Steaua Roşie, iulie 1964 (Anul 13, nr. 153-179)
1964-07-11 / nr. 162
Laudă drumeţiei ITINERAR DE VACANŢĂ O dată cu ultimul sunet de clopoţel, freamătul şcolii se revarsă pe uşile larg deschise ale mult aşteptatei vacanţe. Şcolarii mici şi mari, studenţii, iau drumul taberelor de odihnă la mare şi munte, sau pornesc în excursii. An de an creşte numărul celor cărora li se oferă posibilitatea de a petrece zilele vacanţei în locurile cele mai pitoreşti ale frumoasei noastre patrii. O excursie bine aleasă, înseamnă un spor de cunoaştere a ţării şi frumuseţilor ei, un prilej nimerit de instruire, de îmbogăţire a bagajului de cunoştinţe generale. Excursiile înlesnesc cunoaşterea monumentelor istorice din trecutul glorios de luptă al poporului şi al eroicei noastre clase muncitoare, precum şi a realizărilor regimului de democraţie populară, contribuind la educarea comunistă a tineretului. Excursia prin ţară, organizată în vara acestui an de Şcoala medie nr. 5 din Tg.-Mureş, a fost închinată celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei noastre. De-a lungul întregului traseu, elevii noştri au admirat pe lîngă fermecătoarele peisaje ale patriei şi plusul de farmec adăugat de hărnicia omului nou, elegantele siluete ale blocurilor, noile fabrici, şantiere şi combinate, realizări ale regimului nostru democrat-popular. La 19 iunie, un grup de 45 elevi şi cadre didactice de la şcoala noastră au pornit în excursia de 7, zile cu un itinerar deosebit de frumos şi interesant. Veselia şi cîntecele copiilor, entuziasmul manifestat, îmi dau certitudinea că, pe lîngă îmbogăţirea cunoştinţelor şi lărgirea orizontului lor cultural, excursia organizată va constitui una din amintirile frumoase ale vieţii lor şcolăreşti. PE MALUL DUNĂRII „A bătut — şi „Porţile de Fier* s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei". (AL. VLAHUŢĂ) Din momentul în care, intrînd cu autocarul în Orşova, copiii au văzut la o încrucişare de străzi un mic petic din Dunăre, a început neastîmpărul.Din cîteva clipe, bagajele au fost aşezate la dormitor şi în alte cîteva clipe, toţi erau în curte, într-o ordine perfectă!. Am plecat deci, grabnic, să vedem „Dunărea albastră" cu valurile ei şi... cu vapoare! Unii copii nu o văzuseră decît în filme. Acum, cu ochii mari, încîntaţi de privelişte, le urmăreau, cercetau pavilioanele, le comparau în discuţii aprinse... Cît de multe şi de frumoase vase romîneşti! Cheiul îngrijit şi presărat cu trandafiri completa splendidul tablou pe care-l alcătuia apa şi portul cu mişcarea continuă de vase. In călătoria noastră cu vaporul „Cernavoda" de la Orşova la Zmnbotina, l-am avut mereu alături pe Vlahuţă care a descris această regiune în imagini ce vor dăinui mereu. Cetatea de pe insula Ada-Kaleh ne-a reîmprospătat cîteva pagini din istorie şi ne-a încîntat prin pitorescul ei. Turnu-Severin — pe unde au curs acum optsprezece veacuri legiunile romane — loc plin de amintiri străvechi, ne-a impresionat în mod deosebit. Alături de ruinele castrului, podului, termelor romane, cetăţii Severinului, precum şi de frumosul muzeu al „Porţilor de Fier", am văzut marile construcţii ale puterii populare, dezvoltarea oraşului, şantierul naval. Terasa pe care este aşezat oraşul înlesneşte splendide privelişti în susul şi josul Dunării. Ne imaginăm, privind splendidul fluviu, cum, în viitorul apropiat, îşi va spori grandoarea, după luptele seculare cu stînca prin care şi-a croit drum, va alimenta uriaşa Hidrocentrală de