Steaua Roşie, octombrie 1966 (Anul 18, nr. 231-256)

1966-10-01 / nr. 231

­NTÎLNIRE DE SEARĂ“ ION PETRACHE Se poate spune, pe drept cu­­vînt, fără forţarea expresiei, că volumul întîlnire de seară adu­ce în faţa cititorului un nou poet, un făuritor îndrăzneţ de metafore, deosebit chiar şi de Ion Petrache din primele sale volume, cu resurse poetice mul­tiple, trăiri complexe pe­­ mai multe coordonate ale existen­ţei, un cercetător al omului con­temporan, cu tot izul intimist al volumului. Chiar dacă poe­ziile sunt un solilocviu, confe­siuni ale eului poetic dornic de exteriorizare, se întrevede zba­terea unui om ridicat pe trep­tele contemporaneităţii la di­mensiunile unei generaţii noi. Eroul lui Ion Petr­ache se vrea complex, dar nu perfect, împli­nit şi totuşi căutător neobosit de noi adevăruri, de noi trăiri, raţional, dar nu lipsit de afecti­vitate, uneori chiar sentimental, însă numai în gesturile tandre cu iubita sau în cîntecul de lea­găn, un om generos, plin de gingăşie şi candoare, care refu­ză rezumatul vieţii, limitarea trăirii, a experienţei, îmbătarea cu himere. Clocotul vieţii e atît de puternic, încît sparge tiparele conformismului, ale sedentaris­mului, aruncîndu-l în „goana către stele", spre noi orizonturi, spre oameni, spre o întîlnire cu ei sau cu tine însuţi (Cavalcadă). E semnificativă în acest sens întîlnire de seară, poezie ce dă titlul volumului de faţă, un fel de motto, un îndemn la „divor­ţul de singurătate, / de tot ce-i zadarnic şi sterp", fiindcă „Ni­mic nu-i mai trist, / decît o sea­ră fără întîlnire, / o seară goa­lă, / într-o cameră goală, / în­­tr-o oră goală, / cu sufletul gol!". In aceste întîlniri cu via­ţa, ne conturăm pe­sonalitatea, ne făurim şi împlin­m visurile, iubim sau urim, inti un cuvînt, trăim. Ceea ce dă ui sens mai adine acestui indem■ , este per­manenta căutare şi batere spre un ideal, cu îndîrjire şi perseve­renţă, spre o ţintă depărtată „de la gol la idee", care trebu­ie cucerită cu mari eforturi şi sacrificii, trecind„ peste stînci, gropi, zdrobit, în gorrUnchi "sau pe brînci. E, în acelaşi timp, şi un laitmotiv al versurilor lui Ion Petrache, încrustat în poezia Mă chema ..., sugestivă chiar prin titlu şi sugerînd dorinţa lăuntri­că de împlinire „ ... o stea / ca un fulger rotund de dincolo de stele,/mă chema, mă chema...“, o zbatere interioară, tăinuită, ce declanşează pornirile: „Drumul e lung sau e scurt, / după cum ne e sufletul. / Dar noi mergem şi mergem într-una / în concen­trice, noi ipostaze". i După cum ne e sufletul). Unul dintre cele mai frumoa­se poeme ale ciclului întîlnire de seară şi ale volumului, în a­­celaşi timp, este, fără îndoială, Muntele. Construit pe un sim­bol, muntele reprezentînd ţinta aspiraţiilor noastre, plenitudinea, împlinirea, poemul aduce mi­reasma aceloraşi înălţări, însă o­­mul care visează să ajungă pe culmea „ce-n dialoguri se pier­dea cu cerul" — metaforă foar­te sugestivă — se deosebeşte radical de cel cîntat de poet, de cel ce „In mersul drept al lumii din beznă sp­re zenit, //tu, fău­rar de fapte,..de gîndu­ri şi cu­vinte, / ai dev­enit voinţă şi te-ai dezlănţuit" (Cunoaştere). E o­­mul răscolit numai de „visul lui smintit" de a te ridica tot mai sus în ierarhia socială, pen­tru a putea spui că „Sînt cel mai mare, mare!