Steaua Roşie, mai 1967 (Anul 18, nr. 103-127)
1967-05-07 / nr. 108
CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER (Urmare din pag. 1) incursiune de peste Dunăre. Bombardamentele artileriei duşmane au fost întîmpinate cu o nestăvilită hotărîre de a „respinge forţa prin forţă“. In cursul războiului s-a realizat cooperarea militară românorusă. Trecînd Dunărea la apelul Comandamentului rus, unităţile române s-au angajat în luptă alături de cele ruse, trupele aliate de pe frontul din faţa Plevnei fiind puse sub comanda principelui Carol, care avea ca şef de stat maior pe generalul Zotov. De-a lungul campaniei, înfruntînd împreună focul duşman, ostaşii români şi ruşi aveau să dea o puternică dezvoltare acestei colaborări, făurind prin jertfe comune frăţia de arme româno-rusă şi întărind astfel prietenia dintre cele două popoare. Voinţa de luptă ce însufleţea masele, şi-a găsit cea mai puternică întruchipare în vitejia cu care a luptat armata română. Cînd s-a dat ordinul pentru trecerea Dunării, consemna un martor ocular, „entuziasmul era la culme; soldaţii jucau brîul, bătuta şi căzăceasca“, în asaltul redutelor de la Griviţa, în bătăliile de la Plevna, de la Rahova, Smirdan, Vidin şi din celelalte localităţi, dorobanţii au dovedit un eroism demn de strămoşii lor care au luptat la Rovine, Vaslui sau Călugăreni. Sute de soldaţi, sfidînd moartea, se căţărau pe parapete să smulgă steagurile duşmane şi să înalţe în locul lor drapelul românesc: zece mii de morţi şi răniţi au căzut în bătăliile pentru cucerirea poziţiilor inamice. Au căpătat aureolă de legendă faptele de arme ale ostaşilor români, exprimînd marile lor calităţi morale — bărbăţia şi abnegaţia, încrederea nestrămutată în dreptatea cauzei şi în biruinţă, atitudinea umană faţă de adversar chiar în cele maisfişietoare secvenţe ale luptelor. Poporul rosteşte şi astăzi cu emoţie numele unor eroi ai independenţei ca ofiţerii George Sonţu, Dimitrie Giurescu, Valter Mărăcineanu, sau ca ostaşii Grigore Ioan, Constantin Ţurcanu şi mulţi alţii, care, cu preţul vieţii lor, au contribuit la cucerirea libertăţii patriei.« Masele sgresiv şi orăşeneşti au dus greul război dovedind o înaltă conştiinţa patriotică, «om nemărginit devotament şi spirit de sacrificiu. Legînd de obţinerea independenţei nădejdea unor prefaceri de ordin economic şi social care să le îmbunătăţească traiul, a dobîndirii unor drepturi şi libertăţi democratice, mii de ţărani, muncitori, meseriaşi au cerut să fie primiţi ca voluntari în armată. Prin larga contribuţie pentru cumpărări de arme şi muniţii, prin prestaţii şi transporturi pentru front, populaţia civilă a participat efectiv la cîştigarea victoriei. Clasa muncitoare, încă puţin numeroasă şi aflată în faza iniţială a organizării sale, s-a încadrat cu elan în efortul general, afirmîndu-se de pe atunci ca purtătoare consecventă a idealurilor de libertate. Tinerele cercuri socialiste au salutat de la început intrarea în război ca un act just, progresist. Ziarul ,,Socialistul“, editat de aceste cercuri, scria în acele zile: „Azi e timpul cînd româna în avîntul şi entuziasmul suvenirilor trecute, iau armele pentru a-şi apăra independenţa“. Continuînd tradiţiile luminoase ale cărturarilor patrioţi, care au fost părtaşi la marile evenimente ale istoriei naţionale, mii de învăţători, profesori, medici şi alţi intelectuali au plecat voluntari pe front, au oferit însemnate parţi din salariul lor, pe tot timpul campaniei militare, pentru întreţinerea armatei. Adeziunea intelectualităţii s-a exprimat cu o mare forţă în creaţia literar-artistică consacrată acestui eveniment. Pînzele lui Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Popp de Szathmăry, scrierile lui Vasile Alecsandri. George Coşbuc. Alexandru Macedonski, inspirate de desfăşurarea războiului, au rămas pentru totdeauna în patrimoniul culturii noastre, nu numai ca opere de înaltă valoare artistică, dar şi ca mărturii,ale dragostei de ţară, ale identificării reprezentanţilor