Steaua Roşie, octombrie 1966 (Anul 18, nr. 231-256)

1966-10-21 / nr. 248

V Organ al Comitetului regional de partid Mureş-Autonomă Maghiară şi al Sfatului popular regional Anul XVIII. Nr. 278 (2.673) Vineri, 21 octombrie 1966 4 pagini 25 bani PEISAJ BUCUREŞTEAN Ne aflăm în plină campanie de însămînţări. In toate unităţile a­­gricole mecanizatorii şi ţăranii coo­­peratori depun eforturi susţinute pentru asigurarea recoltei anului viitor. In multe unităţi agricole datorită unei bune mobilizări a arţelor de care dispun, a organi­zării chibzuite a muncii în toate verigile hotărîtoare şi a folosirii cu randament sporit­,a tuturor tractoarelor şi maşinilor ce le-au fost puse la dispoziţie şi a celor proprii, cooperatorii au reuşit sa facă lucrări de calitate şi să fie pe terminate cu însămînţările. Pe ansamblul regiunii însă, şi chiar la nivelul raioanelor, situaţia nu este mulţumitoare. Pînă la data de 19 octombrie, dată la care con­form recomandărilor Consiliului a­­gricol regional însămînţările tre­buiau să fie aproape terminate, pe ansamblul regiunii se însămînţase numai 61 la sută. Faţă de timpul înaintat la care ne aflăm, această importantă lucrare este mult ră­masă în urmă în toate raioanele regiunii. Situaţia este şi mai slabă în raioanele Odorhei, Topliţa, Re­ghin, Luduş şi Tîrnăveni, care abia au însămînţat între 45,9 şi 59,4 la sută din suprafeţele planificate. In aceste raioane există multe coope­rative agricole în care s-au însă­­mînţat suprafeţe extrem de mici, în jur de 20—30 la sută. Principala cauză a întîrzierii aces­tei lucrări importante, pe lîngă condiţiile oarecum deosebite din acest an, o constituie lipsa de mo­bilizare a tuturor forţelor existen­te în unităţi la eliberarea terenu­rilor de porumb şi sfeclă, deficien­ţele în organizare şi nefolosirea la capacitate a maşinilor şi tractoare­lor. Multe tractoare stau nefolosi­te din cauza defecţiunilor, iar al­tele din lipsă de teren eliberat un­de să poată ara şi semăna. In urma ploilor căzute s-au creat condiţii mai bune pentru a­­rături şi pentru pregătirea patului germinativ ceea ce înseamnă că se vor elibera de la discuit mai multe tractoare şi se poate obţi­ne un ritm mai bun decît pînă a­­cum. Problema de căpătîi care ră­­mîne însă este aceea a eliberării urgente a tuturor suprafeţelor ocu­pate cu porumb şi sfeclă unde ur­mează să se are şi să se însămîn­­ţeze griul. Porumbul este peste tot copt, se cere numai ca toate forţele să fie mobilizate la recolta­rea şi eliberarea acestor terenuri. Azi, o nouă premieră la Teatrul de stat din Tg.-Mureş Premiera din seara zilei de 10 februarie 1867, de la Teatrul Naţional din Bucureşti a consa­crat atît opera, cît şi pe autorul ei. De-atunci şi pînă azi, calea spre spectatori a acestei drame istorice naţionale cunoaşte triumfuri — dar şi căderi Gra­ţie ei. Bogdan Petriceicu Haşdeu devine unul din marii drama­turgi ai trecutului nostru isto­ric. Publicată pentru prima dată sub titlul de ,,Răzvan Vodă" în „Perseverenţa" din 1867, — a­­ceastă dramă avea să lanseze în opinia publică a vremilor strălucirea interpretărilor memo­rabile ale lui­ Mihail şi Matilda Pascaly, a lui Nottara, a lui Aris­tide Demetriade — iar pe linie de regizori, pe marele Paul Gusty. De la primul botez al rampei şi pînă azi, toate specta­colele cu „Răzvan şi Vidra* se investesc în aura clipelor de sărbătoare, iar încercarea de a­­cuma de la Tg.