“, tară să fi cunos­cut ___fiorul dureros / stîrnit de-un leneș mers, / de-un sîn frumos, / străfulgerarea primului sărut, / nici strigătul întîiului, născut, / nici patima femeii în­setate, / nici marile sau micile păcate / cu care dăm vieţii gust, ades ... / Nu le-a văzut, sau nu te-a înţeles! / Şi nu s-a împlinit în nici un chip". Celălalt ciclu, Romanţe, ne prezintă un poet răscolit de nos­talgii, care, pornind de la teme generale, iubire, ură, regretul după tinereţe ..., şi prelucrîn­­du-le după tiparul clasic, reuşeş­te să le imprime un farmec a­­parte, ce ţine de individualitatea creatoare, un parfum nou, mo­dern. Versul cade sincer, natural în unduiri melancolice, cînd „... oricare cută de pe faţă / în suflet mi s-a strecurat şi ta­re", cu sentimentul permanenti­zării iubirii, întocmai ca infini­tatea scurgerii momentelor tem­porale. Plecînd din poezia interbeli­că majoră, volumul de faţă se remarcă prin modernitatea ex­presiei, imagini ornamentate bo­gat şi integrate perfect în con­text, deosebita sinceritate şi simplitate a comunicării, toate în poezii ce poartă haina con­temporaneităţii, a lirismului o­­biectivizat, serios şi matur. MELINTE ŞERBAN Universităţile populare şi muncitoreşti, adevărate foruri de răspîndire a ştiinţei şi culturii Pentru a deveni un vrednic cetăţean al patriei noastre socialiste, participant ac­tiv şi conştient la îndeplinirea măreţelor sarcini trasate, de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, muncitorul ca şi intelectualul, tînărul ca şi vîrstnicul, absolventul şcolii medii ca şi cel al insti­tutului de învăţămînt superior, toţi deo­potrivă trebuie să-şi lărgească continuu informaţia de cultură generală, cunoştin­ţele politico-ideologice. Universităţile populare şi muncitoreşti răspund pe deplin unor asemenea cerin­ţe reale. Recenta consfătuire de la Bucu­reşti, organizată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă — Consiliul pen­tru răspîndirea cunoştinţelor cultural­­ştiinţifice — şi de Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, a pri­lejuit un larg schimb de păreri cu privire la rolul şi locul universită­ţilor populare şi muncitoreşti în sis­temul de educaţie al adulţilor. Consfă­tuirea a dezbătut unele aspecte funda­mentale legate de organizarea şi desfă­şurarea în cele mai bune condiţii a uni­versităţilor populare şi muncitoreşti, ac­centul principal punîndu-se pe conţinu­tul şi eficacitatea acestei forme de îmbo­găţire a cunoştinţelor. In prezent, în regiune avem universi­tăţi populare şi muncitoreşti cu presti­giu, cu autoritate, apreciate de masele largi de auditori. Astfel, cursurile univer­sităţilor populare din oraşul Tg.-Mureş şi din oraşul Odorhei, alături de cursurile universităţilor muncitoreşti de la Fabrica de confecţii din Miercurea-Ciuc, de la Iprofil 23 August din Tg.-Mureş, de la I. F. Gheorghieni, cele de la I.M.F. şi Sfa­tul popular regional, cele de la Re­ghin, Odorhei şi altele, s-au bucurat de multă popularitate în rîndul miilor de cursanţi, expresie a grijii partidului nos­tru pentru continua ridicare a nivelului cultural-ştiinţific al oamenilor muncii. Eficienţa activităţii universităţilor popu­lare şi muncitoreşti s-a verificat în prac­tică, ele profilîndu-se ca mijloace impor­tante de._educare Socialistă a Eparhenilor, cunoştinţele transmise fiind de un real folos cursanţilor, atît în activitatea lor în producţie, cît şi pentru participarea lor mai activă la viaţa social-politică a ţării. Faptul că în acest an vor funcţiona noi universităţi populare (în oraşele Reghin şi Tîrnăveni) şi noi universităţi muncitoreşti (Vlăhiţa-Odorhei, Sîncrai şi Bălan din Miercurea-Ciuc) cu un număr sporit de cursanţi faţă de anul trecut, este o dova­dă în plus a interesului pe care l-au stîr­nit aceste forme organizate