Steaua Roşie, iulie 1964 (Anul 13, nr. 153-179)

1964-07-11 / nr. 162

Laudă drumeţiei ITINERAR DE VACANŢĂ O dată cu ultimul sunet de clo­poţel, freamătul şcolii se revarsă pe uşile larg deschise ale mult aştep­tatei vacanţe. Şcolarii mici şi mari, studenţii, iau drumul taberelor de odihnă la mare şi munte, sau por­nesc în excursii. An de an creşte numărul celor cărora li se oferă po­sibilitatea de a petrece zilele vacan­ţei în locurile cele mai pitoreşti ale frumoasei noastre patrii. O excursie bine aleasă, înseamnă un spor de cunoaştere a ţării şi frumuseţilor ei, un prilej nimerit de instruire, de îmbogăţire a bagajului de cunoştinţe generale. Excursiile înlesnesc cunoaşterea monumente­lor istorice din trecutul glorios de luptă al poporului şi al eroicei noastre clase muncitoare, precum şi a realizărilor regimului de democra­ţie populară, contribuind la educa­rea comunistă a tineretului. Excursia prin ţară, organizată în vara acestui an de Şcoala medie nr. 5 din Tg.-Mureş, a fost închinată celei de-a XX-a aniversări a eliberă­rii patriei noastre. De-a lungul în­tregului traseu, elevii noştri au ad­mirat pe lîngă fermecătoarele pei­saje ale patriei şi plusul de farmec adăugat de hărnicia omului nou, elegantele siluete ale blocurilor, noile fabrici, şantiere şi combinate, realizări ale regimului nostru demo­crat-popular. La 19 iunie, un grup de 45 elevi şi cadre didactice de la şcoala noastră au pornit în excursia de 7, zile cu un itinerar deosebit de fru­mos şi interesant. Veselia şi cîntece­­le copiilor, entuziasmul manifestat, îmi­ dau certitudinea că, pe lîngă îmbogăţirea cunoştinţelor şi lărgi­rea orizontului lor cultural, excur­sia organizată va constitui una din amintirile frumoase ale vieţii lor şcolăreşti. PE MALUL DUNĂRII „A bătut — şi „Porţile de Fier* s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei". (AL­. VLAHUŢĂ) Din momentul în care, intrînd cu autocarul în Orşova, copiii au văzut la o încrucişare de străzi un mic petic din Dunăre, a început neastîm­­părul.Din cîteva clipe, bagajele au fost aşezate la dormitor şi în alte cîteva clipe, toţi erau în curte, într-o ordine perfectă!. Am plecat deci, grabnic, să ve­dem „Dunărea albastră" cu valurile ei şi... cu vapoare! Unii copii nu o văzuseră decît în filme. Acum, cu ochii mari, încîntaţi de privelişte, le urmăreau, cercetau pavilioanele, le comparau în discuţii aprinse... Cît de multe şi de frumoase vase romîneşti! Cheiul îngrijit şi presărat cu trandafiri completa splendidul tablou pe care-l alcătuia apa şi por­tul cu mişcarea continuă de vase. In călătoria noastră cu vaporul „Cernavoda" de la Orşova la Zmn­­botina, l-am avut mereu alături pe Vlahuţă care a descris această re­giune în imagini ce vor dăinui me­reu. Cetatea de pe insula Ada-Kaleh ne-a reîmprospătat cîteva pagini din istorie şi ne-a încîntat prin pitores­cul ei. Turnu-Severin — pe unde au curs acum optsprezece veacuri le­giunile romane — loc plin de amin­tiri străvechi, ne-a impresionat în mod deosebit. Alături de ruinele castrului, podului, termelor romane, cetăţii Severinului, precum şi de fru­mosul muzeu al „Porţilor de Fier", am văzut marile construcţii ale pu­terii populare, dezvoltarea oraşului, şantierul naval. Terasa pe care este aşezat oraşul înlesneşte splendide privelişti în susul şi josul Dunării. Ne imaginăm, privind splendidul fluviu, cum, în viitorul apropiat, îşi va spori grandoarea, după luptele seculare cu stînca prin care şi-a croit drum, va alimenta uriaşa Hi­drocentrală de la Porţile