Steaua Roşie, octombrie 1966 (Anul 18, nr. 231-256)
1966-10-01 / nr. 231
NTÎLNIRE DE SEARĂ“ ION PETRACHE Se poate spune, pe drept cuvînt, fără forţarea expresiei, că volumul întîlnire de seară aduce în faţa cititorului un nou poet, un făuritor îndrăzneţ de metafore, deosebit chiar şi de Ion Petrache din primele sale volume, cu resurse poetice multiple, trăiri complexe pe mai multe coordonate ale existenţei, un cercetător al omului contemporan, cu tot izul intimist al volumului. Chiar dacă poeziile sunt un solilocviu, confesiuni ale eului poetic dornic de exteriorizare, se întrevede zbaterea unui om ridicat pe treptele contemporaneităţii la dimensiunile unei generaţii noi. Eroul lui Ion Petrache se vrea complex, dar nu perfect, împlinit şi totuşi căutător neobosit de noi adevăruri, de noi trăiri, raţional, dar nu lipsit de afectivitate, uneori chiar sentimental, însă numai în gesturile tandre cu iubita sau în cîntecul de leagăn, un om generos, plin de gingăşie şi candoare, care refuză rezumatul vieţii, limitarea trăirii, a experienţei, îmbătarea cu himere. Clocotul vieţii e atît de puternic, încît sparge tiparele conformismului, ale sedentarismului, aruncîndu-l în „goana către stele", spre noi orizonturi, spre oameni, spre o întîlnire cu ei sau cu tine însuţi (Cavalcadă). E semnificativă în acest sens întîlnire de seară, poezie ce dă titlul volumului de faţă, un fel de motto, un îndemn la „divorţul de singurătate, / de tot ce-i zadarnic şi sterp", fiindcă „Nimic nu-i mai trist, / decît o seară fără întîlnire, / o seară goală, / într-o cameră goală, / într-o oră goală, / cu sufletul gol!". In aceste întîlniri cu viaţa, ne conturăm pesonalitatea, ne făurim şi împlinm visurile, iubim sau urim, inti un cuvînt, trăim. Ceea ce dă ui sens mai adine acestui indem■ , este permanenta căutare şi batere spre un ideal, cu îndîrjire şi perseverenţă, spre o ţintă depărtată „de la gol la idee", care trebuie cucerită cu mari eforturi şi sacrificii, trecind„ peste stînci, gropi, zdrobit, în gorrUnchi "sau pe brînci. E, în acelaşi timp, şi un laitmotiv al versurilor lui Ion Petrache, încrustat în poezia Mă chema ..., sugestivă chiar prin titlu şi sugerînd dorinţa lăuntrică de împlinire „ ... o stea / ca un fulger rotund de dincolo de stele,/mă chema, mă chema...“, o zbatere interioară, tăinuită, ce declanşează pornirile: „Drumul e lung sau e scurt, / după cum ne e sufletul. / Dar noi mergem şi mergem într-una / în concentrice, noi ipostaze". i După cum ne e sufletul). Unul dintre cele mai frumoase poeme ale ciclului întîlnire de seară şi ale volumului, în acelaşi timp, este, fără îndoială, Muntele. Construit pe un simbol, muntele reprezentînd ţinta aspiraţiilor noastre, plenitudinea, împlinirea, poemul aduce mireasma aceloraşi înălţări, însă omul care visează să ajungă pe culmea „ce-n dialoguri se pierdea cu cerul" — metaforă foarte sugestivă — se deosebeşte radical de cel cîntat de poet, de cel ce „In mersul drept al lumii din beznă spre zenit, //tu, făurar de fapte,..de gînduri şi cuvinte, / ai devenit voinţă şi te-ai dezlănţuit" (Cunoaştere). E omul răscolit numai de „visul lui smintit" de a te ridica tot mai sus în ierarhia socială, pentru a putea spui că „Sînt cel mai mare, mare!