de răspînd­i­­re a cunoştinţelor în rîndul celor mai di­verse categorii de oameni ai muncii. A­­fluenţa de public se explică în primul rînd prin natura cunoştinţelor care se predau, prin varietatea şi utilitatea aces­tora, prin calitatea şi competenţa lecto­rilor care fac parte din colectivele zecilor de catedre ale universităţilor. Merită să fie subliniat faptul că programele univer­sităţilor populare şi muncitoreşti pentru anul 1966/1967 au fost substanţial îmbună­tăţite şi îmbogăţite faţă de anul trecut. Te­matica cursurilor va fi mai variată şi din domenii cît mai diferite, pentru a răspunde preferinţelor unor categorii diverse de oameni ai muncii. Dintre acestea menţio­năm: România socialistă, Lumea azi, Geografia patriei, Pagini din literatura română şi uni­versală, Tehnica secolului al XX-lea, Ştiinţa şi religia, Arte plastice, care vor funcționa la universitatea popu­lară din Tg.-Mureş sau curson ca: Mo­mente din istoria patriei, ştiinţa şi teh­nica în viaţa societăţii, Tineretul şi viaţa contemporană, Psihologia­ şi viaţa, Utilul şi frumosul cotidian, Din cuceririle ştiin­ţei medicale, Cunoştinţe economice, Pa­gini din istoria literaturii române şi mul­te altele. Interesului manifestat pentru cunoaşterea tradiţiilor de luptă ale po­porului nostru îi corespunde cursul „Mo­mente din istoria patriei". Lecţiile din cadrul cursurilor de ştiinţe tehnice vor înfăţişa aspecte de interes major din ramura respectivă şi de actuali­tate pentru dezvoltarea economică a ţă­rii noastre. Vor funcţiona cursuri menite să transmită cunoştinţe ştiinţifice din do­meniul fizicii, chimiei, astronomiei, biolo­giei, medicinii etc. Alături de cursuri de literatură şi artă la universităţile popu­lare din Tg.-Mureş, Odorhei, Reghin şi Tîrnăveni vor funcţiona cursuri de limbi străine (la Tg.-Mureş: engleză, franceză, germană, italiană şi rusă). Pentru asigu­rarea unui înalt nivel al predaţii cunoş­tinţelor vor fi invitaţi academicieni, conferenţiari şi lectori universitari, pro­fesori, ingineri, oameni de ştiinţă şi cultură, specialişti din Bucureşti, Tg.-Mu­reş sau din diferite alte centre universi­tare, activişti de partid şi de stat. Prin grija comitetelor de cultură şi ar­tă, întreprinzînd măsuri şi acţiuni practi­ce, imediate, la începutul noului an de studiu, este necesar să asigurăm universi­tăţilor populare şi muncitoreşti un cadru organizatoric cît mai corespunzător, ca­re să permită desfăşurarea în bune con­diţii, pe tot parcursul anului, a procesu­lui de învăţămînt. Comitetele raionale şi orăşeneşti de cultură şi artă, comisiile pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifi­ce, organele sindicale, organizaţiile de femei, ale U.T.C., întreaga intelectualita­te trebuie să facă din universităţile popu­lare şi muncitoreşti o cauză comună de cea mai mare cinste, o problemă de pres­tigiu, de înaltă răspundere, de conştiinţă. Succesul universităţilor populare şi muncitoreşti depinde în mare măsură de modul în care se preocupă comitetele de cultură şi artă, respectiv comisiile pen­tru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, de activitatea acestora. Se cere din partea lor o îndrumare operativă şi rezolvarea tuturor problemelor legate de buna des­făşurare a procesului de învăţămînt. Se impune ca periodic, birourile executive ale comitetelor de cultură şi artă în co­mun cu consiliile locale ale sindicatelor, să analizeze diferite aspecte ale procesu­lui de învăţămînt ca de exemplu: reali­zarea programei de învăţămînt, asigurarea conţinutului, calitatea