-Mureş, sperăm să contribuie masiv la creşterea prestigiului acestui colectiv tea­tral atît de tinit. Scrisă în perioada de înmu­gurire a dramei noastre istorice şi a teatrului românesc, piesa lui Haşdeu pune în lumina vie a formelor artistice un moment semnificativ din zbuciumata is­torie a neamului. Fortificat ideo­logic de ideile progresiste şi democratice ale paşoptiştilor, Haşdeu se apleacă atent asupra secolului al XVI-lea, drept una din perioadele cele mai oligar­hice din analele ţării. In prefaţa la ediţia acestei opere, Haşdeu scrie: „De o parte sta ceea ce cronicile noastre numesc ţară; de altă parte sta ceea ce nu era ţară: boierii şi călugării. Ţară erau mulţi, aproape toţi, dar vai, curat numai „suflete" Boieri şi călugări erau puţini, erau vreo­­ cîţiva, dar „materie": toate pămînturile, toate venitu­rile, toate foloasele erau ale lor. Și oricine nu era din ei, nu aveau nici atîta a lor propriu, cît trebuie pentru a înmormîn- ION CHEREJI (Continuare în pag. a 3-a) „Rázván și Vidra (( Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! După ani de muncă -BĂTRÎNEȚE FARÄ GRIJI Tulpinile de in pot fi valorificate complet La întreprinderea de prelucrat tulpini de in din Joseni se ma­nifestă o preocupare tot mai mare pentru valorificarea cît mai completă a materiei prime. Pînă de curînd din tulpinele de in se obţineau mai multe sortimente de fuior, cîlţi şi sămînţă des­­cusculată. Resturile care mai rămîneau — puzderii — se utili­zau drept combustibil în centrala termică. O dată cu puzderii­le se ardeau și fibrele scurte de pe ele, care erau sub dimensiunile cerute produselor o­­bișnuite. Ideea valori­ficării fibrelor scurte s-a născut mai de mult în întreprindere. S-a pus însă întreba­rea: cum? Cîţiva spe­­cialişti au găsit o so­luţie. In acest scop s-a conceput şi execu­tat o instalaţie de se­parare a fibrelor scurte de puzderii. Pe a­­ceastă cale se pot ob­ţine anual 90—100 tone de fibră scurtă. In timpul decapsu­­lării ramificaţiile tul­pinilor de in se încîl­­cesc şi nu mai pot fi prelucrate în condiţiile tehnicii cu care este înzestrată întreprinde­rea. Această problemă însă poate fi rezolva­tă. Căutările şi încer­cările efectuate în a­­ceastă direcţie au dat rezultatele scontate. S-a ajuns la concluzia că ramurile de in pot fi şi ele prelucrate du­pă o tehnologie spe­cială. Pentru aceasta a fost necesară con­ceperea unei instalaţii asemănătoare celei de înnobilat cîlţi. Noua instalaţie se află de­­acum în stadiu de execuţie, urmînd ca în viitorul nu prea îndepărtat şi încîlci­turile provenite de la decapsulat să fie în­trebuinţate pentru ob­ţinerea de fibre. Fibrele scurte pro­venite atît din puz­derii cît şi cele obţi­nute din ramurile tul­pinilor de in încîlcite îşi găsesc utilizare în industria hîrti­ei şi tot­odată pot fi folosite ca înlocuitori de iar­bă de mare în tapi­serie. Pe această cale din aceeaşi cantitate de tulpini de in pre­lucrată — 12.000 de tone anual — se pre­conizează ca între­prinderea să obţină produse în plus în va­loare de cca 1.500.000 lei. Activitatea întreprin­să pentru valorificarea completă a tulpinilor de in se anunţă prodi­gioasă, iar rezultatele pe măsura căutărilor. V. MEGHEŞ Uniunile cooperatiste la lucru V 1. V I • îmbunătăţirea continuă . ' .i ' ■ f • •­ a stilului şi metodelor de muncă După cum este cu­noscut, uniunile coo­peratiste au fost create în vederea coordonării eforturilor cooperative­lor agricole în sporirea producţiei, efectuarea unor acţiuni comune, aprovizionarea cu mij­loace tehnice şi mate­riale, prelucrarea pro­duselor agricole şi va­lorificarea lor, rezolva­rea unor probleme so­­cial-culturale precum şi de mijlocirea relaţiilor dintre cooperativele a­­gricole şi alte organiza­ţii economice. Consi­liul Uniunii regionale şi biroul său executiv, sub directa îndrumare a biroului Comitetului regional de partid, în dorinţa de a se achita cu cinste de aceste sar­cini s-a străduit să des­făşoare o muncă ope­rativă, respectînd cu stricteţe principiul con­ducerii colective. Acţiunile organizate de biroul Uniunii re­gionale în colaborare cu consiliul agricol re­gional, s-au axat pe sar­cinile izvorîte din do­cumentele Congresului al IX-lea, al hotărîrilor plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie anul trecut, precum şi a Congresului de consti­tuire a Uniunii