la Porţile de Fier. Cantitatea enormă de energie pe care o vor dezvolta mult cîntatele ei valuri, vor servi la îmbunătăţirea vieţii harnicului nostru popor. VALEA JIULUI ŞI ÎMPREJURIMILE „Nicăieri n-am văzut desfăşurate cu atîta măiestrie, în acelaşi cadru, cele trei mari podoabe ale pămîntului, munţii, pădurile şi apa". (AL. VLAHUŢĂ) Culoarea neagră a rîului de munte ne-a vestit intrarea în cel mai mare bazin carbonifer al ţării. TravelWWFCtâTfî’a’ţii" ‘Meridionali, am admiraî^Srindioasa construcţie a căii ferate Bumbeşti—Livezeni, paralel cu priveliştile de neuitat ale păsurilor:Surduc şi Lainici. Oraşele industriale Petroşeni, Hunedoara, Călan, rămîn neşterse în memorie prin marile lor uzine, fabrici, furnale, prin mulţimea construcţiilor noi, prin frumuseţea cartierelor muncitoreşti. De neuitat rămîne „Cetatea oţelului* văzută din pragul vechii cetăţi a huniazilor (istoria trecutului faţă în faţă cu aceea a gloriosului prezent). In prima e multă mişcare, multă viaţă, o dovedeşte fumul de culori şi nuanţe diferite care iese din coşurile furnalelor. In cea de-a doua, liniştea deplină, tulburată doar de vocile vizitatorilor, îţi dă răgaz să te întorci cu secole în urmă şi să retrăieşti momente impresionante din istoria patriei. Remarcăm, de asemenea, deosebirea fundamentală între minerii şi muncitorii pe care-i întîlnim, faţă de cei din mişcătoarele pagini ale lui Geo Bogza, scrise la scurt timp după cel de-al doilea război mondial. Odinioară pe meleagurile Hunedoarei existau cîteva furnale de mică capacitate, cîteva cuptoare Martin. An de an, în regimul de democraţie populară s-au construit noi şi moderne instalaţii: o cocserie de mare capacitate, 7 furnale, fabrici de aglomerare a minereurilor şi multe alte agregate de înalt nivel tehnic. Panourile de pestrăzi ilustrează grăitor ritmul trepidant al producţiei, succesele obţinute de oţelari în cinstea măreţei aniversări. E grăitor faptul că producţia de fontă şi oţel a Hunedoarei din 1938 se realizează anul acesta în 10 şi respectiv14 zile. Marile bogăţii naturale ale regiunii Hunedoara, sunt din plin valorificate şi puse în slujba socialismului. POPAS IN „ŢARA DE PIATRĂ” „Un om şi un topor, un om şi un brad... " (CEO BOGZA) Am intrat în această „ţară" pe înserate. Drumul şerpuia încîntător de graţios. Brazii erau maiestuoşi în lumina amurgului şi luna — plină şi aurie — ţinea să completeze decorul. Era aşa de măreţ, de frumos, încît te obliga să taci şi să contempli. Aşa a şi fost. In maşină, ca la un semnal, s-a făcut linişte. Dar peisajul natural, e presărat în această bogată regiune auriferă, cu numeroase insule industriale. Blocuri moderne,fabrici, case de cultură, zîmbesc primitoare moţilor care au suferit în trecut atîta mizerie. Şcoli bine înzestrate, biblioteci conduc acum lumină în ţara de piatră. Brad, Abrud, Cîmpeni, Roşia Montană, sînt cîteva dintre localităţile vizitate pe care le reţinem prin originalitatea lor, prin mozaicul de brad, piatră şi civilizaţia cea mai modernă. Omul cu topor, înfăţişat odinioară atît de impresionant de Bogza, rămîne o palidă imagine a unor timpuri apuse. Nu se pot uita nici cetăţile Albaluliei şi Devei, muzeele respective, monumentele de la Mirislău, Tg.Jiu, Deva. Am vizitat, de asemenea, în regiunea munţilor Orăştiei, într-un ţinut de o rară frumuseţe ruinele Sarmisegetuzei. Grădina botanică din Simeria, întinsă pe 70 ha, grădina zoologică bine înzestrată din Turda, Cheile Turzii cu splendidele peisaje alpine şi