lecţiilor, eficacita­tea lecţiilor etc. Trebuie să se ţină seama că la universităţile populare şi muncito­reşti lucrează în mod obştesc mulţi in­telectuali de înaltă competenţă, cu dra­goste şi pasiune pentru această activita­te. Este necesar ca comitetele de cultură şi artă să asigure un climat organizatoric cît mai favorabil muncii pe care o desfă­şoară aceşti oameni de ştiinţă, cultură , artă. Cu sprijinul şi îndrumarea permanentă a organelor locale de partid şi de stat, cu sprijinul unui larg colectiv de direc­tori, secretari de cursuri, conferenţiari a­­leşi dintre cadrele de specialitate cele mai competente, care s-au angajat cu en­tuziasm să ducă activitatea acestor uni­versităţi şi cu entuziasmul şi dragostea de muncă, stăruinţa şi seriozitatea cursan­ţilor noştri, avem toată convingerea că în anul care-l începem, vom obţine suc­cese şi mai frumoase în munca de răspîn­dire a cunoştinţelor ştiinţifice, culturale şi politice în rîndul oamenilor însetaţi de cultură şi frumos. IO­AN KAPUS secretarul Comisiei regionale pentru răspîndirea cunoştinţelor cultural,ştiinţifice SZÉKELY LÁSZLÓ Unul dintre cele mai efi­ciente mijloace de răspîndire a culturii cinematografice şi de educare estetică a pu­blicului prin film — Cine­mateca — a existat pînă nu de mult exclusiv în Bucu­reşti. De la înfiinţarea sa, Cinemateca din Capitală îşi îndeplineşte cu succes rolul: propagă cunoştinţele despre istoria, teoria şi practica creaţiei de filme în rîndu­­rile publicului, răspîndeşte operele remarcabile ale ce­lei de-a şaptea arte. Incepînd cu luna octom­brie a acestui an, Arhiva Naţională de Filme îşi va extinde activitatea şi în une­le centre universitare din ţară ca Iaşi, Cluj, Timişoara, Braşov şi Tg.-Mureş, în ca­drul unui repertoriu ales, vor fi proiectate atît filme clasice, cu succes răsunător şi valoroase din punct de vedere al teoriei cinemato­grafice, cît şi opere moder­ne, care prezintă importanţă pentru cineaşti şi publicul spectator deopotrivă. Pe baza programării selec­tive a Arhivei Naţionale de Filme, proiectarea unor ase­menea filme în oraşul Tg.­­Mureş va începe la 5 oc­tombrie a. c., la cinemato­graful „Tineretului", ca apoi, săptămînal, în zilele de miercuri şi joi, la orele 18,30 şi 20,30, să aibă loc astfel de reprezentaţii. Pînă la 29 decembrie, do­ritorii vor putea viziona ci­clurile „Literatura şi filmul" şi „Mari interpreţi". Primul ciclu va începe cu ecranizarea după romanul lui Victor Frago „Mizerabi­lii", realizat în 1935 de stu­diourile americane. Cu acest prilej publicul spectator va face cunoştinţă cu metodele de muncă ale regizorului american, de origine polo­neză, Boleslawski Richard, cu interpretarea de un adine realism a actorului ameri­can John Carradine şi a ce­lui englez, Sir Cedrik Hard­­wicke. Va fi proiectată în relua­re ecranizarea după roma­nul ,„Ditte, fiica omului" de Martin Andersen Nexe. Rea­lizat în 1946 şi oglindind fidel concepţia realistă a marelui scriitor, această creaţie cinematografică joa­că un rol deosebit în isto­ria filmului danez. în ace­laşi­­­timp filmul relevă arta regizorală a lui Bjarne Hen­­ning Jensen şi excelenta in­terpretare a lui Tova Macs. Debutînd în acest film, ac­triţa s-a impus ca una din marile „stele" ale ecranu­lui. Tot în cadru­l ciclului „Li­teratura şi­­filmul", vor mai fi proiectate filmele „Car­nea diabolică", ecranizate după C. Wilde, realizat în 1943 de studiourile ameri­cane; „Pavel Korceaghin" d după romanul lui Ostrovski (1955); „Mama" după cele­brul roman al lui Gorki rea­lizat