de frunte ai intelectualităţii cu viaţa şi năzuinţele poporului. Cauza libertăţii patriei a fost îmbrăţişată de populaţia din toate provinciile româneşti. In ciuda opreliştilor şi persecuţiilor autorităţilor habsburgice, sute şi sute de voluntari din Braşov, Sibiu, Timişoara, Oradea, Cluj, din Munţii Apuseni, din Suceava şi alte localităţi ale Bucovinei au trecut clandestin graniţa şi au venit să lupte pentru independenţă. Ţăranii transilvăneni, care-şi trimiteau feciorii pe frontul de la Plevna, îşi exprimau speranţa că, după victorie, aceştia împreună cu ostaşii din .,Patria Mumă“, vor ..porni către Transilvania“. înrolarea voluntarilor transilvăneni, ajutorul material dat armatei aveau o adîncă semnificaţie: în marele şi hotărîtorul ceas al luptei pentru libertate, românii se strîngeau frate lîngă frate, spre a grăbi realizarea idealului unităţii naţionale. In lupta pentru scuturarea dominaţiei străine, poporul nostru a avut sprijinul celorlalte popoare oprimate şi le-a susţinut la rîndul său în realizarea propriilor lor aspiraţii. Pe pămintul românesc au găsit adăpost fruntaşi revoluţionari bulgari ca Hristo Botev, Ivan Vazov, Liuben Karavelov, Gheorghi Sava Rakovski, Vasil Levski şi mulţi alţi luptători pentru libertatea ţării vecine şi prietene. Tot aici s-au constituit şi şi-au putut desăvîrşi pregătirea militară unităţile de voluntari bulgari care au luptat cot la cot cu ostaşii români şi ruşi pentru zdrobirea forţelor armate duşmane. Faptele de arme ale oştirii române şi ale patrioţilor bulgari, tributul de singe dat în comun în războiul din 1877, care au adus nu numai independenţa de stat a României dar şi eliberarea Bulgariei, au cimentat prietenia frăţească dintre cele două ţări. Monumentele de la Plevna şi Griviţa, închinate memoriei ostaşilor români căzuţi pe pămîntul Bulgariei, sînt un simbol al acestei indestructibile prietenii. Avînd asemenea tradiţii, prietenia şi colaborarea româno-bulgară au căpătat noi dimensiuni în anii puterii populare, se dezvoltă şi se întăresc continuu, spre binele celor două popoare şi al cauzei socialismului. Eroismul şi sacrificiile tinerei armate române în războiul de independenţă au avut un larg ecou internaţional. Contestînd legitimist at es./ sitttaranUaţM.Porţii asupra Principatelor şi urmărind lupta lor de emancipare, Marx Engels, într-o serie de scrisori şi articole, au apreciat cu căldură vitejia ostaşilor noştri. Ca şi cu prilejul altor momente care au jalonat istoria sa modernă, România a avut în 1877 de partea ei simpatia poporului francez, de care ne-a legat şi ne leagă o veche şi statornică prietenie. Cunoscutul revoluţionar Garibaldi, în numele naţiunii italiene, saluta pe români, „descendenţii vechilor noastre legiuni“, care „se luptă cu eroism pe ţărmurile Dunării pentru independenţa lor“. Reprezentanţi de frunte ai opiniei publice, ziare şi reviste din alte ţări ca Rusia, Austria, Spania, Germania, Finlanda, Norvegia au dat o vie expresie înţelegerii şi aprobării cauzei României, sprijinind recunoaşterea pe plan internaţional a actului istoric al neatîrnării. Sărbătorind împlinirea a 90 de ani de la cucerirea independenţei, poporul nostru aduce prinosul său de adîncă recunoştinţă soldaţilor, ofiţerilor, întregii armate române, ostaşilor ruşi, voluntarilor bulgari, prin lupta cărora a triumfat cauza nobilă a eliberării de sub dominaţia otomană. El va păstra întotdeauna in amintire jertfa celor căzuţi pe cimpul de bătălie. Tovarăşi, In această zi aniversăm, totodată, împreună cu celelalte popoare, victoria asupra fascismului german, eveniment de covîrşitoare însemnătate pentru destinele întregii umanităţi. Victoria de la 9 mai 1945, obţinută prin eforturile şi lupta multor popoare, a încheiat cel mai dramatic capitol din istoria universală — războiul dezlănţuit de Germania nazistă care a provocat pierderea a zeci de milioane de vieţi omeneşti şi a unor incalculabile valori materiale şi culturale durate prin truda atîtor generaţii. In