cu flora lor luxuriantă, rezervaţia de zimbri şi cerbi carpatini de la Haţeg, vestita staţiune balneoclimaterică Băile Herculane sînt încă cîteva dintre popasurile excursiei noastre. Prilej de întărire a prieteniei dintre elevi, prilej de cunoaştere a trecutului glorios şi al prezentului socialist, excursia a contribuit simţitor la conturarea profilului spiritual al elevilor din şcoala noastră. MARIA NIREŞTEANU profesoară O cetate a luminii şi a oţelului — Hunedoara daria Muntean — Căpîlna de jos (Tîrnăveni) din echipa de dansuri populare. (Desen de A. SZOTYORI) Fantezie, expresivitate, culoare Deschisă la 21 iunie într-una din sălile Muzeului de artă din Tg.-Mureş, cea de-a treia expoziţie bienală de artă populară a artiştilor amatori, faza regională, este vizitată zilnic de aproape 400 de oameni ai muncii din oraş şi din regiune. Cele 686 de lucrări (costume populare, ţesături, cusături şi broderii populare, ceramică, împletituri din papură şi păpuşi, încrustături în lemn), selecţionate de la 423 creatori, s-au bucurat de o deosebită apreciere din partea celor peste 7.000 de vizitatori. Intre vizitatori au fost şi grupuri de creatori populari din diferite raioane care s-au întîlnit în sala expoziţiei sub forma unor schimburi de experienţă. Cele mai bune lucrări vor fi selecţionate pentru expoziţia republicană de artă populară organizată în cinstea marii sărbători a eliberării, în luna august, în cadrul Complexului Pavilionului economiei naţionale din Bucureşti. In fotografia alăturată, fotoreporterul nostru a surprins un colţ din această expoziţie ce oglindeşte talentul şi fantezia creatorilor de artă populară de la oraşe şi sate. Cu siguranţă, multe din aceste exponate vor fi expuse şi la expoziţia republicană de la Bucureşti. STEAUA ROȘIE RĂSPUNDEM GRIJII PARTIDULUI Creaţia literară din ţara noastră după 23 August 1944, înregistrează succese fără precedent, confirmînd rolul determinant pe care-l are partidul în orientarea şi stimularea procesului de formare a culturii socialiste. Caracteristic pentru dezvoltarea artei în cei 20 de ani de la Eliberare este promovarea elementului nou şi lărgirea orizontului de idei, viaţa şi oamenii fiind în centrul preocupărilor creatoare. Alături de promoţia scriitorilor veterani, prezenţi pe frontul literar cu o bogată experienţă artistică, tînăra generaţie de scriitori aduce o contribuţie valoroasă şi originală în conturarea literaturii noastre realist-socialiste. De la timidele începuturi literare pînă la reliefarea notei personale, tînărul scriitor parcurge o etapă de geneză şi febrilă căutare a propriului drum. Ca majoritatea poeţilor de promoţie nouă, Ion Brad îşi afirmă prezenţa în actualitate prin participare la viaţa contemporană, cultivînd o poezie în care pulsează avîntul construirii socialismului. Face parte din categoria scriitorilor care, după cum a observat acad. C. Călinescu, s-a consacrat integral prezentului prin abordarea unei tematici de actualitate şi prin faptul că poezia sa „merge direct la idee, percepînd nemijlocit şi cu toate simţurile miracolul vieţii". In sfîrşit, I. Brad reprezintă şi acea categorie de scriitori care, după cum remarcă Al. Philippide, îmbină „tradiţia sănătoasă a poeziei populare cu realizările construcţiei socialismului". Originar din Pănade (raionul Mediaş), satul de baştină a lui T. Cipariu, scriitorul se formează la izvorul simplităţii şi a vigoarei populare care se amplifică pe măsura unui îndelung exerciţiu literar. Următoarea „mărturisire de credinţă pe care o face cu poezia „Soare în amiază", e suficientă spre a-i schiţa drumul pe care l-a parcurs Ion Brad. „Mult cîntat-am plopii răsuciţi în aer, din torcînd lumina lunii ca din caier, Murmurul Tîrnavei, viile şi nucii, Văduvele sălcii peste ape lucii... Dar mă bate gîndul noaptea, nu arar, Că de toate-acestea scris-a şi Tipar, Timotei bătrînul, cărturar vestit Care tot din satul ăsta a pornit! Zis-am dar: băiete, lasă-i plopii lunii, Cîntă noua faţă şi lumină-a lunii, Oamenii cu trunchiul straşnic, ca stejarii, Foşti colegi de şcoală, fraţii tăi, plugarii, Zbuciumul şi jalea-ntoarse-n bucurie, MEDALION LITERAR Plugul cu cinci brazde tras peste cîmpiel" ... Debutul cu poemul biografic „Cincisutistul" (1952) l-a consacrat de la început ca un bun portretist al omului simplu în plină dezvoltare. Mecanicul de locomotivă Ilie Gabor, participant la luptele de la Grivița din 1933, este un muncitor care ajunge să trăiască profund bucuria vieţii noi, aşa cum ne sugerează finalul acestui poem: „Zveltă şi masivă — fum, seiitei — Gabor cu maşina-acum străbate. Uite cum rămîn în urma ei cîmpuri crude, ape, dealuri, sate... ★ Şi păduri cu creştete-nfrunzite, Fug în urmă paltinii, arţarii... Din cabine, proaspăt văruite, Salutînd grăbiţi se văd acarii... ■Ă Şi din nou cîmpii îndepărtate, Coama lor de holde unduind... pe crucile din cimitir, cronica vieţii satului; o bunică îngrijorată de soarta nepoţilor risipiţi în lume; agronomul, potcovarul, colectivistul etc., oameni pe care îi simţim familiari. Poetul se declară exponentul demnităţii ţărăneşti, cîntăreţul unei lumi care a îngropat pe veci patimile de înavuţire a exploatatorilor. Ciclul „Viziune în ziar“ (din vol. „Mă uit în ochii copiilor") surprinde momentele acestei transformări şi relevă aspecte din colectivizarea agriculturii. In poezia de inspiraţie rurală, Brad sugerează modalitatea dinamică de integrare a satului în socialism. Poezia lui Brad are o anumită prospeţime, o tensiune pornită din vigoarea pasiunii etice. Fericirea i se pare o condiţie posibilă de viaţă, asigurată prin patosul muncii, prin acţiuni care-l ridică pe om la treapta demnităţii. In versurile lui Brad simţim că socialismul exclude pasiunile minore şi că omul se valorifică prin faptele sale. Pasiunea Profilul spiritual al clasei muncitoare în socialism Recent în Editura Academiei R.P.R. a apărut lucrarea „Profilul spiritual al clasei muncitoare în socialism", alcătuită de către un colectiv de cercetători ai Institutului de filozofie din București. In această monografie sînt sintetizate, pe baza cercetărilor sociologice concrete, principalele modificări care au avut loc în conştiinţa muncitorimii din ţara noastră, sub influenţa prefacerilor revoluţionare în cei douăzeci de ani ce au trecut de la eliberare şi a muncii educative desfăşurate de partidul marxist-leninist. Orientîndu-se după indicaţiile Congresului al lll-lea al P.M.R., care a cerut cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale să studieze mai intens realitatea în dezvoltarea sa, autorii lucrării au întreprins cercetări sociologice în trei mari întreprinderi din Capitală: „Griviţa Roşie", „23 August"şi „Semănătoarea". Studiind prin metode variate, atitudinea faţă de muncă, faţă de activitatea obştească a peste 7.000 de muncitori, autorii au scos în evidenţă tendinţele principale care se manifestă în evoluţia conştiinţei socialiste a clasei muncitoare, au reliefat modul în care se