariştii zilelor noastre privesc ca o sarcină sfîntă apărarea corespondentului voluntar. De aceea, atitudinea majorităţii personajelor din piesa „Ziariştii“, în frunte cu redac­­torul-şef Cerchez, în legătură cu nedreptăţitul Ion Gheorghe, este cît se poate de firească, natura­lă. Ceea ce se întîmplă pe scenă este deci viaţa însăşi, şi specta­colul pus în scenă la Tg. Mureş a izbutit să redea faptele de viaţă ticluite cu iscusinţă de au­tor, precum şi trăsăturile nobile ale luptătorilor pasionaţi şi în­­dîrjiţi pentru adevăr ce sînt zia­riştii comunişti, care militînd pentru afirmarea adevărului, sînt capabili şi de sacrificii. Cît priveşte creaţia lui Lohinszky Loránd, în rolul lui Cerchez, re­­dactorul-şef al ziarului „Viaţa tine­retului“, trebuie să arătăm că a­­ceasta este cu adevărat excepţio­nală. Mărturisim, că pe acest ac­tor, pe care l-am văzut mai mult în roluri negative (penultima dată interpretase tocmai rolul unui ziarist neamţ, lipsit de „şira spi­nării“, în „Profesorul Mamlock“ ) cu greu l-am fi putut închipui într-un rol prin excelenţă pozitiv. Şi iată că talentatul artist a realizat una din cele mai reuşite creaţii ale sale, prezentînd ima­ginea unui adevărat militant co­munist, a unui ziarist cu înalte calităţi morale, partinic, cult, in­teligent, pasionat, dîrz, profund omenesc. Trebuie subliniat faptul, că Interpretul Iul Cerchez a dat dovadă de multă măiestrie în re­liefarea caracterului acestui per­sonaj prin faptul că nu ni l-a în­făţişat unilateral, ci în toată com­plexitatea lui, redînd tot farmecul acestui om care gîndeşte, simte, acţionează în , funcţie de situaţia creată. Lohinszky ni-l înfăţişează pe Cerchez cînd deosebit de calm, cînd sentimental, cînd caustic şi totdeauna deosebit de combativ, ca pe un om autentic al zilelor noastre. Cu multă căldură lăuntrică îl interpretează şi Tarr László pe reporterul special Romeo, care deşi uneori pare puţin cam excen­tric, reuşeşte totuşi să redea tipul ziaristului pasionat, îndrăgostit de viaţă. Uscăciunea, egoismul şi scepti­cismul lui Tomovici, această figu­ră jalnică ce se opune promovă­rii adevărului, ocrotirii unui om cinstit, sînt redate veridic de Tamás Ferenc. Merită să mai subliniem apor­tul lui Sinka Károly (Brînduş) sau al lui Tóth Tamás şi al inter­preţilor rolurilor episodice la reu­şita spectacolului. A plăcut mult şi jocul lui Gyarmati István, care interpretîndu-l pe administratorul­­ Leu, a creat imaginea unui om­ precaut, servil, înfundat în mo­cirla birocratismului. I Ne-a plăcut şi jocul lui Ferenczi István, în rolul secretarului de redacţie Mişu. Kiss László, în ro­lul responsabilului de cadre Gu­­rău şi Szamossy Kornélia în rolul Marcelei au dat dovadă de o oarecare monotonie. Desigur, aceste mici deficienţe, de altfel remediabile, nu reduc valoarea spectacolului, care in general a fost destul de omogen. Spectacolul a crescut în inten­sitate, culminîn­d cu scena de la tipografie, care a fost redată cu multă plasticitate, am putea spu­ne, cu vitalitate. Decorurile lui Hári Lajos de­notă mult spirit inovator din partea acestui talentat pictor scenograf. Textul maghiar al piesei are darul de a reda autentic dina­mismul replicilor (traducerea îi, aparţine lui Kovács Ferenc). ŞTEFAN IZSÁK Scenă din spectacolul cu „Ziariştii", De la stînga la dreap­ta ! 'Gyarmati István, în rolul administratorului Leu, Sinka Károly în rolul lui Brînduș; Tóth Tamás, în rolul lui Tóth şi Lo­­hinszky Loránd, în rolul redactorului-șef. Cerchez. jwo ■— Pentru lărgirea bazei _ materiale a învăţămîntului In lumina Directivelor Congre­­sului al IIMea al P.M.R., se lăr­geşte în permanenţă baza mate­rială a învăţămîntului. Astfel, la începutul viitorului an şcolar se vor da în funcţiune noi şcoli, cu noi săli de clasă. Una dintre aceste şcoli va fi cea din Tg. Mureş, str. Irányi Daniel (cu 16 săli de cla­să). Se va lărgi de asemenea cu 4 săli de clasă capacitatea şcolii de meserii, secţia croitorie etc. In satele regiunii, din fond central se vor da în folosinţă 21 săli de clasă noi. La acestea se adaugă cele construite cu contribuţia bă­nească a cetăţenilor.

Next