conştiinţa omenirii trăieşte încă cu intensitate amintirea luptelor împotriva armatelor hitleriste care ameninţau să reducă la nefiinţă state şi popoare întregi. Pentru salvarea civilizaţiei umane s-au ridicat forţe uriaşe de pe toate continentele. Formarea coaliţiei antifasciste a avut, o însemnătate deosebită pentru obţinerea victoriei asupra duşmanului comun. Purtînd greul războiului, Uniunea Sovietică, forţa principală a acestei coaliţii, a dat contribuţia hotâritoare la infringerea Germaniei şi la obţinerea victoriei. In marile operaţii militare desfăşurate pe un front de mii de kilometri, de la Murmansk la Marea Neagră, de la Stalingrad pină la Berlin, glorioasa Armată sovietică a măcinat maşina de război duşmană, spulberind planurile imperialismului german de a-şi înscăuna dominaţia mondială. In această crîncenă încercare, poporul sovietic, Armata roşie, sub conducerea Partidului Comunist, au făcut dovada unui eroism fără seamăn care a stîrnitadmiraţia întregii lumi; orînduirea socialistă a trecut un greu examen, demonstrîndu-şi trăinicia de granit ! In cronica luptei antifasciste au rămas întipărite pentru totdeauna curajoasele fapte ale patrioţilor din numeroase ţări, ale participanţilor la mişcarea de rezistenţă, în frunte cu comuniştii, care s-au ridicat cu arma în mină împotriva cotropitorilor. Succesele trupelor aliate, biruinţele strălucite ale armatei sovietice dădeau noi aripi luptei naţional-eliberatoare a popoarelor, le întăreau încrederea în victorie. Poporul român încearcă sentimentul mîndriei legitime că şi-a adus partea sa de contribuţie, jertfa de singe la infringerea fascismului, înscriind o nouă pagină de eroism în glorioasa sa istorie. După cum este cunoscut, în urma insurecţiei victorioase din august 1944, care a răsturnat dictatura antonescianâ, România s-a alăturatcu tot potenţialul economic, uman şi militar coaliţiei antihitleriste. Vreme de nouă luni, armata română, umăr la umăr cu armata sovietică, a purtat lupte grele pentru alungarea trupelor fasciste de pe întregul teritoriu al ţării şi apoi din Ungaria şi Cehoslovacia, pină la victoria finală asupra Germaniei. La chemarea Partidului Conunist Român, masele largi de la rfhraşe şi sate, înfruntînd mari ■greutăţi şi anihilînd uneltirile reacţiunii, au muncit cu abnegaţie şi profund devotament pentru a asigura aprovizionarea şi înzestrarea armatei. Angajînd în operaţiile militare, de la 23 august 1944 şi pînă la 9 mai 1945, efective care au însumat aproape 540.000 de oameni, făcînd un considerabil efort economic pentru susţinerea frontului. România a îndeplinit cu prisosinţă obligaţiile pe care şi le-a asumat, alături de puterile aliate pentru încheierea victorioasă a războiului în Europa. Lupta antihitleristă a pus încă o dată în evidenţă adversitatea poporului român faţă de regimul împilării şi asupririi, virtuţile sale morale şi militare. In încleştarea cu duşmanul, ofiţerii şi soldaţii au dat pilduitoare fapte de eroism, aproape 170.000 de militari jertfindu-se în bătăliile purtate. Această dăruire îşi are inepuizabila sursă în dragostea de ţară, în dreptatea cauzei pentru care luptau — cauza sacră a libertăţii patriei, ca şi cauza internaţionalistă a sprijinirii altor popoare în mişcarea lor de eliberare. Bravura şi vitejia dovedite pe front s-au bucurat de o binemeritată preţuire: peste 300.000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri români au fost decoraţi cu ordine şi medalii româneşti, sovietice şi cehoslovace. In războiul antihitlerist, ostaşii români şi sovietici au continuat firul frăţiei de arme din 1877, cimentînd prin lupta şi sîngele vărsat în comun prietenia dintre popoarele român şi sovietic. Prietenia şi colaborarea frăţească româno-sovietică, întemeiate pe comunitatea de orînduire şi de ţeluri, se lărgesc şi se adîncesc continuu în interesul ambelor popoare, al socialismului şi păcii. Poporul român va cinsti întotdeauna memoria ostaşilor, a luptătorilor antifascişti, a tuturor patrioţilor