Naţio­nale a Cooperativelor — documente care au trasat linia clară şi pre­cisă a dezvoltării agri­culturii noastre socia­liste, stabilind sarcini concrete uniunilor coo­peratiste. In vederea realizării sarcinilor mari ce stau în faţa uniunilor coo­peratiste, birourile ra­ionale au fost îndru­mate să ţină şedinţele în mod regulat, res­pectînd principiul con­ducerii colective şi să dezbată cele mai im­portante probleme ale activităţii C.A.P. Prac­tica de pînă acum con­firmă că este bine ca la şedinţele de birou executiv şi la plenare ale consiliilor uniunilor raionale să fie invitaţi membrii cooperatori, specialiştii şi reprezen­tanţii instituţiilor şi în­treprinderilor ce au contingenţă cu coope­rativele agricole. Este un fapt pozitiv că uniunile cooperatis­te se străduiesc ca ho­­tărîrile adoptate în şe­dinţe să reflecte sarci­nile imediate şi de perspectivă şi ca ele sa ajungă operativ la cooperativele agricole fără circulări, ci prin munca directă cu con­siliile de conducere, as toţi membrii coopera­tori. Tot în acest scop, periodic, se instruiesc consiliile de conducere, comisiile de revizie, lu­nar se ţin şedinţe de analize pe brigăzi, în­deosebi în cele zoo­tehnice, la care partici­pă şi membrii birouri­lor executive ale uniu­nilor raionale. Putem aprecia ca o metodă bună practica­tă de uniunile coope­ratiste Gheorghieni, Ciuc şi altele, care, pe lîngă rezolvarea pro­blemelor curente şi de perspectivă, au antre­nat aparatul lor şi la în­tocmirea unor studii cu caracter general şi a­­plicativ. Astfel s-au fă­cut studii privind pre­ţul de cost la princi­palele culturi, în pro­blema normării şi re­tribuirii muncii, valori­ficarea superioară a resurselor locale în con­strucţii etc. Pe baza acestor studii s-au fă­cut recomandări coo­perativelor agricole de a aplica cele mai efi­ciente metode în pro­blemele respective. Ţinînd seama de faptul că acest an este primul din planul cincinal, u­­niunile cooperatiste împreună cu consiliile agricole s-au străduit să stabilească o cît mai justă orientare a pro­ducţiei în cooperativele agricole, urmărind ca planurile de dezvoltare economică, anuale şi de perspectivă, să fie judicios întocmite, ast­fel încît să asigure o dezvoltare intensivă şi multilaterală a agricul­turii cooperatiste din fiecare zonă. Acest lu­cru s-a avut în vedere atît la elaborarea şi de­finitivarea planului pe 1966, cît şi la stabilirea indicatorilor de plan pentru perioada 1966—- 1970 şi repartizarea lui pe unităţi. BÉLA SZŐCS vicepreşedinte al Uniu­nii regionale a coope­rativelor agricole de producţie. (Continuare în pag. a 2-a) Schimb de experiența Dezvoltarea într-un ritm spo­rit a industriei din regiunea noastră a condus la creşterea consumului de energie electrică la construirea de noi reţele elec­trice aeriene şi subterane de joasă, tensiune, înlăturarea unor dificultăţi existente în prezent pe şantierul din Tg.-Mureş apar­ţinător întreprinderii Electro­­montaj din Cluj, la diferitele operaţii de transport, montaj stîlpi, montaj conducători pre­cum şi dotarea cu utilajele ne­cesare şi modul cum acestea sunt folosite preocupă tot mai mult specialiştii din domeniul respectiv. Ieri, în oraşul Tg.-Mureş, din iniţiativa Ministerului Energiei Electrice a început un schimb de experienţă pe tema respec­tivă, la care participă delegaţi din partea Direcţiei generale a Trustului Electro-montaj, fruntaşi în producţie, şefi de echipe ingineri şi tehnicieni din între­prinderile similare din ţară. Schimbul de experienţă care va dura 3 zile, are ca scop de a informa pe cei prezenţi des­pre etapele de construire a li­niei electrice aeriene de 20 kw Reghin — Pădureni, demonstra­ţii practice privind metodele folosite la transportul stîlpilor, săpatul gropilor precum şi ridi­carea mecanizată a stîlpilor cu catarg şi montarea conducto­rilor. Schimbul de păreri va contri­bui în acelaşi