în 1926; o ecranizare americană din 1936 după romanul lui Dumas-fiul „Dama cu camelii" (cu Greta Garbo și Robert Tay­lor); filmul american reali­zat în 1939 după romanul lui E. Brontë „La răscruce de vînturi" (cu Lawrence Olivier), „Moara cu noroc" după Ion Slavici, „Bancnota de 1.000.000 lire", ecraniza­re după M. Twain, realizat în 1954 de studiourile en­gleze. în ciclul „Mari interpreţi", publicul se va întîlni din nou cu Annabella în filmul fran­cez „­Amanţii" (1937), cu N. Cerkasov în filmul sovietic „Alexandr Nevski" (1938), cu Lucia Bosé în creaţia studiou­rilor spaniole „Moartea unui ciclist" (1955), cu C. Massina în filmul italian „Nopţile Ca­binei" (1957) ş. a. La început, prezentarea la Tg.-Mureş a filmelor Cinema­tecii va fi organizată numai cu titlu experimental, pentru doritorii abonaţi, mai apoi şi pentru marele public. GY. DOMAHIDI Cinematecă la Tg.-Mureş STEAUA ROȘIE De cîteva zile galeriile de artă ale Fondului plastic din Tg.-Mureş adă­postesc lucrările pictorului Karácsony János, oferindu-le generos publicului tîrgumureşean. Format şi legat de ge­neraţiile mai vechi ale şcolii de pic­tură băimărene, pictorul aduce în lu­crările sale ceva nou, ceva ce-l leagă strîns de locul său natal, de Gheor­ghieni. De Gheorghieni şi împrejurimile a­­cestuia îl leagă totul: viaţa şi opera sa. II leagă atît de bine încît trăim alături de el atunci cînd vizităm ex­poziţia cu cele peste 90 de lucrări ce îmbracă o gamă tematică diferită. Peisajele sînt foarte numeroase şi cu­prind numai ceea ce are forţă şi un conţinut semnificativ pentru o opera de artă. Peisajele de toamnă, destul de numeroase, ne fac să apreciem cu se­riozitate exigenţa pictorului faţă de propria lui artă. Majoritatea peisaje­lor, fie în acuarelă, fie în ulei, înfăţi­şează momentele cele mai semnifica­tive ale zilei. Jocul de lumini, proble­mă vitală a picturii, este obiectul fie­cărui peisaj. Pictorul alege aproape în toate cazurile colţuri din natură care au prezenţă apa cu sălcii şi cu refle­xele ei de crystal. Despre aceasta, u­­nul din vizitatori nota: „Pictorul Sf. Karácsony este­ un interpret poetic al naturii pe care o simte mai mult decât o vede. Impresionează cromatica, de­seori cu reflexe de cristal, puternică, proaspătă, creatoare de atmosferă. Ti­nerii pictori au ce să înveţe din ex­perienţa acestui maestru cu substanţă populară".­­ Arta portretului m­u-i este de loc străină. Fiecare porttret­ şi autoportre­tele destul de numeoase, au o notă de seriozitate realizată prin tonuri grave şi rareori apare o mică pată de lumină cu scopul de a sugera acel op­timism caracteristic, perseverenţă, în­credere şi nota gravă de seriozitate, de preocupare profundă pentru viaţa zilnică. Atît în acuarelă, cît şi în ulei, două tehnici diferite, pictorul a reuşit să redea portrete psihologice şi în special psihologia feminină, problemă atît de c't’''ila în arta plastică. Tablourile cu scene de muncă sunt destul de numeroase. Artistul a înfă­ţişat trei momente importante: pleca­rea la muncă, desfăşurarea muncii şi întoarcerea de la muncă. Toate aces­tea şi-au găsit o înţelegere şi o rea­lizare reuşită în tablourile „Culesul cartofilor", „Drum de pădure cu cai", „Transportul finului", „Transport de pădure", „Stradă cu poartă secuiască", „Peisaj de toamnă cu cai" etc. Un loc aparte î­n pictura maestrului îl ocupă periferiile orașului Gheorghieni, în ca­re stăruie încă o notă oarecum pa­triarhală, pe care artistul a redat-o în tablourile „Stradă", „Strada Vörös­marty din Gheorghieni", „Margine de