de Fier. Cantitatea enormă de energie pe ca­re o vor dezvolta mult cîntatele ei valuri, vor servi la îmbunătăţirea vieţii harnicului nostru popor. VALEA JIULUI ŞI ÎMPREJURIMILE „Nicăieri n-am văzut desfăşu­rate cu atîta măiestrie, în acelaşi cadru, cele trei mari podoabe ale pămîntului,­ munţii, pădurile şi apa". (AL. VLAHUŢĂ) Culoarea neagră a rîului de mun­te ne-a vestit intrarea în cel mai mare bazin carbonifer al ţării. TravelWWFCtâTfî’a’ţii" ‘Meridionali, am admiraî^Srindioasa construcţie a căii ferate Bumbeşti—Livezeni, pa­ralel cu priveliştile de neuitat ale păsurilor:Surduc şi Lainici. Oraşele industriale Petroşeni, Hunedoara, Călan, rămîn neşterse în memorie prin marile lor uzine, fabrici, fur­nale, prin mulţimea construcţiilor noi, prin frumuseţea cartierelor muncitoreşti. De neuitat rămîne „Cetatea oţelului* văzută din pragul vechii cetăţi a huniazilor (istoria trecutului faţă în faţă cu aceea a gloriosului prezent). In prima e multă mişcare, multă viaţă, o dove­deşte fumul de culori şi nuanţe di­ferite care iese din coşurile furna­lelor. In cea de-a doua, liniştea de­plină, tulburată doar de vocile vizi­tatorilor, îţi­ dă răgaz să te întorci cu secole în urmă şi să retrăieşti momente impresionante din istoria patriei. Remarcăm, de asemenea, deosebirea fundamentală între mi­nerii şi muncitorii pe care-i întîlnim, faţă de cei din mişcătoarele pagini ale lui Geo Bogza, scrise la scurt timp după cel de-al doilea război mondial. Odinioară pe meleagurile Hune­doarei existau cîteva furnale de mică capacitate, cîteva cuptoare Martin. An de an, în regimul de demo­craţie populară s-au construit noi şi moderne instalaţii: o cocserie de m­are capacitate, 7 furnale, fabrici de aglomerare a minereurilor şi multe alte agregate de înalt nivel tehnic. Panourile de pe­străzi ilustrează grăitor ritmul trepidant al produc­ţiei, succesele obţinute de oţelari în cinstea măreţei aniversări. E grăi­tor faptul că producţia de fontă şi oţel a Hunedoarei din 1938 se rea­lizează anul acesta în 10 şi respectiv­­14 zile. Marile bogăţii naturale ale regiu­nii Hunedoara, sunt din plin valo­rificate şi puse în slujba socialis­mului. POPAS IN „ŢARA DE PIATRĂ” „Un om şi un topor, un om şi un brad... " (CEO BOGZA) Am intrat în această „ţară" pe înserate. Drumul şerpuia încîntător de graţios. Brazii erau maiestuoşi în lumina amurgului şi luna — plină şi aurie — ţinea să completeze deco­rul. Era aşa de măreţ, de frumos, în­­cît te obliga să taci şi să contem­pli. Aşa a şi fost. In maşină, ca la un semnal, s-a făcut linişte. Dar peisajul natural, e presărat în această bogată regiune auriferă, cu numeroase insule industriale. Blo­curi moderne,­fabrici, case de cul­tură, zîmbesc primitoare moţilor ca­re au suferit în trecut atîta mizerie. Şcoli bine înzestrate, biblioteci con­duc acum lumină în ţara de piatră. Brad, Abrud, Cîmpeni, Roşia­ Montană, sînt cîteva dintre locali­tăţile vizitate pe care le reţinem prin originalitatea lor, prin mozaicul de brad, piatră şi civilizaţia cea mai modernă. Omul cu topor, înfăţişat odinioară atît de impresionant de B­ogza, rămîne o palidă imagine a unor timpuri apuse. Nu se pot uita nici cetăţile Alba­­luliei şi Devei, muzeele respective, monumentele de la Mirislău, Tg.