“, tară să fi cunoscut ___fiorul dureros / stîrnit de-un leneș mers, / de-un sîn frumos, / străfulgerarea primului sărut, / nici strigătul întîiului, născut, / nici patima femeii însetate, / nici marile sau micile păcate / cu care dăm vieţii gust, ades ... / Nu le-a văzut, sau nu te-a înţeles! / Şi nu s-a împlinit în nici un chip". Celălalt ciclu, Romanţe, ne prezintă un poet răscolit de nostalgii, care, pornind de la teme generale, iubire, ură, regretul după tinereţe ..., şi prelucrîndu-le după tiparul clasic, reuşeşte să le imprime un farmec aparte, ce ţine de individualitatea creatoare, un parfum nou, modern. Versul cade sincer, natural în unduiri melancolice, cînd „... oricare cută de pe faţă / în suflet mi s-a strecurat şi tare", cu sentimentul permanentizării iubirii, întocmai ca infinitatea scurgerii momentelor temporale. Plecînd din poezia interbelică majoră, volumul de faţă se remarcă prin modernitatea expresiei, imagini ornamentate bogat şi integrate perfect în context, deosebita sinceritate şi simplitate a comunicării, toate în poezii ce poartă haina contemporaneităţii, a lirismului obiectivizat, serios şi matur. MELINTE ŞERBAN Universităţile populare şi muncitoreşti, adevărate foruri de răspîndire a ştiinţei şi culturii Pentru a deveni un vrednic cetăţean al patriei noastre socialiste, participant activ şi conştient la îndeplinirea măreţelor sarcini trasate, de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, muncitorul ca şi intelectualul, tînărul ca şi vîrstnicul, absolventul şcolii medii ca şi cel al institutului de învăţămînt superior, toţi deopotrivă trebuie să-şi lărgească continuu informaţia de cultură generală, cunoştinţele politico-ideologice. Universităţile populare şi muncitoreşti răspund pe deplin unor asemenea cerinţe reale. Recenta consfătuire de la Bucureşti, organizată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă — Consiliul pentru răspîndirea cunoştinţelor culturalştiinţifice — şi de Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, a prilejuit un larg schimb de păreri cu privire la rolul şi locul universităţilor populare şi muncitoreşti în sistemul de educaţie al adulţilor. Consfătuirea a dezbătut unele aspecte fundamentale legate de organizarea şi desfăşurarea în cele mai bune condiţii a universităţilor populare şi muncitoreşti, accentul principal punîndu-se pe conţinutul şi eficacitatea acestei forme de îmbogăţire a cunoştinţelor. In prezent, în regiune avem universităţi populare şi muncitoreşti cu prestigiu, cu autoritate, apreciate de masele largi de auditori. Astfel, cursurile universităţilor populare din oraşul Tg.-Mureş şi din oraşul Odorhei, alături de cursurile universităţilor muncitoreşti de la Fabrica de confecţii din Miercurea-Ciuc, de la Iprofil 23 August din Tg.-Mureş, de la I. F. Gheorghieni, cele de la I.M.F. şi Sfatul popular regional, cele de la Reghin, Odorhei şi altele, s-au bucurat de multă popularitate în rîndul miilor de cursanţi, expresie a grijii partidului nostru pentru continua ridicare a nivelului cultural-ştiinţific al oamenilor muncii. Eficienţa activităţii universităţilor populare şi muncitoreşti s-a verificat în practică, ele profilîndu-se ca mijloace importante de._educare Socialistă a Eparhenilor, cunoştinţele transmise fiind de un real folos cursanţilor, atît în activitatea lor în producţie, cît şi pentru participarea lor mai activă la viaţa social-politică a ţării. Faptul că în acest an vor funcţiona noi universităţi populare (în oraşele Reghin şi Tîrnăveni) şi noi universităţi muncitoreşti (Vlăhiţa-Odorhei, Sîncrai şi Bălan din Miercurea-Ciuc) cu un număr sporit de cursanţi faţă de anul trecut, este o dovadă în plus a interesului pe care l-au stîrnit aceste forme organizate