români, a ostaşilor sovietici, a fiilor celorlalte popoare care nu şi-au precupeţit viaţa pentru dobîndirea victoriei asupra fascismului! Tovarăşi, Jertfele date în războiul din 1877 şi în încleştarea cu hitlerismul n-au fost zadarnice. Eroismul în înfruntarea deschisă cu duşmanul, continuat în mod firesc prin munca avîntată pe frontul construcţiei socialiste, a rodit în măreţe înfăptuiri. Generaţiile noastre au fericirea de a se bucura atît de rezultatele independenţei, cît şi de acelea ale progresului economic şi social al patriei. Astăzi, suveranitatea de stat este materializată nu numai în statutul juridic al României pe plan internaţional; deplinătatea ei se întemeiază pe cucerirea întregii puteri de către poporul muncitor, pe desfiinţarea claselor exploatatoare şi izgonirea pentru totdeauna a monopolurilor imperialiste. In Republica Socialistă România, poporul este deţinător suveran al puterii, stăpînul tuturor bogăţiilor ţării şi al roadelor muncii sale. El este acela care-şi hotărăşte efectiv soarta, el îşi făureşte în mod conştient propria sa istorie. Anii revoluţiei şi construcţiei socialiste arată ce uriaşă forţă şi capacitate de creaţie are un popor cu adevărat liber, care munceşte pentru sine însuşi, pentru propria sa bunăstare. In aceşti ani, înfăţişarea României s-a schimbat radical. Este o distanţă uriaşă de la ţara slab dezvoltată din timpul regimului burghezo-moşieresc, la România de azi, cu o industrie în măsură să valorifice tot mai bine resursele sale materiale şi umane, şi înregistrînd ritmuri înalte de creştere a producţiei, cu o agricultură în bună măsură mecanizată şi în plin proces de modernizare. Construcţia economică se îmbină cu dezvoltarea ştiinţei, culturii, artei şi învăţămîntului, care, devenite un bun al maselor, constituie factori de importanţă deosebită ai progresului. Se îmbunătăţesc an de an condiţiile de trai ale celor ce muncesc, creşte continuu bunăstarea lor materială şi spirituală. Prefacerile petrecute în viaţa economică şi socială, victoria noii orînduiri au creat condiţii pentru afirmarea din plin a fiinţei naţionale a poporului român. In strînsă unitate, muncitori, ţărani, intelectuali, fără deosebire de naţionalitate, eliberaţi de orice exploatare şi asuprire, muncesc umăr la umăr pentru dezvoltarea construcţiei socialiste, pentru propăşirea României. Succesele obţinute in opera de construire a socialismului sunt rezultatul eforturilor poporului nostru, ale conducerii sale de către Partidul Comunist Român. Devotat fără margini poporului din rindurile căruia s-a născut şi ale cărui interese le slujeşte, partidul comunist s-a dovedit forţa în stare nu numai să-i arate cu claritate calea de urmat, să-i lumineze perspectiva viitorului, dar şi să-l mobilizeze şi să-l conducă la realizarea scopurilor sale fundamentale. Voinţa de a păşi spre obiective tot mai înalte, fără a aluneca în automulţumire, înalta exigenţă în examinarea şi soluţionarea problemelor, neîmpăcarea faţă de lipsuri, faţă de tot ceea ce este depăşit şi împiedică înaintarea, străbat ca un fir roşu activitatea partidului, a Comitetului său Central, imprimînd întregii societăţi un înalt dinamism, deschizînd cîmp larg afirmării iniţiativei, dobîndirii de noi şi importante succese. Poporul urmează cu neţărmurită încredere partidul, transpune cu elan în fapt programul elaborat de Congresul al IX-lea, asigurînd un nou şi puternic avînt economiei pe baza tehnicii noi, dezvoltarea ştiinţei şi culturii, ridicarea continuă a nivelului de viaţă şi civilizaţie, îndeplinirea in cele mai bune condiţii a obiectivelor planului cincinal, ridicarea nivelului calitativ şi creşterea eficienţei în toate ramurile şi în toate întreprinderile, organizarea ştiinţifică a producţiei, corespunzător cerinţelor revoluţiei tehnico-ştiinţifice, perfecţionarea formelor şi metodelor de conducere — stau în centrul preocupărilor actuale, ca obiective de importanţă hotărîtoare pentru dezvoltarea economiei, pentru progresul general