afirmă noul, rolul activ al conştiinţei sociale Cartea însumează 575 de pagini şi cuprinde şapte capitole. In primul capitol sînt prezentate obiectul şi metoda lucrării, se subliniază necesitatea şi însemnătatea cercetărilor sociologice concrete pentru cunoaşterea realităţii, pentru elaborarea de concluzii şi sugestii privind activitatea educativă. In capitolul al ll-lea şi al lll-lea se analizează creşterea rolului ideologic marxist-leninist in formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a clasei muncitoare, contribuţia învăţămîntului de partid la formarea concepţiei ştiinţifice despre lume şi societate şi a atitudinii socialiste faţă de muncă. Totodată se analizează influenţa pe care o exercită asupra dezvoltării conştiinţei socialiste a muncitorilor participarea lor activă la dezvoltarea planurilor de producţie, la întrecerea socialistă, la consfătuirile de producţie. Se subliniază însemnătatea principiului socialist de retribuire a muncii pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a clasei muncitoare. In capitolul al IV-lea este analizată creşterea ponderii conşitenţelor ştiinţifice, ca tendinţă principală a ridicării calificării profesionale şi tehnice a clasei muncitoare, activitatea organizaţiilor de partid, sindicale şi a altor organizaţii economice şi obşteşti pentru formarea lucrătorului de tip nou, cu un larg orizont ştiinţific, stăpîn al metodelor moderne de muncă. In alte capitole ale lucrării este studiată activitatea culturală de masă, lupta dintre nou şi vechi în procesul dezvoltării conştiinţei socialiste, rolul opiniei publice în consolidarea trăsăturilor noi ale conştiinţei socialiste. Fiind prima încercare din ţara noastră de a face cercetări sociologice de teren — în uzine — asupra procesului dezvoltării conştiinţei socialiste a clasei muncitoare, consider că monografia prezintă interes atît pentru cercetătorii ce se vor ocupa în viitor de problema dezvoltării conştiinţei socialiste a ţărănimii şi intelectualităţii în anii de după eliberare , cît şi pentru toţi cei care lucrează la modelarea spirituală a oamenilor. MARIA RADU bibliografă la Secţia de documentare a Bazei de cercetări ştiinţifice Tg.-Mureş Vitrina cu cărţi NOTE SPECTATORI LA CINEMA... (?) De-acum este îndeobşte necunoscut (chiar dacă nu acceptat întocmai de unii teoreticieni) că cinematografia este cea mai complexă, cea mai sintetică artă. Aceasta a şaptea artă ce întrunește în exclusivitate cea mai mare masă de spectatori, nu este însă privită întotdeauna cu seriozitate de unii dintre aceşti spectatori şi, culmea, nici chiar de personalul anume angajat care să asigure o difuzare şi o vizionare normală a filmelor. Dacă, bunăoară, într-o expoziţie ai să vezi oameni vorbind în şoaptă, dacă intr-o sală de concerte este o linişte deplină, dacă într-o sală de teatru nimeni nu va îndrăzni să intre după ridicarea cortinei... la cinematograf vei fi expus să auzi fel de fel de comentarii (aici mă refer numai la unele cinematografe din Tg.