­­Jiu, Deva. Am viz­itat, de asemenea, în regiunea munţilor Orăştiei, în­­tr-un ţinut de o rară frumuseţe rui­nele Sarmisegetuzei. Grădina bota­nică din Simeria, întinsă pe 70 ha, grădina zoologică bine înzestrată din Turda, Cheile Turzii cu splen­didele peisaje alpine şi cu flora lor luxuriantă, rezervaţia de zimbri şi cerbi carpatini­ de la Haţeg, vestita staţiune balneoclimaterică Băile Herculane sînt încă cîteva dintre popasurile excursiei noastre. Prilej de întărire a prieteniei din­tre elevi, prilej de cunoaştere a tre­cutului glorios şi al prezentului socialist, excursia a contribuit sim­ţitor la conturarea profilului spiri­tual al elevilor din şcoala noastră. MARIA NIREŞTEANU profesoară O cetate a luminii şi a oţelului — Hunedoara ­daria Muntean — Căpîlna de jos (Tîrnăveni) din echipa de dansuri populare. (Desen de A. SZOTYORI) Fantezie, expresivitate, culoare Deschisă la 21 iunie într-una din sălile Muzeului de artă din Tg.-Mureş, cea de-a treia expo­ziţie bienală de artă populară a artiştilor amatori, faza regională, este vizitată zilnic de aproape 400 de oameni ai muncii din oraş şi din regiune. Cele 686 de lucrări (costume populare, ţesă­turi, cusături şi broderii popu­lare, ceramică, împletituri din papură şi păpuşi, încrustături în lemn), selecţionate de la 423 creatori, s-au bucurat de o deo­sebită apreciere din partea celor peste 7.000 de vizitatori. Intre vizitatori au fost şi grupuri de creatori populari din diferite ra­ioane care s-au întîlnit în sala expoziţiei sub forma unor schim­buri de experienţă. Cele mai bune lucrări vor fi selecţionate pentru expoziţia re­publicană de artă populară or­ganizată în cinstea marii sărbă­tori a eliberării, în luna august, în cadrul Complexului Pavilionu­lui economiei naţionale din Bucureşti. In fotografia alăturată, fotore­porterul nostru a surprins un colţ din această expoziţie ce oglindeşte talentul şi fantezia creatorilor de artă populară de la oraşe şi sate. Cu siguranţă, multe din aceste exponate vor fi expuse şi la expoziţia republi­cană de la Bucureşti. STEAUA ROȘIE RĂSPUNDEM GRIJII PARTIDULUI Creaţia literară din ţara noastră după 23 August 1944, înregistrează succese fără precedent, confirmînd rolul determinant pe care-l are par­tidul în orientarea şi stimularea procesului de formare a culturii socialiste. Caracteristic pentru dez­voltarea artei în cei 20 de ani de la Eliberare este promovarea ele­mentului nou şi lărgirea orizontului de idei, viaţa şi oamenii fiind în centrul preocupărilor creatoare. Alături de promoţia scriitorilor ve­terani, prezenţi pe frontul literar cu o bogată experienţă artistică, tînăra generaţie de scriitori aduce o contribuţie valoroasă şi originală în conturarea literaturii noastre realist-socialiste. De la timidele începuturi literare pînă la reliefa­rea notei personale, tînărul scriitor parcurge o etapă de geneză şi fe­brilă căutare a propriului drum. Ca majoritatea poeţilor de pro­moţie nouă, Ion Brad îşi afirmă prezenţa în actualitate prin partici­pare la viaţa contemporană, culti­­vînd o poezie în care pulsează a­vîntul construirii socialismului. Face parte din categoria scriitorilor care, după cum a observat acad. C. Călinescu, s-a consacrat integral prezentului prin abordarea unei tematici de actualitate şi prin fap­tul că poezia sa „merge direct la idee, percepînd nemijlocit şi cu toate simţurile miracolul vieţii". In sfîrşit, I. Brad reprezintă şi acea ca­tegorie de scriitori care, după cum remarcă Al. Philippide, îmbină „tradiţia sănătoasă a poeziei popu­lare cu realizările construcţiei so­cialismului". Originar din Pănade (raionul Me­diaş), satul de baştină a lui T. Ci­­pariu, scriitorul se formează la iz­vorul simplităţii şi a vigoarei popu­lare care se amplifică pe măsura unui îndelung exerciţiu