al României socialiste. Tovarăşi, Aspiraţiile luptătorilor pentru neatîrnare care în urmă cu nouă decenii doreau ca România „să-şi trăiască propria viaţă“ şi să se afle „pe picior de egalitate în marea familie europeană“ au devenit împliniri certe. Statornicirea orînduirii socialiste, creşterea potenţialului economic şi îmbogăţirea patrimoniului spiritual au deschis largi posibilităţi participării României la circulaţia şi schimbul de valori pe plan mondial, extinderii relaţiilor sale cu ţări de pe toate meridianele globului. Dezvoltarea socială contemporană evidenţiază că idealurile libertăţii naţionale nu numai că nu s-au perimat cu scurgerea vremii, dar au căpătat, potrivit noilor realităţi, un sens mai profund, mai cuprinzător, care se exprimă în năzuinţa fiecărui popor de a-şi manifesta în deplinătatea atributelor ce-i sunt proprii fiinţa sa naţională, de a-şi valorifica întreaga sa capacitate de creaţie. Aceste idealuri însufleţesc popoarele, acţionează ca o puternică pîrghie a dezvoltării istorice, afirmarea lor constituind o trăsătură caracteristică a epocii noastre. Ceea ce a contribuit în mod hotărîtor la potenţarea şi ridicarea pe o treaptă superioară a năzuinţelor de libertate naţională este apariţia socialismului, care duce mai departe procesul de dezvoltare a naţiunilor, descătuşează toate forţele lor, creează condiţii pentru deplina lor înflorire. Respectarea personalităţii şi a drepturilor fiecărui popor condiţionează dezvoltarea colaborării internaţionale, crearea unui climat de înţelegere şi apropiere. Tocmai aceste realităţi impun ca singura bază raţională a raporturilor dintre ţări, principiile suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii in drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc — principii ce-şi găsesc o tot mai largă recunoaştere in viaţa internaţională. Poporul român, care în decursul istoriei a dus lupte grele pentru a-şi păstra şi dezvolta fiinţa naţională şi de stat, a nutrit întotdeauna sentimente de stimă şi preţuire faţă de celelalte popoare, a sprijinit eforturile lor pentru emanciparea politică şi socială. Astăzi, cînd năzuinţele sale de libertate şi-au găsit suprema încununare, el se manifestă cu atît mai puternic ca un factor activ al frontului antiimperialist, al luptei popoarelor pentru pace, democraţie şi progres social, pentru triumful ideilor socialismului. Aceasta se exprimă cu cea mai mare elocvenţă în relaţiile dintre România şi toate ţările sistemului socialist mondial, relaţii de strînsă prietenie şi frăţească alianţă, a căror dezvoltare multilaterală se află in centrul politicii externe a guvernului român. Poporul nostru este alături de toate popoarele care luptă pentru libera lor dezvoltare, de forţele progresiste de pretutindeni, care se împotrivesc colonialismului şi neocolonialismului, acţiunilor agresive ale imperialismului, în primul rînd imperialifornuului american — centrul reacţiunii mondiale, atentatelor acestuia la suveranitatea popoarelor; militează consecvent pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî de sine stătător soarta, conform aspiraţiilor şi voinţei lui. Animaţi de aceste principii, de spiritul solidarităţii internaţionaliste acordăm întregul sprijin poporului vietnamez, care luptă eroic împotriva agresorilor americani. Extinderea bombardamentelor asupra marilor centre populate, distrugerea premeditată a digurilor și altor obiective de mare utilitate publică, reprezintă o sfidare celor mai elementare principii umanitare, morale și de drept, încarcă de grea răspundere Statele Unite ale Americii. Ne exprimăm simpatia faţă de clasa muncitoare, de toţi oainii muncii, de forţele democratice din ţările capitaliste, care desfăşoară o luptă plină de abnegaţie împotriva terorii dezlănţuite de reacţiune, pentru respectarea drepturilor omului, pentru apărarea intereselor lor vitale, pentru eliberare socială. Pornind de la toate aceste considerente, de la faptul că în epoca pe care o trăim fiecare