de răspîndire a cunoştinţelor în rîndul celor mai diverse categorii de oameni ai muncii. Afluenţa de public se explică în primul rînd prin natura cunoştinţelor care se predau, prin varietatea şi utilitatea acestora, prin calitatea şi competenţa lectorilor care fac parte din colectivele zecilor de catedre ale universităţilor. Merită să fie subliniat faptul că programele universităţilor populare şi muncitoreşti pentru anul 1966/1967 au fost substanţial îmbunătăţite şi îmbogăţite faţă de anul trecut. Tematica cursurilor va fi mai variată şi din domenii cît mai diferite, pentru a răspunde preferinţelor unor categorii diverse de oameni ai muncii. Dintre acestea menţionăm: România socialistă, Lumea azi, Geografia patriei, Pagini din literatura română şi universală, Tehnica secolului al XX-lea, Ştiinţa şi religia, Arte plastice, care vor funcționa la universitatea populară din Tg.-Mureş sau curson ca: Momente din istoria patriei, ştiinţa şi tehnica în viaţa societăţii, Tineretul şi viaţa contemporană, Psihologia şi viaţa, Utilul şi frumosul cotidian, Din cuceririle ştiinţei medicale, Cunoştinţe economice, Pagini din istoria literaturii române şi multe altele. Interesului manifestat pentru cunoaşterea tradiţiilor de luptă ale poporului nostru îi corespunde cursul „Momente din istoria patriei". Lecţiile din cadrul cursurilor de ştiinţe tehnice vor înfăţişa aspecte de interes major din ramura respectivă şi de actualitate pentru dezvoltarea economică a ţării noastre. Vor funcţiona cursuri menite să transmită cunoştinţe ştiinţifice din domeniul fizicii, chimiei, astronomiei, biologiei, medicinii etc. Alături de cursuri de literatură şi artă la universităţile populare din Tg.-Mureş, Odorhei, Reghin şi Tîrnăveni vor funcţiona cursuri de limbi străine (la Tg.-Mureş: engleză, franceză, germană, italiană şi rusă). Pentru asigurarea unui înalt nivel al predaţii cunoştinţelor vor fi invitaţi academicieni, conferenţiari şi lectori universitari, profesori, ingineri, oameni de ştiinţă şi cultură, specialişti din Bucureşti, Tg.-Mureş sau din diferite alte centre universitare, activişti de partid şi de stat. Prin grija comitetelor de cultură şi artă, întreprinzînd măsuri şi acţiuni practice, imediate, la începutul noului an de studiu, este necesar să asigurăm universităţilor populare şi muncitoreşti un cadru organizatoric cît mai corespunzător, care să permită desfăşurarea în bune condiţii, pe tot parcursul anului, a procesului de învăţămînt. Comitetele raionale şi orăşeneşti de cultură şi artă, comisiile pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, organele sindicale, organizaţiile de femei, ale U.T.C., întreaga intelectualitate trebuie să facă din universităţile populare şi muncitoreşti o cauză comună de cea mai mare cinste, o problemă de prestigiu, de înaltă răspundere, de conştiinţă. Succesul universităţilor populare şi muncitoreşti depinde în mare măsură de modul în care se preocupă comitetele de cultură şi artă, respectiv comisiile pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice, de activitatea acestora. Se cere din partea lor o îndrumare operativă şi rezolvarea tuturor problemelor legate de buna desfăşurare a procesului de învăţămînt. Se impune ca periodic, birourile executive ale comitetelor de cultură şi artă în comun cu consiliile locale ale sindicatelor, să analizeze diferite aspecte ale procesului de învăţămînt ca de exemplu: realizarea programei de învăţămînt, asigurarea conţinutului, calitatea