literar. Ur­mătoarea „mărturisire de credinţă pe care o face cu poezia „Soare în amiază", e suficientă spre a-i schiţa drumul pe care l-a parcurs Ion Brad­. „Mult cîntat-am plopii răsuciţi în aer, din torcînd lumina lunii ca din ca­ier, Murmurul Tîrnavei, viile şi nucii, Văduvele sălcii peste ape lucii... Dar mă bate gîndul noaptea, nu arar, Că de toate-acestea scris-a şi Tipar, Timotei bătrînul, cărturar vestit Care tot din satul ăsta a pornit! Zis-am dar: băiete, lasă-i plopii lunii, Cîntă noua faţă şi lumină-a lunii, Oamenii cu trunchiul straşnic, ca stejarii, Foşti colegi de şcoală, fraţii tăi, plugarii, Zbuciumul şi jalea-ntoarse-n bucurie, MEDALION LITERAR Plugul cu cinci brazde tras peste cîmpiel" ... Debutul cu poemul­ biografic „Cincisutistul" (1952) l-a consacrat de la început ca un bun portretist al omului simplu în plină dezvol­tare. Mecanicul de locomotivă Ilie Gabor, participant la luptele de la Grivița din 1933, este un muncitor care ajunge să trăiască profund bucuria vieţii noi, aşa cum ne su­gerează finalul acestui poem: „Zveltă şi masivă — fum, seii­tei — Gabor cu maşina-acum străbate. Uite cum rămîn în urma ei cîmpuri crude, ape, dealuri, sate... ★ Şi păduri cu creştete-nfrunzite, Fug în urmă paltinii, arţarii... Din cabine, proaspăt văruite, Salutînd grăbiţi se văd acarii... ■Ă Şi din nou cîmpii îndepărtate, Coama lor de holde unduind... pe crucile din cimitir, cronica vie­ţii satului; o bunică îngrijorată de soarta nepoţilor risipiţi în lume; agronomul, potcovarul, colectivis­tul etc., oameni pe care îi simţim familiari. Poetul se declară expo­nentul demnităţii ţărăneşti, cîntăre­­ţul unei lumi care a îngropat pe veci patimile de înavuţire a exploa­tatorilor. Ciclul „Viziune în ziar“ (din vol. „Mă uit în ochii copii­lor") surprinde momentele acestei transformări şi relevă aspecte din colectivizarea agriculturii. In poezia de inspiraţie rurală, Brad sugerează modalitatea dinamică de integrare a satului în socialism. Poezia lui Brad are o anumită prospeţime, o tensiune pornită din vigoarea pasiunii etice. Fericirea i se pare o condiţie posibilă de via­ţă, asigurată prin patosul muncii, prin acţiuni care-l ridică pe om la treapta demnităţii. In versurile lui Brad simţim că socialismul exclude pasiunile minore şi că omul se va­lorifică prin faptele sale. Pasiunea Profilul spiritual al clasei muncitoare în socialism Recent în Editura Academiei R.P.R. a apărut lu­crarea „Profilul spiritual al clasei muncitoare în so­cialism", alcătuită de către un colectiv de cercetători ai Institutului de filozofie din București. In această monografie sînt sintetizate, pe baza cercetărilor so­ciologice concrete, principalele modificări care au avut loc în conştiinţa muncitorimii din ţara noastră, sub influenţa prefacerilor revoluţionare în cei două­zeci de ani ce au trecut de la eliberare şi a muncii educative desfăşurate de partidul marxist-leninist. Orientîndu-se după indicaţiile Congresului al lll-lea al P.M.R., care a cerut cercetătorilor din do­meniul ştiinţelor sociale să studieze mai intens realitatea în dezvoltarea sa, autorii lucrării au întreprins cer­cetări sociologice în trei mari între­prinderi din Capitală: „Griviţa Ro­şie", „23 August"­şi „Semănătoa­rea". Studiind prin metode variate, atitudinea faţă de muncă, faţă de activitatea obştească a peste 7.000 de muncitori, autorii au scos în evidenţă tendinţele principale care se manifestă în evoluţia conştiinţei socialiste a clasei muncitoare, au reliefat modul în care se afirmă