-Mureş: „Steagul roşu", „Arta", „Progresul" şi mai puţin „Tineretului"), de unde aş putea da „n" astfel de exemple — de la modă la vise etc. etc., lipsite de cel mai elementar bun gust. Există unii „glumeţi" care, mai ales în scenele lirice sau de înaltă tensiune dramatică, imitînd fel de fel de maimuţăreli, tulbură totalmente spectacolul cinematografic. Se pare că în astfel de cazuri avem de-a face cu cîteva elemente mai înapoiate. Dar aceasta nu în primul rînd. In primul rînd avem de-a face cu un dezinteres total al unor lucrători din cinematografele noastre, care, imediat după începerea proiecţiei, se retrag in foaiere, discută despre orice şi uită că ei sînt angajaţi pentru a păstra ordinea şi disciplina în sălile de spectacole. Vina este şi a unor responsabili de cinematografe, care atunci cînd proiectează filme cu „casa închisă" distribuie bilete peste nomenclatorul sălilor, creîndu-se astfel o harababură greu de suportat. Se întîmplă ca atmosfera de concentrare a spectatorului să fie tulburată tocmai în punctul culminant a! filmului, spre final, plasatorii (le) vin buluc din foaiere („Progresul" şi „Steagul roşu" în special) și începînd trasul perdelelor în dreapta şi in stînga de la uşile de evacuare, întredeschiderea acestor uşi (la „Steagul roşu" cel puţin şi lumea din stradă vizionează spectacolul cinematografic) creează un climat mai mult decît insuportabil. întreprinderea regională cinematografică ar trebui să se preocupe mai mult de această problemă încât filmele să poată fi vizionate în cele mai perfecte condiţii. ATANASIE POPA 3 11 LI 1 Bl Cînd mecanicul le vede toate De mîndrie ochii lui s-aprind". ★ Volumele de versuri care au urmat apoi („Cu sufletul deschis", 1954; „Balada împuşcaţilor", 1955; „Cîntecele pămîntului natal", 1956; „Cu timpul meu", 1958; „Mă uit în ochii copiilor", 1962), l-au consacrat pe I. Brad printre poeţii tineri activi şi cu o semnificativă dezvoltare. Receptiv la perspectivele prezentului, I. Brad are o conştiinţă a istoriei puternică, la fel ca şi la M. Beniuc. Trăieşte sentimentul citadin, dar împletirea între tradiţie şi contemporaneitate constituie substanţa care îi dă vigoare şi autenticitate. Transformările de azi sînt proiectate pe un fond social-istoric, perindînd chipuri cu care poetul e legat biografic şi prin care se transpune într-o lume apropiată lui: „un bunic ostaş chezaro-crăiesc, un meşter cioplitor care a încrustat pentru promovarea noului se îmbină cu îmbogăţirea procedeelor artistice, cu împrospătarea expresiei poetice. Işi simte versurile împlîntate în pămîntul patriei: „Din asprimea acestui pămînt / Şi-au desprins aripile şi cîntecul / Izvoarele mele". Spre deosebire de cel rural, peisajul complex al oraşului este multiplicat în imagini hiperbolizate: vetrele de oţel au „umerii colosali de piatră", constructorii ţin în palme enorme blocuri moderne, masive ca transoceanicele, cu balcoane ca nişte prore etc. Acest procedeu artistic provine din filonul folcloric care străbate poezia lui Brad ca o notă particulară. Peisajul orașului are un aspect tehnic modern, existînd un raport direct cu imensul univers străbătut de lumini: „Se ţes acum în piscul de albe marmorade Antenele pe blocuri •a liane lungi, pădure. Ca un sistem de veghe şi de teleghidare Călăuzind departe, pe cerul vremii noi, Rachetele-ncărcate cu visare, Spre infinit şi iarăşi înapoi".„Iubesc aceste ore .. Proporţiile titanice pe care le au elementele componente ale peisajului, îi dau caracterul inedit şi expresiv. Orientarea fermă spre problemele majore ale actualităţii l-a determinat să cultive o poezie de factură contemporană, să-şi identifice creaţia cu procesul vieţii noi. Inlăturînd unele carenţe de stil, anumite inegalităţi în realizarea expresivităţii, evoluţia poeziei lui I. Brad ne surprinde prin forţa cu care izbuteşte să transmită idei şi sentimente contemporane, oferind pagini pasionate pentru o artă autentică şi cu mari perspective. V. NIŢU