timp la îmbună­tăţirea tehnologiei de montaj a sculelor şi utilajelor folosite în prezent, a modului de orga-­­ nizare a echipelor și a procesului­­ de lucru. Prevederi juste şi echitabile Proiectul noii legi a pensiilor, elaborat pe baza hotărîrilor ple­narei C.C. al P.C.R., este o nouă expresie a grijii ce o ma­nifestă partidul şi statul nostru pentru a asigura, celor care au muncit ani îndelungaţi în folo­sul societăţii, o bătrîneţe liniş­tită. Proiectul de lege soluţio­nează spre binele oamenilor muncii, problemele foarte com­plexe ale acordării pensiei pe baza unor criterii juste şi echi­tabile, ţinînd seama de contri­buţia adusă şi de vechimea în muncă a pensionarului. El este pătruns de umanismul propriu orînduirii noastre socialiste Noua lege va spori interesul , fiecărui lucrător pentru ridica­rea calificării sale profesionale, •va stimula continuitatea salaria­ţilor în întreprinderea sau insti­tuţia unde lucrează. Ca mais­tru, ştiu ce înseamnă­­continui-­­ tatea muncitorilor la aceeaşi unitate, ei au posibilitatea să cunoască , specificul producţiei, să-şi ridice calificarea, iar între­­prinderea se poate baza pe fie­care salariat al său. Se ştie că fluctuaţia cadrelor aduce serioa­se perturbări producţiei. iată de ce prevederile cu privire la a­­cordarea unui spor de 4 la sută pentru cei care au o continui­tate în muncă de 10—15 ani, 7 la sută pentru cei cu o con­tinuitate de 15—20 ani și 10 la sută pentru cei cu o conti­nuitate de peste 20 de ani, va constitui un mijloc important de cointeresare a salariaţilor pentru o mai mare stabilitate la locul lor de muncă. Eu lucrez la Iprofil „23 Au­gust din 1949, cînd a luat ființă întreprinderea. Mă simt foarte legat de colectivul nostru de muncă, de întreprindere; o să-mi pasă, rău, după vreo 4 ani — atunci voi împlini vîrsta pensionării — că va trebui să "mă" despart­­ de­­ tovarăşii mei. Dar, prin firea lucrurilor, fiecare om ajunge la­ vîrsta pensionării.­­ Măsurile luate de partid şi gu­vern pentru sporirea pensiilor şi îmbunătăţirea legislaţiei­ de pensionare fac ca această pers­pectivă, a bătrîneţii, să nu mai apară atît de sumbră, ca pe vremuri, în orînduirea burgheză. Soci­etatea noastră asigură pen­sionarilor un trai liniştit şi în­destulat. MOLNÁR ERNŐ maistru la Iprofil „23 August" din Tîrgu-M­ureş Mulţumesc din inimă partidului Am luat cunoştinţă cu multă satisfacţie de Hotărîrea Plena­rei C.C. al P.C.R. cu privire la majorarea pensiilor şi de proiec­tul de lege privind acordarea pensiilor de asigurări sociale de stat şi a pensiilor suplimentare. Majorarea pensiilor este o ex­presie vie a grijii partidului şi a statului nostru socialist faţă de popor, pentru a-i asigura un trai tot mai bu­n. Citind aceste do­cumente prin faţa ochilor mi-au trecut amintirile de demult. Am 67 de ani. In viaţa mea am vă­zut mulţi oameni care la bătrî­neţe deveneau de prisos, zbă­­tî­ndu-se în nevoi. Şi părinţii mei au dus o viaţă grea. Aşa îmi explic faptul că de la vîr­sta de 10 ani am fost nevoit să lucrez alături de tata î­n mine­le de sare de la Ocna Mureş, în condiţii grele, pentru a cîşti­­ga o bucată de pîine. In anii luminoşi ai socialismu­lui s-au schimbat radical condi­ţiile de muncă şi de viaţă ale oamenilor. După 37 de ani de serviciu în anul 1957 am ieşit la pensie. Pensia mea este în prezent de 736 de lei. După cum prevede noul pro­iect de lege, care se va aplica începînd din luna ianuarie 1967, voi beneficia şi eu de majorarea pensiei ajungînd la peste 850 de lei. Asta înseamnă că traiul meu şi al familiei se va îmbunătăţi şi mai mult. Nu-mi rămîne alt­ceva decît să mulţumesc din toată inima partidului şi guver­nului pentru grija ce o poartă pentru acei care au ajuns la o vîrstă înaintată. NICOLAE SUCIU pensionar, str. Kossuth Lajos Tg.-Mureş Descărcarea sfeclei la Fabrica de zahăr din Tg.-Mureș se face mecanizat

Next