lecţiilor, eficacitatea lecţiilor etc. Trebuie să se ţină seama că la universităţile populare şi muncitoreşti lucrează în mod obştesc mulţi intelectuali de înaltă competenţă, cu dragoste şi pasiune pentru această activitate. Este necesar ca comitetele de cultură şi artă să asigure un climat organizatoric cît mai favorabil muncii pe care o desfăşoară aceşti oameni de ştiinţă, cultură , artă. Cu sprijinul şi îndrumarea permanentă a organelor locale de partid şi de stat, cu sprijinul unui larg colectiv de directori, secretari de cursuri, conferenţiari aleşi dintre cadrele de specialitate cele mai competente, care s-au angajat cu entuziasm să ducă activitatea acestor universităţi şi cu entuziasmul şi dragostea de muncă, stăruinţa şi seriozitatea cursanţilor noştri, avem toată convingerea că în anul care-l începem, vom obţine succese şi mai frumoase în munca de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice, culturale şi politice în rîndul oamenilor însetaţi de cultură şi frumos. IOAN KAPUS secretarul Comisiei regionale pentru răspîndirea cunoştinţelor cultural,ştiinţifice SZÉKELY LÁSZLÓ Unul dintre cele mai eficiente mijloace de răspîndire a culturii cinematografice şi de educare estetică a publicului prin film — Cinemateca — a existat pînă nu de mult exclusiv în Bucureşti. De la înfiinţarea sa, Cinemateca din Capitală îşi îndeplineşte cu succes rolul: propagă cunoştinţele despre istoria, teoria şi practica creaţiei de filme în rîndurile publicului, răspîndeşte operele remarcabile ale celei de-a şaptea arte. Incepînd cu luna octombrie a acestui an, Arhiva Naţională de Filme îşi va extinde activitatea şi în unele centre universitare din ţară ca Iaşi, Cluj, Timişoara, Braşov şi Tg.-Mureş, în cadrul unui repertoriu ales, vor fi proiectate atît filme clasice, cu succes răsunător şi valoroase din punct de vedere al teoriei cinematografice, cît şi opere moderne, care prezintă importanţă pentru cineaşti şi publicul spectator deopotrivă. Pe baza programării selective a Arhivei Naţionale de Filme, proiectarea unor asemenea filme în oraşul Tg.Mureş va începe la 5 octombrie a. c., la cinematograful „Tineretului", ca apoi, săptămînal, în zilele de miercuri şi joi, la orele 18,30 şi 20,30, să aibă loc astfel de reprezentaţii. Pînă la 29 decembrie, doritorii vor putea viziona ciclurile „Literatura şi filmul" şi „Mari interpreţi". Primul ciclu va începe cu ecranizarea după romanul lui Victor Frago „Mizerabilii", realizat în 1935 de studiourile americane. Cu acest prilej publicul spectator va face cunoştinţă cu metodele de muncă ale regizorului american, de origine poloneză, Boleslawski Richard, cu interpretarea de un adine realism a actorului american John Carradine şi a celui englez, Sir Cedrik Hardwicke. Va fi proiectată în reluare ecranizarea după romanul ,„Ditte, fiica omului" de Martin Andersen Nexe. Realizat în 1946 şi oglindind fidel concepţia realistă a marelui scriitor, această creaţie cinematografică joacă un rol deosebit în istoria filmului danez. în acelaşitimp filmul relevă arta regizorală a lui Bjarne Henning Jensen şi excelenta interpretare a lui Tova Macs. Debutînd în acest film, actriţa s-a impus ca una din marile „stele" ale ecranului. Tot în cadrul ciclului „Literatura şifilmul", vor mai fi proiectate filmele „Carnea diabolică", ecranizate după C. Wilde, realizat în 1943 de studiourile americane; „Pavel Korceaghin" d după romanul lui Ostrovski (1955); „Mama" după celebrul roman al lui Gorki realizat în 1926; o