naţiune, mare sau mică, are un rol propriu de îndeplinit în soluţionarea problemelor vieţii internaţionale, Republica Socialistă România desfăşoară o vie şi perseverentă activitate pe arena mondială, depune eforturi pentru aşezarea pe baze raţionale a raporturilor dintre state, pentru dezvoltarea relaţiilor cu toate ţările lumii, indiferent de orînduirea lor socială, pentru asigurarea securităţii pe continentul european şi în lumea întreagă. Astăzi, cînd desfăşurarea victorioasă a luptei popoarelor pentru libertate şi independenţă naţională, pentru democraţie, pace şi progres face mai mult ca oricînd necesară întărirea unităţii forţelor antiimperialiste, şi în primul rînd a ţărilor socialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, Partidul Comunist Român îşi aduce întreaga contribuţie la această cauză nobilă. Tovarăşi, Istoria glorioasă a patriei, paginile luminoase din cronica luptei de eliberare sunt izvoare de înălţător patriotism, oţelesc forţele poporului în apărarea şi dezvoltarea cuceririlor sale. Partidul Comunist Român acordă o înaltă preţuire tradiţiilor patriotice şi revoluţionare, cultivă dragostea şi respectul faţă de moştenirea înaintată, progresistă a predecesorilor. Trăind în memorie cu intensitatea unei flăcări nestinse, amintirea momentelor hotărîtoare ale luptei pentru libertatea şi suveranitatea patriei, pentru instaurarea puterii populare, însufleţeşte astăzi întregul popor în munca plină de elan şi dăruire de sine pentru a desăvîrşi construirea societăţii noastre socialiste. (Cuvîntarea tovarăşului Ion Gheorghe Maurer a fost subliniată în repetate rînduri cu aplauze şi ovaţii). Adunarea solemnă organizată cu prilejul sărbătoririi a 90 de ani de la cucerirea independentei de stat a României (Urmare din pag. 1) Cuvîntarea tovarăşului Ion Gheorghe Maurer a fost subliniată in repetate rînduri de aplauze, urale şi ovaţii. In continuare au luat cuvîntul Leonid Feodorovici Iliciov, conducătorul delegaţiei guvernamentale sovietice, şi Ninko Stefanov, conducătorul delegaţiei guvernamentale bulgare. In încheierea adunării a fost prezentat un spectacol festiv. Programul a cuprins versuri de Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Mihail Eminescu, Alexandru Andriţoiu, Tiberiu Utan, care evocă luptele de veacuri ale poporului nostru pentru libertate şi neatîrnare şi lupta Partidului Comunist Român pentru înflorirea patriei noastre socialiste, precum şi imnuri , marşuri patriotice, cîntece revoluţionare şi alte compoziţii muzicale consacrate partidului şi patriei. Spectacolul s-a bucurat de un deosebit succes. (Agerpres) STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Deschiderea expoziţiei retrospective de pictură şi sculptură „Războiul pentru independenţă — 1877“ (Urmare din pag. 1) puse fiind create în anii războiului din 1877. Printre autorii lor se află artişti vestiţi ai epocii care au însoţit armatele române pe cîmpurile de luptă, însufleţiţi de un puternic patriotism, marii noştri artişti Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Carol Popp de Szathmary, G. Dem. Mirea au imortalizat faptele luminoase de vitejie, eroism şi jertfă ale ostaşilor români. Trecerea Dunării, atacul de la Smîrdan, crîncenele încleştări de la Griviţa şi Plevna sunt zugrăvite cu neîntrecută măiestrie în operele expuse. Gloriosul război pentru independenţă a inspirat numeroşi artişti ai vremii şi din generaţiile următoare; în expoziţie sunt prezente şi lucrări semnate de Ştefan Luchian, Oscar Obedeanu, Nicolae Bran, Brăduţ Covaliu şi alţii. Conducătorii de partid şi de stat se opresc îndelung în faţa acestor emoţionante opere de artă, documente vii ale istoriei României, care evocă vitejia ostaşilor români, eroismul poporului nostru în lupta sa nobilă pentru cucerirea independenţei naţionale. In continuare au fost vizitate săli ale galeriei naţionale de artă. Semnînd în cartea de onoare a muzeului, conducătorii de partid şi de stat au scris: „Cinstire şi admiraţie artiştilor