oraş cu căpiţe", „Partea de sus a ora­şului", „Pîrîul Bocăi cu case" etc. Florile în schimb nu­ au constituit un obiect important al activităţii sale, poate din cauza însuşirilor lor firave şi atît de trecătoare. Cele cîteva ta­blouri „Begonii", „Dalii" etc. nu sînt la înălţimea peisajelor realizate, aces­tea ajutîndu-ne totuşi să-l înţelegem mai bine pe artist. Retrospectiva pictorului Karácsony János, succesul de care se bucură, do­vedeşte încă o dată că arta plastică realistă, indiferent de şcoala căreia îi aparţine, atunci cînd este puternic an­corată în viaţă exercită o mare recep­tivitate şi interes din partea omului nostru contemporan. TRAIAN DUŞA secretarul Comitetului de cultură şi artă al oraşului Tg.-Mureş Retrospectiva pictorului Karácsony „B­­ătrîn cu cîine" RECOLTA . 3 TOAMNA FUNIGEILOR Sărbătoarea belşugului Toamna, natura îmbracă toate veşmintele belşugului, E ca şi cum s-ar petrece o mare reîntîlnire între om şi natură, un ritual confidenţial­­ al răsplatei pămîntului pentru rodnicia muncii omului.­­ Îmi amintesc încă din copilărie de acest ritual. Era parcă, conti-­­ nuarea unei tradiţii venită cine ştie de unde, de departe, poate de la culegătorii „Daciei felix", ce aduceau în funigeii toamnei toată roada belşugului. Şi atunci, lucrătorii pămîntului îmi apăreau ca nişte uriaşi, care, cu toată sudoarea unui an de muncă la stăpîn, sau clăcaşi la ace­laşi stăpîn, mai găseau totuşi destulă putere sufletească (optimis­mul este o trăsătură proprie poporului nostru) pentru a se-nveseli, măcar în anotimpul pămîntului... Totul se lumina, măcar pentru o zi... Dar veselia se destrăma din nou, tot atît de repede ca şi cum a venit, ca şi bucata de pîine, între adevăraţii făuritori ai belşugului şi cei ce li-l smulgeau ... Iar zboară funigeii, plecînd în zări departe. E semn că toamna e lungă şi bogată. Dar cu solia lor şi a păsărilor ce se aciuiesc la noi­­ ca-ntr-un cuib al binefacerii, vestea cea mare a noilor rosturi pe pămîn-­­ turile împlinite ale României socialiste. Invitînd în capul mesei vechile tradiţii ale toamnei: veascuri­ mustind, aurul din dinţii porumbiştilor, plinea cea nouă, caldă şi­­rumenă, veşmintele de sărbătoare, bandele şi iţarii, cămăşile şi iire bătute în ţinte şi flori, ploştile cu vin, cînte­­cele şi jocurile — o adevărată paradă — lucrătorii pămîntului cheamă la sărbătoarea recoltei de mîine, ţara întreagă.­­ Această sărbătoare a belşugului, care a cuprins ţara de la un liman la altul, nu este numai sărbătoarea ţăranului, ci a poporului întreg, care condus de partid, ştie a cinsti cum se cuvine munca oamenilor, gene­rozitatea pămîntului. Muncitorii şi ţăranii vor celebra de-acum, în fie-­­ care început de octombrie, prin cîntece şi veselie, munca şi rodnicia ogoarelor... Din cele mai vechi timpuri, pentru lucrătorii acestui pămînt toamna a fost un anotimp al împlinirii. Încheiată altădată cu prea pu­ţine roade pentru cei mulţi, astăzi sărbătoarea belşugului, sărbătoarea toamnei, dobîndeşte semnificaţii şi valenţe noi. Pentru această sărbătoare, şi pe Mureş şi pe Tîrnave, pe firul iute al Oltului, au început să se audă zvon de bucurii. Toate întruchipările şi rosturile pămîntului se vor perinda în care trase în alai de nunţi. Cîntecele şi jocurile anunţînd recolta belşugului din acest an — bu­curia împlinirilor — nu vor conteni pînă tîrziu, ducînd cu ele şi nă­­­­zuinţa recoltelor viitoare care se aşează încă de pe acum în brazdă. Ceasurile de petrecere şi voie bună sînt şi ceasuri de meditaţie pentru viitor. ATANASIE POPA

Next