ecranizare americană din 1936 după romanul lui Dumas-fiul „Dama cu camelii" (cu Greta Garbo și Robert Taylor); filmul american realizat în 1939 după romanul lui E. Brontë „La răscruce de vînturi" (cu Lawrence Olivier), „Moara cu noroc" după Ion Slavici, „Bancnota de 1.000.000 lire", ecranizare după M. Twain, realizat în 1954 de studiourile engleze. în ciclul „Mari interpreţi", publicul se va întîlni din nou cu Annabella în filmul francez „Amanţii" (1937), cu N. Cerkasov în filmul sovietic „Alexandr Nevski" (1938), cu Lucia Bosé în creaţia studiourilor spaniole „Moartea unui ciclist" (1955), cu C. Massina în filmul italian „Nopţile Cabinei" (1957) ş. a. La început, prezentarea la Tg.-Mureş a filmelor Cinematecii va fi organizată numai cu titlu experimental, pentru doritorii abonaţi, mai apoi şi pentru marele public. GY. DOMAHIDI Cinematecă la Tg.-Mureş STEAUA ROȘIE De cîteva zile galeriile de artă ale Fondului plastic din Tg.-Mureş adăpostesc lucrările pictorului Karácsony János, oferindu-le generos publicului tîrgumureşean. Format şi legat de generaţiile mai vechi ale şcolii de pictură băimărene, pictorul aduce în lucrările sale ceva nou, ceva ce-l leagă strîns de locul său natal, de Gheorghieni. De Gheorghieni şi împrejurimile acestuia îl leagă totul: viaţa şi opera sa. II leagă atît de bine încît trăim alături de el atunci cînd vizităm expoziţia cu cele peste 90 de lucrări ce îmbracă o gamă tematică diferită. Peisajele sînt foarte numeroase şi cuprind numai ceea ce are forţă şi un conţinut semnificativ pentru o opera de artă. Peisajele de toamnă, destul de numeroase, ne fac să apreciem cu seriozitate exigenţa pictorului faţă de propria lui artă. Majoritatea peisajelor, fie în acuarelă, fie în ulei, înfăţişează momentele cele mai semnificative ale zilei. Jocul de lumini, problemă vitală a picturii, este obiectul fiecărui peisaj. Pictorul alege aproape în toate cazurile colţuri din natură care au prezenţă apa cu sălcii şi cu reflexele ei de crystal. Despre aceasta, unul din vizitatori nota: „Pictorul Sf. Karácsony este un interpret poetic al naturii pe care o simte mai mult decât o vede. Impresionează cromatica, deseori cu reflexe de cristal, puternică, proaspătă, creatoare de atmosferă. Tinerii pictori au ce să înveţe din experienţa acestui maestru cu substanţă populară". Arta portretului mu-i este de loc străină. Fiecare porttret şi autoportretele destul de numeoase, au o notă de seriozitate realizată prin tonuri grave şi rareori apare o mică pată de lumină cu scopul de a sugera acel optimism caracteristic, perseverenţă, încredere şi nota gravă de seriozitate, de preocupare profundă pentru viaţa zilnică. Atît în acuarelă, cît şi în ulei, două tehnici diferite, pictorul a reuşit să redea portrete psihologice şi în special psihologia feminină, problemă atît de c't’''ila în arta plastică. Tablourile cu scene de muncă sunt destul de numeroase. Artistul a înfăţişat trei momente importante: plecarea la muncă, desfăşurarea muncii şi întoarcerea de la muncă. Toate acestea şi-au găsit o înţelegere şi o realizare reuşită în tablourile „Culesul cartofilor", „Drum de pădure cu cai", „Transportul finului", „Transport de pădure", „Stradă cu poartă secuiască", „Peisaj de toamnă cu cai" etc. Un loc aparte în pictura maestrului îl ocupă periferiile orașului Gheorghieni, în care stăruie încă o notă oarecum patriarhală, pe care artistul a redat-o în tablourile „Stradă", „Strada Vörösmarty din Gheorghieni", „Margine de oraş cu