noul, rolul activ al conştiinţei sociale Cartea însumează 575 de pagini şi cuprinde şapte capitole. In primul capitol sînt prezentate obiectul şi metoda lucrării, se subliniază necesitatea şi însem­­nătatea­ cercetărilor sociologice concrete pentru cu­noaşterea realităţii, pentru elaborarea de concluzii şi sugestii privind activitatea educativă. In capitolul al ll-lea şi al lll-lea se analizează creşterea rolului ideo­logic marxist-leninist in formarea şi dezvoltarea con­ştiinţei socialiste a clasei muncitoare, contribuţia în­­văţămîntului de partid la formarea concepţiei ştiinţi­fice despre lume şi societate şi a atitudinii socialiste faţă de muncă. Totodată se analizează influenţa pe care o exercită asupra dezvoltării conştiinţei socialiste a muncitorilor participarea lor activă la dezvoltarea planurilor de producţie, la întrecerea socialistă, la consfătuirile de producţie. Se subliniază însemnătatea principiului socialist de retribuire a muncii pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a clasei muncitoare. In capitolul al IV-lea este analizată creşte­rea ponderii conşi­tenţelor ştiinţifice, ca tendinţă prin­cipală a ridicării calificării profesionale şi tehnice a clasei muncitoare, activitatea organizaţiilor de partid, sindicale şi a altor organizaţii economice şi obşteşti pentru formarea lucrătorului de tip nou, cu un larg orizont ştiinţific, stă­­pîn al metodelor moderne de mun­că. In alte capitole ale lucrării este studiată activitatea culturală de masă, lupta dintre nou şi vechi în procesul dezvoltării conştiinţei socialiste, rolul opi­niei publice în consolidarea trăsăturilor noi ale con­ştiinţei socialiste. Fiind prima încercare din ţara noastră de a face cercetări sociologice de teren — în uzine — asupra procesului dezvoltării conştiinţei socialiste a clasei muncitoare, consider că monografia prezintă interes atît pentru cercetătorii ce se vor ocupa în viitor de problema dezvoltării conştiinţei socialiste a ţărănimii şi intelectualităţii în anii de după eliberare , cît şi pentru toţi cei care lucrează la modelarea spirituală a oamenilor. MARIA RADU bibliografă la Secţia de documentare a Bazei de cercetări ştiinţifice Tg.-Mureş Vitrina cu cărţi NOTE SPECTATORI LA CINEMA... (?) De-acum este îndeobşte n­ecu­noscut (chiar dacă nu acceptat întocmai de unii teoreticieni) că cinematografia este cea mai complexă, cea mai sintetică ar­tă. Aceasta a şaptea artă ce în­trunește în exclusivitate cea mai mare masă de spectatori, nu este însă privită întotdeauna cu seriozitate de unii dintre a­­ceşti spectatori şi, culmea, nici chiar de personalul anume an­gajat care să asigure o difuzare şi o vizionare normală a filme­lor. Dacă, bunăoară, într-o expo­ziţie ai să vezi oameni vorbind în şoaptă, dacă intr-o sală de concerte este o linişte deplină, dacă într-o sală de teatru nimeni nu va îndrăzni să intre după ri­dicarea cortinei... la cinemato­graf vei fi expus să auzi fel de fel de comentarii (aici mă refer numai la unele cinematografe din Tg.