patrioţi care, cu penelul şi dalta, au glorificat faptele de vitejie ale dorobanţilor români, ale luptătorilor din războiul pentru independenţa României". In cartea de onoare au semnat, de asemenea, conducătorii delegaţiilor bulgară şi sovietică. (Agerpres) Zi de sărbătoare Gurghiului (Urmare din pag. 1) fă de dansuri populare româneşti, maghiare şi germane ca simbol al convieţuirii şi frăţiei oamenilor muncii români cu cei ai naţionalităţilor conlocuitoare de pe aceste meleaguri. De calde aprecieri se bucură şi echipa de fluieraşi din comunele Toaca şi Sînmihai, solista Lăcătuş Lenuţa din Voivodeni, precum şi echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Voivodeni, la care nu ştii ce să admiri: măiestria interpretativă, sau frumuseţea deosebită, cu un colorit bogat, a costumelor naţionale. In mai multe locuri se văd grupuri de fete şi flăcăi adunaţi din diferite comune care înjghebează la repezeală un joc popular. In aer pluteşte atîta veselie, exuberanţă incit timpul trece nebănuit de repede şi oamenii se îndreaptă tot mai mulţi, în grupuri masive, spre tîrg. Lelea Anica Culda din satul Adrian, comuna Gurghiu, care a venit cu trei nepoţi, ne mărturiseşte că a participat la „Tîrgul fetelor" în fiecare an. Despre vechimea acestui tîrg nu-şi poate aminti deoarece îl ştie de cînd a venit pe lume. Intr-adevăr tradiţiile acestui obicei se pierd în negurile vremii, mergînd asemenea „Târgului de fete" de pe muntele Găina, pînă pe vremea dacilor, ceea ce este încă o dovadă a comunităţii etnice şi a bogăţiei sufleteşti a poporului nostru de pe toate meleagurile. Ca un ecou al celor de mult, această manifestare s-a transformat în zilele noastre într-o adevărată paradă a bogatului folclor de pe văile Gurghiului, Luţului şi Mureşului, o sărbătoare a bucuriei de a trăi împreună români, maghiari şi germani, înfrăţiţi în muncă şi joc. Valea Un colţ tîrgumureşean: Statuia lui Mihail Eminescu, lingă zidul cetăţii. fi ,r\\i Cu toate că săptămîna trecută au existat zile bune de lucru şi s-au însămînţat suprafeţe destul de mari, realizările nu sînt nici pe departe mulţumitoare. Ritmul zilnic prevăzut a fost atins în puţine unităţi agricole şi aceasta în primul rînd din cauză că un mare număr de maşini stau nefolosite la sediile brigăzilor de tractoare. Nici maşinile cu tracţiune animală nu sunt peste tot folosite, în special pe terenurile în pantă şi pe cele cu exces de umiditate unde tractoarele şi maşinile grele nu pot intra decît cu întârziere. La toate acestea se adaugă slaba organizare a muncii şi deficienţele în dirijarea operativă a forţelor existente ce se mai întîlnesc in unele cooperative agricole. Toate acestea, şi bineînţeles timpul nefavorabil din unele zile, au făcut ca la această dată destul de tîrzie să avem încă în regiune de însămînţat cu diferite culturi peste 80.000 de hectare. Din situaţia centralizată la Consiliul agricol regional reiese că nici sfecla de zahăr nu a fost în întregime semănată. Cea mai mare răminere în urmă există în raionul Reghin, care din 2.450 ha prevăzute pentru această cultură a însămînţat numai 1.810 ha şi raionul Ciuc care din- 1.300 ha a însămînţat doar 775 de hectare. O altă lucrare mult rămasă in urmă este semănatul porumbului. In raionul Tg.-Mureş porumbul a fost însămînţat pe numai 45,2 la sută din suprafeţe, în Reghin pe 32,9 la sută, în Tîrnăveni pe 51,4 la sută, iar în Odorhei pe 53,3 la sută. în raioanele în care cultura cartofului este preponderentă, lucrarea de plantare nu se desfăşoară încă cu toate forţele ce există. în raionul Gheorghieni de pildă, cartofii au fost plantaţi pe o suprafaţă de numai 458 de hectare din 3.280 cît este prevăzut. Timpul este înaintat şi ploile după cum se vede pot stînjeni şi de aici înainte lucrările. Aceasta înseamnă că trebuie înzecite eforturile pentru a termina cît mai repede posibil semănatul sfeclei şi porumbului şi plantatul cartofilor, altfel orice zi de întîrziere se poate solda cu pierderi pentru recoltă .. .. .t.