căpiţe", „Partea de sus a oraşului", „Pîrîul Bocăi cu case" etc. Florile în schimb nu au constituit un obiect important al activităţii sale, poate din cauza însuşirilor lor firave şi atît de trecătoare. Cele cîteva tablouri „Begonii", „Dalii" etc. nu sînt la înălţimea peisajelor realizate, acestea ajutîndu-ne totuşi să-l înţelegem mai bine pe artist. Retrospectiva pictorului Karácsony János, succesul de care se bucură, dovedeşte încă o dată că arta plastică realistă, indiferent de şcoala căreia îi aparţine, atunci cînd este puternic ancorată în viaţă exercită o mare receptivitate şi interes din partea omului nostru contemporan. TRAIAN DUŞA secretarul Comitetului de cultură şi artă al oraşului Tg.-Mureş Retrospectiva pictorului Karácsony „Bătrîn cu cîine" RECOLTA . 3 TOAMNA FUNIGEILOR Sărbătoarea belşugului Toamna, natura îmbracă toate veşmintele belşugului, E ca şi cum s-ar petrece o mare reîntîlnire între om şi natură, un ritual confidenţial al răsplatei pămîntului pentru rodnicia muncii omului. Îmi amintesc încă din copilărie de acest ritual. Era parcă, conti- nuarea unei tradiţii venită cine ştie de unde, de departe, poate de la culegătorii „Daciei felix", ce aduceau în funigeii toamnei toată roada belşugului. Şi atunci, lucrătorii pămîntului îmi apăreau ca nişte uriaşi, care, cu toată sudoarea unui an de muncă la stăpîn, sau clăcaşi la acelaşi stăpîn, mai găseau totuşi destulă putere sufletească (optimismul este o trăsătură proprie poporului nostru) pentru a se-nveseli, măcar în anotimpul pămîntului... Totul se lumina, măcar pentru o zi... Dar veselia se destrăma din nou, tot atît de repede ca şi cum a venit, ca şi bucata de pîine, între adevăraţii făuritori ai belşugului şi cei ce li-l smulgeau ... Iar zboară funigeii, plecînd în zări departe. E semn că toamna e lungă şi bogată. Dar cu solia lor şi a păsărilor ce se aciuiesc la noi ca-ntr-un cuib al binefacerii, vestea cea mare a noilor rosturi pe pămîn- turile împlinite ale României socialiste. Invitînd în capul mesei vechile tradiţii ale toamnei: veascuri mustind, aurul din dinţii porumbiştilor, plinea cea nouă, caldă şirumenă, veşmintele de sărbătoare, bandele şi iţarii, cămăşile şi iire bătute în ţinte şi flori, ploştile cu vin, cîntecele şi jocurile — o adevărată paradă — lucrătorii pămîntului cheamă la sărbătoarea recoltei de mîine, ţara întreagă. Această sărbătoare a belşugului, care a cuprins ţara de la un liman la altul, nu este numai sărbătoarea ţăranului, ci a poporului întreg, care condus de partid, ştie a cinsti cum se cuvine munca oamenilor, generozitatea pămîntului. Muncitorii şi ţăranii vor celebra de-acum, în fie- care început de octombrie, prin cîntece şi veselie, munca şi rodnicia ogoarelor... Din cele mai vechi timpuri, pentru lucrătorii acestui pămînt toamna a fost un anotimp al împlinirii. Încheiată altădată cu prea puţine roade pentru cei mulţi, astăzi sărbătoarea belşugului, sărbătoarea toamnei, dobîndeşte semnificaţii şi valenţe noi. Pentru această sărbătoare, şi pe Mureş şi pe Tîrnave, pe firul iute al Oltului, au început să se audă zvon de bucurii. Toate întruchipările şi rosturile pămîntului se vor perinda în care trase în alai de nunţi. Cîntecele şi jocurile anunţînd recolta belşugului din acest an — bucuria împlinirilor — nu vor conteni pînă tîrziu, ducînd cu ele şi năzuinţa recoltelor viitoare care se aşează încă de pe acum în brazdă. Ceasurile de petrecere şi voie bună sînt şi ceasuri de meditaţie pentru viitor. ATANASIE POPA