-Mureş: „Steagul roşu", „Arta", „Progresul" şi mai puţin „Tine­retului"), de unde aş putea da „n" astfel de exemple — de la modă la vise etc. etc., lipsite de cel mai elementar bun gust. Există unii „glumeţi" care, mai ales în scenele lirice sau de înaltă tensiune dramatică, imi­­tînd fel de fel de maimuţăreli, tulbură totalmente spectacolul cinematografic. Se pare că în astfel de cazuri avem de-a face cu cîteva ele­mente mai înapoiate. Dar aceas­ta nu în primul rînd. In primul rînd avem de-a face cu un dez­interes total al unor lucrători din cinematografele noastre, ca­re, imediat după începerea pro­iecţiei, se retrag in foaiere, dis­cută despre orice şi uită că ei sînt angajaţi pentru a păstra or­dinea şi disciplina în sălile de spectacole. Vina este şi a unor responsabili de cinematografe, care atunci cînd proiectează fil­me cu „casa închisă" distribuie bilete peste nomenclatorul săli­lor, creîndu-se astfel o haraba­bură greu de suportat. Se întîmplă ca atmosfera de concentrare a spectatorului să fie tulburată tocmai în punctul culminant a! filmului, spre final, plasatorii (­le) vin buluc din foaiere („Progresul" şi „Stea­gul roşu" în special) și începînd trasul perdelelor în dreapta şi in stînga de la uşile de evacuare, întredeschiderea acestor uşi (la „Steagul roşu" cel puţin şi lu­mea din stradă vizionează spec­tacolul cinematografic) creează un climat mai mult decît insu­portabil. întreprinderea regională cine­matografică ar trebui să se preo­cupe mai mult de această pro­blemă încât filmele să poată fi vizionate în cele mai perfecte condiţii. ATANASIE POPA 3 11 LI 1 Bl Cînd mecanicul le vede toate De mîndrie ochii lui s-aprind". ★ Volumele de versuri care au ur­mat apoi („Cu sufletul deschis", 1954; „Balada împuşcaţilor", 1955; „Cîntecele pămîntului natal", 1956; „Cu timpul meu", 1958; „Mă uit în ochii copiilor", 1962), l-au consa­crat pe I. Brad printre poeţii tineri activi şi cu o semnificativă dezvol­tare. Receptiv la perspectivele pre­zentului, I. Brad are o conştiinţă a istoriei puternică, la fel ca şi la M. Beniuc. Trăieşte sentimentul citadin, dar împletirea între tradiţie şi contem­poraneitate constituie substanţa care îi dă vigoare şi autenticitate. Transformările de azi sînt proiec­tate pe un fond social-istoric, pe­­rindînd chipuri cu care poetul e legat biografic şi prin care se trans­pune într-o lume apropiată lui: „un bunic­­ ostaş chezaro-crăiesc, un meşter cioplitor care a încrustat pentru promovarea noului se îm­bină cu îmbogăţirea procedeelor artistice, cu împrospătarea expre­siei poetice. Işi simte versurile îm­­plîntate în pămîntul patriei: „Din asprimea acestui pămînt / Şi-au desprins aripile şi cîntecul / Izvoa­rele mele". Spre deosebire de cel rural, peisajul complex al oraşului este multiplicat în imagini hiper­­bolizate: vetrele de oţel au „umerii colosali de piatră", constructorii ţin în palme enorme blocuri mo­derne, masive ca transoceanicele, cu balcoane ca nişte prore etc. A­­cest procedeu artistic provine din filonul folcloric care străbate poe­zia lui Brad ca o notă particulară. Peisajul orașului are un aspect teh­­nic­ modern, existînd un raport di­rect cu imensul univers străbătut de lumini: „Se ţes acum în piscul de albe marmora­d­e Antenele pe blocuri •a liane lungi, pădure. Ca un sistem de veghe şi de teleghidare Călăuzind departe, pe cerul vremii noi, Rachetele-ncărcate cu visare, Spre infinit şi iarăşi înapoi".­­„Iubesc aceste ore .. Proporţiile titanice pe care le au elementele componente ale peisa­jului, îi dau caracterul inedit şi expresiv. Orientare­a fermă spre proble­mele majore ale actualităţii l-a determinat să cultive o poezie de factură contemporană, să-şi iden­tifice creaţia cu procesul vieţii noi. Inlăturînd unele carenţe de stil, anumite inegalităţi în realizarea expresivităţii, evoluţia poeziei lui I. Brad ne surprinde prin forţa cu care izbuteşte să transmită idei şi sentimente contemporane, oferind pagini pasionate pentru o artă au­tentică şi cu mari perspective. V. NIŢU

Next